Daily Archives: 16 octombrie 2021

“Protestul just al rezidenților medicali nu va vindeca asistența medicală” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinProtestul just al rezidenților medicali nu va vindeca asistența medicală

Lupta internilor medicali și a medicilor rezidenți pentru a scurta gărzile lor absurd de lungi se desfășoară de mai bine de un deceniu. Deși nu se așteaptă ca nicio persoană să păstreze claritatea timp de mai mult de opt ore la locul de muncă, rezidenții și stagiarii cărora li se încredințează salvarea vieții noastre și a celor dragi, sunt așteptați cumva să rămână atenți și alerți timp de 26 de ore la rând. Și nu o singură dată, ci pe parcursul antrenamentului lor, care durează de obicei patru sau mai mulți ani. Astfel de condiții de muncă sunt o rușine pentru stat, care le solicită asta tuturor studenților la medicină pe drumul lor de a deveni medici certificați, și mărturisește nivelul indiferenței noastre față de celălalt.

Astfel de condiții nu sunt noi și nici nu sunt specifice Israelului. Fiind fiul a doi medici, îmi amintesc că amândoi părinții mei lipseau multe ore chiar și când aveam cinci ani. Îmi amintesc că mama mea gătea mâncarea pentru două zile, să o pună în sobă la o temperatură foarte scăzută pentru a o menține călduță și părăsea casa pentru o tură de 36 de ore la spital. La cinci ani, îmi serveam cina, fiind singur acasă.

În mod clar, trebuie să existe o reformă majoră aici și nu doar pentru rezidenții medicali și stagiari, ci în tot sistemul. Deși nu putem opri serviciile medicale, este pur și simplu nedrept să cerem astfel de schimburi de la medici și este nerealist să ne așteptăm ca aceștia să-și facă treaba bine după atâtea ore de muncă. Și avem nevoie ca ei să își facă treaba bine.

Când spun că soluția trebuie să fie la nivelul întregului sistem, nu mă refer doar la sistemul de sănătate. Reforma trebuie să cuprindă fiecare aspect al vieții noastre. În prezent, totul este motivat de bani. După cum spune vorba „Banii fac lumea să se învârtă”; de aceea lumea noastră arată jalnică.

Țările cheltuiesc sume enorme de bani pe medicamente, dar uite unde ne duce. La nivel mondial, singura zonă în care cheltuim mai mulți bani ai contribuabililor decât medicamentele sunt armele. Cu toate acestea, în ciuda bugetelor titanice, asistența medicală publică scade.

Din nou, asta nu este doar în domeniul sănătății. Același fenomen este evident în educație, bunăstare și peste tot.

Problema constă în motivația noastră de bază. În loc de bani, trebuie să înființăm o societate bazată pe grijă.

Dacă nu inițiem un proces educațional care îi învață pe oameni cât de interdependenți suntem, vom deveni atât de nocivi unul față de celălalt încât societatea umană se va dezintegra, la un cost colosal pentru noi toți. Dacă simțim că suntem dependenți unul de celălalt, vom dezvolta grijă unul pentru celălalt. Chiar și fără rudenie naturală, cum este între frați, realizarea că bunăstarea noastră depinde de bunăstarea tuturor celorlalți ne va face să lucrăm de dragul altora. Și dacă lucrăm de dragul altora, vom începe să ne încălzim de la ei și de acolo nu va trece mult până când vom deveni cu adevărat grijulii unul cu celălalt.

Un student de-al meu, care lucrează pentru o mare organizație medicală din Israel, mi-a spus că i se permite să dedice până la zece minute pe pacient. În acele zece minute, chiar și cu pacienți noi, el trebuie să cunoască persoana, să pună un diagnostic și să prescrie medicamente sau să se refere la un tratament suplimentar. Aceasta nu este îngrijire medicală; este o linie de asamblare. Așa se întâmplă atunci când motivația nu este bunăstarea altora ci banii, și caracterizează întreaga noastră societate.

“Ziua în care Israelul dispare” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinZiua în care Israelul dispare

În ziua în care Palestina este eliberată și Israelul este distrus, evreii și soldații IDF vor fi executați, activiștii pentru pace vor putea pleca în siguranță, iar experții tehnologici și mințile strălucite vor fi obligate să rămână aici pentru o perioadă de timp pentru a oferi sprijin.

Acestea sunt câteva dintre concluziile despre soarta planificată a statului evreu la care a ajuns în cadrul conferinței „Promisiunea viitorului”, susținută recent de conducerea Hamas în Fâșia Gaza.

