Întrebare: Dacă ne raportăm la timpul prezent, în ce stadiu sunt evreii?

Răspuns: Astăzi suntem într-un stare în care evreii s-au adunat din toată lumea fizic, dar nu s-au conectat încă intern.

Prin urmare, trebuie să organizăm oamenii care trăiesc acum în Israel într-o astfel de comunitate în care „să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți” să fie credo-ul nostru, legea fundamentală a poporului. Și atunci va exista ocazia de a ne ridica deasupra egoismului, deasupra Egiptului nostru interior.

Și facem acest lucru, ne unim în grupuri de zece și să încercăm să ne izolăm de lumea exterioară prin comunicarea noastră internă. Așa acționăm.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 12.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: în urmă cu aproximativ trei mii și jumătate de ani, conform Torei (Exodul Capitolul 5), Moise a cerut de la faraonul Egiptului să elibereze poporul israelian din sclavie, în numele lui Dumnezeu. Dar Faraonul nu l-a ascultat și zece plăgi au căzut asupra Egiptului.

Din punct de vedere academic, se crede că nu a existat un astfel de eveniment și chiar dacă ar exista, nu a fost pe scara descrisă în Tora. În religie, desigur, nimic nu este testat, ei cred doar că s-a întâmplat. Cabala nu consideră deloc aceste evenimente ca evenimente istorice, ci afirmă că acestea sunt despre procesele spirituale prin care au trecut oamenii și Moise însuși.

Răspunsul meu: În primul rând, Tora nu vorbește despre diferiți oameni, ci despre problemele unice interne ale întregii omeniri. În al doilea rând, nu vorbim despre probleme fizice, deși s-ar putea să se fi manifestat într-un fel în viața materială. Dar nu despre asta este vorba.

Inițial, întreaga umanitate a fost creată dintr-o dorință egoistă de a primi plăcere. Această dorință trece prin anumite etape ale nașterii și dezvoltării sale până la punctul în care oamenii încep să înțeleagă că nu mai pot rămâne în egoism și trebuie cumva să iasă din el.

Grupul pe care Avraam l-a condus din Babilonul Antic în țara Canaanului, sau mai bine zis descendenții săi, fii nepotului său Iacov, au venit în Egipt. După cum este descris în Tora, au trăit acolo mult timp și au trecut prin diferite etape, bune și rele. Dar, în principiu, Tora vorbește despre stările interne ale acestor oameni.

Mai mult, atunci când vorbim despre oameni ca un număr mare, nu ne referim la numărul lor, ci la puterea lor spirituală. Adică, toate acestea trebuie percepute și cântărite în cadrul acțiunilor spirituale.

Același lucru este valabil și pentru execuțiile egiptene. Execuțiile sunt acțiuni în care o persoană sau un întreg grup se reunesc sub loviturile egoismului lor.

În primul rând, egoismul trebuie să pună presiune asupra lor. Prin urmare, când Faraonul, simbolizând ego-ul, îi înrobește și când se simt servili, sunt obligați să se conecteze cumva între ei pentru a se ajuta reciproc. La urma urmei, dacă cineva este bătut, începe să se micșoreze intern. Acest lucru îl aduce într-o stare complet diferită în care încearcă să se elibereze de ego. Această încercare de eliberare de egoism este calea de ieșire din Egipt.

Dar pentru a ieși din Egipt, acest grup trebuie să fie de acord și să fie dispus să se ridice deasupra ego-ului. Ca o uniune spirituală unică, numită Partzuf (sistem), ei trebuie să fie supuși unei purificări speciale a egoismului.

Întrucât această structură spirituală constă din zece părți, zece Sefirot, purificarea constă din zece eliberări din ego, care se numesc cele zece lovituri sau plăgi egiptene.

