Daily Archives: 19 septembrie 2021

“Cei douăzeci de ani întunecați de la Conferința de la Durban” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinCei douăzeci de ani întunecați de la Conferința de la Durban

Durban este un oraș portuar internaţional din Africa de Sud, un oraș plin de influențe din multe țări și cufundat într-un amestec de culturi diferite. Este un oraș al contrastelor: zgârie-nori moderni alături de zone urbane înconjurate de piețe, o promenadă împodobită cu palmieri alături de drumuri întunecate.

În ciuda abundenței și atmosferei multiculturale pe care acest oraș o poate oferi, numele „Durban” poartă cu sine o conotație amară pentru evrei. În special, cuvintele „Conferința de la Durban”. În urmă cu douăzeci de ani, în septembrie 2001, prima Conferință de la Durban, care trebuia să fie un eveniment de combatere a rasismului, discriminării și xenofobiei, a devenit rapid un îngrășământ puternic pe motiv de ură împotriva evreilor și în special a Israelului.

Este clar că semințele antisemitismului nu au început atunci, dar forul a accelerat și extins cu siguranță acuzațiile veninoase împotriva Israelului ca „stat apartheid”, a propulsat delegitimarea statului Israel și boicotul său ulterior prin mișcări globale precum BDS (Boicot, Dezinvestire și Sancțiuni.)

Aici a început noul antisemitism, iar tratamentul ostil împotriva evreilor și a Israelului a izbucnit din nou în toată forța. Sionismul a devenit de asemenea, sinonim cu rasismul, iar Holocaustul a fost descris nu ca o atrocitate care a vizat distrugerea evreilor europeni, ci drept justificare a „faptelor greșite ale Israelului”.

Pe 22 septembrie 2021, un eveniment care marchează a douăzecea aniversare a Conferinței de la Durban va avea loc la New York, ca parte a Adunării Generale ONU anuale, dar din păcate, nimic nu s-a schimbat în bine în ultimii douăzeci de ani. Sunt aceiași lupi în haine de oaie.

Și în acest an, când cel puțin 16 țări arată sprijin pentru Israel și boicotează evenimentul din cauza izului său antisemit chiar mai mult decât în conferințele anterioare – nu este un semn real al progresului. Nu cred nici o clipă că aceste țări tind să favorizeze statul Israel sau să fie empatice cu evreii oriunde s-ar afla.

Puteți cumpăra cu bani niște zâmbete false, dar lumea nu se va întoarce și nu se va schimba ca urmare a acestora. Este imposibil să se rezolve la conferințe fenomenul antisemitismului secular. Este posibil să ne adunăm, din conferință în conferință, dar în afară de bani și publicitate pentru a promova agendele politice sau pentru a marca faptul că am făcut ceva în acest sens, nu vor rezulta beneficii reale din astfel de evenimente.

Singura condiție pentru schimbare este conștientizarea de sine a poporului Israel și o nouă atitudine față de destinul nostru. Poporul evreu a fost fondat de o adunare de reprezentanți din diferite popoare, o compoziție de elemente diferite, dedicate în măsură egală unității și iubirii de ceilalți.

Antisemitismul este resentimentul națiunilor lumii față de noi. Ei simt că evreii dețin secretul pentru un viitor mai bun, dar că nu deschidem conducta pentru ca bunătatea să curgă către toate popoarele. În mod inconștient, lumea se așteaptă ca noi evreii să ne conectăm între noi, să fim uniți și să ajungem la un puternic sentiment de iubire pentru ceilalți. Dacă acționăm în acest fel, vom fi o lumină pentru națiuni, vom răspândi lumină și nu întuneric, iubire în loc de ură. Doar așa vom eradica ostilitățile împotriva noastră.

Misiunea noastră este să aducem metoda conexiunii  pentru a încuraja unitatea și considerația reciprocă. Dacă ne dedicăm acestei sarcini și ne conectăm deasupra diferențelor dintre noi, deasupra elementelor care ne separă, deasupra etniei și partizanatului care ne desparte din interior, atunci vom fi o națiune-exemplu pentru toate popoarele.