Cineva poate da ochii peste cap la un alt anunț care prevede dispariția Israelului în următorii ani, dar dacă se examinează zona, aproape totul este pregătit și gata să adopte acest plan. Există reprezentanți arabi în Israel în poziții cheie, care primesc sume mari de bani, sunt înarmați și plini de forță de muncă și sunt înconjurați de sprijin din partea tuturor țărilor arabe. Deci, de ce nu ar trebui să apară un astfel de eveniment tulburător în viitor?

Nu existăm în țara Israelului numai în virtutea forțelor noastre de securitate, ci în principal prin harul Suprem. Disprețul nostru față de acest fapt și lipsa noastră de dorință de a o recunoaște și de a ne comporta în consecință ne determină să pierdem treptat umbrela spirituală care ne protejează.

Nu cred că descrierile Hamas despre coșmaruri pentru poporul Israel vor apărea așa cum descriu ei, dar este important să fim atenți și să recunoaștem că situația este instabilă și că există întotdeauna șansa ca noi să degenerăm într-o astfel de situaţie periculoasă,

Planul inamicului este foarte detaliat: de la legile de tranziție – prin transferul imobilelor către acesta – la legile militare, legale și de securitate. În timp ce imaginează un nou stat – și după cum știm, nimic nu stă în calea dorinței – viziunea noastră evreiască se estompează.

Fiecare zi care trece, în timpul căreia nu ne angajăm într-un plan serios de conexiune sinceră între noi, depășind toată înstrăinarea și resentimentele dintre noi față de o unitate mai completă, ne face să ne pierdem puterea. În fiecare zi în care nu acționăm și nu încercăm cu vigoare să descoperim Forța Supremă – puterea de a dărui și de a iubi – ne face să ne pierdem adevărul.

În același timp cu așezarea noastră în țara Israelului și, alături de aceasta, concentrarea intensă asupra securității sale, trebuie să fim atenți la spiritul națiunii ca o singură unitate, deoarece fără ea nu vom supraviețui aici mult timp. Separarea dintre noi sparge acel spirit care apoi se transformă în forțe negative, care ne amenință prin dușmanii noștri.

Trebuie să construim din inimile noastre o casă spirituală, să trăim ca un singur om într-o singură inimă. Intenția noastră trebuie să fie de asemenea să dăruim Forței Supreme – puterea conexiunii – un spațiu din inima noastră comună pentru a locui printre noi și între noi. Doar așa ne putem asigura existența viitoare în țara Israelului. Acest spirit de responsabilitate reciprocă și iubire care se trezește în noi va fi cauza succesului nostru. Prin urmare, trebuie să grăbim pașii spre construirea unui Israel corect, puternic, spiritual – un pământ locuit de oameni care sunt conectați emoțional între ei și cu Rădăcina lor Superioară.

Cel mai important cabalist Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) a avertizat deja că „Israelul trebuie să prezinte ceva nou națiunilor. La asta se așteaptă ei de la revenirea lui Israel în țară! … Dreptate și pace. Și această înțelepciune ne este atribuită numai nouă. Dacă această reîntoarcere este anulată, Sionismul va fi anulat cu totul … Și locuitorii săi sunt destinați să suporte multă suferință. Fără îndoială, fie ei, fie copiii lor vor părăsi treptat țara și va rămâne doar un număr nesemnificativ, care va fi în cele din urmă înghițit printre arabi”. („Scrierile ultimei generații”)

O astfel de conexiune internă precum inima comună pe care trebuie să o construim va atrage pe toată lumea către ea și va extinde cercuri de influență pozitivă în întreaga lume. Astfel, treptat, restul națiunilor lumii ni se vor alătura. În acea zi, nu vor exista arabi și evrei, ci mai degrabă un singur popor. Nu va exista Israel sau Palestina, ci o singură umanitate cu o singură rugăciune către unica Forță Supremă, puterea de influență și iubire, așa cum este scris: „Căci casa mea va fi numită o casă de rugăciune pentru toate popoarele”. (Isaia 56: 7)

“Impactul mass-media asupra noastră – O poveste deprimantă” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinImpactul mass-media asupra noastră – O poveste deprimantă

Un sondaj extins referitor la depresie, publicat de Centrul de cercetare al Universității Oxford, “Lumea noastră în date”, arată că depresia este o afecțiune foarte complicată. Potrivit editorilor sondajului, „persoanele cu depresie au simptome diferite, cu niveluri diferite de severitate, în momente diferite din viața lor, cu episoade care durează perioade diferite de timp”. Mai rău încă, chiar și persoanele care nu sunt diagnosticate cu depresie suferă de simptome ale depresiei. Și mai rău, studiul a constatat că depresia este o afecțiune care conține subtipuri și că, în general sunt mai mulți oameni care suferă de depresie sau de simptomele acesteia decât cei care nu suferă.

Deși sondajul este important în sensul că ilustrează omniprezenţa depresiei, el nu răspunde, nici măcar nu încearcă să răspundă la cea mai importantă întrebare: De ce există depresie?

