Noul meu articol pe Linkedin “Într-o lume mohorâtă, există o cale de ieșire”

Dacă un cuvânt ar putea întruchipa sentimentul actual al umanității, aceasta ar fi „incertitudine”. Întreaga lume își pierde direcția, oamenii trăiesc fără să vadă un viitor clar. Ei nu știu ce se va întâmpla în continuare – mâine, în lunile următoare, într-un an. De la noi variante de coronavirus până la condiții meteorologice extreme, totul devine din ce în ce mai imprevizibil.

Oricât de sumbru pare, ceea ce este confuz este intenția bună a naturii de a ne deschide ochii pentru a vedea că este lipsită de sens căutarea noastră nesfârșită de realizări materiale, inutilă, și că a sosit timpul să urmărim o împlinire mai înaltă și durabilă în viață.

Incertitudinea este evidentă în toate domeniile: liderii țărilor, la locul de muncă, economia, societatea, în cadrul familiilor noastre. Am ajuns într-un impas. Există un sentiment de neputință și disperare și nimeni nu știe cu adevărat calea cea bună înainte.

Nu știm ce să oferim copiilor noștri. Tinerilor le lipsește un exemplu bun de urmat, iar profesiile pe care ar fi putut să le aleagă anterior ar putea fi în curând irelevante în realitatea actuală care se schimbă rapid. În orice caz, ei nu au nici un motiv să petreacă mulți ani în studii, atunci când nimic nu strălucește cu adevărat la orizont.

Dacă părinții lor erau conduși să lucreze ore nesfârșite pe zi pentru a se construi singuri, copiii nu mai vor să trăiască așa. Se pare că au învățat lecția și își dau seama că nu are niciun rost toată această neîncetată căutare de a-și risipi energia pentru a ajunge să se simtă goi.

Mulți tineri au încetat să alerge după mari realizări și în schimb, caută doar să treacă prin viață, să treacă timpul conectaţi la gadgeturi și deconectaţide mediul lor.

În general, impulsurile de dezvoltare pe care le-am avut în trecut dispar. Am început să înțelegem că nu mai este nicăieri altundeva unde să ajungem, nicio dorință de a merge mai departe, nici o forță care să ne conducă. Aceasta este sursa disperării, depresiei și neputinței noastre. Până când oamenii nu încep să caute un anumit sens în viață, expresii precum „ Mai bine sunt mort decât viu” vor deveni tot mai frecvente.

Fără un viitor și un obiectiv clar, o persoană nu are putere să trăiască. Vedem această tendință peste tot în lume într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de natura oamenilor sau de condițiile din țările lor respective. Dar cu siguranță, acesta este un fenomen global.

Aceasta este prima dată în istorie în care toată lumea, pur și simplu nu știe ce se întâmplă. Există un sentiment general de șoc. Nu avem nicio idee cum să controlăm ceea ce se desfășoară, cum să conducem sau să fim conduși. Importanța dezvoltării umane, științifice, tehnologice și economice realizate de-a lungul generațiilor este în scădere, deoarece ne punem acum întrebarea, dacă tot ceea ce am construit până acum are o valoare reală care să ne facă fericiți, împliniți.

Am ajuns la acest punct de basculare pentru un scop. O astfel de stare de disperare este dezvăluită astfel încât să ne dăm seama că nu putem ieși din acest labirint prin propriile noastre forțe individuale. Această situație ne arată cât de înstrăinați suntem unul de celălalt. Dacă nu am fi atât de polarizați și divizați, nu ne-am simți atât de singuri, nesiguri și anxioși, am fi mult mai rezistenți, mai încrezători și mai plini de speranță în ceea ce privește viitorul.

Prin urmare, ceea ce vedem ca o criză generală și rău este de fapt natura la treabă – Forța superioară care este bună, ne împinge înainte, să ne corectăm natura egoistă și relațiile dăunătoare cu ceilalți, cauza principală a tuturor situaţiilor noastre neplăcute.

