Daily Archives: 2 septembrie 2021

“De la Kabul la Istanbul” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “De la Kabul la Istanbul

Atacatorul sinucigaș care a ucis 170 de persoane, inclusiv 13 oameni din serviciul american, nu a fost un atacator singuratic. El a făcut parte din secţiunea Afganistan a ISIS, cunoscută sub numele de ISIS K. Valurile de teroare se intensifică și se potolesc, dar nu se opresc niciodată. Acum, că extremiștii din Afganistan au câștigat controlul asupra armelor americane sofisticate, inclusiv avioane de vânătoare și alte arme care pot face ravagii, ne putem aștepta ca lucrurile să se înrăutățească mult. De la Kabul la Istanbul, în Rusia și în Europa se răspândește culoarea verde a califatului.

Terorismul nu este o „glumă”. A fi terorist este o carieră bine plătită și este plătită de țări puternice, organizații puternice și indivizi puternici. Organizațiile teroriste sunt din ce în ce mai bine echipate și este foarte posibil să ajungă să dețină energie nucleară. Dacă o fac, nu vor ezita să o folosească. Pentru ei a muri pentru cauză nu este o teamă, ci un vis devenit realitate.

Omenirea este neajutorată în fața unor astfel de amenințări, deoarece de fapt, nu există umanitate, ci un corp coeziv de națiuni. Există națiuni și organizații care se luptă reciproc pentru dominație. În această luptă totul rulează, nu există restricții. Potențial, omenirea ar putea elimina amenințarea terorismului. Practic, nimeni nu vrea să se ridice la această provocare.

Talibanii, înarmați cu puști, lansatoare de grenade și Coranul, tocmai au dovedit că pe propriul lor teren pot învinge SUA, Franța și Marea Britanie la un loc. În curând, se vor rostogoli peste Europa, Rusia și SUA.

Pentru Israel, deși nu numai pentru Israel, sunt sigur că aceasta este o veste proastă. Talibanii și aliații lor islamiști nu se vor linişti. Planul lor este de a vopsi lumea în verde – nu verdele copacilor, ci culoarea Islamului. Nu sunt islamiști moderaţi; ei vor totul.

Ei vor instala „capete de pod” în locații cheie din întreaga lume și le vor folosi ca baze pentru expansiune. În Orientul Mijlociu, ar putea fi Libanul sau Siria, cu siguranță Gaza și chiar anumite locuri din Israel.

Cu toate acestea, ei nu intenționează să rămână în Orientul Mijlociu. Scopul islamului radical este de a se înființa în întreaga lume, în locuri precum America de Sud, Africa și chiar aproape de SUA cum ar fi în Cuba. Locația specifică are puțin semnificaţie; ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze este intenția și determinarea lor de a deveni conducătorii lumii și de a converti întreaga umanitate la Islam.

Suntem în pragul unei noi ere. Lucrurile pe care credeam că le știm nu mai sunt adevărate și apar noi jucători. Vor fi multe lupte, iar singura modalitate de a preveni o prăbușire totală a umanității este unitatea.

Aici va trebui Israelul să-și joace rolul. Singura modalitate de a atenua era turbulentă spre care ne îndreptăm este prin unitate. Când vine vorba de unitate, Israelul trebuie să conducă drumul. În prezent Israelul este liderul mondial în diviziune, țara fiind sfâșiată de subculturi care nu se suportă reciproc.

În plus, diviziunea dintre Israel și diaspora evreiască a devenit atât de profundă, încât se pare că oamenii care se consideră evrei în Israel și cei din străinătate care se consideră evrei nu sunt aceeași națiune.

Mai mult, evreimile lumii sunt de asemenea mai împărțite ca niciodată, împărțite în nenumărate denominații și viziuni asupra lumii. Pe scurt, la fel cum umanitatea nu este un corp coeziv al națiunilor, iudaismul nu este un corp coeziv de oameni. Și fără a acoperi diviziunile cu o unitate generală, nu există iudaism.

