Întrebare: Modalitatea de înălțare deasupra naturii cuiva se va desfășura prin reorganizare politică sau printr-un fel de etică și morală?

Care ar trebui să fie prima aici, care ar trebui să fie a doua? Sau conștientizarea etică și morală va atrage după sine o schimbare a instrumentelor politice și apariția în politică a oamenilor care vor înțelege acest lucru și vor avansa către el?

Răspuns: Cred că politicienii, oamenii de știință și liderii moderni nici măcar nu vor putea înțelege acest lucru, darămite să-l realizeze. Nu vor putea participa nici măcar la schimbarea societății. Aceștia sunt oamenii greșiți, generația greșită. Trebuie să vină una nouă. Este deja în creștere lentă din copiii acelorași persoane.

KabTV „Algoritmi în loc de oameni”, 8/4/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În lumea spirituală, actul de concepție, naștere și dezvoltare este însoțit de furie, supărare, chiar suferință. La urma urmei, o persoană este forțată să meargă prin credință deasupra rațiunii ca și cum ar fi cu ochii închiși.

Răspunsul meu: Doar la început. Iar apoi se întâmplă în interiorul unei persoane, în tensiunea sa constantă de a menține intenția de dăruire, de iubire și de conexiune cu ceilalți și cu Creatorul.

Întrebare: Tu scrii că a te anula în fața părții superioare este o muncă foarte grea. Ce este această anulare?

Răspuns: Este în suprimarea egoismului cuiva și în ridicarea treptată deasupra acestuia la dăruire, iubire, altruism. Toate aceste eforturi au loc în interiorul unei persoane.

Dacă la un embrion obișnuit se întâmplă automat adică, ca să spunem așa, se anulează în raport cu mama pentru a se dezvolta, atunci aici, noi facem totul în mod conștient.

KabTV „Stări spirituale” de la, 06.08.21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În spiritualitate, există conceptul de trei zile de absorbție a materialului seminal în uter. Ce înseamnă aceste trei etape?

Răspuns: Acestea nu sunt trei etape, ci trei forțe: dreapta, stânga și mijloc, care trebuie să se unească și să-și continue dezvoltarea.

Dezvoltarea intrauterină în lumea corporală durează 38 de săptămâni – aproximativ nouă luni. Aceasta corespunde celor nouă Sefirot prin care se dezvoltă embrionul. Dezvoltarea sa corporală are loc în același mod ca și dezvoltarea unui embrion spiritual.

Întrebare: În primele opt săptămâni, embrionul se numește „embrion” și apoi „făt”. În Cabala, se crede că formarea fetală are loc în decurs de 40 de zile. De ce?

Răspuns: În primele trei zile, materialul seminal se atașează de peretele uterin. Apoi urmează 40 de zile de dezvoltare inițială a fătului. Și atunci: trei luni plus trei luni plus trei luni de dezvoltare fetală.

Nu vom analiza fiecare etapă acum, deoarece acestea conțin niște parametri pe care nici măcar medicina noastră nu-i cunoaște.

Întrebare: Într-unul din articolele profesorului tău este scris că Creatorul plasează o formă în interiorul alteia—o formă altruistă începe sa se manifeste în interiorul formei noastre egoiste. Despre asta vorbim?

Răspuns: Da. În ebraică, aceasta se numește „ Tzor tzura betoch tzura “: în cadrul dorințelor egoiste care alcătuiesc natura noastră încep să se dezvolte dorințe altruiste, proprietăți de dăruire și iubire, capacitatea de a-i simți pe ceilalți.

Adică, concepția, germinarea, dezvoltarea este începutul dezvoltării unei proprietăți altruiste.

KabTV „Stări spirituale”, 06.08.21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce sunt atât de atras de discuțiile și prelegerile tale?

Răspuns: Pentru că auzi vorbindu-se despre tine, despre sufletul tău, despre felul în care poți obține o stare eternă, în care viața și moartea corpului tău nu au niciun efect asupra ta și unde vei începe să simți că viața este infinită și curge în mod total diferit de ceea ce îți imaginezi astăzi.

Dacă vom începe să ne adunăm, vom simți tranziția către starea următoare, spre lumea superioară, în legătura dintre noi, deoarece se află în centrul cooperării noastre reciproce.

