Daily Archives: 12 iulie 2021

“Despre spaghete, credință și iubire față de ceilalți” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinDespre spaghete, credință și iubire față de ceilalți

Astăzi, mulți oameni tind să creadă că religia este un lucru din trecut. Mulți cred că știința este leacul pentru toate necazurile noastre și că, dacă ascultăm doar oamenii de știință și urmăm instrucțiunile lor, totul va fi bine în lumea noastră. Alții cred în viața etică și se bazează pe justiție socială și egalitate. Problema este că toți credincioșii, religioși sau nu, fac acest lucru cu zel religios. Mulți dintre ei consideră pe oricine care nu este de acord cu ei drept un dușman și va depune eforturi mari pentru a „învinge” inamicul. Rezultatul final al tuturor acestora nu este că religia s-a încheiat, ci că a luat nenumărate forme noi, dintre care unele sunt marcate ca „păcătoase”.

Cu ani în urmă, în timp ce lucram la doctorat, am aflat că există aproximativ 3.800 de religii și sisteme de credințe diferite în întreaga lume. Astăzi, există probabil multe altele, deoarece imaginația umană nu cunoaște limite. De fapt, unii oameni iau în serios Biserica Monstrului Spaghetelor Zburătoare!

Nu este o problemă că oamenii cred în lucruri diferite. Dimpotrivă, cabaliștii apreciază diversitatea, deoarece cu cât suntem mai diversi cu atât societatea noastră devine mai bogată, atât timp cât îi menținem coeziunea. Dar când evităm coeziunea socială, când susținem că credința noastră este singura credință legitimă, avem o problemă. Credința actuală în știință, în filosofia occidentală sau în alte dogme sociale este la fel de religioasă ca și credința în această sau acea zeitate.

În anii 1940, credința religioasă a germanilor în superioritatea rasei lor a dus la cele mai oribile consecințe pe care le-a văzut vreodată lumea. Credința lor se presupune că se bazează pe știință, nu pe o zeitate, dar a dus la consecințe mai grave decât a provocat orice religie până acum.

La scurt timp după sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Baal HaSulam, un mare cabalist și gânditor care a scris pe larg despre afacerile mondiale și a prevăzut multe dintre procesele pe care le trăim astăzi, a scris o colecție de „note”. Erau gânduri pe care le avusese despre lume și despre viitorul ei. După trecerea sa, au fost adunate sub titlul Scrierile ultimei generații. Baal HaSulam a folosit acest termen, dar el nu a însemnat că generația sa va fi ultima generație a umanității, ci că omenirea a atins etapele finale ale dezvoltării sale și că se îndreaptă spre un nou nivel de existență. Aspirația sa în scrierea „notelor” sale a fost să-și formuleze gândurile cu privire la modul în care omenirea s-ar putea scuti de recurența atrocităților din cel de-al doilea război mondial.

Baal HaSulam a realizat că oamenii sunt în mod inerent religioși. Prin urmare, el nu a văzut rostul de a încerca să desființeze religia. În schimb, el a dorit să adauge un alt strat credințelor existente, care să permită întregii umanități să se unească deasupra diferențelor lor. El a numit acest strat o „religie a dăruirii”. Cu ajutorul său, el spera să evite ceea ce se întâmplase cu Germania. Într-o notă intitulată „Nazismul nu este un brevet german”, el a notat: „Dacă ne amintim că majoritatea oamenilor nu sunt idealiști, atunci nu există altă opțiune decât religia, din care provin manierele și dreptatea în mod natural”. Cu toate acestea, el nu s-a referit la religii așa cum le cunoaștem, ci la o „religie de dăruire”. În altă parte, el a scris că, din moment ce natura umană este în mod inerent egoistă, aceasta „va induce în mod necesar distrugerea lumii dacă nu acceptă religia dăruirii”.

După cum s-a menționat anterior, Baal HaSulam nu s-a opus diversității. Dimpotrivă, el a apreciat-o. Mai mult, el a avertizat împotriva limitării diversității în rândul oamenilor, deoarece interacțiunile dintre puncte de vedere diferite sunt motorul creșterii și dezvoltării. Potrivit lui Baal HaSulam, în timp ce națiunile ar trebui să îmbrățișeze o „religie a dăruirii”, fiecare națiune ar trebui să își păstreze „propria religie și tradiție, iar una nu trebuie să se amestece în cealaltă”.

