Noul meu articol pe Linkedin “(Femeile noastre) Gardienii zidurilor”

Pe linia de front unde ne luptăm cu teroriștii, pe străzile care se confruntă cu revolte cu arme și cocktail-uri Molotov și în adăposturile civile cu copiii noștri, femeile sunt gardienele neintenționate ale zidurilor. Sunt îngrijorate pentru copiii și soții lor; se înfioară la sunetul sirenelor în timp ce caută frenetic să își protejeze copiii. Știu că au câteva secunde înainte ca rachetele să aterizeze. Inimile gardienilor noștri se sparg deasupra caselor noastre, care sunt aprinse de ură.

Femeile, mature și grijulii, sunt mult mai responsabile decât bărbații. Ar trebui să conducă apelul la raţiune. Nu ar trebui să tacă în acest moment. Dacă și-ar da seama de însemnătatea lor, cea mai importantă pentru societate și de ce depinde viitorul nostru, nu s-ar odihni până nu ne-ar face pe noi bărbații, să ne redirecționăm și să luăm mai departe drumul cel bun.

Soarta țării noastre și soarta lumii depind de conexiunile bune dintre poporul Israel și numai de asta. Vechii evrei au format o națiune unică cu un rol unic în mozaicul uman. A fost fondată de oameni din toate națiunile care existau în lumea antică, care s-au unit pentru a crea o națiune unită, bazată pe iubirea față de ceilalți și responsabilitate reciprocă. Poporul Israel a stabilit primul model de lucru al unei păci mondiale, la scară mică. Naţiunea noastră a fost modelată ca un eșantion pentru modul în care se va desfășura pacea mondială pe scară largă.

Dar poporul Israel a eşuat în iubirea unuia faţă de celălalt și a cedat urii care s-a infiltrat în inimile lor neîmblânzite. Au încetat să fie un model de națiune și și-au uitat datoria față de umanitate. Acum, cine mai bine decât femeile, poate restabili aceste conexiuni și restabili unitatea? Cine, mai bun decât femeile, cunoaște valoarea responsabilității reciproce și a iubirii de ceilalți?

Deoarece rădăcina noastră antică cuprinde toate națiunile, fiecare pas pe care noi evreii îl facem unul către celălalt, apropie întreaga lume. De fiecare dată când ne ridicăm peste diferențele dintre dreapta și stânga, ortodocși și laici, așkenazi și sefarzi, „dezarmăm” ura peste tot, iar lumea recunoaște contribuția noastră și răspunde favorabil poporului Israel și statului Israel.

Dimpotrivă, de fiecare dată când ne scufundăm în ură și dezbinare, și lumea se scufundă în conflict, simte că asta vine de la evrei și de la statul evreu. Acesta este motivul pentru care lumea examinează întotdeauna statul Israel și îl judecă întotdeauna.

Din această cauză, femeile noastre, care cunosc valoarea unității, ne pot ajuta să ne ridicăm mai sus de diferențele noastre, să unim societatea și, în acest proces, să unim lumea. Nu au nevoie de titluri pretențioase sau de politicieni preponderenți pentru a le conduce; au nevoie să trateze societatea noastră așa cum știu doar ele: ca nişte mame iubitoare.

Sper din tot sufletul că femeile noastre nu vor ceda propagandiştilor și lobbyiștilor, că nu vor fi influențate de incitarea discursului din societatea israeliană, ci mai degrabă ne vor arăta nouă, bărbaților, cum să aducem pacea și securitatea în țara noastră și în lume: prin unitate deasupra diferențelor.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “De ce contează conexiunea”

În martie 2009, ca urmare a crizei financiare a Marii Recesiuni, economistul Mark Vitner a oferit Associated Press o descriere tactilă a interconectării inevitabile a umanității: „Este ca și cum ai încerca să desfaci ouăle amestecate. Pur și simplu nu se poate face atât de ușor. Nu știu dacă nu se poate face deloc.”

Astăzi, când privim lumea din jurul nostru, ne dăm seama că totul este chiar mai conectat decât în 2009. Nu puteți fabrica nimic, de la un creion la un avion, fără a include produse din jumătate din țările lumii. Și pentru cei dintre noi care încă nu eram convinși că așa este, pandemia Covid-19 a demonstrat că infecția oriunde, este infecție peste tot.

Cu toate acestea, la fel cum suntem cu toții conectați, tot așa suntem cu toții înstrăinați, suspicioși și ne urâm unul pe celălalt. Cu alte cuvinte, suntem inevitabil conectați, așa cum a subliniat Vitner, dar ne urâm. Rezultatul acestor legături nedorite este fricțiune nesfârșită, violență și agresiune până la punctul în care civilizația noastră se rupe pe la cusături. Este imposibil să-i forțezi pe oamenii să fie unul cu celălalt, dacă nu vor să fie împreună. Și astăzi, realitatea vieții noastre îi obligă pe oameni să se bazeze pe țări străine, care adesea sunt dușmanii lor, iar tensiunile din întreaga lume se aprind.