Cu cât ne dezvoltăm mai mult din generație în generație, cu atât cunoaștem mai mult lumea în care trăim și presiunile pe care ni le pune. Drept urmare, devenim deprimați. La rândul său, mass-media care ar fi putut descrie o imagine echilibrată a lumii, alege în schimb să ne exacerbeze depresia, subliniind negativul și stresul din lume. Prin exploatarea slăbiciunii și vulnerabilității noastre, acestea ne adâncesc depresia.

Vestea proastă pe care media o prezintă în mod constant nu este singura știre demnă de știut. Mai mult, dacă tot ceea ce prezintă este răutate, violență și fraudă, fără a oferi soluții la aceste afecțiuni sociale, ce speranță lasă telespectatorilor? Ne educă să urâm, să nu ne încredem și să ne izolăm de ceilalți. Este de mirare că într-o astfel de stare suntem deprimați?

Mass-media prin toate canalele sale, este educatorul principal al umanității. Ne modelează și o face cum dorește, arătându-ne sau ascunzându-ne tot ce alege în funcție de interesele sale. Prin urmare, ceea ce se întâmplă astăzi în umanitate este în primul rând un rezultat direct al acțiunilor mass-media.

Nu ar trebui să ne amăgim. Știrile pe care le vedem, poveștile pe care le citim și le vizionăm și informațiile care se filtrează în telefoanele și computerele noastre sunt toate monitorizate și manipulate pentru a ne face să ne simțim nefericiţi și neajutorați. Procedând astfel, mass-media își strânge menghina asupra noastră și asta își doreşte cu adevărat.

Când suntem deprimați, cumpărăm mai multe lucruri pentru a compensa deprimarea noastră. Când suntem deprimați, luăm medicamente, droguri și facem lucruri pentru a atenua întunericul. Aceste acțiuni pe care le întreprindem le aduc mulți bani, multă putere și ne fac dependenți de ele, ceea ce ele vor.

Oamenii pot fi fericiți numai atunci când sunt plini de speranță. Dacă știu că mâine va fi o zi mai bună decât astăzi, că copiii lor vor avea o viață mai bună, mai ușoară, mai bogată, mai sănătoasă decât a lor, atunci au motive de optimism și bucurie.

Din păcate, mass-media reflectă natura noastră, dispoziția noastră egoistă, așa cum este scris: „Înclinaţia inimii unui om este rea din tinerețe” (Gen. 8:21). Atât timp cât suntem răi din interior, nu vom crea canale media care să ne dea speranță.

Din moment ce suntem corupţi din interior, din moment ce vrem putere, bani și toate lucrurile pentru care blamăm mass-media, atunci chiar dacă le-am ruina și am construi noi canale media, acestea ar ajunge să fie la fel ca cele pe care le avem astăzi . În cele din urmă, nu este vina lor că sunt așa; ele reflectă numai sinele nostru interior.

Pentru a schimba într-adevăr mass-media, trebuie să ne schimbăm pe noi înșine. Trebuie să creăm canale educaționale alternative care să dea speranță prin încurajarea grijii și responsabilității reciproce și să ne consolideze comunitățile.

Dacă încurajăm coeziunea și solidaritatea în cadrul comunităților și orașelor noastre, vom fi capabili să compensăm influența negativă a mass-media și să ne schimbăm din interior. Dacă ne schimbăm, mass-media nu va avea de ales decât să urmeze exemplul. La urma urmei, mass-media sunt dependente de opiniile noastre nu mai puțin decât suntem influențați noi de mesajele lor. Dacă mesajele pe care suntem dispuși să le absorbim sunt pozitive, acestea sunt mesajele pe care ni le vor arăta, acestea sunt știrile pe care le vom primi pe dispozitivele noastre și, ca urmare, toată realitatea se va schimba în bine.

“Poluând câmpul în care trăim” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinPoluând câmpul în care trăim

Mâine, 13 octombrie, este Ziua Internațională a ONU pentru reducerea riscurilor de dezastru. Anul acesta, au existat deja mai multe dezastre decât putem număra. Mai mult, au afectat întreaga lume, nu doar țările lumii a treia sau alte zone predispuse la dezastre, ci fiecare continent și practic fiecare țară. Incendii, inundații, furtuni, cutremure, erupții vulcanice și un virus capricios; am avut multe, iar anul este departe de a se termina. Mâine, ONU va discuta ce putem face pentru a preveni aceste dezastre, dar nu va vorbi despre ceea ce le provoacă: noi oamenii, care poluăm toată realitatea cu gândurile și intențiile noastre rele.

