Noul meu articol pe Linkedin “ Raportul mondial despre fericire – Fericirea percepută nu este fericire”

Conform celui mai recent Raport Mondial despre Fericire (WHR), finlandezii sunt cei mai fericiți oameni din lume, iar oamenii din Afganistan sunt cei mai nefericiți. De asemenea, primele patru țări de pe listă provin din Europa de Nord, cu Olanda pe locul cinci. Acest lucru este interesant, deoarece dacă aceste țări au cea mai bună viață de pe planetă, de ce nu sunt inundate de imigranți? Oare pentru că oamenii din țările sărace migrează către țările mai bogate ca prim pas spre țările care pot oferi cea mai fericită viață? Probabil că nu, deoarece cele mai fericite țări nu sunt atât de sus pe scara popularității. Aparent, ceea ce face o persoană să fie fericită nu este ceea ce face fericită o altă persoană. Există o mare diferență între ceea ce percepem noi ca fericire și ceea ce este cu adevărat fericirea.

Aici nu există miracol; este o schimbare psihologică. În loc să ne concentrăm asupra propriilor dorințe, trebuie să ne concentrăm asupra dorințelor celorlalţi, iar ei asupra noastră. Asta este tot ce trebuie pentru a schimba lumea și a ne face pe toți, fiecare persoană din lume, cu adevărat veșnic fericiți. Apoi, nu vom avea nevoie de rapoarte pentru a ne spune dacă suntem fericiți sau nu; am ști singuri.

WHR a analizat mai mulți factori pentru a determina care națiune este cea mai fericită. Printre acestea se numără PIB (producția economică a unei țări), inegalitatea veniturilor, libertatea de a face alegeri de viață, încrederea și capacitatea de a conta pe alții, încrederea în instituțiile publice, speranța de viață sănătoasă, bunăstarea și generozitatea. Pare plauzibil ca astfel de factori să joace un rol important în determinarea fericirii oamenilor, dar, în realitate, aceștia trec cu vederea un factor cheie fără de care întregul proiect nu are sens: așteptările oamenilor, și anume ceea ce ei percep ca fericire, spre deosebire de ceea ce percep autorii sondajului ca fiind fericire.

De exemplu, dacă oamenii nu sunt deranjați de inegalitatea veniturilor, asta nu îi va face fericiți dacă au mai mult decât alții sau nefericiți dacă au mai puțin. Același lucru este valabil și pentru încredere: dacă o persoană se hotărăște că poate avea încredere în membrii familiei sale și nu așteaptă nimic mai mult, atunci chiar dacă o țară este clasată printre cele mai corupte din lume, țara nu va face oamenii mai nefericiţi. Aparent, sondajul a fost conceput de mințile occidentale și clasifică fericirea țărilor în funcție de ceea ce minţile occidentale consideră important pentru fericire. Dar mințile occidentale nu deţin adevărul obiectiv.

Adevărul este că nu există adevăr obiectiv; nu puteți compara fericirea oamenilor – nici între țări, nici între epoci. Acestea fiind spuse, oamenii pot stabili individual dacă sunt fericiți sau nu. Ne putem măsura fericirea, o notăm, o putem compara cu etapele anterioare din viața noastră și putem planifica cum să fim mai fericiți, deoarece în interior știm ce ne face fericiți: simplu spus, suntem fericiți când obținem ceea ce dorim. Când dorințele noastre sunt satisfăcute, ne simțim fericiți. Sau, poate ar trebui să o reformulez: ne simțim mulțumiți.