Mai mult, în eseul său „Libertatea” Baal HaSulam vorbește cu respect cu privire la conservarea tendințelor și ideilor de bază ale oamenilor. În cuvintele sale, „Oricine eradică o tendință de la un individ și o dezrădăcinează din el provoacă pierderea acelui concept sublim și minunat … căci această tendință nu va mai apărea niciodată. … Din cele menționate mai sus, continuă el, aflăm ce greșeală teribilă provoacă acele națiuni care își forțează domnia asupra minorităților privându-le de libertate, fără a le permite să-și ducă viața în conformitate cu tendințele moștenite de la strămoși”. În concluzie adaugă el, oricine „poate înțelege necesitatea păstrării libertății individului … pentru că putem vedea cum toate națiunile care au căzut vreodată de-a lungul generațiilor, au ajuns la asta doar datorită opresiunii lor asupra minorităților și a indivizilor, care prin urmare, s-au răzvrătit împotriva lor și le-au distrus. Prin urmare, este clar pentru toți că pacea nu poate exista în lume decât dacă luăm în considerare libertatea individului”. Dar pentru că toți credem în mod inerent că numai noi avem dreptate și toți ceilalți greșesc, chiar dacă zeitatea noastră sunt spaghetele, pentru ca acest scop sublim să aibă succes ar trebui să punem valoarea iubirii celorlalți mai presus de toate sau așa cum o numește Baal HaSulam, stabiliți o „religie a dăruirii” ca valoare generală.

“Ce este critica folositoare?” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinCe este critica folositoare?

Critica este o trăsătură care există la noi toți, într-un grad sau altul. Este un rezultat direct al naturii noastre egoiste. Egoismul ne împinge constant să ne testăm și să ne măsurăm față de ceilalți, pentru a obține cea mai bună și cea mai confortabilă poziție în raport cu ei. Dar această comparație constantă se află în capul nostru ca o povară, evidențiază defectele și localizează cu promptitudine neajunsurile în fiecare problemă.

Critica obsesivă ne face să ne pierdem răbdarea și toleranţa și ne determină să respingem orice ne pare străin sau diferit. Conform percepției ego-ului ne plasăm în centrul creației; prin urmare, cerem să fim acceptați necondiționat așa cum suntem. Este ceva negativ? Nu, este un sentiment natural. Dar o astfel de acceptare nu funcționează invers. Îi judecăm pe ceilalți și dacă vedem că sunt într-o poziție mai bună sau au calități mai bune în ochii noștri ne simțim dezamăgiți și chiar deprimați, deoarece ne propunem în permanență să fim percepuți ca fiind mai de succes și superiori în comparație cu restul.

Comparațiile nesfârșite cu alte persoane ne împiedică să atingem relații bune și sănătoase. Ne determină să fim în continuă frecare între noi și ne împiedică să ajungem la un acord și la înțelegere reciprocă. Și dacă tuturor le pasă doar de bunătatea și dreptatea lor, atunci nu se poate forma niciodată o conexiune frumoasă cu ceilalți.

Nu există trucuri pentru abordarea acestei perspective critice pe care egoismul nostru ne obligă să ne-o asumăm, nici un panaceu nu acționează asupra ei, nu există exerciții psihologice sau argumente filosofice și nici nu poate fi reprimată și suprimată. De ce este așa? Pentru că natura umană ne împinge înainte să realizăm doar ceea ce este în beneficiul nostru și să căutăm greșeli numai în afara noastră.

„Unul îi judecă pe ceilalți după propriile sale defecte”, au scris înțelepții noștri. Imperfecțiunile pe care le vedem la alții sunt de fapt propriile noastre imperfecțiuni. Ele sunt o proiecție a ceea ce trebuie să îmbunătățim în noi înșine, ceea ce trebuie să reparăm schimbându-ne întreaga viziune asupra lumii, de la egoism la altruism și învățând să-i vedem pe ceilalți ca pe o parte integrantă a noastră.

Trebuie să începem să ne angajăm într-un nou tip de critică, în care începem să ne cercetăm pe noi înșine, viețile noastre, natura noastră, pentru a echilibra egoismul nostru înfumurat care aduce critica distructivă a altora. Autoexaminarea ne va ajuta să ne ridicăm și să ne observăm starea dintr-o perspectivă înaltă și să trezim forțe mari care se află în adâncul naturii pentru a ne ajuta să descoperim o nouă atitudine față de mediul înconjurător.