KabTV „Stări spirituale” din 30.01.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Odată ce fii lui Israel au primit permisiunea faraonului de a părăsi Egiptul, au părăsit-o în grabă. Cu toate acestea, faraonul a început să regrete că a lăsat oamenii să plece și și-a trimis armata în urmărirea lor.

Ce înseamnă în munca interioară a omului faptul că Faraonul a regretat ​​și de ce?

Răspuns: Omul care fuge de egoismul său trebuie să iasă o dată pentru totdeauna. Din el Senzația de graniță pe care o simte omul când o trece, este starea de trecere prin Marea Roșie.

Fii lui Israel simt în acel moment cea mai puternică creștere a egoismului, care îi obligă să se întoarcă înapoi și să se întoarcă în Egipt, la sclavia egoistă și, ca înainte, să cedeze ego-ului lor.

Nu știu ce să facă. Pe de o parte, sunt dornici să meargă acolo, pe de altă parte, sunt dornici să rămână aici. În această stare, ei stau în fața a ceea ce se numește marea furioasă, deoarece toate acestea se întâmplă în interiorul omuliu.

Întrebare: În interiorul omului sau al unui grup de oameni?

Răspuns: În interiorul fiecărei persoane din grupul de oameni care încearcă să se ridice deasupra egoismului pentru a se conecta și a fi în conexiunea dintre ei pentru a trece bariera egoistă.

Întrebare: Astfel, așa cum ne spune Tora alegoric, în fața lor se află marea, în spatele lor carul faraonului, iar Creatorul îi spune lui Moise: „Ridică toiagul tău”. Moise ridică toiagul, iar apele se împart în două. Ce inseamna asta?

Răspuns: Aceasta este aceeași tehnică ca atunci când omul avansează cu ajutorul unui toiag.

Toiagul înseamnă să meargă prin credință deasupra rațiunii. Toiag în ebraică este „Mate” (mai jos), adică mai jos decât părerea ta, rațiunea ta, egoismul tău. Trebuie să îți cobori egoismul atât de mult încât să ignori ceea ce îți spune și să treci deasupra lui. Această tehnică ajută omul să treacă prin Marea Roșie.

De îndată ce fii lui Israel au trecut deaî cealaltă parte, marea a revenit la starea sa normală și a înghițit toți egiptenii. Aceasta înseamnă că această condiție îi ucide pe cei care nu doresc să se deplaseze prin credință deasupra rațiunii în calitatea de dăruire, conexiune, deasupra egoismului lor. Adică nu veți avea realizări spirituale, nu veți putea traversa Marea Roșie. Nu veți putea să o traversați și să găsiți o calitate externă care este mai mare decât egoismul vostru. Prin urmare, toate dorințele noastre egoiste sunt înecate în mare.

Despărțirea mării simbolizează separarea dintre dorințele egoiste și cele altruiste. O parte din ele, dorințele altruiste, ies din mare și o altă parte, „egiptenii”, pier.

KabTV „Stări spirituale” din 02.02.2021

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Tora ne spune povestea când a venit faraonul rău și egiptenilor le era teamă de puterea evreilor. S-a luat decizia de a distruge băieții evrei și de a înrobi tot mai mult poporul evreu prin muncă, taxe etc.

Răspunsul meu: „Altfel ne vor înrobi”, au spus egiptenii. Și au avut dreptate.

Întrebare: De ce poporul evreu, fiind o forță atât de mare, nu s-a ridicat împotriva lor? S-ar fi putut răscula, negocia …

Răspuns: Acest lucru nu s-a mai întâmplat până acum! Evreii se luptă numai între ei. Nu au luptat niciodată cu nicio națiune în viața lor, deoarece lupta ar trebui să fie internă, nu externă.

Problema noastră este că trebuie să ne luptăm singuri. Trebuie să ne ridicăm la nivelul dăruirii, iubirii, conexiunii, la nivelul revelației Creatorului. Aceasta este victoria noastră, nu cucerirea altora. Nu există așa ceva. Care este scopul?

