Daily Archives: 7 august 2021

“Hiroshima – Am învățat lecția?” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinHiroshima – Am învățat lecția?

La sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 50, marele cabalist și gânditor Baal HaSulam a scris o serie de eseuri și note care au fost ulterior compilate în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Scrierile ultimei generații. În aceste scrieri, Baal HaSulam a descris provocările pe care le-a văzut în situația umanității, la ce se temea că ar putea duce aceste provocări și la modul în care credea că umanitatea ar trebui să le rezolve.

În prima parte a scrierilor, Baal HaSulam descrie un tablou foarte sumbru al viitorului umanității, cu excepția cazului în care ne îndeplinim datoria de a ne schimba eforturile de la gândirea numai la noi înșine, la gândirea la ceilalți. În cuvintele sale „Am spus deja că există două moduri de a descoperi deplinătatea: calea luminii sau calea suferinței. Prin urmare, Creatorul [natura] a dat umanității tehnologie, până când au inventat atomul și bombele cu hidrogen. Dacă ruina absolută pe care sunt destinate să o aducă asupra lumii încă nu este evidentă lumii, ne putem aștepta la un al treilea război mondial sau un al patrulea. Bombele își vor face treaba, iar relicvele care rămân după ruină nu vor avea altă opțiune decât să ia asupra lor această lucrare, în care atât indivizii cât și națiunile nu lucrează pentru ei înșiși mai mult decât este necesar pentru întreținerea lor, în timp ce orice altceva fac este spre binele altora. Dacă toate națiunile lumii ar fi de acord cu aceasta, nu vor mai exista războaie în lume, pentru că nimeni nu va fi preocupat de propriul său bine, ci doar de binele altora”.

Ne-am învățat lecția? Ne este suficient de frică de bombă pentru a renunța la căutarea puterii și, în schimb, să lucrăm de dragul altora pentru a asigura un viitor pașnic umanității?

Nu știu răspunsul la această întrebare. Știu că umanitatea se teme în continuare de consecințele oribile ale armelor nucleare, dar nu știu dacă această îngrijorare este suficientă pentru a împiedica liderii nemiloși și nesăbuiți să le folosească, orice ar fi.

Problema este că suntem construiți cu două calități foarte diferite în interiorul nostru. O calitate este cea rezonabilă, care avertizează că, dacă nu exercităm reținere, am putea distruge civilizația umană într-o clipă. Cealaltă calitate spune că a avea o astfel de putere înseamnă că, în minutul în care o ai, devii conducătorul lumii și acesta este o tentaţie irezistibilă.

Dacă oamenii s-ar simți conectați între ei, nu am merge în direcția respectivă de la început; nu am merge la război, cu atât mai puțin la un război nuclear. Dar, din moment ce nu ne simțim conectați, singura noastră considerație este cea egocentrică și, într-o astfel de stare, nu ne influențează nicio prudență. În prezent, chiar dacă știm că odată ce ne-am lansat în războiul nuclear, ne vom pecetlui propria noastră pedeapsă și știm asta, vom continua totuși cu ea. Când ura stăpânește, nu cunoaște limite.

Deoarece ura dă tonul relațiilor noastre, singura modalitate de a ne împiedica să înclinăm balanța către un război nuclear este schimbarea naturii umane de la egoism la altruism, de la a pune „eu-ul” înainte la a aprecia noţiunea de „noi”. Nimic altceva nu ne va împiedica să pornim un infern la scară globală. O astfel de răsucire de caracter nu va veni cu ușurință; va necesita disponibilitatea tuturor de a parcurge procesul. Dacă doar unii oameni o parcurg în timp ce alții își mențin mentalitatea egoistă, egoistul îi va exploata pe cei care încearcă să se schimbe, iar acest lucru va împiedica întregul proces.

Din acest motiv, cât mai mulți oameni este imperativ să știe ce ne așteaptă dacă continuăm pe traiectoria egocentrică și că o putem schimba dacă vrem. Oamenii trebuie să știe că au de ales, deoarece alegerea înseamnă speranță, iar speranța determină acțiunea. Dacă acționăm împreună, vom construi un viitor bun pentru toată lumea. Dacă rămânem despărțiți, niciunul dintre noi nu va avea un viitor.

“Cum să luăm decizii bune” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Cum să luăm decizii bune

Aparent, luăm decizii în mod constant. În practică, nu este deloc sigur că până astăzi am luat o singură decizie cu adevărat semnificativă, despre sensul vieții sau despre potențialul interior care este ascuns în interiorul nostru.