Din anumite motive, ne scapă conștientizării noastre că multiplele dezastre pe care le-am trăit și pe care le experimentăm continuu au o origine comună. Știm deja că totul în realitate este conectat și totul afectează orice altceva. Știm de asemenea, că singura rea voință deliberată există la oameni. Atunci de ce ne este atât de greu să vedem că acest element inerent negativ este originea a tot ceea ce este negativ în lumea noastră?

Existăm într-un singur câmp de forță cosmic, care a creat lumea materială prin conectarea elementelor în compoziții din ce în ce mai complexe. Cu toate acestea, dintre toate creațiile sale, doar una are conștiință, un scop în acțiunile sale, care depășește satisfacerea nevoilor imediate și esențiale de supraviețuire: omul.

Prin intențiile noastre de avere, glorie și putere, am dezvoltat tehnologie, structuri sociale, artă, religie sau într-un cuvânt: civilizația. Cu toate acestea, am creat o civilizație atât de egocentrică încât începe să implodeze. Dacă nu începem să ne sincronizăm intențiile cu câmpul care ne-a creat și ne susține, nu vom supraviețui. La fel cum câmpul conectează totul, tot așa trebuie să ne conectăm şi noi. Dacă nu ne schimbăm natura de la auto-servire la grijă și incluziune, vom fi expulzați din această realitate, așa cum s-a întâmplat cu fiecare element care nu a coincis cu legile creației.

Poate părea că trebuie să trecem printr-un proces dureros de renunțare la plăceri pentru a coincide cu natura, dar aceasta este o iluzie. Nu vom renunța la nimic; vom câștiga cunoștințe, putere, înțelegere, securitate și sprijin emoțional de la toată lumea. Vom trăi într-o societate în care oamenii se îngrijesc unii de alții.

Este cu adevărat o lume diferită de cea pe care o cunoaștem astăzi. Dacă se pare că lumea nouă este presimțită, este doar reprezentarea ego-ului nostru, care refuză să renunțe la suveranitatea sa asupra minților noastre. Dar, de dragul nostru, ar trebui să o lăsăm să plece.

Dacă ne sprijinim reciproc în acest proces, vom putea să ne transformăm atitudinea. Drept urmare, întreaga noastră realitate se va schimba și ne vom salva pe noi înșine și planeta noastră. Dacă noi căutăm o modalitate de a reduce și chiar de a preveni dezastrele, acesta este singurul mod care există.

“El este întotdeauna cu mine”

Din pagina mea de Facebook Michael Laitman 10/2/21

Dr. Michael Laitman

De mulți ani, studenții și prietenii îmi cer să le spun povestea timpului petrecut cu profesorul meu, RABASH. Mulți ani, am simțit că nu este nevoie de asta, că vremurile erau diferite și lucrurile funcționează diferit astăzi.

Dar din conversațiile mele cu Semion Vinokur, multe dintre povești au ieşit totuși la suprafață. Semion, care mă simte cu adevărat, a reușit să le pună pe hârtie în stilul său unic și captivant și, dintr-o dată a apărut o carte.

Cartea care a fost intitulată Întotdeauna cu mine, începe cu întrebările mele din copilărie și cu anii mei de tânăr. Dar acestea nu sunt decât preludiul. Cea mai mare parte a textului spune povestea anilor mei cu RABASH: cum l-am găsit, cum i-am devenit discipol, asistent și de ce sunt angajat să transmit mesajul său de iubire întregii umanităţi.

Studenții Cabalei de astăzi învață foarte diferit de modul în care am învățat eu cu el. Cu toate acestea, fiecare student trece printr-un proces intern foarte similar și poate simpatiza cu experiențele descrise aici.

Întrucât acum vremurile sunt diferite, nu pot să-mi învăț elevii așa cum m-a învățat RABASH pe mine. Deși calea este ușor diferită, atingerea spiritualității necesită și va necesita întotdeauna dăruire și devotament față de scop.

RABASH a murit în 1991, dar el nu va pleca niciodată din inima mea sau din mintea mea. Când predau, el este întotdeauna alături de mine. Când mă trezesc în orele nopţii pentru a mă pregăti pentru lecția de dimineață următoare, el este cel care îmi călăuzește inima. Când vorbesc cu liderii mondiali sau cu oamenii de știință, moștenirea lui este cea care îmi ghidează gândurile și cuvintele.

Sper că atunci când citiți poveștile, veți avea un gust al măreției omului care a făcut Cabala accesibilă pentru fiecare persoană de pe această planetă. Învățăturile lui RABASH sunt un dar pentru omenire și fac tot posibilul să văd că toată lumea se bucură de ea.

Ceea ce am devenit, am devenit datorită lui, pentru că într-adevăr, el este întotdeauna cu mine.

Și în sfârșit, un cuvânt de recunoștință către Irina Rudnev și Mark Berelekhis pentru traducerea lor minuțioasă în engleză.