Din păcate, nu suntem niciodată mulțumiți și nici nu putem fi. Înțelepții noștri au spus deja în Midrash (Kohelet Rabbah): „Cineva nu lasă lumea avȃnd în mână jumătate din dorințele sale, pentru cel care are o sută vrea două sute; unul care are două sute vrea patru sute”. Cu alte cuvinte, însăși natura umană ne neagă mulțumirea. Dacă ne-am fi mulțumit cu ceea ce am avut, nu am fi avut civilizație, pentru că nu am simți nicio dorință de a ne îmbunătăți viața. Drept urmare, nu am avea tehnologie și nu am avea idealuri sociale nobile despre ceea ce îi face pe oameni fericiți. Deci, conform standardelor WHR, nu am fi fericiți. Dar atunci, dacă nu am dori acele lucruri despre care se spune că ne fac fericiți în primul rând, de ce neavȃndu-le am fi nefericiți?

Trucul aparent este rezolvat dacă înțelegem nu ceea ce ne face mulțumiți, ci ceea ce ne face cu adevărat fericiți. Dacă ați observat vreodată o mamă a unui nou-născut știți despre ce este vorba: plăcerea de a aduce plăcere celorlalți! Chiar și atunci când bebelușul doarme adânc, ȋnvelit în pătură și cu burtica plină, mama încă ȋl urmărește, îi aranjează inutil pătura și îi zâmbește. Nicio persoană nu este mai fericită decât o mamă care satisface nevoile bebelușului ei.

Dacă ne-am strădui să ȋmplinim dorințele celorlalți așa cum se străduiesc mamele să-şi mulțumească bebelușii, iar alții s-ar strădui să facă același lucru pentru noi, toată lumea ar fi fericită. Am avea un fond nesfârșit de dorințe de a face plăcere, nevoile personale ale fiecăruia ar fi întotdeauna satisfăcute din plin și tuturor le-ar fi întotdeauna plăcută fericirea celorlalți. Cu adevărat, nu are sfârșit fericirea pe care o astfel de stare de spirit o poate induce.

Aici nu există miracol; este o schimbare psihologică. În loc să ne concentrăm asupra propriilor dorințe, trebuie să ne concentrăm asupra dorințelor celorlalţi, iar ei asupra noastră. Asta este tot ce trebuie pentru a schimba lumea și a ne face pe toți, fiecare persoană din lume, cu adevărat veșnic fericiți. Apoi, nu vom avea nevoie de rapoarte pentru a ne spune dacă suntem fericiți sau nu; am ști singuri.

Filed under: Coronavirus, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Când vine vorba de vaccinuri – nu există nicio unitate în Uniunea Europeană”

Este greu de descris fiasco-ul vaccinurilor Covid-19 din Uniunea Europeană mai bine decât a făcut-o James McAuley în cea mai recentă rubrică din The Washington Post: „Imaginați-vă că vă aflați în mijlocul celei mai mari crize de sănătate publică din ultimul secol”, scrie el, „și în cele din urmă, datorită ingeniozității științei, veți obține instrumentele pentru a pune capăt acelei crize – dar, de nicăieri, decideți că nu le veți folosi. Bine ați venit în Uniunea Europeană, unde liderii politici locuiesc în conace de incompetență birocratică și aroganță politică, întrucât un al treilea val de cazuri covid-19 amenință continentul și apar noi variante ale virusului.” Mai departe, în articol McAuley întreabă “de ce anume va mai fi nevoie pentru ca UE să-și vaccineze cetățenii ca și cum viața lor ar fi pe muchie de cuțit?”

Covid-19 este doar prima și cea mai ușoară lovitură; multe altele sunt pe drum. Prima lovitură a provocat milioane de vieți. Loviturile care se apropie vor pretinde mult mai multe. Atât timp cât facem din egoism regele nostru, viața ne va pedepsi, iar ego-ul nu ne va lăsa să ne recuperăm. Lovitură după lovitură, omenirea se va prăbuși sub durere, până când ne vom da seama cu toții că adevăratul nostru dușman nu este natura cea care provoacă lovituri precum Covid, ci propriile noastre ego-uri, care nu ne lasă să le depășim ușor și rapid.