Așa cum spun astronomii că există o tranziție de la o stare la alta în spațiu, la fel este și aici. Este o tranziție unică, o tranziție din lumea noastră și o intrare în lumea următoare.

KabTV „Fundamentele Cabalei” 19.07.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La ce să ne așteptăm după finalizarea corectării?

Întrebare: Ce ar trebui să facă omul după ce l-a găsit pe Creator, după ce l-a descoperit pe Creator în interiorul său?

Răspuns: Starea în care acesta a atins pe deplin Creatorul se numește sfârșitul corectării.

Apoi începe tranziția către faza următoare, lumea superioară, unde există deja în realizarea absolută a creației superioare.

În prezent, trecem printr-o perioadă de corectare a sufletelor, începând din lumea noastră, în care atingem lumea superioară și ascendem pe deplin toate cele 125 de niveluri.

Atunci când toate sufletele ajung la sfârșitul corecției și se conectează într-un singur suflet, un întreg sistem al lui Adam, vom trece la starea următoare.

Nu pot spune ce este acea stare. Pot să ghicesc, dar încă nu am atins-o. Nimeni nu a atins-o încă, deoarece practic suntem cu toții pe drumul spre sfârșitul corecției, după care vom trece în următoarea stare.

KabTV „Fundamentele Cabalei”, 23.06.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “„Fapte” care nu pot fi sesizate despre modul în care începe viața”

În ultimele două decenii, au fost publicate mai multe studii care resping o mare parte din ceea ce credeam că știm despre modul în care ovulele umane sunt fertilizate în uter. Se pare că ovulul nu este deloc pasiv, dar pare să „aleagă” celula de spermă care în cele din urmă îl pătrunde și îi dă cromozomii. De asemenea, celula mai puternică și mai rapidă de spermă nu este neapărat cea care va fertiliza ovulul; spermatozoizii se mișcă în grupuri care se „ajută” reciproc prin mediul acid pe care ovulul îl creează în jurul său și alte revelații pe care știința nu le cunoștea înainte.

Există multe altele pe care nu le cunoaștem, multe altele pe care le vom învăța și, peste douăzeci de ani descoperirile revoluționare de astăzi vor fi infirmate și vor da loc altora noi, care la rândul lor vor fi infirmate din nou câțiva ani mai târziu. De fapt fiecare „fapt” științific ar trebui să aibă lângă el un asterisc pe care scrie „până se dovedește contrariul”. Se pare că adevărul este la fel de evaziv ca o umbră: odată ce aprinzi lumina, aceasta dispare.

Știința poate fi folosită pentru a face viața mai bună sau mai rea. Cu toate acestea, pentru ca aceasta să facă viața mai bună, noi înșine trebuie să fim mai buni. În prezent, folosim știința aproape exclusiv pentru a câștiga bani și pentru a construi arme. Cu alte cuvinte, știința este folosită pentru a exploata, extorca, intimida și controla alte persoane. Descoperirile pe care le facem, chiar și despre lucruri atât de inocente precum concepția, vizează doar beneficiul companiilor și instituțiilor care efectuează cercetarea. Dacă vrem să schimbăm asta, trebuie să ne schimbăm mentalitatea.

Mai mult, abordarea noastră egocentrică ne orbeşte în fața interconectărilor care alcătuiesc toate sistemele naturii. Este ca și cum am fi observat o parte a unei mașini, dar nu cum funcționează întreaga mașină, ce o influențează, cum este conectată la alte părți ale mașinii sau la ce servește întreaga mașină. Într-o astfel de stare, putem trage concluzii corecte din observația noastră?

În prezent, ne concentrăm doar asupra noastră. Ne vedem ca pe niște entități separate adunate împreună împotriva voinței lor într-un mediu ostil. Cu toate acestea în realitate, toate elementele din creație sunt conectate și dependente unele față de celelalte. Conștient sau nu, menținem între noi legături de responsabilitate reciprocă, unde prosperitatea unui element în realitate garantează prosperitatea tuturor celorlalte.

Putem înțelege fiecare element numai în contextul funcției și poziției sale în întreaga natură. Și noi suntem o parte a naturii, așa că trebuie să ne găsim locul cuvenit în ea, unde beneficiem de natură și beneficiem în mod egal de toate celelalte elemente din ea. Până nu vom înțelege acest lucru, nu vom înțelege natura sau nici o parte a acesteia, inclusiv pe noi înșine sau modul în care suntem făcuți.