Întrucât evreii trebuie să conducă calea spre unitate, cu cât umanitatea se divizează, cu atât mai mult îi va presa pe evrei. Războaiele care vor cuprinde omenirea în anii următori nu sunt războaie pe care cineva le poate câștiga. Sunt războaie al căror scop este să demonstreze că singura soluție este unitatea mai presus de toate diferențele.

Prin urmare, viitorul va vedea umanitatea decăzând în conflicte din ce în ce mai violente și societăți din ce în ce mai divizate. În acel moment, ura împotriva evreilor va crește până când evreii se vor uni și vor da un exemplu de unitate. Drept urmare, războaiele din întreaga lume se vor potoli și o pace durabilă va prevala. Ceea ce rămâne de văzut este taxa pe care va trebui să o plătim până când se va întâmpla asta.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, consultați cartea mea Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti

“Israelul, pe locul cel mai scăzut în priorităţile Americii” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinIsraelul, pe locul cel mai scăzut în priorităţile Americii

Statele Unite obișnuiau să considere Israelul un partener strategic, o problemă prioritară în agenda lor internațională. Nu mai este aşa. Israelul trebuie să își adune acţiunile împreună și să realizeze că soarta sa depinde doar de disponibilitatea și capacitatea sa de a se întări în interior, înainte de a fi prea târziu pentru a regreta inacțiunea sa.

Președintele SUA Joe Biden, s-a întâlnit cu prim-ministrul israelian נפתלי בנט – Naftali Bennett la Casa Albă, în mijlocul dezastrului afgan. Faptul că prima lor întâlnire față în față a fost amânată, dar nu anulată în ciuda crizei, a fost interpretată de unii ca un semn bun, că relația dintre cele două țări este puternică. Biden a spus: „Am devenit prieteni buni” și a asigurat că „Iranul nu va avea niciodată arme nucleare”.

Dar, pe lângă oportunitatea de fotografii și declarații formale oficiale, sumitul dintre ambii lideri nu are niciun sens real, nici o substanță în acest moment. Biden este preocupat de mandatul său șovăielnic și nu consideră deloc Orientul Mijlociu ca fiind extrem de important.

SUA are propriile priorități și criza urgent de rezolvat la mai multe niveluri, așa că nu este surprinzător că Israelul va ajunge pe ultimul loc. Se pare că ajunge pe aceeași poziție cu alte regiuni ale arenei internaționale. Americanii lasă o vreme Europa singură și eliberează presiunea asupra lor.

Îi văd pe ruși șovăind și slăbind, pierzându-și vocea, așa că nu le pasă dacă Rusia se ocupă de Europa. Și în ceea ce privește China, nici americanii nu pot face nimic împotriva ei, nu sunt în conflict cu ei și nu îi simt ca pe o amenințare imediată. China ar putea lua mâine Taiwanul și chiar Japonia, sau ar putea absorbi regiunile din Rusia care se învecinează cu Orientul Îndepărtat, iar SUA nu le-ar păsa, nu ar fi preocuparea sa principală.

Reuniunea SUA și Israel a fost doar un gest, pentru a arăta tuturor că Statele Unite sunt conectate la Israel și nu mai mult decât atât. De ce? Pentru că cine știe astăzi, ce se poate întâmpla mâine! Cine poate ghici ce se va întâmpla în următoarea rundă de afaceri externe și dacă regulile jocului se vor schimba? Deci, merită să petreci cincizeci de minute pe agenda prezidențială.

O schimbare semnificativă a avut loc în ultimele șase luni în conducere, de la era Trump-Netanyahu la perioada Biden-Bennett. Evreii din America se bucură că Biden este la putere, dar bucuria provine din lipsa de grijă pentru Israel.

Altfel, l-ar fi susținut pe Trump prietenul nostru, care a sprijinit deschis Israelul, ne-a ajutat să ne consolidăm legăturile cu statele din Golf și să ne ridicăm poziția la nivel internațional. De asemenea, a realizat multe acțiuni pozitive în culise; dar astăzi suntem într-o cădere liberă, lăsaţi singuri, fără un sprijin de durată real.