Tot ce se întâmplă în viața noastră este transmis de sus, așa că trebuie să privim spre viitor în loc să agonizăm asupra trecutului. Înțelepciunea Cabala ne învață că nu putem schimba nimic cu adevărat prin noi înșine, ci putem atrage doar forța pozitivă a naturii prin eforturile noastre spre relații bune cu ceilalți. Această forță din natură va putea să contrabalanseze negativitatea care este în noi și să ne echilibreze egoismul natural. Dacă atragem forța pozitivă, nu vom mai fi judecători ai vecinilor noștri și nu va mai fi nevoie să ne „mâncăm” cu vinovăție cu privire la trecut. După cum este scris: „Nebunul își încleștează mâinile și își mănâncă propria carne” (Eclesiastul 4: 5)

Prin urmare, revelarea ființei noastre egoiste ca urmare a autoexaminării ar trebui să acționeze ca o trambulină prin care sărim să acționăm într-un mod opus, iubitor și grijuliu față de ceilalți, deasupra ego-ului. Dacă această contabilitate de sine devine parte a noii noastre naturi, ce vom judeca? Vom măsura apropierea sau separarea dintre noi și ceilalți și puterea eforturilor necesare pentru a acoperi această depărtare și a ne apropia unul de celălalt. Acesta este singurul tip de critică sau evaluare utilă și intenționată, pe care ar trebui să o facem dacă vrem să ajungem la echilibru și să ne îmbunătățim viața.

 

“Care ar fi cea mai bună utilizare pentru trilioanul de dolari pe an cheltuit de Statele Unite și alte țări pentru bugete militare?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Care ar fi cea mai bună utilizare pentru trilioanul de dolari pe an cheltuit de Statele Unite și alte țări pentru bugete militare?

Cea mai bună utilizare a bugetelor utilizate în prezent în scopuri militare ar fi mutarea lor în răspândirea cunoștințelor despre structura umanității, știința despre realitatea generală, cercetarea faptului pentru care lumea se află într-o stare atât de problematică, conștientizarea procesului prin care trece umanitatea, ce este stabilit să urmeze în continuare, motivul și scopul dezvoltării umane și cum, într-o astfel de imagine universală ne provocăm rău.

Ar trebui să deschidem această imagine generală despre noi înșine, despre lumea noastră și despre natura noastră în timpurile acestea, să cercetăm natura și făcând acest lucru, să descoperim gradul de rău pe care ni-l provocăm nouă înşine și naturii – ca mijloc de a corecta modul în care gândim și acţionăm.

Trebuie să vedem cum gândim și acționăm în afara echilibrului cu legea generală a naturii.

Natura se raportează la noi în mod altruist, într-un mod care dă și susține viața. Ca răspuns, exprimăm o atitudine egoistă dezechilibrată și opusă față de această lege.

Dacă vom cunoaște felul în care funcționează natura într-un mod altruist, interconectat și interdependent și cum operăm în opoziție egoistă cu aceasta, atunci vom înțelege fiecare ce trebuie să facem ca indivizi și ca societate umană pentru a ne salva de alte suferinţe.

Procedând astfel, ne vom găsi într-o lume armonioasă plină de fericire și iubire și nu vom mai avea niciodată nevoie să folosim banii și capitalul în scopuri militare. Dimpotrivă, vom împărți cu toții bani și capitalul în scopul de a aduce o viață pozitivă, armonioasă și echilibrată pentru toți.

Omenirea va ajunge în cele din urmă la o astfel de stare. Există o forță de dezvoltare în natură, care ne ghidează către o stare în care vom vedea că trebuie să devenim conectați pozitiv, în care societatea umană va funcționa similar cu un organism sănătos de celule și organe care lucrează fiecare individual și colectiv în beneficiul întregului. Pe scurt, legea iubirii universale, „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, se va materializa în relațiile noastre, iar apoi toate forțele și calitățile noastre vor deveni folosite în beneficiul nostru comun.

Prin urmare, cea mai bună utilizare a ceea ce se folosește în prezent ca bugete militare ar fi să ne ofere tuturor o nouă formă de educație, unde vom afla ce ne cere natura.