Astăzi nu vom mai putea să ne gestionăm viața cu succes sau să supraviețuim, fără o metodă care să ne ghideze – metoda conexiunii. Ne învață că adevăratul sens al vieții noastre nu poate fi găsit în această lume, în materia pământească de scurtă durată, ci doar deasupra ei. Vom putea ajunge la acea stare înălțată doar unind și construind o societate întemeiată cu adevărat pe baza iubirii de ceilalți, pe grija reciprocă și mutualitate. Prin aceasta vom putea crea cel mai fertil teren pentru o existență plăcută.

Pe drumul de la iubirea de sine la iubirea pentru ceilalți, imaginea noastră despre realitate este înlocuită. Simțurile noastre sunt reînnoite, mintea și inima schimbă direcția din interior spre exterior și astfel ni se dezvăluie o lume opusă. Percepem brusc o lume superioară, mai largă, în conexiune perfectă cu forța care controlează și echilibrează totul în natură și atingem o viață semnificativă și împlinire eternă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Migrația nu este o soluție”

O imagine sfâşietoare a unui bebeluș predat de părinții săi trupelor americane (dar de atunci s-a reunit cu tatăl său), Airbnb oferind să găzduiască 20.000 de refugiați afgani fără taxe, Europa temându-se de un alt val de migrație dintr-o țară musulmană, și SUA dezbătând dacă și câți refugiați afgani ar trebui să ia, toate acestea indică neînțelegerea noastră asupra etniei, culturii și credinței. În loc să ne gândim ce să facem cu refugiații, ar trebui să planificăm și să desfășurăm programe pentru a ajuta oamenii indigeni să prospere în țările lor indigene și în cultura și credința lor indigenă.

Vedem deja că migrația a milioane de musulmani în Europa nu a fost bună pentru europeni. Nu există integrare între culturi, nu există dorința de a învăța unii de la alții, iar migranții nu au dorința de a se uni în noul lor mediu, ci de a-și construi țările vechi în cele noi, ignorând dorințele gazdelor lor și adesea patronând ca și cum ar fi fost îndreptățiți să controleze pământul.

Această întâlnire forțată a civilizațiilor nu creează altceva decât ciocniri care produc neîncredere și ură. Sunt pentru frăție între toți oamenii. Cred că este o necesitate, mai ales astăzi și cred că realizarea ei va rezolva toate problemele noastre. Dar există o modalitate corectă de a cultiva frăția și există o cale greșită și, în acest moment suntem în totalitate pe calea greșită.

Ceea ce facem este integrarea forțată și acest lucru nu va funcționa niciodată. Fiecare țară și fiecare națiune are propriul său loc indigen pe Pământ. Pe propriul său pământ, fiecare națiune ar trebui să își cultive cultura și să trăiască prin ea.

Comunitatea internațională ar trebui să sprijine națiunile care au nevoie de ea pentru a prospera la locul lor, nu pentru a le transfera în țări în care vor fi străini, unde vor perturba viața localnicilor și vor lupta pentru a-și menține propriile tradiții. Asta va face pe toată lumea nefericită. Odată ce am atins stabilitatea, în care fiecare națiune se așază sub propria sa viță de vie și sub propriul său smochin, ca să spunem așa, putem începe să le integrăm treptat și cu grijă.

Dacă vrem să evităm astfel de imagini dureroase din care am văzut prea multe în ultimii ani, ar trebui să ne schimbăm mentalitatea de la încurajarea migrației la cultivarea respectului pentru toate culturile și credințele indigene. Toți vom beneficia de diversitatea crescută și solidificată, atât timp cât o vom face pe baza respectului și a frăției între toți oamenii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cutia Pandorei din Afganistan pentru migrația în masă”

Au trecut șase ani de când Europa s-a confruntat cu una dintre cele mai grave crize ale refugiaților pe care continentul și-o amintește.