McAuley oferă multe motive care ar fi putut duce la un astfel de fiasco, dar cred că adevărul este pur și simplu o luptă condusă de nimic mai mult decât de mari ego-uri, care nu țin la nimic altceva decât la propriul lor prestigiu. Când a existat unitatea în Uniunea Europeană? Niciodată! Încă de la început nu a existat altceva decât lupte pentru putere, exploatare și abandonarea statelor membre care au fost în nevoie. (Vă amintiți Grecia în criza financiară din 2008 sau Italia în primul val al pandemiei?) Când acestea vin alături de declarații înalte că „Construirea unei societăți corecte și funcționale este o prioritate politică pentru Uniunea Europeană”, pentru a cita Hubul Științific al UE, sau o pagină pe care UE a intitulat-o „Solidaritatea europeană în acțiune”, pentru a documenta (puținele) exemple de solidaritate din Europa în fața crizei Covid-19, nu se poate să nu simți profunda neîncredere în sinceritatea liderilor UE.

Am mai spus-o de atâtea ori înainte: o organizație care se întemeiază pe egoism nu poate dura și cu cât durează mai mult, cu atât oamenii suferă mai mult sub influența ei, până când o vor desființa. Tot ceea ce birocrații UE reușesc să facă, și în acest sens excelează, este de a face oamenii bogați și puternici din vȃrf, chiar mai bogați și mai puternici.

„Ei vor semăna vântul și vor secera furtuna”, a spus profetul Osea (8: 7). Într-adevăr, spiritul de înstrăinare și exploatare care a pătruns în UE încă de la început a ucis toate șansele de solidaritate și costă acum viața a mii de europeni în fiecare zi, în timp ce toate țările dezvoltate ies deja din pandemie. Când nu hrănești solidaritatea, nu te poți aștepta să o ai într-un moment de nevoie.

Covid-19 este doar prima și cea mai ușoară lovitură; multe altele sunt pe drum. Prima lovitură a provocat milioane de vieți. Loviturile care se apropie vor pretinde mult mai multe. Atât timp cât facem din egoism regele nostru, viața ne va pedepsi, iar ego-ul nu ne va lăsa să ne recuperăm. Lovitură după lovitură, omenirea se va prăbuși sub durere, până când ne vom da seama cu toții că adevăratul nostru dușman nu este natura cea care provoacă lovituri precum Covid, ci propriile noastre ego-uri, care nu ne lasă să le depășim ușor și rapid.

De fapt, dacă pentru fiecare lovitură ne-am întări unitatea, am realiza o astfel de unitate în societatea umană, încât am asigura o viață bună pentru fiecare persoană de pe planetă. Suntem deja capabili de asta, dar nu avem nicio dorință pentru asta, deoarece nimeni nu primește creditul și, fără o recompensă pentru ego nu există nicio motivație pentru a exercita acest lucru. În același timp, există o motivație puternică pentru a împiedica pe oricine altcineva să ajute umanitatea, astfel încât nimeni altcineva să nu primească meritul.

Până când nu vom învăța să construim adevărata solidaritate, nu vom avea o viață bună pe această planetă. Fie că este un al patrulea val de Covid, o vreme extremă de o intensitate fără precedent, sau orice altă manevră pe care natura ar putea să o facă, vom fi forțați să avem disconfort și durere din ce în ce mai mari până când ne vom preda și ne vom detrona ego-urile.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: La Pesah, folosim o tavă specială pe care așezăm șase tipuri de alimente. De ce sunt alese acestea anume?

Răspuns: Aceste alimente simbolizează anumite tipuri de forțe și proprietăți prin care trecem pentru a ieși din egoism și a obține calități altruiste.

Totul este o cale de ieșire din egoism spre altruism. Prin urmare, apare treptat, în diferitele noastre calități.

De exemplu, așezarea la o masă comună, neapărat împreună, neapărat cu o înclinaţie spre stânga, plecȃndu-ne, reprezintă faptul că nu mai suntem sub presiunea Faraonului, nu mai suntem sclavii dorințelor noastre.