Chiar și un prim pas mic către unitatea dintre noi va trezi o forță de conexiune mai puternică, o forță supremă care este esențială pentru noi toți. Apoi, direcția se va schimba de la rău la bun. După cum este scris, „În fiecare generație ni se poruncește să întărim unitatea dintre noi, astfel încât dușmanii noștri să nu stăpânească asupra noastră”. Rabin Eliyahu Ki Tov, Cartea conștiinței.

“80 de ani de la masacrul de la Babi Yar– Menirea noastră nu poate fi distrusă” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin80 de ani de la masacrul de la Babi Yar– Menirea noastră nu poate fi distrusă

În septembrie 1941, în doar două zile naziștii au ucis 33.771 de evrei în râpa Babi Yar de la periferia Kievului din Ucraina ocupată de naziști. Procedând astfel, au eliminat efectiv populația evreiască din capitala țării. Evreii nu s-au adunat în râpă din proprie voință. Pe 19 septembrie, naziștii au cucerit orașul și au început imediat să adune toți evreii, cu sprijinul entuziast al localnicilor. Odată ajunși în râpă, au fost dezbrăcați de haine, bijuterii și documente, apoi împușcați și aruncați în valea morții. Mulți bărbați, femei și copii au fost îngropați acolo, iar povestea lor a fost redusă la tăcere timp de mulți ani.

Naziștii au fost ucigașii, dar ceea ce a uimit cel mai mult pe mulți oameni a fost entuziasmul cu care ucrainenii i-au ajutat. Chiar și naziștii au fost uimiți de ura nemiloasă a localnicilor, așa cum am auzit personal de la oamenii care trăiau în momentul când a avut loc evenimentul.

Cu toate acestea, nu am nemulțumiri cu adevărat, amărăciune sau furie față de nicio națiune, oricât ar fi de antisemită. Întrucât înțeleg de unde vine ura, nu pot decât să arăt cu degetul spre sursa ei și să stărui pentru corectarea ei: noi înșine, evreii.

De la înființarea națiunii noastre, am fost o ciudățenie printre popoare. Strămoșii noștri nu erau înrudiți prin sânge sau să fi apărut dintr-un singur trib, așa cum se întâmplă de obicei cu nașterea națiunilor. Mai degrabă, erau proscriși, paria, rebeli care nu se înțelegeau cu propriul popor pentru că puneau prea multe întrebări sau erau prea încăpăţânaţi. În cele din urmă, au găsit un lider cu gânduri asemănătoare, care i-a unit pe toți sub o ideologie unică, pe care regele Solomon a surprins-o ulterior într-un singur verset: „Ura stârnește lupte, iar iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12).

Acel lider a fost Avraam, iar ideologia pe care a dezvoltat-o a devenit o lege obligatorie a iubirii de ceilalți. Specificul acestei legi a fost descris în Tora și pe baza legii iubirii de ceilalți s-a născut o nouă națiune: „Poporul Israel”.

Nașterea națiunii israeliene nu a fost o întâmplare. A venit pe lume pentru a demonstra că oamenii se pot uni mai presus de toate diferențele, că poate exista pace pe Pământ și că, ridicându-ne peste diferențele și ura dintre noi, dezvoltăm o nouă calitate: calitatea iubirii de ceilalți, până la punctul în care cineva își iubește aproapele ca pe sine însuşi.

O altă unicitate pe care o avea Israel era faptul că, pentru a deveni evreu, nu trebuia decât să respecţi legea iubirii de alţii. A fost o conexiune internă cu ceilalți care ne-a făcut Israel și adeziunea la el a fost sursa de putere a Israelului. Când Israel a menținut-o, a fost de neatins; când a abandonat-o, a devenit slab și vulnerabil, iar alte națiuni l-au cucerit și chinuit. Dar poporul Israel nu a fost niciodată complet eliminat, nici măcar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, deoarece datoria sa nu poate fi distrusă.