Dacă ne oprim o clipă și evaluăm tot ceea ce experimetăm într-o zi sau o săptămână obișnuită, am descoperi că majoritatea acțiunilor pe care le facem nu sunt necesare în realitatea noastră. Avem angajamente, cadre de acțiune prestabilite, agende. Principalele alegeri pe care le facem sunt legate de cele mai presante lucruri de care trebuie să avem grijă – și aici este important să știm în avans ce vom face – și cum să ne prioritizăm sarcinile și să ne planificăm timpul pentru a ne îndeplini responsabilitățile.

În deciziile banale, poate fi o idee bună să ne consultăm cu experți, să ascultăm opiniile oamenilor în care avem încredere și așa mai departe. Cu toate acestea, în deciziile de fond care se referă la esența propriei noastre vieți, este important să ascultăm vocea interioară din noi. Numai asta.

Și aici ar trebui să ne străduim pentru vocea cea mai profundă, care este cu adevărat a noastră, și nu pentru opiniile altor oameni, chiar și ale părinților sau prietenilor. Trebuie să ascultăm sinele nostru interior autentic pentru a răspunde la cele mai semnificative întrebări din însăși existența noastră: cine sunt eu? Către ce sunt atras? Pentru ce vreau să trăiesc?

Dacă simțim dorința interioară de a determina ceea ce contează cel mai mult pentru noi în viață, cele mai semnificative obiective ale noastre de viață, toate deciziile zilnice vor urma direcția și îşi vor lua locul fără probleme.

În general, este important să păstrăm echilibrul între minte și emoție și nu este simplu. Pe de o parte, mintea ajută la luarea deciziilor în locuri în care lipseşte emoția. Pe de altă parte, dacă ne urmăm doar mintea, este posibil să nu putem aprecia imaginea mai largă care asigură luarea unei decizii corecte. Prin urmare, un echilibru între minte și emoție înseamnă că acestea se vor completa reciproc, în așa fel încât acțiunile emoționale să fie rezultatul unui proces informat, iar deciziile raționale să fie astfel luate încât să le putem susține și emoțional.

La cel mai avansat nivel de dezvoltare învățăm să fim mai presus de noi înșine, adică deasupra emoției și minții noastre, deasupra obiceiurilor și tiparelor noastre de gândire. Acesta este deja un nivel de dezvoltare spirituală în care ne explorăm sinele interior, ceea ce trebuie să corectăm în noi și cum să folosim aceste discernăminte pentru a lua cele mai bune decizii.

Înțelepciunea Cabalei ne explică care este natura noastră, care este natura lumii din jurul nostru și încotro avansează evoluția în mod necesar rasa umană. Și când întreaga hartă a dezvoltării începe să se desfășoare în fața noastră, descoperim ce putem influența și ce nu, unde este exact alegerea noastră liberă. Aceasta descrie procesul de luare a deciziilor la cel mai înalt nivel posibil pentru o viață satisfăcătoare și semnificativă.

“E timpul să ne reformăm gândirea despre copiii noștri” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinE timpul să ne reformăm gândirea despre copiii noștri

Potrivit unui eseu publicat pe 20 iulie 2021 în Jurnalul Adolescenţei, în ultimii ani a existat o creștere semnificativă a singurătății la școală, în rândul adolescenților. Eseul, intitulat „Peste tot in lume crește singurătatea adolescenților”, scris de aclamatul Prof. de psihologie Jean M. Twenge și alți câțiva cercetători, concluzionează că între 2012 și 2018, „singurătatea adolescenților a crescut … în 36 din 37 de țări. În întreaga lume, în 2018 aproape de două ori mai mulți adolescenți au atins un nivel ridicat de singurătate faţă de 2000, o mare parte din creștere producându-se după 2012”. Cu toate acestea, adaugă cercetătorii „Chiar și cu creșterile recente … majoritatea studenților nu au raportat niveluri înalte de singurătate”.

Deci, adolescenții sunt singuri sau nu? Cred că problema nu este că sunt singuri, ci că nu înțelegem cum gândesc și simt ei și, prin urmare, le atribuim adesea stări emoționale pe care nu le trăiesc, deoarece noi credem că sunt construiți ca noi, dar ei nu sunt.

Adolescenții de astăzi sunt mai inteligenți, mai sensibili și mai înțelegători decât credem noi de multe ori. Se uită la noi, la ceea ce am realizat (sau nu), la consecințele acțiunilor noastre și trag propriile lor concluzii. Nu sunt la fel de entuziasmați ca noi despre titlurile academice, despre călătorii sau despre acumularea de avere și bunuri. Totul este accesibil pentru ei prin simpla atingere a unui deget pe telefonul mobil și nu au înclinaţia pe care am avut-o noi să ne realizăm, să fim „cineva”. Ei văd cât de „fericiți” ne-a făcut și ce lume am construit datorită acestei înclinaţii.