Întrucât nu putem „descuraja” conexiunea ouălor amestecate, care au devenit societatea umană, singura noastră altă opțiune este să învățăm să ne plăcem unul pe celălalt. Cel puțin, trebuie să ajungem să ne tolerăm unii pe alții, să fim de acord cu existența celuilalt. Altfel, ne vom lupta unii cu alții până la moarte și nimeni nu va câștiga.

Soluția pentru starea de deteriorare a umanității este prin urmare, să alimentăm afecțiunea reciprocă și înțelegerea importanței noastre reciproce. Pentru ca omenirea să supraviețuiască, trebuie să trecem de la o conexiune tehnică la o conexiune emoțională, la aprecierea însăși a ideii de conexiune. În caz contrar, nu vom putea îmbrățișa ideea că suntem cu toții conectați.

Adică, nu trebuie să lucrăm la creșterea conexiunii noastre; avem deja multe din acestea. În schimb, trebuie să lucrăm la sporirea dorinței noastre de a ne conecta! Trebuie să ajungem să recunoaștem imensele beneficii ale conexiunii.

De fapt, termenul „conexiune” poate părea puțin obscur. Dar dacă vă gândiți la conexiune ca afinitate, afecțiune și chiar iubire, sarcina care ne este în față devine mai clară. Acum ne putem da seama cât de departe suntem de ea, câtă muncă avem de făcut și de ce este atât de vital să reușim să construim conexiuni calde și pozitive. În prezent, suntem ca dușmanii declaraţi care sunt obligați să împartă o cameră. Poate ieși ceva bun din asta? Nu este de mirare că stăm pe o bombă cu ceas.

Singura modalitate de a dezamorsa bomba este dezintegrarea prafului de pușcă – ura. Amestecul este acolo; nu ne putem „dezamăgi” pe noi înșine, dar putem și trebuie să învățăm să ne vedem reciproc frumusețea și contribuția fiecăruia la societate. Dacă înțelegem cât contribuie fiecare dintre noi și de ce este necesar să fim cu toții diferiți, deoarece acea parte cu care cineva contribuie, nimeni altul nu o poate face, vom saluta schimbările dintre noi, le vom aprecia și vom fi recunoscători celor care sunt diferiți de noi, tocmai pentru că sunt diferiți de noi!

Când o mamă își iubește copilul, nu trebuie să ne întrebăm dacă este legată de copilul ei; este un dat. În cele din urmă, așa trebuie să ajungem să fim. Nu se va întâmpla peste noapte, dar este suficient să începem să lucrăm pentru a preveni cataclismul care se apropie, care se îndreaptă spre omenire.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Îmi pot imagina peștera din Machpelah ca pe un grup de zece în care am posibilitatea atât de a dărui cât și de a primi, adică de a-mi echilibra cumva egoismul?

Răspuns: Poți. Cu toate acestea, grupul de zece nu este peștera patriarhilor. Este ceea ce creăm în noi. Grupul reprezintă exact calitățile în care sunt revelate dăruirea și iubire, ceea ce determină calitatea Bina în ceea ce privește calitatea pământului (Malchut).

Astfel, toate progresele noastre se bazează pe ceea ce construim din noi înșine, din conexiunea noastră în grupul de zece, din întreaga lume, o calitate care este un grup sau chiar, puteți spune într-un anumit sens, o peșteră.

Întrebare: În principiu, omul ar trebui să găsească un mediu în care să poată dezvolta calitatea spirituală a dăruirii și iubirii?

Răspuns: Da, este corect.

Întrebare: Prin acest tip de poveste externă despre peștera din Machpelah, atingem unele calități interne?

Răspuns: Mi-e greu să vorbesc despre asta pentru că pentru mine nu este o poveste externă. Pentru mine are un singur sens.

Prin urmare, nu mă interesează tot felul de revolte care se întâmplă în aceste locuri sau ceva de genul acesta. Pentru mine, aceste locuri nu sunt fizice, ci pur interne.

KabTV „Stările spirituale” 23.04.2021

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate cineva care a început să studieze Cabala sau doar decide să o studieze să folosească corect informațiile despre peștera din Machpelah pentru dezvoltarea spirituală?

Răspuns: Există mai multe posibilități de dezvoltare spirituală aici. În primul rând, poate nu ar trebui nici măcar să gândească, să vorbească sau să asculte faptul că există astfel de locuri fizic, deoarece va crede că forțele spirituale și calitățile spirituale sunt concentrate în ele. Va începe să meargă acolo, să se închine lor și așa mai departe, ceea ce nu este cu adevărat scopul conversației noastre.

Sau poate că va fi interesat de acest subiect din punct de vedere istoric sau geografic. Toate acestea sunt puncte interesante, deoarece nu există nimic în lumea noastră care să nu-și aibă rădăcina în lumea superioară. Prin urmare, merită să le privim tocmai din acest punct.

KabTV „Stări spirituale” 23.04.2021

Filed under: Munca spirituala - Niciun comentariu→

Cu cât sufletul omului este mai scăzut,

cu cât nasul se ridică mai sus.

