Noul meu articol pe Linkedin “Poporul evreu este despre calitate, nu despre cantitate”

Poporul evreu crește. Un studiu cuprinzător efectuat de cercetători de la Universitatea Ebraică și publicat recent de Agenția Evreiască arată că, în ciuda antisemitismului și a altor amenințări, populația evreiască din întreaga lume a crescut de la 15,1 milioane anul trecut la 15,2 milioane de evrei în prezent. Cu toate acestea, creșterea numărului de evrei nu reprezintă un semn de putere mai mare. Potențialul poporului Israel nu stă în materie, în cantitate, ci în spirit, în calitatea unității noastre.

Aproximativ 45% din totalul evreilor din lume locuiesc în Israel, adică aproape 7 milioane. Statele Unite cu 6 milioane de evrei, reprezintă a doua cea mai mare comunitate evreiască la nivel global. În fața evenimentelor antisemite în creștere din lume, ar fi trebuit să vedem noi valuri de imigrați în Israel, dar nu este cazul. Nu există nicio corelație între creșterea numărului de evrei pe de o parte și presiunea asupra lor pe de altă parte.

Antisemitismul este cu greu un factor care influențează evreii să emigreze în Israel, deoarece sunt deja obișnuiți să caute pe pământ un loc unde să se ascundă, în ciuda faptului că este rotund și conectat și că nu există literalmente încotro să fugi. Mai devreme sau mai târziu vor fi expuși la ură.

Evreilor li se pare întotdeauna că au reușit să găsească un refugiu sigur, dar este doar la suprafață, ca un copil care închide ochii și crede că pericolul a trecut. Evreii au un îndemn înnăscut de a trăi printre națiunile lumii, iar posibilitatea de a trăi printre evrei în Țara Israelului nu îi atrage.

Evreimea din diaspora nu este locul în care statul Israel își poate pune speranțele pentru viitor și nici nu trebuie, deoarece numerele nu au nicio semnificație; după cum se spune despre poporul Israel: „Sunteți câțiva dintre toate popoarele”. Puterea evreilor nu se măsoară după numărul nostru, ci prin calitatea conexiunii noastre.

Astăzi nu simțim puterea spiritului în poporul Israel pentru că suntem divizați și conflictuali, cufundați în lupte materiale și pământești. Când suntem uniți corespunzător, creăm o forță spirituală extraordinară. Calitatea relațiilor și conexiunilor dintre noi este cea care determină intensitatea acelei forțe.

Opusul se întâmplă în starea noastră actuală. Institutul de Politici al Poporului Evreiesc a avertizat recent despre eroziunea poporului evreu care s-a intensificat în ultimul an și se reflectă atât între evrei, cât și în relațiile lor cu restul lumii. Unul dintre motivele pentru aceasta, așa cum sugerează cercetătorii, este distanțarea generației tinere de Israel și slăbirea identității lor evreiești.

Chiar dacă există o mulțime de organizații care au ca scop conectarea evreilor oriunde s-ar afla, ei sunt de asemenea, împărțiți, argumentând, divizați prin partizanat. Suntem confuzi în a gândi că evreii pot prevala atunci când sunt slăbiți de polarizarea politică, ce nu are nicio aderență în iudaismul care vorbește doar despre unificare. Poporul Israel este întemeiat pe principiul de a fi ca un singur om într-o singură inimă. Când oamenii sunt partizani, ideea evreiască este moartă.

Aceasta este singura problemă pe care o are poporul Israel. Nu ne dăm seama cât de critică este conexiunea noastră. Soarta noastră depinde de asta, pentru că dacă evreii se conectează mai presus de toate diferențele, aduc pacea între ei, care este apoi revărsată asupra întregii lumi. Iudaismul are o singură ideologie: a fi ca unul. Aceasta se numește „a fi cu Creatorul”.

Trebuie doar să renunțăm la discursul politic, să strigăm opiniile opuse și să ne conectăm mai presus de toate diferențele. Acesta este singurul lucru care ne poate ajuta să întărim națiunea. Trebuie să ne străduim pentru o situație în care decidem să nu luăm în considerare altceva decât o dorință curată și autentică de a fi ca frați și surori. Gândiți-vă la o mamă care are un milion de copii. Cum ar vrea să îi vadă? Așa ar trebui să ne comportăm unul față de celălalt.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “ Ȋncotro se îndreaptă Europa”

Din ce în ce mai mult, am auzit despre înrăutățirea situației economice din Europa. Prietenii și studenții de pe tot continentul mi-au spus că viața din țara lor se deteriorează, că devine din ce în ce mai greu să se întâlnească și își pierd speranța. Avertizez despre asta de câțiva ani. Cu toate acestea, soluția de acum este cea care a fost întotdeauna – reeducarea de la atitudinea egocentrică pe care europenii au adoptat-o către una incluzivă și atentă. Aceasta este singura scăpare a continentului.

