Întrebare: De ce în multe culturi și religii, femeia se situează mai jos decât un bărbat?

Răspuns: Se datorează faptului că toate culturile și religiile sunt egoiste și din moment ce partea masculină este similară cu Creatorul, iar partea feminină este similară cu creatura, se presupune astfel că femeia se află într-un rang inferior.

Comentariu: Presupun că, în unele domenii, femeile au mai multe prerogative decât bărbații. De exemplu, în timpul sarcinii, doar femeia devine „stăpâna casei” a fătului și poate decide din propria voință dacă avortează sau nu, fără a întreba bărbatul.

Răspunsul meu: Nu vorbim despre prerogative pe care natura le-a determinat pentru noi. Fie că este bărbat sau femeie, facem ceea ce ne dorim cu corpul nostru; acest lucru nu are nicio pertinență pentru noi.

Întrebare: Care sunt frâiele în munca spirituală și care este biciul dacă vreau să-mi controlez și să-mi gestionez „calul”, ego-ul?

Răspuns: Există multe componente aici în căruță, în om și în frâu. Acesta este un sistem complet care se numește Partzuf spiritual. Întregul sistem este de fapt o metaforă a sufletului și vom afla despre el.

Întrebare: Cum ar trebui un bărbat să susțină o femeie într-o relație și invers, cum poate o femeie să susțină un bărbat?

Răspuns: Depinde pur și simplu de ei să se înțeleagă și să încerce fiecare să-i ofere celuilalt posibilitatea de a învăța și de a-l susține. Nu aș vrea să vorbesc despre asta mai mult decât atât, altfel vei strica totul. Ați putea începe prin a vă ajuta reciproc în așa fel încât să nu rămână nimic din grupul vostru, vi se va părea că acest lucru este atât de simplu. Înțelepciunea Cabalei exercită forțe atât de enorme printre noi, încât pur și simplu trebuie să fii atent! În niciun caz nu trebuie să faceți mișcări definitive.

KabTV „Fundamentele Cabalei” 19.03.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cine a câștigat conflictul din mai 2021 între Israel și Hamas și de ce? “

Este posibil ca Israelul să fi câștigat bătălia militar, dar a pierdut războiul pentru sprijinul lumii.

Cu fiecare conflict dintre cei doi, opinia publică devine mai puternică împotriva Israelului, făcându-l să piardă fața din ce în ce mai mult pe scena mondială. De asemenea, Israel ar putea câștiga viitoare bătălii militare, dar lumea s-a înclinat în favoarea palestinienilor. Dacă Israelul continuă să se concentreze în primul rând pe apărarea sa militară, în timp ce nu face schimbări cheie la nivel ideologic, atunci se poate aștepta ca o delegitimizare crescândă să atingă niveluri în care lumea îi va dori eliminarea.

Cum poate Israelul să câștige sprijinul mondial?

Israelul poate câștiga sprijinul lumii dacă oamenii săi înțeleg că puterea lor este în unitatea și numai în unitatea lor. Când sunt uniți, poporul Israel își realizează rădăcinile, fundamentul care i-a făcut să fie poporul Israel de la început. Unitatea poporului israelian atrage o forță și un exemplu special de unitate pentru omenire, ceea ce la rândul său îl face pe om să simtă că există un motiv și un beneficiu pentru existența lui Israel. Cu toate acestea, atunci când este divizat, așa cum arată țara în prezent, de exemplu deoarece nu poate nici măcar să formeze un guvern după alegeri multiple, în timp ce are 120 de parlamentari împrăștiați în zeci de partide, atunci diviziunea și ura care se proiectează din această mică țară determină lumea să se încrunte la ei. Tot mai mulți oameni se includ într-o poziție antiisraeliană pentru a justifica ura mai profundă pe care o simt față de noi.