De când talibanii au preluat Afganistanul, valurile de șoc au rezonat în întreaga Europă, în timp ce țările se confruntă cu modul de gestionare a sosirii miilor de oameni care fug de război, persecuții și haosul care domnește în țara asediată. Blocul european încearcă să împartă cotele imigranților afgani. Turcia a avertizat deja Europa că nu va fi „depozitul lor de refugiați” și, similar cu Grecia a construit un zid pentru a împiedica solicitanții de azil.

Revărsarea emigranților afectează într-un grad mai mic Statele Unite îndepărtate geografic, dar se așteaptă totuși să plătească un preț mare pentru retragerea dezordonată și să absoarbă mii de refugiați afgani. Acest lucru reprezintă o provocare suplimentară pentru criza actuală a migrației la frontiera sa cu Mexic.

Scenele afganilor care încearcă disperaţi să scape sunt sfâşietoare, tulburătoare și deranjante, dar istoria ne-a învățat un lucru despre politicile de migrație în masă. Absorbția unor națiuni întregi de oameni nu este o soluție realistă și cu siguranță, nu este înțeleaptă pe termen lung. Nu am văzut niciodată rezultate bune de-a lungul generațiilor, de gestionare a acestor situații.

Acest lucru este valabil mai ales atunci când se aduc popoare cu diferite religii, culturi și comportamente în alte societăți, în special fără nici o pregătire de ambele părți. Toată situaţia este ca niște cărbuni mocnitori care nu sunt complet stinși, care se vor reaprinde cu ușurință într-o flacără furioasă în condițiile potrivite.

Ne putem întreba, au europenii sau americanii responsabilitatea morală de a accepta fiecare refugiat, după ce au retras sprijinul militar din Afganistan lăsând țara în mâinile extremiștilor?

Europenii sau americanii nu ar trebui să își asume responsabilitatea pentru persoanele care nu intenționează să se integreze în cultura lor și să devină ca localnicii la sosirea lor. Astăzi deja, cei care călătoresc în Europa găsesc totul diferit, după valurile masive anterioare de imigrație.

O soluție mai umană și corectă ar fi reabilitarea popoarelor afectate, ajutarea lor, dar la locul lor, în casa lor. Dar de vreme ce terorismul a preluat țara lor, este mandatul organizațiilor internaționale, precum Națiunile Unite și afiliații săi să sprijine pe deplin pe cei care se luptă cu condiții adverse pentru a supraviețui.

Fiecare popor are un loc pe pământ căruia îi aparține, unde împărtășește o cultură, religie și valori comune, un loc unde ar trebui să aibă mijloacele și condițiile necesare pentru a se așeza și a trăi în siguranță. Pur și simplu deschiderea ușilor și lăsarea unui flux de imigranți nu rezolvă nicio problemă. Creează doar altele noi de proporții uriașe, inclusiv deschiderea ușilor pentru ca elementele islamice radicalizate să se infiltreze împreună cu cei care caută cu adevărat adăpost.

Scopul în fiecare societate este ca indivizii să se amestece între ei și să se unească, dar nu artificial. Abordarea liberală care consideră că este posibil să se asimileze fiecare imigrant printr-o mentalitate largă este greșită. Este o rețetă pentru creșterea agitației, cu excepția cazului în care se găsește un proces adecvat de absorbție și integrare.

O integrare eficientă ar necesita un proces educațional aprofundat în care fiecare individ ar fi învățat cum să se unească pe un teren comun, deasupra diferențelor lor.

Numai după ce fiecare națiune a stat la locul său și a învățat legile naturii, care este rotundă și integrală, în care fiecare parte este legată în mod natural de restul sistemului și funcționează în armonie, numai atunci ne vom ridica deasupra diferențelor. Fuziunea ar trebui să înceapă în spirit, în valorile comune ale iubirii de alţii. Abia atunci putem trăi unii cu alții și nu putem simți diferențe între noi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Dacă animalele s-ar comporta ca oamenii”

Ființele umane sunt în vârful piramidei de pe Pământ. Cu toate acestea, ne îndreptăm rapid către neajutorare totală în fața evenimentelor climatice extreme, a unui virus irepresibil, a estompării dexterității politice și a escaladării diviziunilor sociale. Nu numai civilizația, ci întreaga lume pare să se destrame.

