Daily Archives: 8 octombrie 2021

“Este bine că SUA le pasă doar de ele însele” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinEste bine că SUA le pasă doar de ele însele

De la al doilea război mondial, America a fost aproape mereu angajată într-un fel de război: Coreea, Vietnam, Irak, Afganistan, ca să nu mai vorbim de amestecul în Cuba și nenumărate alte ocazii militare și politice evidente și ascunse, de implicare americană în alte țări. Într-adevăr, este substanțial apelativul american, „polițistul lumii”, așa cum o numea o opinie din The New York Times. În mod ironic, America face toate acestea doar pentru că vrea pace și liniște. Nu are un interes real în poliția lumii. Dacă ar putea, ar rămâne departe, așa cum a făcut-o la începutul celui de-al doilea război mondial. Pentru America, aceasta ar fi într-adevăr cea mai bună decizie a sa.

Cu doi vecini docili, Canada la nord și Mexic la sud, un ocean la vest și un ocean la est, SUA are foarte puține griji. Este o țară vastă, cu sute de milioane de oameni, sisteme de fabricație robuste, cele mai avansate instituții și facilități științifice din lume și resurse naturale abundente. Dacă o țară poate fi autosuficientă, aceasta este SUA.

Americanii sunt crescuți să se raporteze în primul rând, dacă nu exclusiv, la America. Ei sunt învățați foarte puțin despre restul lumii și înțeleg de ce. Dacă n-ar fi aspirațiile altor puteri mondiale să conteste poziția Americii ca lider mondial, probabil că ar alege să nu se amestece în afacerile globale.

Dar, pentru toate eforturile lor, SUA este încă țara de vis pentru majoritatea oamenilor. Acesta este motivul pentru care, în ciuda crizei sale sociale și a slăbiciunii economice (relative) este încă o astfel de atracție pentru milioane de imigranți, care traversează mii de mile pentru a ajunge acolo din America Latină. Acesta este și motivul pentru care aproape fiecare om de știință ar dori să se mute în SUA, date fiind condițiile adecvate.

În ceea ce privește restul lumii, lucrurile sunt mult mai precare. China este așezată împotriva Rusiei, susținând că vastele pământuri îi aparțin. În mod ingenios, trimite lucrători chinezi care se stabilesc în acele țări și se căsătoresc cu ruși locali. Aceasta va deveni o mare problemă în viitor.

Există, de asemenea, problema zonelor musulmane din sudul Rusiei, care acum vor forma alianțe cu Afganistanul și vor pune o problemă Rusiei. În viitor, Rusia nu va putea controla acele republici care făceau parte din Uniunea Sovietică. Între aceste trei – Rusia, China și dominarea crescândă a Islamului – este locul în care văd pericolele viitoare.

Dar nu numai acolo. Tensiunile considerate de mult dispărute par să apară în aceste zile, când ego-ul domnește suprem în societatea umană. Fricțiunea recentă dintre Franța, Marea Britanie și SUA în legătură cu acordul asupra submarinului nuclear cu Australia este un exemplu în acest sens, dar consider că mai sunt multe în această zonă.

În ciuda pericolelor care se apropie, dacă dorim putem preveni o izbucnire mondială. Putem decide că două războaie mondiale au fost suficiente și vrem ca omenirea să urmeze un curs diferit, unul mai atent și mai colaborativ. Dar o vrem? În prezent, nu pare așa.

“Enigmaticul Impact al evreilor asupra naţiunilor” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinEnigmaticul Impact al evreilor asupra naţiunilor

Luna trecută, aproximativ 300 de curajoși lideri irakieni, atât șiiți, cât și suniți, au cerut guvernului să adere la Acordurile lui Abraham, să normalizeze legăturile cu Israelul și să abroge legea care interzice legăturile civile dintre irakieni și israelieni. Sunt cu totul pentru pace și relații bune, dar din păcate, în acest moment nu pare că guvernul irakian este dispus să devină un partener real pentru aceasta. De fapt, guvernul a dat deja ordine de arestare a unora dintre participanții la declarație.