Cele patru pahare de vin simbolizează ieșirea completă din egoism, care constă din cele patru etape ale dorinţei egoiste.

Matza reprezintă pâinea care trebuie coaptă rapid, deoarece exodul spiritual din Egipt este foarte rapid și neașteptat. Dintr-o dată, o persoană este prinsă de un val și dusă înainte. Există o schimbare în percepția sa asupra lumii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă totul este predeterminat de Creator, tot ce stă în puterea mea este să mă raportez la el diferit și să îl parcurg într-un alt ritm?

Răspuns: Totul este predeterminat în totalitate și cu precizie de la începutul căii spirituale până la sfârșitul ei și nu mai puteți scăpa de asta. Trebuie să ajungeți la rădăcina sufletului vostru care a coborât din punctul B în punctul A și trebuie să vă întoarceți din punctul A în punctul B prin propriile eforturi.

Acest proces poate fi descris prin trei linii. Prima linie (1) este coborârea din lumea infinitului în lumea noastră. A doua linie (2) este istoria lumii noastre, calea noastră corporală (6.000 de ani). Și a treia linie (3) este ascensiunea înapoi la lumea infinitului

Coborârile și ascensiunile nu au practic timp. Dar ne întoarcem la rădăcina noastră.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 30.12.2018

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: „Din câte am auzit de la Michael Laitman, Creatorul vrea să-L iubim. Nu unii pe alții, nu, ci numai pe El. Aceasta este doar o scuză: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. De fapt, Creatorul vrea ca noi să-L iubim. Ce fel de Creator gelos are Laitman? ”

Răspunsul meu: Se spune că El este gelos, crud în gelozia Sa. Creatorul este gelos pe tot ceea ce nu este îndreptat spre El. Împlinirea care vine unei persoane de la Creator este incomparabilă cu orice. Și dacă o persoană este distrasă de la aceasta, atunci, desigur, Creatorul își exprimă gelozia.

Întrebare: Deci Creatorul ne spune: „Nu ai idee cât de multe ți-am pregătit și tu îți irosești dragostea …” Deci, el pare să spună că iubirea pământească nu există?

Răspuns: Ni se dă doar pentru a ajunge la o iubire nepământeană.

Întrebare: Și pentru a ne întoarce către El, El ne dă tot felul de suferințe, dureri și așa mai departe?

Răspuns: El nu ne dă asta, ci doar ne arată dragostea Sa, pe care noi o respingem. Și simțim această iubire, respinsă de noi, ca suferință. Și asta e tot.

Întrebare: Deci numai dragostea vine de la El?

Răspuns: Da. Și dacă îl respingi, o transformi în suferință.

Întrebare: Ce să faci? La ce ne cheamă El? Nu-L vedem, nu-L cunoaștem și nu-L simțim.

Răspuns: Nu contează. Vi se oferă posibilitatea de a vă poziționa în funcție de nevoie în raport cu El. Nu există nimic altceva în natură.

Întrebare: Dar este necesar sau nu este  necesar să împlinim mai întâi sentimentele pământești?

Răspuns: Acestea ar trebui să ne ajute să ne apropiem de conexiunea dintre noi și să organizăm această conexiune între noi cât mai mult posibil în calitatea dăruirii și iubirii.

Întrebare: Aceasta este dorința celui superior?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și atunci va înceta să mai fie gelos?

Răspuns: Nu există gelozie, acesta este un nivel complet diferit – nivelul iubirii absolute.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.01.2021

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este scopul creierului în viața umană?

Răspuns: Cabala spune că, în percepția sa asupra lumii, un om este format din două componente, dorința și mintea. Cea mai importantă este dorința lui.