Importanța noastră în lume scade zi de zi, mulți lideri depreciază Israelul sau mențin o relație rece cu noi. Am pornit pe calea chinului, o cale care s-a abătut departe de destinul nostru spiritual. Abaterea de la adevăr doar ne va învăța că poporul Israel nu depinde de liderii mondiali, nici de dreapta nici de stânga.

Faptul este că astăzi nicio criză globală nu este gestionată corect. Circumstanțele actuale cu Covid-19, Afganistan, valurile de imigrație în masă în Europa și prăbușirea țărilor din Orientul Mijlociu sunt doar câteva exemple de politici eșuate.

Liderii mondiali precum Merkel, Sarkozy și alții au renunțat la locurile lor istorice pe scena globală, iar praful și agitația pe care o lasă în urmă ar trebui să fie un exemplu pentru noi poporul Israel, pentru a crea un plan ordonat și înțelept, pentru a realiza că nu ne putem baza pe niciun lider să ne deschidă calea cu succes și de a ne rezolva problemele.

Soluția este să ne unim în garanție reciprocă și să ne consolidăm conexiunea interioară, care este chiar baza noastră. Poporul Israel depinde de conducerea supremă, de Forța superioară, de puterea de conexiune a naturii. În prezent, suntem divizați și în conflict, aruncăm vina pe un lider sau pe altul și ne asigurăm în mod fals că dacă ar exista o altă figură aici totul ar fi bine, dar diviziunea dintre noi este ceea ce ne distruge.

Așa cum au scris înțelepții noștri, „Dacă o persoană ia un mănunchi de trestii, nu le poate rupe pe toate dintr-o dată. Dar dacă ia câte un fir pe rând, chiar și un sugar le poate rupe. La fel, Israelul nu va fi mântuit până nu vom fi toți un singur mănunchi”. (Midrash Tanhuma)

“Prea îndreptăţit de sine să fie rușinat” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Prea îndreptăţit de sine să fie rușinat

Când eram copii, adulții ne spuneau adesea: „Ar trebui să-ți fie rușine de tine!” sau „Să-ți fie rușine!” Nu a ajutat. Tinerii de astăzi se simt atât de îndreptățiți încât nimeni nu mai încearcă nici măcar să folosească acest „instrument educațional”. Astăzi, dacă vrem ca oamenii să își schimbe comportamentul, trebuie să mergem mult mai adânc decât să-i rușinăm; trebuie să le schimbăm motivația pentru munca lor.

Principala diferență dintre tinerii de astăzi comparativ cu câteva decenii în urmă, este că astăzi ne simțim mai asemănători. Oamenii poartă aceleași haine peste tot în lume, comunică în aceeași limbă (engleză) cu oameni din întreaga lume și au mai mult sau mai puțin aceeași cultură. Pentru că oamenii se simt mai asemănători, simt că ceea ce au în ei nu este nimic special, că toată lumea are aceleași trăsături, deci nu este nimic de care să le fie rușine.

Într-adevăr, ce pot vedea oamenii în mine, care să fie atât de unic, atât de îngrozitor, încât ar trebui să-mi fie rușine de asta? Nu există o singură trăsătură în mine pe care să nu o aibă milioane de oameni din întreaga lume, așa că de ce să-mi fie rușine?

Chiar și față de copii, folosind instrumentul „Să-ți fie rușine!” trebuie să fie minim, sau va crea în ei o nesiguranță nejustificată, care le va afecta dezvoltarea pe măsură ce cresc. În plus, chiar dacă îi rușinați, rușinea lor este ca a noastră: jenă că au fost prinși, nu că au făcut ceva rău.

Respectul este ceva ce ne dorim cu toții (încă), așa că puteți aplica asta, dar acest lucru nu este rușine. Pur și simplu, nimeni nu vrea să-și piardă imaginea.