În Irak exista o comunitate evreiască înfloritoare, care a contribuit la înflorirea țării. Astăzi, fără evrei, este o umbră a sa. Când aclamatul economist și sociolog german Werner Sombart a dorit să descrie impactul evreilor asupra Europei, el s-a pliat într-un mod care se potrivește și în multe alte locuri. În cartea sa Evreii și capitalismul modern, el a scris: „Israelul trece peste Europa ca soarele: la venirea lui izbucnește o viață nouă; la plecarea lui totul cade în descompunere”.

Liderii au cunoscut întotdeauna acest impact al evreilor și au încercat să-l folosească în beneficiul lor. În secolul al XV-lea, sultanul otoman Baiazid al II-lea, a fost încântat de expulzarea evreilor din Spania și de sosirea lor în Turcia. În cartea sa Istoria literaturii evreiești: Centrul evreiesc de cultură din Imperiul Otoman, istoricul Israel Zinberg scrie în acest sens: „Când regele Ferdinand, care a expulzat evreii din Spania, a fost menționat în prezența [sultanului], el a spus: „Cum îl poți considera pe regele Ferdinand un conducător înțelept când și-a sărăcit propriul pământ și l-a îmbogățit pe al nostru?”

În unele cazuri, manipularea puterii economice a evreilor nu a fost la fel de evidentă. Se spune că atunci când SUA au presat Uniunea Sovietică să-și lase evreii să plece în Occident, nu a fost atât pentru că a vrut să-i ajute pe evrei, cât mai mult pentru că a vrut să slăbească Uniunea Sovietică. Aceasta din urmă, care era destul de conștientă de puterea evreilor, nu i-a lăsat să iasă. De asemenea, a stins orice manifestare de antisemitism evident în URSS pentru a nu-i speria pe evrei.

Liderii irakieni care s-au întrunit luna trecută sunt conștienți de aceasta. Wissam al-Hardan, un lider al unui trib sunit din provincia Anbar din Irak, a declarat că expulzarea evreilor din Irak a fost „cel mai infam act” în declinul țării. La fel, dr. Sahr al-Ta’i, un avocat irakian al normalizării legăturilor cu Israelul a spus că „Israelul de azi … este o țară puternică și o parte inseparabilă a lumii și a Națiunilor Unite. Irakul nu poate neglija acest fapt și nu poate trăi izolat de lume”.

Deși toate cele de mai sus sunt impresionante, ar trebui de asemenea, să observăm că oriunde la început evreii sunt bine primiți, ei sunt în cele din urmă respinși și expulzați. Există motive întemeiate pentru ambele fenomene.

Evreii poartă în interiorul lor o trăsătură specială, o forță spirituală care derivă din trecutul nostru ilustru când am fost conectați între noi și, prin urmare conectați la întreaga realitate. Puterea evreilor este puterea unității, puterea de a avea grijă unul de celălalt „ca un singur om cu o singură inimă”, puterea responsabilității reciproce.

Astăzi, chiar dacă ne-am pierdut iubirea unul pentru celălalt, încă purtăm în noi o scânteie a puterii pe care o aveam în antichitate. Această scânteie ne face unici. Ne permite să prosperăm în orice societate în care trăim. Cu toate acestea, am căzut din starea de a-i iubi pe ceilalți, şi o folosim pentru beneficiul nostru în locul beneficiului pentru întreaga societatate. Acesta este motivul pentru care, la început, toată lumea ne întâmpină bine și contribuim la prosperitatea țării noastre gazdă datorită scânteii ascunse din noi, dar în cele din urmă suntem expulzați, când gazda noastră își dă seama că a fost folosită și manipulată în beneficiul evreilor.

Așa cum s-a întâmplat în Spania, Germania și practic oriunde am mers, aşa se va întâmpla și în SUA. Atât timp cât ne comportăm la fel, rezultatul va fi același. Așa cum a spus odată un evreu celebru Albert Einstein, „Nebunia face același lucru mereu și așteaptă rezultate diferite”.

Prin urmare, intențiile bune ale liderilor irakieni nu vor duce la nimic pozitiv. Pacea cu Israelul nu este în mâinile lor, ci în a noastră. Dacă decidem să facem pace între noi și să reînnoim iubirea pentru ceilalți pe care am avut-o odată, o vom proiecta către națiuni și lumea va prospera. Dacă continuăm să ne detestăm unii pe alții și să ne menținem atitudinea egoistă, lumea ne va acuza de egoism și ne va alunga din familia națiunilor.