Bazat pe emisiunea “ Întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman la 9 septembrie 2006. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

“Va salva un oraș al Torei evreii din Mexic?” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Va salva un oraș al Torei evreii din Mexic?

Ciudad de la Tora (Orașul Torei) este numele unui nou oraș mic construit în afara orașului Ixtapan de la Salle, la aproximativ 70 de mile sud de Mexico City. Fondatorii își propun să abordeze două probleme: prețurile locuințelor și antisemitismul. Complexul de locuințe la prețuri accesibile va include toate facilitățile necesare pentru menținerea unui mod de viață ortodox evreiesc, iar comunitatea va fi formată exclusiv din evrei practicanţi. Un alt motiv pentru înființarea noului oraș este situația din capitală, unde evreii ortodocși spun că copiii lor se tem să-și părăsească casele de teamă să nu devină ținte ale atacurilor antisemite.

În multe privințe, această idee îmi amintește de un Shtetl. Shtetls erau mici orașe evreiești care existau în toată Europa Centrală și de Est până când Holocaustul le-a șters. Dacă trebuie să învățăm din istorie, orașele evreiești nu sunt o soluție permanentă la antisemitism.

De fapt, nici statul evreu nu a rezolvat problema antisemitismului. De la înființare, Israelul a atras reacții din ce în ce mai mari din lume. Theodor Herzl, vizionarul sionist, a avut ideea corectă când a imaginat o entitate națională și politică evreiască care să fie un refugiu sigur pentru evrei. Cu toate acestea, stabilirea unui oraș separat sau chiar a unei țări pentru evrei nu este suficientă pentru a elimina antisemitismul. Pentru ca acest lucru să se întâmple, evreii trebuie să se angajeze să își împlinească datoria față de lume, iar ei au o datorie.

Așa cum am arătat în nenumărate eseuri și două cărți (vezi linkurile de mai jos), națiunea evreiască nu a fost înființată pentru binele său, ci pentru binele umanității. Acesta este motivul pentru care, de îndată ce ne-am stabilit națiunea la poalele Muntelui Sinai, am fost însărcinați să fim „o lumină pentru națiuni”. Am fost declarați națiune, numai după ce ne-am angajat să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă”, iar unitatea pe care am obținut-o este lumina pe care intenționam să o strălucim către națiuni. După angajamentul nostru inițial, ne-au trebuit încă patruzeci de ani pentru a ne consolida unitatea, dar odată ce am atins un nivel critic al acesteia, ni s-a dat propriul nostru pământ, „Țara Israelului” promisă.

Aproape două mii de ani după aceea, analele noastre au reflectat nivelul nostru de unitate. De fiecare dată când ne-am divizat, am fost exilați din Țara Israelului și de fiecare dată când am restabilit unitatea, ni s-a dat înapoi țara și am prosperat. Dar la un moment dat, în secolul I e.n. am căzut într-o astfel de ură reciprocă încât am fost exilați timp de două milenii.

Restabilirea statalității evreiești a durat mai mult de două milenii, secole de crime și abuzuri pe care poporul nostru le-a suferit în timpul exilului și, în cele din urmă, exterminarea unei treimi din națiunea noastră, aproape întreaga evreime europeană. Cu toate acestea, suveranitatea noastră reînnoită nu ne-a reînnoit unitatea. Aceasta este ceva ce trebuie să realizăm pe cont propriu. Acesta este de fapt, motivul pentru care națiunile ni l-au dat în urma Holocaustului, în afară de motivul evident de simpatie după atrocitățile pe care le-am suferit din mâinile naziștilor și ale complicilor lor.

Cu toate acestea, din moment ce națiunile ne-au dat pământul, se așteaptă, de asemenea, să ne împlinim datoria, să fim un model de unitate și să exemplificăm deviza evreiască: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dacă nu ne îndeplinim misiunea, ne vom pierde din nou suveranitatea. Se poate întâmpla printr-un alt exil, printr-un aflux de musulmani care vor schimba demografia țării sau printr-un mod încă necunoscut. Oricum, dacă nu facem ceea ce trebuie și devenim un exemplu de unitate mai presus de toate diferențele și ura noastră, umanitatea ne va urî și ne va chinui așa cum a făcut-o în ultimele două milenii.