Egiptenii s-au opus evreilor, astfel încât să nu fie convinși sau supuși. Sclavia în Egipt este sclavia egoismului.

Evreii trăiau foarte bine, prosper și aveau absolut totul. Nu erau sclavi care „trudeau pământul”. Niciodată în istorie nu au trăit evreii atât de bine ca în Egipt. Când Moise a început să le spună ce ar trebui să realizeze, s-au gândit: „Avem nevoie de asat?”

Întrebare: Ce înseamnă că evreii au oftat din cauza muncii grele?

Răspuns: Aceasta este munca spirituală: astfel încât, în egoism, poți începe să muncești la dezvoltarea acțiunilor altruiste interne.

Întrebare: Deci au crescut intern până la vârsta de patruzeci de ani pe care ai menționat-o mai devreme?

Răspuns: Trebuiau să ajungă la asta. Și apoi și-au dat seama că, fiind printre egiptenii externi și interni, nu vor putea să o facă. Trebuie să iasă din Egipt din punct de vedere fizic și apoi pot ieși din el intern, moral. În cele din urmă, așa s-a întâmplat.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 12.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În povestea exodului din Egipt, există mai multe eroine care au contribuit într-un fel sau altul la eliberarea poporului. Una dintre ele este Batya, o egipteancă, fiica lui Faraon.

Când s-a anunțat că toți băieții trebuie uciși, mama lui Moise l-a trimis în josul râului. Batya știa că era un băiat evreu, dar îi era încă milă de el. Ce se întâmplă într-o persoană sau între oameni atunci când ceea ce este interzis și este clar că aceasta va fi urmată de pedeapsă, i se dă brusc un coridor subțire de mântuire?

Răspuns: Așa este întotdeauna. Dacă ajungi la disperare față de stările anterioare și nu mai vezi în ele vreo avansare, nicio ocazie de a continua calea spirituală, atunci apare o nouă forță de sus. Este de sus, pentru că vine de la Faraon.

Faraonul este o uriașă dorință egoistă a omului de a conduce, de a se bucura, de a se îmbogăți.

Dar a avut și o fiică, Batya. Batya înseamnă „fiica Creatorului” (Bet-Yod-Hey). Și există o continuare foarte interesantă a dezvoltării spirituale a umanității prin intermediul ei: ea salvează acest copil care plutește pe râu și îl îngrijește.

Îl îngrijește pe Moise cu ajutorul propriei sale mame, pentru că s-a oferit ca bona. Până recent se obișnuia ca o femeie din afară să îngrijească un copil.

Moise a crescut în palatul regal, în familia regală și a primit cea mai înaltă educație și creștere în acel moment. A fost numit fiul adoptiv al faraonului. Stătea în poala lui Faraon, jucându-se cu barba lui. Preoții faraonului au prezis că acest lucru nu este bun și că el va moșteni tronul. Dar bunicul său adoptiv îl iubea. Și Batya, desigur, a fost foarte mulțumită. Așa a crescut Moise.

Întrebare: Din punctul de vedere al timpului nostru, ce înseamnă că acest băiat se juca cu adversarul său și că îi plăcea?

Răspuns: Faraonul nu este încă un adversar. Moise este încă tânăr și crește în detrimentul faraonului. Natura noastră altruistă se dezvoltă la început tocmai în detrimentul egoismului. Se joacă cu egoismul, egoismul o cultivă și apoi devine adversarul egoismului.

La început, toate acțiunile noastre bune, altruiste, care se vor manifesta în noi, se nasc mici, egoiste. Mici, nu după vârstă, ci după dezvoltare. Și continuă să se dezvolte până la o anumită perioadă, până la a patruzecea aniversare.