“Ochii înţeleptului” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinOchii înţeleptului

Când ne uităm la harta politică a lumii, vedem două linii care încearcă să se anihileze reciproc: linia dreaptă și linia stângă. Aceștia alternează în dominație și luptele lor devin din ce în ce mai feroce și distructive. Dar când ne uităm la restul naturii, acolo nu există război, ci completare. Chiar și luptele întăresc părţile rivale și le fac mai sănătoase. În mod clar, nouă ne lipsește ceva.

Progresul echilibrat trebuie să conțină întotdeauna două laturi: dreapta și stânga. Partea dreaptă este tendința spre stabilitate și tradiție, spre a face mâine la fel ca astăzi. Partea stângă este tendința de a revoluționa, de a inova, de a cerceta viitorul. Când cele două părți se completează reciproc, societatea poate trage concluzii mai bune, poate lua decizii mai precise și poate merge mai departe cu succes.

„Ochii înțeleptului sunt în capul său” (Eclesiastul 2:14), a spus regele Solomon. Cu alte cuvinte, în timp ce natura ne împinge mereu înainte, trebuie să ne străduim să-i înțelegem direcția și să ne pregătim pentru ea. Când nu ne pregătim, nenorocirile ne surprind și suferința ne obligă să căutăm protecție. Deoarece natura evoluează întotdeauna, menținerea stabilității de mâine necesită pregătirea pentru viitorul de astăzi. Aceasta este combinația potrivită între linia dreaptă și linia stângă și se numește „avansând pe linia de mijloc”.

Menținerea liniei de mijloc este o provocare, deoarece ego-ul uman se schimbă și evoluează constant. Cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât simțurile noastre cer noi emoții și simțim o foame mai mare de plăcere și satisfacție. În același timp, lumea noastră este din ce în ce mai conectată și orice mișcare pe care o face o persoană îi influențează pe ceilalți oameni. Am devenit dependenți reciproc, în timp ce înstrăinarea noastră unul de celălalt se intensifică.

Pentru a supraviețui secolului XXI, nu vom avea de ales decât să stabilim sisteme educaționale globale care să ne învețe linia de mijloc între satisfacerea ego-urilor noastre în creștere și necesitatea de a fi atenți cu ceilalți. Dacă nu învățăm cum să găsim o cale de mijloc constructivă, natura ne va obliga să facem acest lucru prin presiune și durere.

În anii 1930, marele cabalist și gânditor Baal HaSulam a scris în inspiratul său eseu „Pacea în lume”: „În generația noastră, când fiecare persoană este ajutată pentru fericirea sa de toate țările lumii, individul devine în mod involuntar sclav pentru întreaga lume, ca o roată într-o mașină. … Deși acest lucru este, de fapt, cunoscut și simțit, oamenii din lume încă nu l-au înțeles corect. De ce? Pentru că așa este conduita dezvoltării în natură: acţiunea vine înaintea înțelegerii și numai acțiunile vor dovedi și vor împinge omenirea înainte”.

Prin urmare, nu avem timp de pierdut. Dacă vrem un bun venit mâine, trebuie să lucrăm la asta azi.

De la dorințele personale la cele comune

934Acestea sunt moștenirile pe care le-au împărțit preotul Eleazar și Iosua, fiul lui Nun, și capetele (caselor) părinților triburilor copiilor lui Israel, divizaţi pentru o moștenire de mult Șilo înaintea Domnului, la intrarea cortului întâlnirii. Și au pus capăt diviziunii pământului. (Iosua 19:51)

Dorința comună pe care Creatorul a creat-o și o atrage spre Sine, astfel încât să-L poată atinge, ar trebui să funcționeze precum Creatorul, în ceea ce privește calitatea de dăruire și iubire și trebuie să acționeze aşa cum o facem noi în grup. Când ne unim într-un grup putem înțelege modul în care ne raportăm la Creator cu ajutorul dorinței noastre comune, intenției, practicii și experienței noastre.

Rezultă că, fără să realizăm această conexiune, nu vom fi capabili să ne întoarcem către Creator. Nu vom ști nici măcar ce să adresăm și cum să ne adresăm. Prin urmare, fiecare trib trebuie să lucreze de la sine pentru a se aduna și a se întoarce către Creator, tocmai din dorința sa colectivă comună. Și apoi se vor uni toți într-o națiune comună.