Așa cum este imposibil să înțelegem inima dacă nu vedem cum funcționează într-un corp viu, nu putem înțelege niciun element înainte de a-l vedea operând în realitate. Până când nu vedem imaginea de ansamblu, toate „faptele” pe care le știm sunt ficțiune.

Când vom începe să funcționăm având în vedere beneficiile tuturor, vom începe să înțelegem cu adevărat realitatea. Până atunci, vom continua să facem în principal descoperiri false, care nu durează şi nu oferă o ușurare durabilă și cu siguranță nici fericire.

Filed under: Educatie integrala, Zohar - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “O armată nu poate învinge luptătorii de gherilă”

Retragerea haotică a Statelor Unite din Afganistan nu este prima ocazie când afganii au împins afară o armată a unei superputeri din țara lor. Cea dinaintea lor a fost cea a Rusiei. De asemenea, nu este prima dată când SUA sunt forțate de o miliție să iasă dintr-o țară. Vietnamul, Irakul și Coreea au fost de asemenea, printre încercările militare ale Americii de a instaura un guvern pro-american.

Războiul de gherilă este cel mai greu de câștigat pentru o armată organizată. Vuiește cu tancuri și avioane de luptă, dar nu poate face nimic dacă nu se întâlnesc cu tancuri sau avioane de vânătoare, ci cu partizanii, luptătorii de gherilă sau pur și simplu cu teroriștii. Singura modalitate de a învinge partizanii este cu alți partizani.

Aceasta aduce problema motivației. Milițiile constau în luptători amatori, adolescenți, indivizi semi-instruiți, al căror singur avantaj este zelul lor de a-și proteja țara și credința. Ei știu că trebuie să câștige, deoarece luptă pentru singurul pământ pe care îl au. Soldații inamicului pe de altă parte, luptă pentru că sunt plătiți pentru asta. Au arme superioare, logistică superioară, pregătire superioară, dar nicio motivație de a-și risca viața. Luptă pentru principiul libertății? Nimeni nu luptă cu adevărat pentru asta. Nimeni nu se gândește la asta!

Retragerea din Afganistan nu va pune capăt necazurilor de acolo ale Americii. Împreună cu aliații săi europeni, America va trebui să plătească mult pentru ca talibanii să-i elibereze. În lunile următoare, vom vedea din ce în ce mai multe trupuri care vor zbura de acolo, până când America va plăti talibanilor ceea ce vor și ei vor dori mult.

Oricine poate vedea că viitorul țărilor recunoscute de astăzi este sumbru. Țări precum SUA, Franța, Rusia, Marea Britanie și Germania plătesc deja sume importante pentru a se păstra intacte, dar se dezintegrează din interior.

Nu este vina nimănui; este procesul istoric recurent prin care țările se nasc, trăiesc și mor. Odată ce țările ating un anumit vârf, acestea se estompează și renunță la lumina reflectoarelor istoriei. La fel se va întâmpla și cu China, deși nu este încă acolo.

Cu toate acestea, în unele țări decăderea a început, deși abia recent au început să strălucească. Priveşte la ce se întâmplă în Brazilia, Argentina și alte țări din America Latină și vei vedea.

În cele din urmă, facțiunile din țări se vor ciocni și vor izbucni mai multe războaie, sau vor realiza că nu există câștigători în aceste războaie și vor fi de acord cu dezarmarea reciprocă. Cu toate acestea astfel de acorduri pot veni în continuare după situații foarte periculoase, deoarece aceste facțiuni pot fi foarte puternice și pot deține arme foarte puternice, inclusiv arme nucleare.

În concluzie, trăim un punct istoric de răscruce. Fie ne dăm seama că suntem interdependenți, chiar dacă ne urâm unii pe alții și decidem să ne unim deasupra urii noastre, ori vom lăsa ura să câștige și să distrugă marea majoritate a umanității și a vieții de pe Pământ.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Articolul meu pe Newsmax: “Cel ales: Israelul se poate baza doar pe el însuși”

Controlul talibanilor asupra Afganistanului și criza diplomatică dintre Polonia și Israel, după o nouă lege poloneză care va limita pretențiile supraviețuitorilor Holocaustului asupra proprietăților confiscate în timpul celui de-al Doilea război mondial, sunt două evenimente internaționale majore care au ridicat îngrijorări cu privire la repercusiuni pentru Israel. O concluzie este clară: nu avem la cine să apelăm, așa că vom putea naviga în aceste ape tumultuoase numai dacă ne unim între noi și rămânem puternici pe plan intern.