Noi, evreii, descendenții proscriși din toată vechea Semilună Fertilă, care ne-am adunat în jurul lui Avraam – Tatăl nostru pentru a auzi despre iubirea de ceilalți, trebuie să facem acum ceea ce au făcut atunci strămoșii noștri: să ne unim deasupra urii noastre și astfel să devenim „o lumină pentru națiuni. ” Ca și atunci, așa şi acum, dacă facem acest lucru vom prospera. Dacă nu, ne vom împrăştia.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, consultați cărțile Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea de astăzi a orei, şi Alegerea evreiască Unitate sau Antisemitism, Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti.

 

“Puterea blestemelor și puterea iubirii” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Puterea blestemelor și puterea iubirii

Un student m-a întrebat despre un nou serial TV din Israel care spune povestea unei familii din Ierusalim în care femeile din familie au fost blestemate cu căsătoria cu bărbați care nu le iubesc. Aparent, generație după generație, aceste femei sunt nefericite în căsătoriile lor. Studentul a vrut să știe dacă există într-adevăr un blestem și dacă blestemele pot provoca cu adevărat un asemenea rău.

Un blestem reflectă răutatea cuiva cu privire la o altă persoană. Natura umană, știm din Biblie, este rea din tinerețe. Acesta este motivul pentru care lumea noastră arată din ce în ce mai mult ca un blestem. Reaua-voință poate fi de asemenea, îndreptată către anumite persoane și poate provoca leziuni personale asupra acestora. De-a lungul anilor am cunoscut mai mulți oameni, dintre care majoritatea femei de altfel, care ar fi putut îmbolnăvi o persoană prin simpla privire. Din fericire, astăzi mai puțini oameni au astfel de puteri. Cu toate acestea, din moment ce intențiile noastre față de ceilalți sunt în general negative, atunci chiar și fără intenție vom arunca în mod constant săgeți către alți oameni, ceea ce ne face pe noi toți suferinzi și nefericiți.

Blestemele nu sunt incurabile; ne putem proteja de ele. De vreme ce blestemele reflectă rea-voință, protecția împotriva lor este bunăvoința. Dacă încercăm să răspândim bunăvoință tuturor, fără discriminare, ne vom proteja de gândurile negative.

Acest lucru este adevărat nu numai când vine vorba de blesteme. Devreme ce cauza pentru care lumea se află în nefericire se datorează relei-voințe, calea de a remedia lumea este prin răspândirea bunăvoinței. Dacă ne schimbăm atitudinile de la a căuta răul altora la a căuta beneficiul altora, întreaga lume va beneficia de gândurile noastre și, în primul rând noi înşine

Aceasta nu este o idee atât de simplistă pe cât le poate părea unora. Întrucât natura umană este în mod inerent rea, va trebui să adunăm sprijinul multor oameni pentru a crea un mediu social care susține și recompensează bunăvoința și care condamnă și reproșează reaua-voință. În acest moment, facem opusul. Priviţi doar pe cine idolatrizăm și gândiţi-vă la valorile pe care le reprezintă și veţi înțelege tipul de revoluție pe care societatea noastră trebuie să o facă.

Dar putem face acest lucru. Dacă ne schimbăm valorile, ne vom schimba și idolii. Dacă ne schimbăm idolii, oamenii care devin celebri vor fi cei care reprezintă grija și preocuparea pentru ceilalți. Când vom crea un astfel de mediu între noi și în mass-media care ne înconjoară, vom schimba lumea. Nu mai este nevoie de nimic, ci doar de o schimbare a inimii de la rău la bine.

“Încotro merge Unchiul Sam” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinÎncotro merge Unchiul Sam

Duminica trecută, unchiul Sam a sărbătorit 275 de ani, adică ziua de 4 iulie a Americii sau Ziua Independenței. Am primit multe întrebări despre „țara oportunităților nelimitate” și în ce direcție se află, având în vedere transformările sociale rapide și relațiile politice volatile atât pe plan intern, cât și pe plan internațional. Multe dintre întrebările pe care le-am primit s-au referit la discrepanța puternică dintre starea actuală a societății americane și Declarația de Independență. Într-o realitate a violenței, a abuzului de droguri extins și a depresiei și disperării omniprezente, este aproape ciudat să citești Declarația care afirmă: „Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt creați egali, că sunt înzestrați de către Creatorul lor cu anumite Drepturi inalienabile, printre acestea fiind Viața, Libertatea și căutarea Fericirii”.