40 de ani este nivelul Binei. Prin urmare, până la vârsta de 40 de ani, Moise a trăit și a fost crescut în palatul Faraonului. Și abia atunci a început să înțeleagă că nu poate continua să acționeze astfel, că trebuie să iasă de acolo. Urându-i pe egipteni pentru că i-au subjugat poporul, a descoperit brusc legătura lui cu poporul. Și nu doar cu oamenii, ci cu misiunea pe care oamenii ar trebui să o ducă.

Evreii sunt adunați din toate națiunile lumii pentru a  ajunge la revelația Creatorului, la calitatea de dăruire, iubire. Și Moise a simțit asta.

De la cea de-a patruzecea aniversare, nu mai auzim de mama lui adoptivă Batya. Și începe să-l trateze pe faraon într-un mod diferit, să-l chinuiască pe bunicul său adoptiv.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 12.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Tora ne spune că la șapte săptămâni (49 de zile) după plecarea din Egipt, poporul Israel, câteva milioane, au ajuns la Muntele Sinai și au primit Tora. Există chiar o expresie în ebraică: Ma’amad Har Sinai – stând la Muntele Sinai.

De ce s-a întâmplat asta exact șapte săptămâni mai târziu?

Răspuns: Atât ar trebui să dureze ieșirea completă din Egipt adică prin atâtea stări ar trebui să treacă omul

Numărul șapte reprezintă gradul sau cea mai importantă parte a oricărui nivel. La urma urmei, există zece niveluri în total, șapte principale și trei suplimentare.

Cu alte cuvinte, în șapte așa-numite săptămâni, trebuie să facem o anumită muncă pentru a ieși din Egipt. În caz contrar, ce înseamnă „ieșire”? Doar că pleacă?

Aceasta este o muncă spirituală interioară atunci când omul trebuie să-și dea seama cum a fost exilat de calitatea Creatorului și cum trebuie să se apropie acum de ea. Deci, aceasta este o realizare foarte serioasă.

Întrebare: Ce este un „nivel” în dezvoltarea noastră spirituală?

Răspuns: Este nivelul de realizare a lumii superioare: următoarea revelație a egoismului, urcând deasupra lui și atingând Creatorul.

KbTV „Stările spirituale”, 09.04.2021

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Pentru a justifica Creatorul, trebuie să înțelegem conducerea Lui. Și pentru a înțelege conducerea Sa, trebuie să devenim similari cu atributele Sale. Pare un cerc vicios.

Răspunsul meu: Nu. Numai în lumea noastră egoistă pare așa, dar nu în spiritualitate. Nu există așa ceva ca „pentru a-L justifica” în spiritualitate. În spiritualitate lucrez la dorințele iubirii și al dăruirii, la atributul credinței și nu al cunoașterii.

Nu pot atinge spiritualitatea prin înțelegerea mea obișnuită, prin mintea și sentimentele mele corporale. Nu pot limita spiritualitatea din mine. Totul se întâmplă acolo diferit decât de ​​lumea corporală în care înțeleg fizica acesteia, structura ei etc.

Lumea spirituală nu este atinsă în acest fel. Este atinsă în afara mea și nu pot să o limitez. Dacă aș face-o, nu ar fi lumea superioară, ci ceva ce am inventat.

KabTV „Fundamentele Cabalei” din 10.02.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Se pare că Tora scrie despre aventuri și călătorii măreţe: de la vechiul Babilon la țara Canaanului unde se află astăzi Israel, de acolo la deșertul Sinai, de la deșert la Egipt și mulții ani de viață în el, cu toate evenimentele care au avut loc acolo și apoi fugind din Egipt și traversând Marea Roșie.

Toate acestea ar trebui să le separăm treptat de locurile geografice și de evenimentele istorice și să le plasăm în interiorul unei personae, ca ceva care se întâmplă în interiorul său.

Fiecare ar trebui să descrie în sine ce calități se numesc Egipt, deșert, Faraon și Moise – toate detaliile și personajele poveștii. Această poveste ar trebui să se desfășoare în interiorul unei persoane și în relațiile din grupul de zece.