Israelul nu ar trebui să considere preluarea puterii de către talibani în Afganistan ca o amenințare care ne vizează în mod special. Sunt suniți și vor să șteargă șiiții la fel de mult ca și noi, așa că nivelul de ură față de noi este același ca și față de alte grupuri din regiune.

Cu toate acestea, trebuie să ne facem griji cu privire la mesajul pe care îl trimite America cu plecarea sa din Afganistan. Aceasta demonstrează cât de volatilă ar putea deveni gestionarea afacerilor lor externe.

După cum am spus de multe ori, sub administrația lui Biden nu avem pe cine să ne bazăm. Nu are nicio dorință să se ocupe de Israel și nu se află în curtea noastră, așa că va fi gata să ne vândă într-o clipă.

Trebuie să ne dăm seama că statul Israel intră încet într-o situație în care nu are cui să se adreseze. Îi pierdem pe cei pe care îi numeam prieteni – Rusia, America, toată lumea. Devenim din ce în ce mai izolați pe arena internațională, vulnerabili împotriva dușmanilor noștri, fără ca vreun aliat adevărat să ne asigure spatele.

Cine știe cel mai bine acest fapt? Polonezii.

Ei înțeleg deja că suntem neajutorați să susținem cererile de despăgubire din partea acestora pentru familiile ale căror proprietăți au fost furate în timpul ocupației naziste și sub comunism, așa cum a fost confirmat de recenta aprobare poloneză a unei legi care limitează aceste retrocedări.

Lumea așteaptă de mult momentul în care Israelul va fi încolțit și singur, o dorință înrădăcinată în antisemitism. Deși am asistat în repetate rânduri la cât de repede fiecare ne întoarce spatele dacă se prezintă o oportunitate, preferăm fie să o ignorăm, fie să privim în altă direcție, gândind că soarta noastră va depinde de alte națiuni.

Israelul trebuie să facă doar un singur lucru: să fie coeziv în interior. Realizând acest lucru, ne-am întări și ne vom asigura succesul.

Dacă ne unim, vom câștiga. În caz contrar, vom experimenta alte probleme care amintesc de cele pe care le-am trăit în trecut și de-a lungul istoriei noastre dureroase.

Atât timp cât suntem percepuți ca fiind slabi și divizați, vom fi ușor învinși într-o mare de dușmani. Dar dacă ne străduim să creștem unitatea în interior, atunci Israelul va naviga lin înainte și va ajunge la un port sigur, o destinație bună și calmă.

În încercarea noastră de a forța unitatea între noi, evocăm o puternică putere de conectare, o forță supremă de iubire și dăruire care va acoperi toate diferențele dintre noi, indiferent de cât de profunde sunt. O astfel de forță este singurul partener care ne va proteja de toate amenințările cu care ne confruntăm.

Cu alte cuvinte, nu ne putem baza pe nimeni pentru a ne rezolva problemele sau pentru a ne apăra, deoarece ajutorul nu va apărea. Dacă vrem să vedem o schimbare pozitivă pentru Israel, ar trebui să începem să lucrăm spre o transformare substanțială în noi înșine, către relații reciproce mai calde. Aceasta este singura noastră garanție pentru un viitor bun.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Permafrostul se decongelează (și asta este o veste proastă)”

Permafrostul, stratul înghețat de sol care a stat la baza tundrei arctice de milenii, își accelerează dezghețul. Cu câțiva ani în urmă, oamenii de știință au observat că gheața, despre care credeau că nu se va topi niciodată se subțiază rapid. În 2017 BBC a publicat un articol al lui Jasmin Fox-Skelly. „Avem antibiotice de aproape un secol” a scris ea. „Totuși, ce s-ar întâmpla dacă am fi expuși brusc la bacterii și viruși mortali care au lipsit de mii de ani sau pe care nu i-am mai întâlnit până acum? S-ar putea să fim pe cale să aflăm” a conchis ea. „Schimbările climatice topesc solurile de permafrost care au fost înghețate de mii de ani și, pe măsură ce solurile se topesc, eliberează viruși și bacterii străvechi care, rămânând latenți, revin la viață”.