Într-adevăr fără vina sa, America a pierdut cursa în căutarea fericirii. Lucrurile se pot schimba întotdeauna în bine, dar este nevoie de hotărâre și determinare și mai ales, de recunoașterea problemei, care în cazul Americii este dezintegrarea socială.

Când fondatorii comunității au imaginat viața în noua țară independentă, oamenii erau mult mai „orientați spre comunitate” decât sunt astăzi. Viața era mai simplă, iar aspirațiile oamenilor se învârteau în general în jurul asigurării aprovizionării, locuinței și creșterii copiilor. Având în vedere aceste obiective, era firesc să se aspire ca fiecare american să aibă aceste „drepturi inalienabile”.

Cu toate acestea, americanii din 1776 și americanii de astăzi au foarte, foarte puțin în comun. Nu numai americanii, ci întreaga omenire s-a schimbat dramatic în acei ani și nu în bine. Aceste schimbări, care s-au accelerat aproximativ de la începutul secolului al XXI-lea, au făcut oamenii mult mai egoisti, narcisişti, necomunicativi, ireversibili față de valorile și autoritățile sociale și iresponsabili în ceea ce privește consecințele acțiunilor lor. Drept urmare, „căutarea fericirii” a devenit un scop foarte personal, care deseori implică urmărirea nefericirii altor persoane. Există în special în America, numeroase exemple de aspirații ale oamenilor de a atinge fericirea, umilind și disprețuind alte persoane sau grupuri pe baza etniei, religiei, culturii sau orice altă trăsătură care poate fi folosită pentru a califica și demoniza alți oameni și a justifica răutatea faţă de ei.

Cu toate acestea, dacă fiecărui grup, secte sau fracțiune din societate îi pasă doar de ea însăși, societatea se va prăbuși și toate grupurile, sectele și fracțiunile vor suferi. Pe măsură ce grupurile de luptă se străduiesc să se afirme în detrimentul celorlalți, le refuză altora „Viața, libertatea și căutarea fericirii” pe care le cer pentru ei înșiși. Mai mult decât atât, garantând că alte grupuri îi vor trata la fel. O astfel de criză socială îi neagă țării viitorul. Astăzi, aceasta este starea Americii la începutul celui de-al 275-lea an.

Nu spun asta pentru a mustra pe cineva în special și, cu siguranță nu pentru a patrona. Strig ceea ce văd, astfel încât și alții să o poată vedea și să-și îmbunătățească viața. Cred că toți oamenii ar trebui să se bucure de drepturile de bază pe care le articulează Declarația de independență, iar primul pas către realizarea lor este să vedem unde nu sunt implementate, astfel încât oamenii să poată construi împreună o societate mai dreaptă, unită și fericită.

Dacă dorințele mele pentru America ar fi ascultate, aș dori ca ei să ia o pauză de la violența armelor, abuzul de substanțe și alte forme de distrugere personală și reciprocă și să reflecteze la ceea ce trebuie să facă pentru a-și face societatea mai echitabilă, unită și fericită. Și nu prin răzbunare, deoarece asta ar trezi mai multă ură, ci prin privirea către viitor și reimaginarea unui vis american în care oamenii își ating obiectivele, trăiesc fericiți cu o mulțime de economii, cu locuințe, sănătate, educație și mai ales cu o comunitate de care au grijă și căreia îi pasă de ei.

“Cine beneficiază din terorism?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Cine beneficiază din terorism?

Terorismul nu aduce beneficii nimănui, inclusiv organizațiilor teroriste în sine. Provoacă o reacție negativă din partea umanității, și chiar dacă într-o perspectivă pe termen scurt pare că organizațiile teroriste pot obține unele câștiguri în scopurile lor, totuși teama de influența lor funcționează în cele din urmă în detrimentul lor și astfel, provocând teroare, ei înșiși ajung să sufere.

În plus, atunci când considerăm organizațiile teroriste din punctul de vedere al unității naturii și umanității – unde suntem cu toții interconectați și interdependenți la nivel global și fiecare persoană, grup și națiune îndeplinește un anumit rol în umanitate – atunci cei care provoacă rău oamenilor nevinovați ajung să provoace rău propriului lor rol în lume. Din acest motiv, natura îi va pedepsi primii.