Este și mai greu să ne imaginăm acest lucru în grupul de zece, deoarece este mai aproape de spiritualitate. Ar trebui să construim acest proces în noi în simțire, astfel încât fiecare să poată simți cum toate numele menționate de Tora se referă la natura minerală, la plante, animale și oameni, reflectate în sentimentele, gândurile, procesele interne și conexiunile cu ceilalți.

Treptat, o persoană începe să simtă cum funcționează asupra lui lumina Pesahului (Paștelui), adică lumina tranziției de la starea corporală atunci când se află într-un grup, studiază, dar până acum face totul în mod egoist. El nu știe care este intenția de dragul dăruirii, deoarece până când dobândește o a doua natură, este imposibil să o explice și să o descrie.

Așa cum povestea de Paște descrie disperarea din munca grea pentru Faraon, tot așa o persoană disperă să iasă de sub controlul egoismului său și să facă ceva din iubire pentru aproapele său. El nu găsește în sine astfel de forțe, înclinații și dorințe.

Dintr-o dată, el simte că se trezește ceva în el și începe să înțeleagă că într-adevăr poate exista o astfel de calitate într-o persoană, numită dăruire altruistă.

Pentru că există o iluminare special, care îl influențează și îi transmite o nouă calitate. Aceasta este schimbarea pe care trebuie să o dorim. Desigur, nu vine doar din efortul unei persoane, ci doar datorită iluminării de sus. Acesta este motivul pentru care toată munca noastră este o rugăciune, o cerere, care trebuie organizată corect în grupul de zece, cu privire la toate clarificările pe care le facem atunci când construim conexiunea dintre noi.

Întregul proces al exodului din Egipt are loc în grupul de zece, în cele zece Sefirot. Prin urmare, devine din ce în ce mai evident că totul se realizează prin forța rugăciunii și trebuie să ne îndreptăm toate eforturile doar către aceasta: să ne rugăm împreună pentru ca fiecare să-şi simtă prietenul și să fie gata să-l ajute.

Apoi ne conectăm în strigătul nostru către forța superioară, cerem forța conexiunii, pentru a ne ajuta să găsim un punct reciproc între noi, astfel încât fiecare să simtă că iese din ei însuși și devine inclus în dorința comună, numită Malchut superior.

Dacă fiecare este doar în interiorul său, el se află în lumea inferioară. Dacă se ridică la dorința comună, se găsește deja în Malchut al lumii superioare. El intră astfel în a doua fază a Pesahului, adică „tranziția”, făcând un pas spre exodul din Egipt. El dorește deja ca nu Faraonul, ci Creatorul să domine asupra lui, astfel încât Creatorul să domnească în el. Prin urmare, el va avea o tranziție specială, pentru a schimba autoritatea superioară din Faraon în forța superioară.

Cineva devine din ce în ce mai conștient de cât de dependent și atașat este de egoismul său, acționând în mod conștient sau inconștient, în mod constant în beneficiul propriu. Acum începe să se gândească din ce în ce mai mult la modul în care poate acționa în beneficiul Creatorului și în beneficiul grupului de zece. Acest lucru este deja aproape de exodul din Egipt și înseamnă că luminile Pesahului funcționează asupra acestei persoane.

Din Lecţia zilnică de Cabala 3/31/21 „Pesach (Treci peste)”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În Cabala s-a dezvoltat o anumită tradiție didactică pe baza faptului că există conținut, dar forma, metodele și comentariile la aceasta sunt determinate de către profesor însuși. În acest caz, suntem prea dependenți de personalitatea lui.

Și există o altă abordare atunci când formele și metodele de lucru sunt clar determinate, iar sarcina profesorului este să nu se abată de la ceea ce i s-a dat.

Cum este corect: să te concentrezi asupra factorilor personali ai unei persoane sau asupra tehnologiei recunoscute?