El își întinde nasul până acolo unde sufletul nu a crescut.

(Omar Khayyam)

Vedem acest lucru în viața reală chiar și cu ochiul liber. Și toată lumea poate vedea că este așa.

Comentariu: Omul se afișează, devine un mare om politic, un mare om de afaceri.

Răspunsul meu: El trebuie să se ridice cumva. Dacă ceilalți nu îl țin, apreciindu-l și respectându-l, atunci el se ridică în acest fel. Uită-te la toți politicienii.

Întrebare: Adică „își întinde nasul acolo unde sufletul nu a crescut”? Unde se întinde sufletul, se ridică până la ce?

Răspuns: Sufletul se întinde spre Creator, dacă omul înțelege acest lucru. Și dacă sufletul său nu crește la o astfel de stare, atunci cel puțin vrea să se ridice la un nivel atât de mare încât să fie respectat.

Întrebare: El pune presiune pe alții?

Răspuns: Desigur!

Întrebare: Și dacă sufletul crește, atunci crește și omul?

Răspuns: Da.

Întrebare: De ce i se dă omului individualitate? La urma urmei încă crește, vrea să crească!

Răspuns: Toată lumea este foarte individuală. În măsura în care cineva dorește să se realizeze în apropiere de Creator, în asemănare cu Creatorul și se arată mai mult prin aceste acțiuni, toate proprietățile sale corecte devin proeminente.

Deși se pare că, dacă vrea să devină asemenea Creatorului, se anulează pe sine. Nu!

Întrebare: De ce i se conferă omului talente, individualitate?

Răspuns: Numai pentru asta. Astfel încât el să devină precum Creatorul în fiecare dintre proprietățile sale speciale.

Din „Știrile cu Dr. Michael Laitman” de KabTV, 02.11.2020

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o mulțime de controverse în ceea ce privește data când a fost scrisă Tora și autorul acesteia și există mai multe abordări ale acestei probleme: religioasă, academică și cabalistă.

Abordarea religioasă explică totul foarte simplu: Însuși Creatorul, Însuși Dumnezeu a dat oamenilor Tora prin Moise. Conform abordării academice, nu a existat nicio ieșire din Egipt, până la faptul că Tora a fost scrisă în secolul al VI-lea î.Hr. și a fost scrisă de-a lungul a sute de ani.

Este interesant faptul că Cartea Zohar spune: „Când Creatorul a dorit să creeze lumea și aceasta s-a manifestat printr-o dorință înaintea Lui, El a privit în Tora și a creat-o”. Aceasta înseamnă că Tora a existat chiar înainte de crearea lumii.

Ce spune Cabala despre asta? Ce este Tora și cine a scris-o?

Răspuns: Într-adevăr, există definiții complet diferite ale ceea ce este Tora. Respect o abordare clară general acceptată a Halacha [totalitatea legilor și ordonanțelor care au evoluat încă din vremurile biblice pentru a reglementa respectările religioase și viața de zi cu zi și comportamentul poporului evreu] la tot ceea ce privește scrierea nu numai a Torei , dar și Tanakh, Talmud și alte surse.

Singura diferență din punctul de vedere al Cabalei este că Tora este o listă a legilor naturii. Doar că este descrisă în această formă, în cererea adresată unui om. Dar, în principiu, acestea sunt legile naturii.

Prin urmare, oamenii care sunt în înțelegerea Creatorului îndeplinesc aceste legi pentru că le simt în sine. Ei s-au schimbat în interior, iar pentru ei aceste legi sunt legile vieții lor, ale comportamentului și adaptării lor în lume și percepției asupra lumii.

Mai mult decât atât, Tora pentru ei nu este o carte pe care o poți răsfoi,  o poți citi, sau să faci ceva din ceea ce este scris în ea și atunci acționează, ci este legea conform căreia există pentru că vorbește despre cum pot să coincidă complet cu natură. Natura sau Creatorul este unul și același lucru.

Aceasta este legea comunicării între oameni și între om și natură sau Creator.

KabTV „Stări spirituale” 03.06.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Conectarea pentru a ajunge la Creator

Întrebare: Dacă o familie este nivelul de animal, ce relații se pot construi între un bărbat și o femeie la nivel spiritual?

Răspuns: Aceasta va fi deja o altă familie. Oamenii vor începe să trăiască nu doar pentru a avea copii, pentru a-și asigura nevoile de bază și pentru a planta un copac. De fapt, se vor uni între ei conform principiului spiritual.

Acesta este sensul unității dintre un bărbat și o femeie. Este așa cum se spune în Tora: „Un bărbat și o femeie, Șechina între ei”.

Întrebare: Ce ar trebui să facă să descopere Creatorul s?

Răspuns: Ar trebui să se conecteze la toate nivelurile, la nivel corporal, intern, mental și psihologic, astfel încât să fie de dragul de a ajunge la Creator.

Din „Fundamentele Cabalei” KabTV din 19.03.2019

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→