Odată ce poporul Israel a devenit o națiune, a fost însărcinat să dea un exemplu de unitate mai presus de diviziune. Tora exprimă asta cu sarcina simplă de a fi „o lumină pentru națiuni” (Isaia 49: 6), o lumină care luminează calea ieşirii din ego-ul care distruge omenirea și distruge planeta.

Dar am dezamăgit națiunile și am căzut în ură neîntemeiată, profundă și constantă unul față de celălalt, iar lumea nu ne va ierta. Acesta este motivul pentru care nu există o singură națiune care să nu fie antisemită într-o anume măsură.

Cu toate acestea, nu este totul pierdut; dimpotrivă, de îndată ce ne restabilim unitatea, lumea va schimba modul în care simte faţă de noi. Puteți distruge evreii, dar nu puteți distruge misiunea evreilor. Prin urmare, până când nu ne îndeplinim datoria, până când nu devenim lumina națiunilor, unindu-ne mai presus de ura internă, lumea nu ne va accepta sau nu va considera existența noastră ca fiind legitimă în țara Israelului sau în altă parte. Dar odată ce ne vom ridica deasupra diviziunii, vom fi într-adevăr „o lumină pentru națiuni”.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, consultați cărțile mele: Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti, şi Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea si garanţia reciprocă sunt chemarea de astăzi a zilei.

Cel care este precum Creatorul

585.01În acel moment, marele preot Mihail, ia Ruach și îl oferă ca ofrandă de aromă dulce în fața Creatorului, ZA. Se află acolo în ZA de Atzilut și este purificat în acel pachet de viață, despre care este scris: „Niciun ochi nu a văzut un Dumnezeu în afară de Tine”.

După aceea, se întoarce de acolo în grădina Edenului de pe pământ și este purificat cu tot felul de subtilităţi, îmbracă încă o dată îmbrăcămintea aerului din grădina Eden și stă acolo acum cu o coroană care este de două ori mai mare mare ca aceea care a fost anterioară ascensiunii sale la ZON de Atzilut. (Zohar pentru toți, Lech Lecha, articolul 102)

Ascensiunea este realizată de o forță specială care acționează în același mod în care de exemplu, acţionează un magnet, vântul sau forța gravitațională în lumea noastră.

Așa cum există patru grade în lumea fizică: mineral, vegetal, animal și uman, tot așa și în lumile spirituale din Assiya, Yetzira, Beria și Atzilut există patru forțe diferite care realizează ascensiunea.

Aceste forțe sunt numite îngeri: Mihail, Gavriil, Uriel și Rafael și ridică o persoană pe gradele lumilor spirituale. În principiu, fiecare lume are propria sa forță. Cu toate acestea, toate lucrează împreună în fiecare dintre lumi, în ciuda faptului că una dintre ele este cea care conduce acolo.

Prima forță care ridică o persoană în lumea superioară este Mihail, „Mi-kaEl” – „Cel care este precum Creatorul”.

Din KabTV “Puterea Cărţii Zohar” #18

“Yom Kippur într-o lume interdependentă” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Yom Kippur într-o lume interdependentă

Pentru prima dată în istorie, lumea de astăzi ne arată cât de mult este un întreg complet – faptul că toate ființele umane sunt indisolubil legate între ele și ca urmare, nu au de ales decât să se îngrijească unul de celălalt. Descoperim din ce în ce mai mult, zi de zi, cât de interdependenți suntem. Acesta este motivul pentru care acest Yom Kippur, sau Ziua Ispășirii, este o perioadă de calcul ca niciuna alta.

Prin evenimente mondiale precum războaie, schimbări climatice și pandemie, vedem acum cu o claritate perfectă că tot ceea ce facem, fie că este bun sau rău, va afecta pe toată lumea, așa că trebuie să ne examinăm cu atenție gândurile și faptele.

Suntem obișnuiți să ne evaluăm acțiunile, dar ar trebui să ne evaluăm și intențiile față de ceilalți: sunt intențiile mele de dragul meu sau de dragul altora? Unde mă aflu în legătură cu Forța Superioară a cărei natură este iubirea totală și dăruirea?