Dacă vom căuta vinovatul, nu vom găsi niciunul, cu excepția noastră. Noi suntem cei care greșesc. Nu suntem doar cei mai răi; suntem singurul element negativ de pe planetă. Dacă nu am fi noi, totul ar fi înfloritor și pașnic.

Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă animalele s-ar comporta ca oamenii. Carnivorele și-ar ucide prada pentru distracție și pentru a se lăuda, până nu ar mai rămâne nimic cu care să se hrănească. Alternativ, ierbivorele ar mânca toată iarba până când și ei ar muri de foame sau le-ar exploda stomacul.

Dacă animalele s-ar comporta ca oamenii, speciile ar refuza accesul altor specii la pășunat sau la teritoriile de vânătoare, pur și simplu pentru a menține puterea și controlul. Animalele ar lupta unul împotriva celuilalt nu pentru a se hrăni, ci pentru a umili alte specii sau pur și simplu pentru sport.

Odată ajunși la putere, speciile dominante se vor lupta între ele nu doar peste autoritate, ci se vor ucide reciproc pentru a împiedica descendenții rivalilor să devină amenințări viitoare. În războiul pentru supremație, și-ar ucide puii pentru a se comemora ca fiind cei mai mari din toate timpurile.

Aceste atrocități, imaginate despre regnul animal sunt realitatea vieții noastre de zi cu zi. Acesta este motivul pentru care nu este nimeni de vină pentru prăbușirea lumii noastre decât noi înșine.

Dacă vrem să ne salvăm pe noi înșine și planeta noastră de origine, trebuie să săpăm mult mai adânc decât să ne schimbăm sursele de energie și să restricționăm utilizarea materialelor plastice. Trebuie să săpăm în propria noastră natură și să reformăm răufăcătorul care se află în fiecare dintre noi. Aceasta este singura noastră șansă de supraviețuire.

Modificările pe care trebuie să le efectuăm nu sunt modificări de comportament; sunt corectări asupra ego-urilor noastre, asupra propriului nostru ego. În mentalitatea sa actuală, insaţiabilă, natura noastră este pregătită să devoreze orice și totul până nu mai rămâne nimic. Pustiirea pe care o va lăsa în urmă ne va distruge pe noi și pe urmașii noștri.

Credem că suntem ființa cea mai inteligentă, dar animalele știu că mediul le susține în timp ce noi o exploatăm ca și cum ar fi o abundență nesfârșită. Tăiem creanga pe care stăm, dar ne definim comportamentul ca „progres”.

Chiar și atunci când ne putem vedea nebunia, ne lipsește hotărârea de a schimba cursul. Pentru că suntem atât de neputincioși, singura noastră opțiune este să obținem forță și încurajare unii de la alții.

Dacă lansăm un efort colectiv de a ne schimba valorile de la exploatare la consideraţie și de la abuz la grijă, ne vom schimba mediul social, ceea ce ne va schimba mentalitatea. Aceasta și numai aceasta ne va face să ne schimbăm comportamentul unul față de celălalt și față de animale, plante, sol și aer. Acesta este motivul pentru care schimbarea relațiilor noastre, a abordării reciproce, este singura modalitate de a ne salva planeta și pe noi înșine și de a le oferi copiilor noștri speranță pentru viitor.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Moştenirea Angelei Merkel”

În luna septembrie care vine, cancelarul german Angela Merkel va demisiona după ce a ocupat funcția de top din noiembrie 2005. În perioada lui Merkel, Germania a devenit mai deschisă și mai puțin calmă, mai diversă din punct de vedere demografic și politic, dar mai puțin bogată.

Mulți ani, Merkel a fost considerată una dintre cele mai puternice femei din lume. Criticii au acuzat-o că și-a distrus partidul, Uniunea Creștin Democrată, renunțând la ideologia social-democrată în favoarea unei poziții de stânga, inundând Germania cu imigranți ilegali, împărțind Europa și, mai târziu, gestionând greșit criza Covid-19.