S-ar putea să nu fim conștienți de aceasta, dar potențialul distructiv al acestor germeni poate împiedica răul pe care îl provoacă virusul actual. Ele pot pune cu adevărat în pericol umanitatea, deoarece avem o imunitate zero împotriva acestor microorganisme, deoarece nu există nimic asemănător lor care să ne poată pregăti pentru sosirea lor.

Mai mult, în timp ce oamenii de știință se tem de viruși și bacterii care se trezesc din nou, cred că pot exista chiar forme de viață mai complexe care ar putea reveni de la dispariție la existență. Pești, broaște și chiar păsări ar putea apărea brusc. Nu avem nicio idee despre ceea ce stă latent sub gheață și despre ceea ce încălzirea globală reînvie treptat.

Trebuie să realizăm că natura este un sistem unic, închis. Nimic nu se termină în el și nimic nu începe. Când timpul este copt, lucrurile se manifestă; când timpul este copt, ele dispar. Dar nimic nu se oprește din existență; așteaptă doar până este momentul să reapară.

Schimbările pe care le facem naturii fac ca lucrurile să se întâmple mai repede și în moduri pe care nu le putem înțelege. Prin urmare singura certitudine este că neașteptatul va transpare, deși nu putem anticipa cum se va desfășura, ce formă va lua, cât de repede va apărea și ce consecințe va avea. Tot ce putem spune cu certitudine este că nu vom fi pregătiți pentru asta, deoarece nu ne putem pregăti pentru necunoscut și imprevizibil.

Deși este posibil să nu ne putem pregăti pentru imprevizibil, putem preveni sosirea acestuia. Deoarece schimbările climatice topesc permafrostul arctic și noi – potrivit majorității oamenilor de știință- provocăm asta, noi putem anula daunele pe care le facem climatului eliminând cauza acestuia.

Oamenii de știință atribuie schimbările climatice emisiilor de gaze și altor factori antropici. Cu toate acestea, această viziune ignoră un fapt cheie: Natura este un sistem complet, închis și interdependent, nu o grămadă de elemente separate. Deoarece totul afectează orice altceva, un element care funcționează defectuos în sistem perturbă întreaga natură și dezechilibrează întregul sistem. Remediați acest element și ați restabilit echilibrul Pământului.

Când te uiți la lume, există în mod evident doar un singur element disfuncțional în toate acestea: omenirea. Suntem atât de corupți încât nici nu putem admite că suntem motivul dezastrelor care ne-au lovit. Tatăl profesorului meu, marele cabalist Yehuda Ashlag (alias Baal HaSulam), a comparat natura umană cu îngerul morții: ne împinge să bem un nectar mortal. Chiar dacă picătura respectivă este așezată pe vârful unei săbii, suntem prea slabi pentru a-i rezista. Deschidem gura, aducem vârful sabiei la gură și lăsăm acea moarte să picure în gât.

Nu suntem încă acolo, dar ne apropiem repede de asta. Singura noastră armă este conștientizarea naturii noastre și sprijinul reciproc în facilitarea schimbării. Dacă ne ajutăm unii pe alții să ne ridicăm deasupra naturii noastre autodistructive, care ne ucide tocmai concentrându-ne doar asupra noastră în loc să o facem asupra sistemului în care trăim, atunci ne putem salva. Dacă insistăm să ne gândim doar la noi în acest moment, vom pieri.

Suntem singura ființă care are o voință deliberată, o intenție de a face rău, de a poseda, de a domina, de a umili și de a ne imortaliza pe noi înşine. Această intenție este rădăcina tuturor cataclismelor care ne afectează planeta și umanitatea. Dacă ne ajutăm reciproc să construim o societate echilibrată și armonioasă, vom echilibra întreaga natură, deoarece va remedia singurul element rupt din realitate. Dacă evităm sarcina asta și ne menținem ego-urile, niciun remediu nu ne va salva de dezastru.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Două moduri de a face față Covidului”

Statul Israel și coronavirusul au avut până acum o relație tumultuoasă (nu că în restul lumii a fost foarte liniștită). Am început fiind în topul lumii, când am reușit dincolo de așteptările oricui în primul blocaj. După câteva săptămâni, ne-am gândit că vom învinge virusul, așa că am ieșit cu toții să sărbătorim și virusul a revenit cu putere. În câteva săptămâni, am trecut de la vârf la abis, întrucât mai mulți oameni la milion decât în altă parte au prins virusul în țara noastră mică, chiar mai mult decât în Statele Unite în cele mai grave momente ale sale.