Astfel, pe lângă consolidarea sistemelor militare de apărare ale Israelului, Israelul trebuie să-și amintească și să-și educe poporul că puterea sa stă doar în unitatea sa. În timp ce, la suprafață, se pare că din ce în ce mai mulți oameni urăsc Israelul, considerându-l ca oprimând și abuzând drepturile omului împotriva palestinienilor, la un nivel mai profund, motivul esențial al urii împotriva Israelului se datorează eșecului poporului Israel de astăzi să trăiască la înălțimea a ceea ce l-a făcut la început: ei dau frâu liber pulsiunilor lor divergente, dorințelor și gândurilor lor în loc să se unească deasupra lor. Ura din rândul poporului israelian se proiectează astăzi în mod inconștient asupra umanității în ansamblu și, pe măsură ce omenirea simte suferințe tot mai mari și percepe nedreptăți din cauza diviziunii tot mai mari, atunci tot mai mulți oameni urăsc poporul israelian, iar ura se exprimă tot mai mult ca ură pentru Statul Israel.

Ura crescândă împotriva noastră este un indicator al faptului că trebuie să ne întoarcem la rădăcini și la motivul pentru care suntem aici. Națiunea noastră a fost întemeiată pe principiile iubirii, unității și responsabilității reciproce. Am devenit o națiune când am aplicat legea „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă” relațiilor noastre, deasupra înclinaţiei noastre divizorii. Prin urmare, neexercitând unitatea deasupra diviziunilor dintre noi, nu reușim să trăim la înălțimea a ceea ce ne-a făcut poporul Israel la început și ca urmare, oamenii din întreaga lume simt din ce în ce mai puţină justificare ca acest popor să dețină un pământ propriu.

Pentru a valida pretenția noastră față de Țara Israelului, trebuie să reînviem unitatea. Procedând astfel, vom deveni o conductă pozitivă, ca forța unificatoare să se răspândească în întreaga omenire, adică, așa cum este scris vom deveni „o lumină pentru națiuni”. Deși împărțiți și urându-se unul pe celălalt, oamenii din întreaga lume simt că proiectăm diviziunea și ura în lume. Ei ne simt ca fiind sursa tuturor relelor, a oricăror probleme din viața lor. Astfel, dacă ne ridicăm deasupra diviziunii noastre și ne unim, lumea ne va sprijini, inclusiv pe palestinieni. Cu toate acestea, dacă lăsăm conducerea noastră divizorie să ne conducă, atunci lumea ne va expulza în cele din urmă din acest ținut.

Despre faptul că poporul Israel a fost întemeiat pe respectarea legii „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă”, cabalistul Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) scrie următoarele în articolul său, „Arvut (Garanția reciprocă)”:

“Tot Israelul este responsabil unul pentru celălalt (Sanhedrin, 27b, Shavuot 39). Aceasta este scris despre Arvut (Garanția reciprocă), când tot Israelul a devenit responsabil unul pentru celălalt. Pentru că Tora nu li s-a dat înainte ca fiecare din Israel să nu fie întrebat dacă este de acord să ia asupra sa Mitzva (porunca) de a-i iubi pe alții cu toată măsura, exprimată în cuvintele: „Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți”. Aceasta înseamnă că fiecare din Israel și-ar asuma responsabilitatea de a avea grijă și de a lucra pentru fiecare membru al națiunii și de a le satisface toate nevoile, nu mai puțin decât măsura imprimată în el de a-și îngriji propriile nevoi. Și odată ce întreaga națiune a fost de acord în unanimitate și a spus: „Vom face și vom auzi”, fiecare membru al Israelului a devenit responsabil că nu va lipsi nimic niciunui alt membru al națiunii. Abia atunci au devenit vrednici să primească Tora și nu înainte.”