Cu toate acestea, dacă valorile din societatea mea sunt strâmbe, „rușinea” mea va fi și ea strâmbă. Dacă de exemplu, mă întâlnesc cu criminali, atunci mă va face să fiu mândru să fiu un infractor de succes. Dacă poliția mă prinde, nu îmi va fi rușine din cauza infracțiunii mele, ci pentru că nu am comis infracțiunea suficient de bine pentru a nu fi prins.

Prin urmare, dacă vrem ca oamenii să se schimbe, nu ar trebui să lucrăm prin rușinarea lor, ci prin schimbarea valorilor sociale.

În prezent valoarea primară este îndreptăţirea. Superstarurile și idolii de pe rețelele sociale se laudă cu sentimentul dreptului lor până la punctul în care sociologii îl numesc cultura „Eu! Eu! Eu!”, „narcisism epidemic”.

Dacă vrem o societate diferită, trebuie să schimbăm valorile oamenilor. Prin mass-media, social media și sistemul educațional trebuie depuse eforturi concentrate și orchestrate pentru a ne schimba valorile sociale.

Dacă idolatrizăm oamenii care aduc oamenii împreună, în curând întreaga noastră societate va fi mai conectată. Dacă aducem la cunoștința oamenilor că satul global nu este un oraș mic din Iowa sau orice alt loc, ci un termen care înseamnă că suntem cu toții conectați și dependenți unii de alții pentru întraga noastră viață, atunci oamenii vor începe să se trateze diferit. Interesul lor îi va determina să fie atenți. De acolo, ei vor începe să dezvolte o grijă mai autentică, iar lumea noastră va începe să se întoarcă la sănătate.

„De ce nu renunţăm la legile proprietății intelectuale și nu mai limităm creativitatea și inovația?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: De ce nu renunţăm la legile proprietății intelectuale și nu mai limităm creativitatea și inovația?

Dacă ajungem la înțelegerea faptului că tot ceea ce realizăm și descoperim poate aduce beneficii umanității și va fi consemnat pentru fiecare dintre noi în contul etern al sufletului nostru până la gradul de beneficiu cu care am contribuit – atunci abordarea de a păzi ceea ce descoperim și a nu dori să fie gratuit ar dispărea.

Există astfel de descoperiri pe care le-au făcut oamenii, pe care nu vor să le deschidă pentru utilizare gratuită de către toată lumea. Dacă ar fi să înțelegem că răsplata noastră este tocmai în dăruirea către umanitătate și că aceasta se înregistrează pe numele nostru pentru totdeauna – atunci am acționa pentru o răsplată nu în bani, ci de recunoaștere. Natura ne-ar trata într-un mod util și favorabil, datorită căruia am merita să simțim eternitatea și perfecțiunea, deasupra acestei vieți.

Cu toate acestea, deocamdată rămânem egoiști, adică oameni care doresc să se bucure în detrimentul celuilalt și nu reușesc să înțeleagă natura decât în acest fel. Se pare că folosim natura în cel mai egoist mod, numai în beneficiul personal. Drept urmare, trăim într-o lume în care fiecare ne păstrăm proprietatea intelectuală, iar lumea progresează pe o cale indirectă către eventualul său echilibru cu natura.

Bazat pe o emisiune “ Întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

„Cum poate arhitectura să servească mai bine preocupările sociale, economice, politice și de mediu ale prezentului și viitorului nostru?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: „Cum poate arhitectura să servească mai bine preocupările sociale, economice, politice și de mediu ale prezentului și viitorului nostru?”

Eficacitatea arhitecturii, ca și în cazul oricărei alte arte, științe și tehnologii pe care le-am dezvoltat, depinde exclusiv de intenția pe care o aplicăm utilizării acesteia.

Nu artele, științele sau tehnologiile în sine sunt bune sau rele. Mai degrabă, depinde dacă producătorii lor le folosesc în a ajuta sau a face rău.