O persoană ar trebui să-și rezolve toate dorințele și să le construiască în așa fel încât să înceapă cu dorințe mici și apoi cu ajutorul lor să se deplaseze către toate cele mari, astfel încât să fie direcționate către conexiunea dintre el și ceilalți. Și apoi, bazându-se pe această stare, din aceste acțiuni, din această experiență, el poate înțelege deja cum să se întoarcă spre Creator.

Întrebare: Ce înseamnă „dorințe mici”?

Răspuns: Acestea sunt dorințe egoiste minore, cărora le pot face față. Dar mai sunt cele cu care încă nu sunt capabil să lucrez și știu că nu pot. Dar tocmai pentru că lucrez cu dorințe mici mă apropii de cele mari

Din KabTV’ “Secretele Cărţii Eterne” 8/16/21

 

“Conflictul China-Taiwan—este real?” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinConflictul China-Taiwan—este real?

Între vineri și luni, peste 150 de avioane de vânătoare chineze au pătruns în spațiul aerian al Taiwanului. La rândul lor, taiwanezii au declarat că se pregătesc pentru război cu gigantul vecin, iar SUA au cerut Chinei să întrerupă intruziunile sale provocatoare. În timp ce tensiunea în creștere este într-adevăr deconcertantă, cred că este un conflict destul de fals între două părți ale aceleiași națiuni și este în interesul altor țări să le pună una împotriva celeilalte. Oricum ar fi, cred că atunci când China o va dori, cele două se vor reuni, Taiwanul se va alătura Chinei și de asemenea China se va schimba în consecință.

Dacă este ceva, probabil că intenția Chinei în incursiunile sale aeriene nu a fost să sperie Taiwanul, ci să provoace SUA, protectorul declarat al Taiwanului. Dar în realitate, nu văd ce are de câștigat China dintr-un război cu Taiwanul. Acolo nu există teritoriu și toată tehnologia pe care o are Taiwanul, China o are și ea. Sunt sigur că există motive ulterioare aici, care nu sunt raportate de presă, dar în orice caz nu văd niciun motiv de război aici.

Trebuie să înțelegem că China nu este doar o altă țară. Este un monstru al unei republici cu o populație de peste 1,4 miliarde de oameni. Acești oameni provin din culturi, religii, stări sociale și moduri de viață diferite și adesea în ciocnire. Prin urmare, guvernul chinez trebuie să mențină o formă foarte strictă de guvernare pentru a ține țara sub control. Se spune că nu ar trebui să judecăm alți oameni până nu suntem în locul lor. Prin urmare, nu m-aș grăbi să judec asupra Chinei.

Mai mult, dacă China ar vrea cu adevărat să recucerească Taiwanul, ar face-o exact așa și nimeni nu ar ridica un deget pentru a o opri. SUA, Europa, Rusia, niciuneia dintre ele nu îi pasă de Taiwan și cu siguranță nu ar risca să meargă împotriva Chinei. Dacă China ar decide să cucerească Taiwanul, ei ar protesta, dar nu ar fi altceva decât un joc de vorbe ipocrit. Mai mult, faptul că Taiwanul este încă o țară suverană dovedește că China nu vrea să o revendice.

În general, cred că ne mutăm într-o nouă eră. Întregul concept de stat-națiune se dizolvă. Astăzi, nu există nimic mai mult decât un steag și un imn.

Cu mulți ani în urmă eram în Irlanda de Nord, în timp ce ei încă luptau pentru independența față de Marea Britanie. Chiar am participat la unul dintre marșurile lor și am pretins că sunt mândru că sunt unul dintre ei.

Dar acele zile s-au terminat. Lumea devine mai rotundă; toată lumea este conectată la toți ceilalți și întregul concept de granițe își pierde sensul. Dacă nu ar fi traficul de droguri și apărarea împotriva lor, nu ar exista niciun motiv pentru garduri între țări.

Cred că lumea se îndreaptă către un loc mai bun, o manieră de existență mai colaborativă. Va trebui să mai suportăm câteva lovituri, dar în cele din urmă vom înțelege că există o traiectorie foarte clară aici – spre unitate și coeziune. Dacă înțelegem asta, vom putea avansa spre ele de bunăvoie și mult mai plăcut.