Răspuns: Nu cred că le puteți separa una de alta. Dar, din moment ce Cabala este o știință străveche care s-a conturat de-a lungul a mii de ani, este firesc să ne atașăm de acele mari personalități care au stabilit această structură.

Cabala a dezvoltat mai multe tendințe care s-au conturat în ultimii 500 de ani în Europa de Vest, statele baltice și Orientul Mijlociu și Apropiat. Fiecare dintre aceste regiuni include diferite subzone. Acestea sunt descrise în diferite surse și există mult material pe toate direcțiile de ramificare. Aceasta privește explicațiile din surse către consumatori.

Și dacă și personalitatea carismatică a profesorului se manifestă aici, atunci, desigur, el poate schimba ceva, poate compara și aplica. Nu cred că știința Cabala este o știință rigidă care nu poate fi schimbată și cumva adaptată publicului, profesorului, mai ales în timpul nostru. Principalul lucru este de a transmite esența sa, adică revelarea Creatorului către fiecare persoană din lumea noastră. Acesta este subiectul studiului ei.

Metodologia cabalistă se schimbă și se va schimba în continuare și trebuie să o privim foarte pragmatic și să nu intrăm în inerție.

KabTV “Curs Integral” 3/19/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum pot învăța să dau fără să aștept nimic în schimb?“

A da cuiva și a-l ajuta fără să aștepți nimic în schimb este într-adevăr incredibil de dificil și chiar imposibil.

În timp ce faceți orice faptă de a dărui sau de a ajuta, pe care o împliniți, dacă credeți că procedând astfel introduceți o forță pozitivă în lume, atunci vor crește stima de sine, măreția acțiunii voastre. Cheia este să crezi că vrei să faci din lume un loc mai bun, aducând mai multă bunătate lumii.

Dacă totuși crezi că vei câștiga ceva în schimbul faptei tale bune, chiar și ceva atât de puţin ca un „mulțumesc” sau un zâmbet, ceva care îți recunoaște cu gratitudine altruismul, atunci în acel moment faci afaceri. Cu alte cuvinte, ajungi să te simți bine din răsplăţile pe care le obții.

Încă o dată, cheia învățării cum să oferi fără să aștepți nimic în schimb este să îți exersezi gândul despre cum trebuie bunătatea să intre în lume prin gândurile și faptele tale, adică vrei ca lumea să devină un loc mai bun.

Am fi înțelepți să ne organizăm astfel încât să ne gândim mai mult la cum să facem fapte bune celorlalți și cum să aducem o energie pozitivă și bună în lume.

Prin natură, suntem egoiști, care căutăm întotdeauna un beneficiu propriu pentru acțiunile noastre. Deci, ar trebui să căutăm cum să oferim plăcere ego-urilor noastre făcând bine pentru lume. Este pozitiv să te respecti pentru că ai dăruit lumii.

Cu toate acestea, într-o societate plină de valori care acordă prioritate propriului beneficiu în locul beneficiilor celorlalți, avem nevoie de un mediu de susținere pentru a ne calibra, astfel încât să ne putem respecta cu adevărat pe noi înșine în dăruirea noastră către lume.

Dacă vom reuși să devenim din ce în ce mai dăruitori în acest mod, atunci lumea se va schimba în bine. Vom începe brusc să vedem mult bine în lume înlocuind negativitatea, ura și diviziunea pe care le vedem astăzi crescând. Totul depinde de modul în care privim lumea: Dacă ne ajustăm intenția de a fi ca o forță pozitivă de dăruire în lume, atunci cu cât ne schimbăm mai mult pentru a deveni mai dăruitori și mai atenți faţă de ceilalți, cu atât mai mult se va schimba și lumea în mai bine.

Bazat pe „Știri cu Cabalistul Dr. Michael Laitman”, pe 18 februarie 2021. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.
Imagine de Ben White pe Unsplash.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→