În timpul celor Zece Zile de Pocăință, în care Yom Kippur este punctul culminant, când postim, ne rugăm și cerem iertare ajungem în punctul în care ne revedem toate amintirile și le măsurăm în raport cu regulile pe care suntem obligați să le păstrăm pentru a vedea unde am eșuat. Dintre toate aceste precepte, cel mai important este „să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, marea regulă a Torei.

O parte cheie a obiceiurilor Zilei Ispășirii, cea mai solemnă zi a calendarului evreiesc, este citirea cărții profetului Iona. În poveste Dumnezeu îi poruncește lui Iona să le spună oamenilor din Ninive, care deveniseră foarte insensibili unul faţă de altul, să-și corecteze relațiile dacă doreau să supraviețuiască. Cu toate acestea, Iona a fugit de misiune și s-a dus pe mare într-un efort de a scăpa de porunca lui Dumnezeu.

La fel ca Iona, ne ferim de mandatul nostru și refuzăm să ne unim. Diviziunile, fricțiunile, certurile noastre sunt cele care declanșează dezechilibrele și destabilizează umanitatea. Prin urmare, refuzul nostru încăpățânat de a ne apropia unii de alții este păcatul pentru care trebuie să ne pocăim.

Fiecare persoană ar trebui să răspundă pentru ceea ce face de la o zi la alta. Dar de Yom Kippur ne încheiem anul, închidem soldul a ceea ce am făcut tot anul, astfel încât să putem începe un nou an cu sentimentul curat de nou-născut. Măsura succesului sau eșecului nostru individual nu este cel mai important lucru. Ceea ce contează mai mult este procesul de căutare a sufletului, în care cerem iertare pentru oportunitățile noastre ratate și începem din nou de la zero.

Yom Kippur este numit și Ziua Judecății. Cine anume ne judecă și ce se judecă? În primul rând noi trebuie să ne examinăm și să ne judecăm. Cu toate acestea, în loc să așteptăm tot anul pentru a parcurge acest proces, ar trebui să facem această evaluare zilnic. Înainte de a ne culca, ar trebui de asemenea să tragem linie pentru ziua respectivă și să-i cerem Creatorului să ne ierte pentru tot ceea ce am făcut și nu am făcut.

Intenția noastră pentru un început nou curat ar trebui să fie să ne purtăm cu atenție pentru a evita rănirea oricui și pentru a depune toate eforturile spre o bună conexiune cu toate ființele umane. Și dacă cerem iertare cu adevărat și din toată inima pentru răul pe care l-am provocat altora, atunci suntem gata să ne întoarcem la Creator și să-I cerem iertare totală. Remedierea relațiilor noastre umane este condiția prealabilă pentru repararea relației noastre cu Forța Superioară.

Pe de o parte, în timpul Yom Kippur ar trebui să ne pară rău de defectele noastre. Dar în această părere de rău suntem fericiți apoi și pentru că deschidem oportunitatea de a ne cere iertare și de a termina anul într-un mod frumos și curat, un mod în care toate datoriile noastre sunt acoperite.

Trăim într-un moment special numit „Ultima generație”, perioada apariției unei lumi noi. Această perioadă este caracterizată de căutarea spirituală a corectării atributelor noastre egoiste de beneficiu personal pentru a le transforma în atribute de grijă, cooperare și dăruire către alţii.

Să sperăm că întreaga lume va ajunge rapid să înțeleagă schimbarea de care avem nevoie și să ia decizia de a îngropa toate armele și de a se concentra doar pe dezvoltarea conexiunii și a iubirii dintre noi. Cu siguranță atunci vom ajunge la starea de iubire generală și revelarea Creatorului către toate creaturile. Cu toate acestea, mai întâi, poporul Israel trebuie să conducă calea. Așa cum a scris Rav Yehuda Ashlag, autorul comentariului Sulam (Scara) la Zohar, în eseul său intitulat „Arvut” (Garanția reciprocă): „Este obligatoriu ca națiunea israeliană să se califice pe sine și restul oamenilor din lume să evolueze către asumarea acestei munci sublime de iubire pentru ceilalți”.