Nici o organizație teroristă nu a obținut vreodată un succes durabil. Când privim astfel de organizații și acțiunile lor, dintr-o perspectivă pe termen mai lung vedem că ele invită în mod esențial răul fatal. Aşa că, îi compătimesc! Într-o perspectivă îngustă pe termen scurt, ei nu reușesc să vadă acest lucru. Ei cred că terorismul îi poate salva și poate atrage atenția pozitivă, dar perioada de timp mai lungă dezvăluie terorismul ca auto-vătămător.

Când se va dezvălui gradul de interconectare și interdependență, aceste organizații vor înțelege cum își provoacă singure daune.

Bazat pe o emisiune “întrebări și răspunsuri”  cu Cabalistul Dr. Michael Laitman la 9 septembrie 2006. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

De la suferinţă la fericire

510.01Observaţie: „Logica te va duce de la punctul A la punctul B. Imaginația și munca grea te vor duce oriunde altundeva”, este citatul atribuit lui Einstein.

Răspunsul meu: Adevărat.

Întrebare: Astăzi, logica ne-a condus de la punctul A la punctul B. Și ce vedem? Cum poți folosi imaginația pentru a depăşi acest impas?

Răspuns: Dacă ajungem de la un punct la altul cu ajutorul logicii, atunci ajungem la același punct, doar că sapăm, chiar ne îngropăm în el și mai mult cu ajutorul logicii noastre.

Întrebare: Și imaginația? Cum ieşim din această stare?

Răspuns: Ne Imaginăm starea opusă celei în care ne aflăm.

Comentariu: Acum suntem într-un fel de confuzie, în suferință.

Răspunsul meu: imaginați-vă o stare de claritate și bucurie. Și încearcă să o creezi. Nu pe baza stării tale anterioare ci pur şi simplu din senin.

Întrebare: Să creeazi fericirea doar din senin? Este posibil?

Răspuns: Dacă nu este posibil, atunci de ce existăm? Și dacă este posibil, atunci numai în acest fel poate fi. Nu poți crea fericire din nefericire. Din nefericire trebuie să înțelegeți doar că trebuie să atingeți fericirea.

Întrebare: Deci, spuneți că doar efortul de a atinge fericirea este necesar de la noi? Trebuie să construim această stare fericită și să încercăm să o împlinim?

Răspuns: Da.

Întrebare: Utopiştii aspirau odată la asta. Care este diferența dintre ceea ce propuneți dvs. și acei utopişti și Orașul Soarelui?

Răspuns: Utopiştii nu s-au bazat pe natura reală în care ne aflăm, pe egoismul în care existăm. Ei au crezut că pot să-l ia, să-l ridice și pur și simplu să vrea să îl împlinească.

Întrebare: Doar să iei o persoană și să o pui în Orașul Soarelui?

Răspuns: Iar tu trebuie să construiești singur acest oraș al Soarelui! El nu crește din fanteziile noastre.

Întrebare: Când spui că trebuie să-ți imaginezi fericirea, prin ce etape trebuie să treci?

Răspuns:: Adică trebuie să realizăm, stând pe toate suferințele existente și bazându-ne pe ele, că putem face ceva opus lor numai dacă schimbăm relațiile dintre noi. Așadar, trebuie să începem să privim la creșterea noastră – personală, socială, de grup, familială – la toate nivelurile.

Întrebare: Și asta numiți dvs. construirea unei societăți fericite?

Răspuns: Desigur. Depinde doar de atitudinea oamenilor unul față de celălalt. Nimic mai mult.

Întrebare: Pentru a rezuma: spuneți că dacă acum sufăr, sunt într-o durere, într-o fundătură, trebuie să-mi imaginez, să vizualizez…?

Răspuns: Starea opusă. Motivul suferinței este în „ego” -ul meu, în faptul că suntem opuși unul față de celălalt, ne urâm, nu ne suferim, ne respingem și vrem să profităm unul de celălalt. Dacă dorim fericirea, trebuie să ne eliberăm de interesul propriu și să ridicăm în schimb, interesul public.

Trebuie să doresc fericire pentru toată lumea și atunci voi exista și eu în toată această fericire.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 4/22/21