Umiliți și reticenți, am intrat într-un alt blocaj și tsunami-ul de contaminare a început să se retragă. Când am ieșit, virusul a lovit din nou. Din fericire, de data aceasta au apărut vaccinurile și Israelul s-a grăbit să obțină milioane din ele. A funcționat o vreme și numărul de cazuri noi a scăzut aproape de zero.

Apoi a apărut tulpina Delta și tot ce credeam că am realizat s-a prăbușit. Acum suntem în mijlocul administrării vaccinului de rapel (al treilea) în speranța de a reduce din nou răspândirea, dar nu mai suntem încrezători și nu mai sperăm că vom scăpa cu adevărat de virus. Mai mult decât orice, Covid pare să ne fi învins sfidarea. Mulți dintre noi nu mai cred că ne vom întoarce la zilele pre-Covid și au dreptate.

Natura nu se va lăsa. Încă de la început, în vremea primului blocaj de succes, am spus că acesta nu este un alt virus, ci o nouă etapă în relația noastră cu natura. Ați putea spune că ne-am epuizat creditul cu natura și acum ne cere să plătim pentru ceea ce luăm. Dacă nu vrem să plătim, bine, dar natura nu va da.

Există două modalități prin care putem învăța să facem faţă naturii: una lungă și dureroasă sau una scurtă și plăcută. În prezent, călcăm pe drumul cel lung și dureros. Pe acest traseu, nu luăm în considerare unde suntem, oamenii care ne înconjoară și întreaga planetă care ne susține. Le folosim și abuzăm de toate pe calea noastră și ne concentrăm doar asupra noastră.

Acest drum, cel narcisist, vede doar nevoile sinelui. Acesta este motivul pentru care nu putem vedea consecințele acțiunilor noastre, astfel încât calamitățile ne surprind atunci când au loc. Dacă pășim pe o stradă aglomerată legaţi la ochi, suntem siguri că vom da peste alți oameni, ne vom împiedica de obstacole de-a lungul drumului nostru și chiar vom fi loviți de traficul pe care nu-l putem vedea.

Când ne uităm doar la propriile nevoi, datorită egoismului nostru, ne acoperim ochii, negându-ne conștientizarea tuturor celorlalte lucruri din existență. Nu ar trebui să fim surprinși că ne lovim de lucruri.

Când ni se întâmplă lucruri rele personal, social, național sau global, nu este pentru că sunt nenorociri sau că oamenii răi ni le fac. Au fost acolo tot timpul și am fi putut să-i vedem, să fim mai atenți și să evităm orice lovire sau disconfort. Cu toate acestea, le-am ignorat și am continuat să mergem drept. Durerea pe care o simțim acum nu este pentru că ne-au lovit, ci pentru că noi ne-am lovit de ele. Noi trebuie să spunem „scuze” și să ne gândim unde mergem, nu invers.

Acest lucru ne aduce la calea scurtă. Dacă deschidem ochii pentru a privi în jurul nostru, vom vedea că totul este conectat și se mișcă în sincronie cu orice altceva. În natură, considerarea reciprocă este un dat. La noi este inexistent. Dar dacă deschidem ochii spre ea, vom putea începe să lucrăm cu ea, să o construim printre noi.

Construind o considerație reciprocă, în acord cu natura, ne vom sincroniza cu ea. Atunci vom ști ce să facem, când să o facem și cum să o facem, astfel încât viețile noastre să se desfăşoare lin pe drumul lor.

Vaccinurile și blocajele sunt necesare atât timp cât nu ne putem sincroniza cu natura. Dacă putem deveni la fel de atenți și armonioși ca natura, nu vom avea nevoie de blocaje, așa cum natura nu intră niciodată în blocaj și nu încetează să evolueze.

Frânele pe care le apasă natura sunt calea naturii de a ne forța să ne oprim și să ne îndreptăm către o cale mai atentă, unde îi vedem și pe alții și nu numai pe noi înșine. Dacă începem să ne schimbăm mentalitatea spre o considerare reciprocă, mai degrabă decât înstrăinare și îndreptăţire de sine, vom fi liberi să colindăm planeta în siguranță, sănătoși și fericiți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup - Niciun comentariu→