În prezent, nu există niciun motiv pentru care lucrurile să se îmbunătățească. Rapoartele pe care le-am primit despre creșterea prețurilor la locuințe și bunuri în Republica Cehă, migrația din Ungaria în căutarea unui loc de muncă, inegalitatea crescândă dintre Spania interioară și zonele sale de coastă și nenumărate alte probleme despre care am auzit, nu sunt decât ceea ce vedem la suprafața. În plus, lupta țărilor din al doilea și al treilea eșalon din Europa împotriva țărilor europene bogate nu îi ajută nici pe opresori, nici pe cei asupriți.

Țările europene sunt expuse riscului de război, iar imigranții care se revarsă pe continent nu fac decât să agraveze situația. Acum, când economia Europei se închide, ce vor face ei? Adăugați la toate acestea „cireașa de pe tort”, alias „coronavirus”, și aveți o situație foarte precară și instabilă în faţă.

Nu sunt optimist, dar atât timp cât există speranță, trebuie să încercăm să explicăm singura cale de ieșire din spirala descendentă. Europa poate fi salvată numai dacă oamenii și națiunile încetează să se uite doar după profitul lor personal. Într-o economie în care totul este interdependent, conceptul de „profit personal” pur și simplu nu există.

„Interdependent” și „personal” sunt, într-un sens, un oximoron.

Nimeni nu poate spune Europei ce să facă; ei trebuie să-și ia viața în mâinile lor. Cu toate acestea, ei trebuie să țină seama de viața tuturor, nu doar a celor din țările bogate, altfel vor distruge viața tuturor. Europa trebuie să învețe singură ce înseamnă să fii atent, să vezi că toată lumea, cu adevărat toată lumea, are ceea ce are nevoie. Dacă va fi o piață comună, așa cum se mărturisește, atunci trebuie să se asigure binele comun. În caz contrar, care este scopul unei piețe comune în primul rând?

Pentru a crea o piață (cu adevărat) comună, trebuie să existe un interes comun. Aceasta înseamnă că, în primul rând, Europa trebuie să oprească afluxul de oameni din întreaga lume, în special din Asia și Africa. Interesele lor sunt foarte diferite de cele din Europa, iar cultura lor nu are nimic în comun cu cultura europeană. În acest moment, Europa nu poate susține străinii care o invadează și își schimbă structura culturală și religioasă, pe lângă problemele economice și structurale pe care le are deja.

Apoi, odată ce vor opri fluxul migrațional, trebuie să vadă că toată lumea din Europa are condiții de viață minime și decente. Dacă o parte a pieței europene este neglijată, întregul aranjament se va prăbuși ca un pachet de cărți.

În al treilea rând, asigurarea aprovizionării tuturor trebuie să fie un dat, așa cum nu se abandonează un membru apropiat al familiei. Cu toate acestea, acțiunea în acest mod necesită ca Europa să depășească secole de războaie, conspirații și sânge între țări. Nu trebuie să uităm că cele două războaie mondiale pe care le-am avut până acum au început în Europa și dintr-un motiv întemeiat. Aceasta este educația la care mă refeream la începutul acestui articol: educarea către responsabilitate reciprocă, încredere și bună credință.

O schimbare durabilă poate fi doar rezultatul unui proces educațional aprofundat. Dacă toate țările sunt de acord, Europa poate ieși triumfătoare din provocarea cu care se confruntă. Dacă, pe de altă parte, permite țărilor să renunțe la responsabilitatea reciprocă sau permite străinilor să continue să vină, este condamnată. Nu va trece mult până când soarta Europei va fi decisă într-un fel sau altul.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Oamenii egoişti nu pot produce soluţii altruiste”

În Europa și în alte părți, guvernele plătesc sume colosale marilor corporații pentru a le ajuta să evite falimentul. Indiferent dacă le numesc „pachet de salvare” sau „uşurare cantitativă”, la final este la fel: guvernul plătește companiilor să rămână operative.