Prin urmare, atunci când vom înțelege că cel mai benefic este să avem grijă de necesitățile noastre și să dăm orice altceva în beneficiul societății, atunci vom înceta să folosim excesiv arhitectura. Dimpotrivă, vom face totul incredibil de eficient, realist și vom inversa alte excese pentru a favoriza societatea umană.

Aceasta este o tendință la care o vom asista în arhitectură și, în general, în toate sferele activității umane. Dacă vom schimba persoana, atunci arhitectura și alte arte, științe și tehnologii vor avea, de asemenea, o formă și un aspect diferit.

Bazat pe Q&A cu Cabalistul Dr. Michael Laitman din 9 septembrie 2006. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

„Ce tip de inginerie genetică ar trebui permisă pentru a corecta defectele și imperfecțiunile?”(Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: „Ce tip de inginerie genetică ar trebui permisă pentru a corecta defectele și imperfecțiunile?”

Nu putem opri dezvoltarea.

Ar trebui dezvoltat tot ceea ce poate fi folosit în beneficiul umanității, pentru a hrăni și a livra alimente în locurile cele mai îndepărtate, cu cele mai mici pierderi.

Orice interdicție pe care o adoptăm cu privire la ingineria genetică nu va face decât să complice dezvoltarea sa și o va face mai costisitoare. Oricum va continua să se dezvolte, dar în astfel de cazuri va deveni disponibilă, spre exemplu, doar pentru oamenii bogați. Totuși, dacă lăsăm dezvoltarea acesteia să continue, atunci roadele sale vor ajunge în cele din urmă la toate straturile populației.

De aceea noi nu putem dezvolta nimic care nu este în beneficiul umanității. Așadar, ar trebui să ne preocupăm de îmbunătățirea atitudinilor noastre față de lume, să apreciem și să onorăm acțiunile de care beneficiază societatea umană, astfel încât oamenii să se gândească din ce în ce mai mult la cum să aducă beneficii umanității, cu înțelegerea deplină a cât de interconectați și interdependenți suntem cu toții. Apoi, cei din spatele dezvoltărilor ingineriei genetice vor avea, de asemenea, o preocupare majoră în a face produsele sale cât mai benefice posibil pentru umanitate.

Bazat pe Q&A cu Cabalistul Dr. Michael Laitman din 9 septembrie 2006. Scris / editat de

Michael Laitman, pe Quora: „ Este știința 100% obiectivă?”

Dr. Michael LaitmanȘtiința nu este obiectivă. Știința este obiectivă numai în măsura în care cele cinci simțuri ale noastre, în care percepem lumea, sunt obiective și independente.

Nu cunoaștem lumea din afara noastră. Simțim doar ceea ce pătrunde în interiorul nostru prin cinci „deschideri”, cele cinci simțuri. Dacă cele cinci simțuri ale noastre ar fi diferite, am percepe lumea diferit.

Știința explică faptul că animalele percep lumea diferit față de noi, unele sub formă de spoturi de miros, iar altele în spoturi de căldură și frig, iar lista diferitelor moduri de percepție în rândul animalelor continuă.

Teoriile științifice moderne spun, de asemenea, că lumea nu este obiectivă, ci este reacția simțurilor noastre la ceva ce se întâmplă în afară. De aceea noi percepem lumea la gradul de conexiune dintre cele cinci simțuri cu lumea înconjurătoare. Este și motivul pentru care știința nu este obiectivă, ci absolut subiectivă, relativ la observator.

Știința din lumea noastră provine din reacția simțurilor noastre la ceva necunoscut, care se întâmplă în afară. Așadar, în cele din urmă, știința înregistrează doar reacția noastră la ceea ce percepem și descoperim. Dacă ar fi să percepem și să dezvăluim ceva din exterior prin intermediul unui simț care nu este în interiorul nostru, ci în exterior, atunci am percepe o lume complet diferită.

Bazat pe Q&A cu Cabalistul Dr. Michael Laitman pe 9 septembrie 2006. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.