Dorințele noastre pot fi egoiste, adică vizează complet să se dezvăluie pe sine și lumea tocmai într-o manieră egoistă, în termeni de confort personal. Ele pot fi, de asemenea, altruiste, adică opuse egoismului. Dar dorințele altruiste nu există inițial în natură, trebuie realizate. Când intrăm deasupra zonei egoiste a cunoașterii noastre a naturii, o investigăm, ca să spunem, independent de noi înșine.

Cu toate acestea, aceasta este o independență relativă, deoarece noi oricum explorăm. Dar aceasta este o cercetare complet diferită, care vorbește despre ceea ce există în afara unui om și despre cum îl poate atinge, cunoaște și folosi.

Astfel, există două tipuri de cogniție: cogniția în egoism și cogniția în proprietatea dăruirii și iubirii față de ceilalți atunci când un om, ca și cum ar fi din el însuși, transmigrează emoțional în ceilalți. Apoi simte lumea în afara lui. Aceste două tipuri de cunoaștere sunt studiate de Cabala.

Creierul nostru este doar un instrument auxiliar. Ne ajută să conectăm imagini ale lumii, fie în mod egoist, fie în mod altruist, ne ajută să le explorăm și ne îndreaptă spre acest lucru.

Din emisiunea de pe KabTV „Împreună despre lucruri importante”, 02.09.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o frază: „Ceea ce este imposibil de observat deschis, o persoană observă în secret”. Odată cu dezvoltarea internetului, linia dintre observare și vizionare a fost complet ștearsă. Ceea ce a fost ascuns întotdeauna acum este deschis și accesibil tuturor.

Conform studiilor recente, aceasta este definită ca experiența anumitor emoții stimulatoare care determină dezvoltarea unei persoane. Adică primește forța care îl face să meargă mai departe.

De ce le place oamenilor să spioneze pe alții?

Răspuns: Pentru că o persoană în același timp, în primul rȃnd se evaluează pe sine deasupra celorlalți. Acesta este primul impuls: ei nu mă văd, dar eu îi văd. Sunt mai tare decât ei și acesta este cel mai important lucru. În al doilea rând, poate îi oferă ocazia să îi guverneze sau să se apere cumva împotriva lor etc.

Dar, în general, privirea este un mare ajutor pentru egoismul nostru, care extinde ego-ul și ne face să ne simțim ca fiind conducători, stăpâni, ca cei care dețin circumstanțe.

Întrebare: Sentimentul unei asemenea puteri este bun sau rău?

Răspuns: Acesta nu este nici bun, nici rău. Acest lucru ar trebui să ne conducă la reevaluarea valorilor noastre, astfel încât să înțelegem că tot egoismul nostru, toate dorințele noastre de a fi mai buni, mai puternici și mai deștepți decât alții sunt greșite. La urma urmei, în cele din urmă, în raport cu natura, acționăm ca un singur întreg – umanitatea.

Pentru a ne poziționa corect, trebuie să ne unim între noi. Și atunci vom putea gestiona corect propriul nostru destin, natura și lumea. Prin unire, ne coborâm egoismul și ne înȃlțăm altruismul. Atunci ne putem ridica cu adevărat deasupra naturii noastre egoiste și nu vom abuza de ideea de a spiona și a trage cu urechea.

Din emisiunea de pe KabTV “Cabala Expres” 16.02.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce toate sursele, toate scrierile spirituale globale, cum ar fi Tora, Ecleziastul și Cartea Psalmilor, sunt scrise în ebraică?

Răspuns: Deoarece literele limbii ebraice nu se schimbă și este imposibil să le exprimăm diferit. Luați orice sursă care vă place, care are o vechime de mii de ani și o carte modernă, veți vedea că nici o literă nu s-a schimbat.

Este la fel ca o formulă matematică, dacă schimbați un simbol cu ​​altul, nu ați fi înțeles și, de asemenea, nu ar duce la nimic.