Nu cred că asta va funcționa pe termen lung. Poate menține companiile pe linia de plutire încă șase luni sau un an dar, de regulă, un guvern, orice guvern nu poate susține companiile care nu se pot întreține. În cele din urmă, situația va izbucni într-o explozie care va fi mai rea decât ceea ce s-ar fi întâmplat dacă guvernul le-ar fi lăsat să cadă în mod natural.

Este mai mult decât atât. Nu cred că un guvern poate face ceva bun pentru oamenii săi. Funcționarii publici, miniștrii și viceminiştrii își netezesc mereu drumul și au în vedere propriile interese. Deoarece toată lumea este egoistă în mod inerent, toată lumea are un motiv subsidiar care nu este în beneficiul publicului.

Nu ne putem aștepta ca oamenii egoişti să facă acte altruiste; este ca și cum ai cere unui tigru să devină vegetarian. Dacă merge împotriva naturii și nu va funcționa. Prin urmare, a cere oamenilor a căror singură concentrare este propria lor carieră, să se concentreze asupra bunăstării altor persoane este neînțelept, nerealist și acţiunea va eșua invariabil.

Socialiștii, capitaliștii, extrema dreaptă sau extrema stângă, sunt cu toții cufundați în egoism. Nu este vina lor; este natura umană și ar trebui să ne ajustăm așteptările de la liderii noștri.

Dacă dorim o schimbare pozitivă reală și durabilă, trebuie să transformăm natura umană. Întrucât natura noastră este egoistă până la bază, schimbarea ei este singura cale de ieșire din crizele în care se găseşte lumea în zilele noastre. Vom cădea din ce în ce mai adânc până ne dăm seama că problema nu este combustibilul pe care îl ardem, pădurile pe care le tăiem, apa pe care o poluăm sau oamenii pe care îi ucidem. Problema este cauza tuturor acelor daune pe care le facem naturii și ni le facem reciproc: egoismul nostru inerent. Când vom începe să lucrăm pentru a ne schimba pe noi înșine, în loc de a cere tuturor celorlalți să se schimbe s-ar putea să ne putem salva, înainte de a fi prea târziu.

Filed under: Educatie integrala, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Unde este Greta Thunberg?”

Se pare că lumea este pe calea rapidă spre curățarea industriei auto de emisiile poluante. Toată lumea se grăbește să creeze mașini curate, fie că sunt motoare cu baterie sau cu hidrogen, și să se bucure de curățenia lor.

Dar alibiul verde ascunde în spatele său un adevăr murdar: zero emisii nu înseamnă zero poluare. Exploatarea materialelor rare ale Pământului necesare pentru motoarele cu emisii zero, construirea stațiilor de încărcare și complexa logistică ce înconjoară industriile „curate”, vor avea un impact grav asupra Pământului. În cele din urmă, singurii care vor câștiga din „revoluția curată” sunt magnaţii care ne-o vând și oficialii guvernamentali care o promovează pentru propriile raţiuni.

Unde este Greta Thunberg în aceste zile? La fel ca restul pionilor din lupta pentru bogăție și putere, „cavalerii climatici” au trimis-o înapoi în uitare, odată ce au terminat să o folosească. Toate sunt jocuri de putere în rândul corporațiilor gigant, dar mediul și clima nu sunt preocuparea nimănui.

Chiar dacă trecem la energia eoliană sau energia valurilor oceanice, nu cred că vom câștiga mult. Va trebui să plătim pentru asta în altă parte.

Din acest motiv, cred că esența problemei nu sunt emisiile, ci comportamentul nostru față de natură și față de semenii noștri. Aici putem produce rezultate pozitive și de durată. Dacă am putea comunica unii cu alții pozitiv, am putea opri nebunia dezvoltării excesive care produce produse inutile și dăunătoare.

Dacă am putea încetini puțin, nu ar fi nevoie să ardem atât de mult combustibil pentru a învinge concurenții într-o cursă pentru bogăție care nu face pe nimeni fericit. Doar dacă ne dăm seama că fericirea noastră depinde de calitatea relațiilor noastre și nu de umplerea conturilor noastre bancare, vom putea să ne oprim puțin, să gândim și să ne reconstruim civilizația într-un mod care contribuie la natură, la umanitate și fiecăruia dintre noi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→