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “ Cazul invidiei (corecte) ”

„Iubirea este la fel de feroce ca moartea; invidia este la fel de dură ca lumea de jos” (Cântarea Cântărilor, 8: 6). Invidia este una dintre cele mai intense emoții. De multe ori încercăm să o ascundem chiar și de noi înșine, pentru că este un sentiment atât de neplăcut, cu un impact direct asupra sinelui nostru. Fiind făcuţi din dorințe de a primi plăcere, invidia ne face să simțim că nu numai că nu primim, ci că alții primesc ceea ce ni se refuză nouă. Nimic nu este mai greu de tolerat de ego-ul nostru decât sentimentul că suntem jefuiți de alții, că sunt cumva mai buni, mai puternici, mai de succes decât noi.

Profesorul meu obișnuia să spună că, pentru el însuși, i-ar plăcea dacă nu ar putea purta altceva decât pijamale. Este confortabil, are buzunare mari pentru a se potrivi cu orice ai putea avea nevoie, este cald iarna și plăcut vara, ce ai putea cere mai mult decât să porți pijamale? Dar nu putem purta pijamale pentru că oamenii ne vor bârfi; nu ne vor aprecia dacă nu ne îmbrăcăm conform codului vestimentar social, deci nu avem de ales. Pentru a nu fi umiliți, purtăm haine incomode și facem ceea ce alții vor să facem. Prin urmare, invidia și frica de a fi umiliți ne dictează întreaga viață.

Cu toate acestea, invidia nu trebuie să fie negativă. Ne face să invidiem ceea ce au ceilalți și pe care am vrea să-l avem în aceeaşi măsură, dar dacă am vrea să avem lucruri pozitive, atunci invidia ne-ar spori motivația pentru a obține acele lucruri pozitive. Prin lucruri pozitive mă refer la lucruri care ne încurajează, care ne întăresc societatea, ne sporesc solidaritatea și ne stimulează sentimentul de auto-împlinire. Pentru ca acest lucru să se întâmple, societatea noastră trebuie să hrănească valorile pro-sociale. Când societatea prețuiește oamenii care contribuie la societate, care îi fac pe oameni mai fericiți și mai conectați între ei, atunci toată lumea începe să-i invidieze și să dorească să devină ca ei.

În acest fel, folosind invidia transformăm societatea din competitivă și abuzivă în solidară și incluzivă. Când oamenii concurează pentru a fi amabili, nu există sfârșit pentru realizările pe care le pot face. Mai mult, atunci când percep că îi ajută pe ceilalți să se realizeze ca pe o expresie a bunătății lor, îi ajută pe toți să devină cei mai buni care pot fi și în același timp, vor să contribuie cu realizările lor pentru a-și îmbunătăți și mai mult societatea. Realizările pe care le poate realiza o astfel de societate nu au sfârșit.

Prin urmare, invidia poate fi rea sau bună, în funcție de valorile pe care le invidiem. Dacă ne învățăm să prețuim ceea ce este bun pentru noi toți, invidia noastră va deveni un motor pentru fericire.

Filed under: Educatie, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Cartea Zohar are un efect dublu.

În primul rând, dacă vrem să-l dezvoltăm și să-l citim cu răbdare, sistematic, în anumite condiții, cu intenția de a ne dezvolta, atunci prin ea, prin studierea ei, o forță specială în curs de dezvoltare coboară asupra noastră.

În al doilea rând, în măsura dezvoltării noastre, de fiecare dată vom simți și vom înțelege mai mult ceea ce este scris în carte la nivelul pe care îl atingem.

Cartea în sine acoperă toate straturile spirituale până la capăt. O poți citi atâta timp cât îți ia până când îți atingi întreaga înălțare spirituală.

Întrebare: Avem nevoie de ea după aceea?

Răspuns: După aceea, vei ști deja totul, vei înțelege totul, poți face totul.

Înseamnă că poți citi Cartea Zohar timp de o sută de ani fără nicio avansare, fără a primi nimic. Sau, o poți citi în așa fel încât în ​​termen de cinci până la zece ani te va ridica la gradul final.