În plus, nu este vorba doar de un alt simbol, deși o literă în sens pur este un simbol. Când îți exprimi sentimentele prin scrisori, afectezi lumea. O scrisoare vă conectează la sistemul intern al lumii și prin aceasta apăsați aparent butoanele și faceți ceva în interiorul sistemului intern.

Comentariu: Dar când ne uităm la o carte acum, nu vedem și nu simțim deloc nimic.

Răspunsul meu: Este un sistem cu mai multe straturi și chiar și atunci când o persoană obișnuită privește aceste litere, el pătrunde în continuare într-un anumit grad și primește o anumită iluminare. Lumina operează asupra lui.

Există oameni care nu înțeleg deloc limba, dar în timpul lecției așează cartea în fața lor și o privesc, chiar dacă nu pot urmări textul, iar textul are impact asupra lor.

Din emisiunea de pe KabTV “Fundamentele Cabalei” 06.01.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Observație: În ultimii ani, oamenii de știință din întreaga lume au studiat activ fenomenul senzațiilor spirituale.

Din punct de vedere al neuroștiinței, este legată de activitatea lobului parietal inferior al creierului. Toate subgrupurile testate au un semn similar al acestei senzații, când în conștiința unei persoane granița dintre personalitatea sa și restul lumii înconjurătoare este estompată și apare un sentiment de legătură cu ceva mult mai mare decât el însuși.

Răspunsul meu: Corect. Pe planul psihologiei noastre pământești, exact asta se întâmplă.

Întrebare: Cum putem evoca senzații spirituale, ceva care este definit în lumea materială ca iluminare?

Răspuns: Senzațiile spirituale adevărate nu depind de eforturile mentale, fizice sau morale. Acestea depind doar de interacțiunile omului cu cei din jur atunci când, prin influența directă pozitivă asupra celorlalți, ajunge la revelația conexiunii cu forța superioară a guvernării. Dar numai în măsura în care este capabil să se ridice deasupra ego-ului său.

Întrebare: Creierul este activat în vreun fel?

Răspuns: Nu. Ar putea fi o persoană foarte simplă sau ar putea fi un mare înțelept, nu contează.

Din emisiunea de pe KabTV „Kabbalah Express”, 16.02.21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Chiar dacă nu înțeleg ce este scris în Cartea Zohar și totuși am citit-o, voi putea dezvălui în acest fel un grad superior? Unei persoane moderne i se pare ciudat acest lucru.

Răspuns: Da, este ciudat. Dar, cu toate acestea, exact aceasta este condiția necesară pentru ȋmplinire.

Totul este ciudat în lumea noastră. Dar despre naștere? Nu este acesta un proces ciudat? Suntem obișnuiți cu asta și așa ne gândim: „Este așa cum este”. Dar, de fapt, cum poate fi asta?

Luați o creatură presupus a fi dintr-o lume diferită și arătați-i ceea ce avem în lumea noastră: o mulțime de fenomene necunoscute, de neînțeles, ciudate, care nu au o dezvoltare clară a cauzei și efectelor. Tocmai ne-am obișnuit cu faptul că un lucru vine după altul pentru că așa l-am descoperit, așa l-am învățat. La fel este și în spiritualitate.

Dezvoltarea are loc întotdeauna în conformitate cu legea negării negației. Când se naște un grad superior, acesta se naște ca opus celui precedent, din negație, din căderea din gradul anterior, în ciuda acestuia. Prin urmare, întotdeauna este ciudat: însuși procesul nașterii în lumea noastră și cu atât mai mult în lumea spirituală.

Pe de altă parte, nu poate fi diferit, deoarece ascensiunea la gradul următor este o schimbare în întreaga paradigmă a existenței, o schimbare în întreaga filozofie, metodologie și atitudine față de lume.

Prin urmare, a te ridica la gradul următor înseamnă a fi complet renăscut. Acest lucru se întâmplă numai sub influența luminii superioare.

KabTV “Puterea Cărţii Zohar” #7

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→