Cu toate acestea, în opinia mea, există câteva lucruri bune de spus despre ea. Ea a apropiat America și Rusia. De asemenea, ea nu a căzut în conflicte dure cu Franța sau Marea Britanie, în ciuda faptului că în timpul ei, Marea Britanie s-a retras din Uniunea Europeană. Legăturile sale bune cu KGB-ul rusesc din vremea când Germania era încă împărțită între Vest și Est a ajutat-o să-și manevreze abil legăturile cu Moscova și, în general, cred că a făcut multe lucruri bune pentru Europa.

Putem găsi întotdeauna motive pentru critică, dar nu cred că asta este de ajutor. Cred că va fi bine dacă succesorul ei va lua aceeași direcție pe care ea a propus-o.

Angela Merkel a fost, de asemenea, criticată pentru creșterea antisemitismului în timpul mandatului său. Deși este adevărat că din 2005, când a preluat funcția, antisemitismul s-a intensificat enorm în Germania, nu cred că este vina ei că s-a întâmplat acest lucru.

Antisemitismul a crescut în toată Europa și SUA de mulți ani și niciun șef de stat nu poate face nimic în acest sens. Este pur și simplu chemarea orei pentru creșterea antisemitismului. Totuși, dacă insistăm să indicăm un vinovat în această periculoasă dezvoltare, noi evreii ar trebui să arătăm către noi înșine și la comportamentul nostru unul față de celălalt.

Așa cum am elaborat în ambele cărți, Ca un mănunchi de trestii și Alegerea evreiască, ura faţă de evrei crește atunci când crește ura evreilor faţă de evrei și nu de la sine. Există motive profunde care explică modul în care se întâmplă acest lucru și de ce, dar acestea depășesc scopul acestui articol. Sunteți binevenit să citiți cărțile mele și să înțelegeți mai bine acest proces.

O altă problemă care a „acordat-o” pe Merkel cu reacții extinse, inclusiv din partea mea, este criza refugiaților. Cu toate acestea, și aici nu cred că este un lucru personal, ci pur și simplu zeitgeistul, dacă vreți. O persoană nu poate schimba spiritul vremii; este mai degrabă timpul care aduce persoana și „vorbește” prin acea persoană. Acesta este motivul pentru care este scris: „Inima împăratului este precum cursurile de apă în mâna Domnului; El le întoarce oriunde dorește ”(Prov. 21: 1).

Acum se pare că El o întoarce într-o nouă direcție. Judecând după evenimentele climatice, politice, militare și internaționale din această vară, un viitor volatil așteaptă omenirea. Îl vom trece cu succes numai dacă învățăm să cooperăm. Dacă menținem atitudinea individualistă și evităm nevoia de responsabilitate reciprocă, ne așteaptă un viitor sumbru.

Pentru a deveni mai responsabili unul faţă de celălalt, vom avea nevoie de noi lideri și noi perspective – mai incluzive decât abordarea noastră actuală. Dacă astfel de lideri vor apărea, ei vor conduce omenirea către un viitor fericit. Dacă nu vin astfel de lideri, vom ajunge totuși la acest viitor fericit, dar va trebui să trecem prin iad pentru a ajunge acolo.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea în lume”: Trebuie să știm că legea dezvoltării menționată mai sus, care este răspândită în toată realitatea, este garantată să întoarcă tot răul la fapte bune și utile, prin puterea Guvernării Cerurilor de Sus, adică fără a cere permisiunea oamenilor care trăiesc pe Pământ. Însă Creatorul a pus cunoașterea și autoritatea în mâinile omului și i-a permis să accepte legea de dezvoltare menționată mai sus, sub propria sa autoritate și guvernare, și i-a înmânat capacitatea de a grăbi procesul de dezvoltare după cum dorește, liber și complet independent de granițele timpului.