Din emisiunea KabTV  „Puterea cărții Zohar” # 14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum arată cu adevărat iubirea adevărată?“

În viețile pe care le cunoaștem în prezent, iubirea adevărată este inexistentă. Dacă începem să ne ridicăm la următorul grad de dezvoltare, deasupra vieții noastre actuale, de unde venim cu toții, atunci începem să descoperim adevărata iubire.

Astăzi, este nevoie să ne reeducăm despre iubire, chiar dacă viața însăși face cea mai mare parte a muncii pentru noi. Trebuie să realizăm că instanțele a ceea ce numim iubire nu sunt decât mici scântei în cadrul unei iubiri omniprezente superioare, care treptat ne atrage spre descoperirea ei. Iar descoperirea acestei iubiri superioare este sinonimă cu descoperirea sensului vieții. Este un sentiment complet diferit – o atracție, conexiune și împlinire care este întreagă, perfectă și eternă.

Ideile despre iubire care se propagă prin romane, emisiuni TV și filme nu fac decât să ne încurce. Din punct de vedere biologic, ar trebui, prin toate mijloacele, să găsim perechea potrivită, să creștem familii și următoarea noastră generație. Dar mai important, dacă ne direcţionăm aspirațiile spiritual, către iubirea pentru întreaga omenire, atunci totul se va aşeza la locul său.

Scris / editat de studenții cabalistului dr Michael Laitman.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Semne ale „Sfârșitului Zilelor”

Comentariu: Ideea opoziției luminii și întunericului nu este nouă în iudaism. Acest lucru este scris direct în Manuscrisele Mării Moarte, care au fost găsite în anii 50 ai secolului trecut în apropierea Mării Moarte, în peșterile din Qumran.

Răspunsul meu: Această idee a fost exprimată de cei care în acel moment au simțit că trăiesc în această perioadă.

Întrebare: Sulurile au fost scrise din secolul al III-lea î.Hr. până în secolul al 1-lea d.Hr., exact în acel moment. Mai mult, există anumite semne prin care putem spune că acest război a început deja. De exemplu, este scris că războiul va avea loc în ultimele zile înainte de sosirea lui Mesia. Aceasta este prima condiție.

Ce sunt aceste „ultime zile” și ce înseamnă sosirea lui Mesia?

Răspuns: Sosirea lui Mesia înseamnă că puterea, cunoașterea și iluminarea vin pe lume, că toată natura este într-un singur sistem și trebuie să obținem o conexiune absolută între noi, să devenim similari Creatorului și să ne ridicăm la nivelul Lui.

Astfel, oamenii se vor acorda la acest lucru deoarece vor întâlni astfel de probleme pe care nu le vor putea rezolva în cadrul vieții lor pământești, nici prin propria lor putere, nici prin mintea lor.

Comentariu: Una dintre condiții este, de asemenea, ca toți evreii să se adune în țara lui Israel.

Răspunsul meu: Nu cred că acest lucru trebuie să se întâmple în mod necesar fizic, dar toată lumea se va simți mai mult sau mai puțin aparținând țării lui Israel.

„Pământ” (Eretz) provine din cuvântul „Ratzon” (dorință). „Israel” (Yashar-El) înseamnă direct pentru Creator. Adică, o direcție consecventă către revelarea Creatorului, spre conexiunea cu Creatorul, se va trezi în oameni, nu în domeniul religiei, ci în domeniul comunicării interne, al realizării.

Comentariu: Numeroase surse originale indică faptul că întreaga noastră dezvoltare durează 6.000 de ani. Astăzi, mai sunt puțin peste 200 de ani până la sfârșitul corecției. Acest lucru, așa cum ar fi, indică faptul că suntem, așa cum se spune, în „ultimele zile”.