Când mă uit la nepoții mei, nu mi se pare că suferă. Este o nouă generație cu un caracter diferit. Ei pun întrebări pragmatice; vor să știe ce vor obține din tot ceea ce fac și, atunci când nu primesc răspunsuri satisfăcătoare, comandă o livrare de pizza și rămân acasă cu aplicațiile și jocurile lor de social media. În cel mai bun caz, s-ar putea să întrebe un prieten sau doi, dar de multe ori vor comunica cu prietenii doar pe rețelele de socializare.

Cu toate acestea, faptul că sunt singuri nu înseamnă că sunt însinguraţi. Unii sunt singuri, iar alții nu, la fel cum am fost şi noi. Pentru ei, a fi singuri multe ore nu înseamnă că sunt singuri. Noi, când voiam să socializăm, ieșeam afară. Ei, când vor să socializeze, intră online. Ei trăiesc într-o lume diferită și, cu cât ne dăm seama mai repede, cu atât îi vom ajuta să crească mai ușor în ea.

Trebuie să-i sprijinim și să-i îngrijim, dar trebuie să îi lăsăm să crească în propriile condiții și în felul lor. Ei vor avea provocările lor ca și noi, și vor avea nevoie de ajutorul nostru, dar nu trebuie să ne impunem viziunea asupra lumii, deoarece doar îi va împiedica să dezvolte viziunea lor asupra lumii pe care trebuie să o aibă în realitatea de astăzi, unde totul este amestecat și interconectat , fizic și virtual, local și global, singur și împreună.

Nu vreau să spun că nu ar trebui să vedem că ei nu merg pe un drum greșit. Cu toate acestea, nu ar trebui să-i forțăm să meargă pe drumul nostru, doar pentru că noi credem că drumul nostru a fost potrivit pentru noi. De fapt, dacă a fost potrivit pentru noi când am crescut, cu siguranță nu este potrivit pentru ei, deoarece lumea în care am crescut nu mai există; trăim într-o lume diferită. Prin urmare, adolescenții de astăzi trebuie să-și găsească propriul drum și trebuie să-i ajutăm să-l caute cu încredere, știind că au o plasa de siguranţă pe care să cadă, dacă au nevoie.

Pe lângă cele de mai sus, i-aș învăța elementele de bază ale înțelepciunii Cabala. Înțelepciunea Cabalei este știința conectării oamenilor, astfel încât învățarea principiilor conexiunilor pozitive cu oamenii poate fi foarte utilă într-o lume hiperconectată. Cred că, dacă adoptăm această abordare, vom trece mai ușor și mai plăcut prin adolescența copiilor noștri.

Calea către scop

41.01Întrebare de pe Facebook: Libera alegere este cum să atingem Creatorul, dar dacă acțiunile noastre sunt predeterminate, este predeterminat și modul de a-l atinge pe Creator?

Răspuns: Calea către Creator constă din două ramuri. O cale este dreaptă, netedă și confortabilă, ca o autostradă. Cealaltă cale este accidentată și nu puteți conduce un Mercedes pe acest drum, ci doar o căruță trasă de o pereche de cai obosiți. Deci alegerea noastră este în ce fel o facem; asta alege o persoană.

Scopul este stabilit, punctul de plecare este, de asemenea stabilit. Este doar calea pe care o alege, care depinde de o persoană. Există oameni care o depășesc repede și sunt deja la capătul drumului, bucurându-se deja de realizarea eternității și a integralităţii deasupra acestei lumi. Nu trebuie să mori pentru a atinge acest lucru. Puteți să o atingeți în lumea noastră. Există, totuși, oameni pentru care va dura mult timp pentru a atinge scopul final. Totuși, toată lumea îl va atinge, dar întrebarea este câtă suferinţă  va trebui să îndure.

Rolul înțelepciunii Cabala este de a ghida o persoană cu privire la modul de a urma drumul rapid și ușor către scopul prestabilit.

KabTV “Răspunsuri la întrebări din Facebook” 3/10/19

Calea către libertate

742.03Întrebare: Ce motiv are Creatorul să se preocupe de o realitate care a fost deja determinată?

Răspuns: Motivul este foarte simplu, mai întâi, să aducă persoana la posibilitatea unei adevărate libertăți de alegere. Și pentru a face acest lucru, persoana trebuie să se depășească pe sine, să-și depășească natura.

În al doilea rând, el trebuie să-și înlocuiască natura cu natura Creatorului, deoarece numai Creatorul este liber. Și apoi, urcând la nivelul Creatorului și dobândind caracteristica dăruirii, el se va putea măsura constant în raport cu Creatorul. Atingerea nivelului de Creator absolut liber este rezultatul tuturor lucrărilor noastre.

KabTV “Fundamentele Cabalei” 5/12/19