Există o lege activă inevitabilă a naturii în timp. Totul este aranjat conform unui orar și este timp pentru fiecare eveniment. Nu putem schimba nimic și acționăm conform acestui calendar cu aceeași forță de dezvoltare care ne conduce neobosit prin toate fazele dezvoltării noastre.

Este un sistem rigid al naturii. Așa funcționează și nu putem scăpa; suntem legați de el, ca niște insecte minuscule, care trebuie să acționeze conform acestuia. Dar, deși această dezvoltare este necesară și are loc cu precizie și la timp, există o modalitate de a grăbi și de a o îmbunătăți, iar acest lucru depinde de noi.

În orice caz, ne dezvoltăm conform planului, ca un tren care se deplasează dintr-un punct în altul și trebuie să ajungă la destinație. Ne putem grăbi sosirea la ultima stație și ne putem simți mult mai bine în timpul călătoriei decât dacă participăm la proces în mod inconștient și ne mișcăm și ne schimbăm fără să știm. Desigur, am percepe diferit faza finală.

O vom atinge și vom ajunge la același rezultat oricum, dar vom trece prin tot felul de conflicte pe parcurs, vom cădea și ne vom ridica, ne vom certa și vom suferi dezastre în fiecare aspect al vieții noastre. Dar poate fi și invers, acționând confortabil și simțind că suntem conduși pe tot acest drum ca într-un vagon restaurant.

În ansamblu, înțelepciunea Cabala ne oferă doar o singură soluție. Dacă vrei să avansezi, nu contează cum, poți lăsa totul și să nu auzi nimic, te poți întoarce la viața ta și poți continua împreună cu toți ceilalți, în unitate cu întregul glob, atâta timp cât acesta se învârte.

Dar dacă vrei să-ți schimbi viața în mai bine, în timp ce înaintezi spre atingerea scopului creației în care locul tău a fost deja determinat, unde totul a fost deja determinat, și să avansezi spre acesta în mod conștient, înțelept și rapid, o poți face cu ajutorul înțelepciunii Cabala.

Asta face toată diferența! Aceasta este alegerea noastră.

KabTV „Fundamentele Cabalei” 14.07.19

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cel mai important lucru pentru o persoană este să descopere sentimentul de unitate cu lumea, pentru că, făcând acest lucru, găsim un echilibru absolut. Dacă înțelegem clar în ce fel de lume trăim, ce forțe trebuie să echilibrăm în noi și în jurul nostru, acesta este, în principiu, punctul sănătății absolute.

Cu asta se ocupă știința Cabala. Aceasta afirmă că noi existăm într-o lume în care guvernează doar două forțe: forța de primire și forța de dăruire, care sunt împărțite în mai multe sub-forțe diferite. Dacă vrem să ajungem la echilibru, atunci sarcina noastră este de a echilibra aceste forțe în așa fel încât să fie posibil să primim, să dăruim și, în același timp, să fim într-o stare de confort absolut.

Întrebare: Care este cel mai simplu sfat din viață pe care l-ai da unei persoane?

Răspuns: Primul și cel mai simplu sfat sunt regulile bine cunoscute: „Ceea ce urăști, nu-i face prietenului tău” și „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.

KabTV „Întâlnirile cu Cabala”, 29.07.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem ajuta la trezirea unui punct din inimă inactiv, în familie?

Răspuns: În primul rând, nu ar trebui să cerem partenerilor noștri să învețe înțelepciunea Cabala, în niciun caz!

Cu privire la acest subiect, există o interdicție absolută și precisă. Nu este constrângere în spiritualitate. Dacă un partener vrea să învețe, atunci te rog. Dacă partenerul nu vrea să învețe, nu este necesar.

Pe lângă aceasta, este necesar să-i încurajăm cu acest lucru în toate modurile posibile. Și cu siguranță, dacă soțul și soția studiază împreună, asta îi va apropia foarte mult și va produce o conexiune foarte bună. Deci, recomand acest lucru tuturor.

KabTV „Fundamentele Cabalei”, 23.06.19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→