Răspunsul meu: De fapt, anii pământeni joacă un rol destul de indirect aici. Dar totuși, sper că, chiar și în timpul nostru, putem trăi astfel de evenimente care ne vor aduce mai aproape de starea când întreaga lume, toate popoarele lumii, toate dorințele de la toate nivelurile, vor simți că sunt guvernate de o singură dorință de sus.

Aceasta este o dorință de bunătate, conexiune și iubire reciprocă. Și toate creaturile, de la nivelurile mineral, vegetal, anima și, cel mai important, uman, vor dori ca în ele să domnească numai această putere.

KabTV „Stări spirituale”, 30.04.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, vol. 7, Behaalotcha, punctul 58: Vai de cine spune că Tora vine să spună povești literale și cuvintele needucate ale lui Esau și Laban. Dacă este așa, chiar și astăzi putem transforma cuvintele unei persoane fără educație într-o lege și chiar mai frumoase decât ale ei. Și dacă Tora indică problemele lumești, chiar și conducătorii lumii au între ei lucruri mai bune, așa că haideți să le urmăm și să le transformăm în lege în același mod. Cu toate acestea, toate cuvintele Torei au sensul cel mai înalt.

Problema este că oamenii nu înțeleg Tora, nu înțeleg că descrie legile naturii, pe care trebuie să le respectăm pentru a exista într-o relație corectă, într-o unitate corectă cu natura.

Cea mai importantă lege a sa este „Iubește-ți aproapele”. Deci, este scris: „Ar trebui să interpretăm că este știut că este imposibil să realizăm iubirea față de Creator înainte ca o persoană să fie răsplătită cu iubire față de oameni prin„ iubește-ți aproapele ca pe tine însuți ”, despre care rabinul Akiva a spus că este o mare regulă în Tora.

Pentru o persoană care se străduiește să o împlinească, această lege include toate celelalte legi ale Torei.

Comentariu: Acest lucru este foarte ciudat, deoarece Tora scrie în principal despre crime, dar nimic despre iubire.

Răspunsul meu: Scrie despre cât de greu este să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți. Despre aceasta scrie întreaga Tora.

Întrebare: Deci, Tora este instrucțiunea despre cum să atingi iubirea pentru aproapele tău?

Răspuns: Numai asta!

Întrebare: Și ce sunt cele Zece Porunci?

Răspuns: Pentru a împlini legea „Iubiți-vă aproapele”, există 613 (Taryag) de tot felul de sub-legi. Ele sunt incluse în cele Zece Porunci, care sunt incluse într-o singură lege de bază.

Întrebare: Dacă luăm cel puțin o poruncă, să presupunem: „Nu fura”, despre ce vorbim?

Răspuns: „Nu fura” este firesc. Este posibil să implementați legea „Iubiți-vă aproapele” și să furați? În această lege, există mai multe reguli interne, mai înalte, deși aparent iraționale. Dar, în principiu, începe cu relații pur umane.

KabTV “Stări Spirituale” 6/3/19

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În cadrul unor explicații scurte despre stările spirituale, despre modul în care se desfășoară acestea, se dezvoltă și modul în care absorbim aceste stări; este necesar să vorbim despre modul în care Cabala reacționează la contrarii și despre modul în care face posibilă echilibrarea acestora. În viața noastră, ne confruntăm cu multe contradicții, de la tot felul de influențe fizice (frig, căldură, presiune, vid etc.) la parametrii emoţionali: ura, iubirea, bucuria, disperarea și așa mai departe.

Cum putem echilibra aceste stări astfel încât să nu existe în noi alternativ, ci să existe în armonie generală, adică astfel încât să le percepem simultan, deși ni se pare complet imposibil?

Înțelepciunea Cabala spune că trebuie să conducă o persoană către o stare de  perfecţiune. Acesta explică faptul că nu poate exista perfecțiune atunci când există doar într-o stare și în cealaltă există imperfecțiune absolută, opusul acesteia. Nu poate exista perfecțiune într-o stare de disperare și nu poate exista perfecțiune într-o stare de bucurie, dacă mai târziu este înlocuită de disperare. Astfel, aici avem nevoie de o abordare complet diferită, o soluție diferită la problemă.

În aceasta este implicată înțelepciunea Cabalei. Ea își vede misiunea de a aduce împreună toate calitățile unei persoane, toate stările sale și de a le oferi tuturor o soluție mare, perfectă.

Răspunsul este să te ridici deasupra a tot ceea ce se întâmplă între timp, deasupra stărilor bune și rele, atunci când nu se pot conecta în niciun fel, sau nu pot ajunge împreună la nici un nivel, în sentimente și în minte.

Conexiunea lor apare atunci când o persoană se ridică de la starea egoistă la așa-numita zonă a credinței deasupra rațiunii, adică începe să lucreze cu calitățile sale în direcția dăruirii și nu a primirii. Lucrând invers cu toate senzațiile, el percepe totul ca bine absolut.

Nu este ca în fizică în viața noastră în general, în relațiile dintre noi, când există contradicții și nu știm ce să facem. Cel mult, suntem undeva la mijloc, încercând să găsim o cale de mijloc.

Nu există cale de mijloc în Cabala! Cabala crede că este o acțiune vicioasă, atunci când ne restrângem de ambele părți și credem că nu mai putem face altceva, ridicăm mâinile și suntem de acord cu o valoare medie.

Ar trebui să alegem nu media, ci valoarea maximă din două valori opuse, în același timp. Când ne ridicăm deasupra egoismului nostru, atunci aceste două sisteme opuse devin unul, pentru că dorința devine una, iar celălalt devine împlinirea.

Atunci avem un sentiment foarte clar că în acest mod este posibil să luăm absolut toate deciziile, precum și să rezolvăm absolut toate conflictele. Aceasta este tocmai metoda de a aduce lumea într-o stare perfectă.

KabTV “Stări Spirituale”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care sunt limitele Inteligenţei Artificiale?“

I.A. va putea face multe, dar limita sa finală este că nu va putea niciodată să fie ca o ființă umană în curs de dezvoltare. Este imposibil, deoarece există o forță mai mare a naturii care este deasupra noastră, oamenii, care ne-a creat și care nu poate fi programată. I.A. nu ar putea niciodată să realizeze nivelul acelei forțe superioare, deoarece ar avea nevoie de o anumită conexiune, care îi lipseşte Inteligenţei Artificiale. Conexiunea cu forța superioară este un punct care există într-o persoană, din sursa respectivă. Acest punct este numit „o parte a Divinității de sus”.

Acest punct este o dorință minusculă între toate dorințele noastre, care este legată de o natură altruistă superioară, una de iubire și dăruire. Nu putem programa tehnologia pentru a dezvolta aceste tipuri de calități, la fel cum nu putem programa dorințele. Tot ce putem programa sunt acțiuni care provin din acele dorințe, dar nu și dorințele în sine.

Programatorii care lucrează cu I.A. explică faptul că putem construi sisteme inteligente care învață și se dezvoltă în timp, devenind mult mai inteligenți decât cum le-am construit inițial. Cu toate acestea există o limitare, pe care I.A. nu o va putea traversa niciodată: nu va deveni niciodată cu adevărat emoţională și sensibilă. Ar putea efectua mai multe acțiuni care ar face-o să pară sensibilă și să simtă, dar nu va putea niciodată să simtă cu adevărat deoarece sentimentul aparține dorinței.

Tehnologia nu poate simți sau nu poate fi făcută să simtă. Ar putea simula sentimente, dar adevăratele sentimente i-ar lipsi. Prin urmare, toată I.A. va rămâne robotică în cele din urmă. Creierul și reacțiile sale au potențialul de a-l face de trilioane de ori mai inteligent sau mai util decât oamenii. Cu toate acestea, oamenii vor ajunge la vârf, atât timp cât nu vom programa I.A. să ne distrugă.

Pentru a ne asigura un viitor mai bun, va trebui să realizăm că I.A. și alte tehnologii noi nu contează. Ceea ce contează este dezvoltarea sufletului. Dezvoltând punctul din noi care are potențialul de a semăna cu forța superioară a iubirii, dăruirii și conexiunii, atunci dezvoltăm ceva care este cu adevărat unic și care are puterea de a ne îmbunătăți, spori și chiar să ne schimbe viața.

Natura va fi întotdeauna superioară oricărei I.A. sau altei tehnologii pe care o creăm. Vom afla că natura însăși – forța iubirii, dăruirii și conexiunii – nu are niciun interes în relațiile noastre cu I.A., ci că are o singură cerere pentru noi: să devenim similari cu ea și să realizăm armonia totală, fericirea, pacea, încrederea și iubirea care provin din realizarea noastră a acestei asemănări.

Written/edited by students of Kabbalist Dr. Michael Laitman.Photo by Andrea De Santis on Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Gardianul Zidurilor – A doua zi”

Încetarea focului este iluzorie în Orientul Mijlociu. Toată lumea își dă seama că pauza în ostilitățile dintre Israel și Hamas va dura doar până la prima provocare. În lunile următoare, sute de milioane de dolari vor curge în Fâșia Gaza, care își va reconstrui infrastructura militară, încât IDF a distrus atât de abil, cu precizie chirurgicală, pentru a minimiza victimele civile după ce Hamas și-a poziționat în mod deliberat cele mai critice active în clădirile înalte, spitale și grădinițe. Speranța Israelului că va dura ani pentru Hamas în a-și reconstrui puterea nu are motive să fie viabilă. Cu întreaga lume în spate, își va recondiționa arsenalul și își va reconstrui infrastructura militară în cel mai scurt timp și fără niciun cost pentru sine, întrucât lumea o va finanța cu ușurință. Și când Hamas se va simți suficient de puternic, va trimite o altă ploaie de rachete asupra civililor din Israel și nimeni nu va da vina pe Hamas pentru asta, ci mai degrabă pe Israel.

Nu știu cum se va desfășura următoarea rundă, dar știu că, oricât de mult nu vrem, vom fi obligați să participăm la ea, din moment ce nu noi chemăm loviturile, ci mai degrabă Hamasul. În ochii lumii, niciun raționament nu justifică prezența noastră aici, deoarece rațiunea nu are sens atunci când vine vorba de sentimente, iar sentimentul care străbate lumea când vine vorba de Israel este ura.

Singurul mod în care putem evita viitoarele confruntări cu vecinii noștri și, în acest proces, să transformăm opinia lumii în favoarea noastră, este să înțelegem de ce lucrurile merg împotriva noastră și cum putem schimba asta. În primul rând, trebuie să înțelegem că argumentele rezonabile nu conving pe nimeni. Putem angaja cei mai elocvenți vorbitori, cei mai cunoscuți experți și cele mai de succes modele și actori care prezintă cazul Israelului, dar nimeni nu ne va cumpăra povestea. Întrucât nu cred un cuvânt pe care îl spunem, nu are nicio importanță cine vorbește sau ce spune. În al doilea rând, trebuie să înțelegem că calmarea cererilor arabilor nu îi va liniști. Dimpotrivă, îi va încuraja. Trebuie să înțelegem că nu vor o bucată din acest pământ; ei vor totul, şi chiar mai mult decât atât, ne vor morți.

În al treilea rând, în lumina primelor două, ar trebui să nu mai analizăm ce putem face pentru lume și să începem să ne uităm la ce putem face unul pentru celălalt. Acesta este câmpul de luptă pe care l-am neglijat de prea mult timp. Unii lângă ceilalți este locul în care ne vom găsi puterea și unde ar fi trebuit să ne concentrăm tot timpul. Înțeleg de ce a avut mai mult sens să încercăm să convingem lumea că vrem pace, dar acum, când această strategie a eșuat complet, este timpul să ne redirecționăm și să vedem cum ne putem construi forța interioară.

Din punct de vedere istoric, puterea noastră a venit dintr-o singură sursă: unitatea noastră. Strămoșii noștri nu au evoluat într-o națiune ca și alte națiuni: prin multiplicarea naturală a oamenilor afiliați biologic. Pe de altă parte, evreii au fost nevoiți să-și sudeze naționalitatea în mod conștient și laborios, deoarece nucleul lor era format din membri din aproape toate triburile și clanurile din lumea antică. Acești străini au fost inițial atât de înstrăinați unul de celălalt încât, dacă nu s-ar fi unit și-ar fi rupt gâtul unul celuilalt, așa cum au făcut în vremurile când vrăjmășia învingea unitatea.

Cu toate acestea, când unitatea a prevalat, un miracol s-a desfășurat în fața ochilor lumii: oamenii din toate națiunile au trăit împreună în armonie, responsabilitate reciprocă și și-au iubit vecinii ca pe ei înșiși. Într-adevăr, vechiul popor evreu a fost o dovadă a conceptului, un model care prezenta o alternativă la vărsarea de sânge, care era realitatea cotidiană a oamenilor din antichitate.

Ori de câte ori a prevalat unitatea internă a Israelului, națiunea a prosperat și a atins măreția. Ori de câte ori diviziunea ni s-a părut mai bună, națiunile ne-au chinuit, persecutat și ne-au izgonit din țara noastră sau din mijlocul lor.

Istoria pare foarte consecventă când vine vorba de acest aspect al istoriei noastre. Sub Iosif în Egipt, am fost uniți și am prosperat. Când a murit, am aspirat să ne asimilăm egiptenilor și ei ne-au aservit. Când ne-am unit în deșert după ce am fugit din Egipt, am fost declarați o națiune care nu numai că era „legitimă”, ci era însărcinată să fie „o lumină pentru națiuni”, și anume să dăm un exemplu de unitate și coeziune pentru întreaga lume.

În timp ce unitatea noastră a prevalat, peste crize și eforturi, am avansat din ce în ce mai mult. am cucerit chiar țara Canaanului și am construit Primul Templu. Dar când unitatea noastră a scăzut, Nebucadnețar al II-lea ne-a alungat și ne-a trimis în Babilon. În Babilon, am vrut să fim ca babilonienii și l-am adus pe Haman cel Rău, Hitlerul „arhetipal”. Dar când ne-am unit, biruind intenția lui Haman de a ne anihila, am învins și am câștigat Declarația Cyrus, care ne-a trimis înapoi în țara Israelului cu aur, argint, multă hrană și sprijinul unui imperiu pentru a construi un al Doilea Templu.

Când ne-am împărțit, am devenit eleniști și am căutat să devenim ca grecii, a izbucnit războiul dintre noi iar Templul a fost ars. Când Macabeii au reușit să reunească oamenii, chiar dacă doar pe termen scurt, am câștigat Templul înapoi și am alungat imperiul Seleucid, care l-a omorât pe preotul perfid Menelau pentru că i-a incitat împotriva evreilor.

Când ne-am împărțit încă o dată, romanii au venit și au asediat Ierusalimul. Aici au așteptat ca noi să decidem, iar noi am optat pentru război civil, ne-am ucis reciproc, ne-am ars proviziile de alimente, iar romanii au terminat treaba și ne-au exilat de aici timp de două milenii.

Istoria nu s-a abătut niciodată de la corelarea dintre diviziune şi solidaritatea noastră interioară sau dușmănia şi afinitatea lumii față de noi. În prezent, situația precară a Israelului necesită să observăm acest model și să folosim vechea noastră tactică: unitatea împotriva calamității sau așa cum o afirmă Talmudul: „Fie prietenie, fie moarte” (Taanit 23a).

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→