Daily Archives: 27 octombrie 2021

„Cum poți ierta pe cineva care a comis o crimă?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: „Cum poți ierta pe cineva care a comis o crimă?”

În 1994, genocidul devastator din Rwanda a dus la uciderea a aproximativ 800.000 de ruandezi. Când a apărut un nou guvern, acesta a instituit proiectul de stat al iertării: autorii genocidului trebuiau să ceară iertare supraviețuitorilor și membrilor familiilor victimelor, iar supraviețuitorii trebuiau să-i ierte pe cei care au comis genocidul. Decizia a fost luată: deși este foarte greu de făcut, acesta este prețul pe care trebuie să îl plătim.

Dacă victimele își pot depăși dorința de răzbunare, noi vom putea să ne vindecăm prin iertare. În caz contrar, ne vom confrunta cu un ciclu de crime și ură. Deși Rwanda încă are dificultăți, țara a reușit să rupă cercul vicios al ostilității.

Putem ierta cu adevărat criminalii? Da, putem. Fie că, în mod conștient, putem atrage în viața noastră o forță pozitivă care să ne permită acest lucru (ceea ce este posibil prin metoda Cabalei), fie că, în mod inconștient, putem face acest lucru prin lege, înțelegând că nu există o altă cale. Cu toate acestea, cea mai mare și mai înălțătoare cale de a ierta criminalii este aceea de a înțelege că o forță pozitivă ne operează pe toți. Aici, trebuie să fim de acord că o astfel de configurație nu a fost creată de noi și nici nu a fost opera noastră. Am fost guvernați de aceeași putere superioară, care este bună și atotputernică.

Bazat pe videoclipul „Poți ierta pe cineva care ți-a ucis familia sau prietenii?” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

„Ești de acord cu decizia lui Daniel Craig de a nu lăsa o sumă mare de bani copiilor săi drept moștenire?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: „Ești de acord cu decizia lui Daniel Craig de a nu lăsa o sumă mare de bani copiilor săi drept moștenire?”

Oferindu-le copiilor mai mult decât ceea ce au nevoie pentru a începe să se construiască singuri, nu va face decât să-i corupă în cele din urmă.

Iubirea presupune să le oferiți copiilor voștri oportunități de a se dezvolta, de a se bucura de roadele propriei munci, oferindu-le o educație bună și o profesie care să le placă și din care să trăiască.

Dragostea unui tată se exprimă prin încurajare și motivare, adică prin a da primul imbold. Copiii nu vor înțelege acest lucru atunci când împinși, dar înțelegerea se va instala mai târziu.

Bazat pe „Ar trebui să le lăsați copiilor o moștenire mare? Punctul de vedere al unui cabalist cu Dr. Michael Laitman”. Scris/editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Creatorul nu-și schimbă planurile

232.06Dacă lumea se află într-o stare atât de critică, atunci de ce Creatorul nu ar stârni un interes arzător pentru știința Cabalei în mase largi de oameni pentru a împinge lumea spre corectare?

De fapt Creatorul organizează lumea în funcție de marele egoism pe care trebuie să-l corectăm. El nu alege dorințele și nu le forțează. Sistemul pe care El l-a creat la începutul creației; toate condițiile sale se desfășoară și se realizează pe parcursul întregii istorii.

Creatorul nu are de gând să revizuiască și să schimbe acțiunea de creație în mijlocul procesului și nu va face compromisuri. Noi ne aflăm în interiorul sistemului și trebuie să determinăm, prin propriile noastre eforturi, care forțe în acesta ar trebui să fie mai mari și care ar trebui să fie mai mici, și cum să folosim aceste forțe pentru a ne aduce la conexiunea corectă.

Nu anulăm nicio forță. Totul rămâne: atât forțele răului, cât și marele egoism. Nimic nu este distrus, așa cum ne-am dori. Una există împotriva celeilalte și este necesar doar să creștem puterea de dăruire în raport cu puterea de primire, puterea binelui în raport cu puterea răului. Numai în această formă vom obține un echilibru între aceste două sisteme.

Și când vor ajunge treptat la echilibru, atunci între aceste două, în combinația lor corectă, vom descoperi forța Creatorului.

Din lecția zilnică de Cabala 19.10.21, Scrierile lui Baal HaSulam, Shamati #26 „Viitorul omului depinde şi este legat de recunoştinţa pentru trecut”

Fiecare vede o lume diferită

423.01Cu toții privim lumea cu aceiași ochi și vedem același lucru. Dar, pe lângă ochi, avem și o minte care ne descrie ceea ce vedem. Mintea este diferită pentru fiecare, deoarece servește voinței de a primi.

În măsura în care putem adăuga la aceasta, voința de a dărui, vom vedea lumea prin contrastul dintre aceste două calități – primirea și dăruirea – și atunci vom începe să dezvăluim adevărata imagine a lumii.

Aceasta este diferența dintre oamenii din lume, pentru că fiecare este foarte diferit în mintea sa. Deși avem cu toții aceiași ochi și ni se pare că ar trebui să vedem același lucru, niciunul dintre noi nu vede aceeași imagine.

La urma urmei, totul depinde de mecanismul din spatele ochilor și din spatele tuturor celorlalte senzații: mirosul, auzul, vorbirea, textele pe care le citim, adică toate informațiile despre lume percepute de o persoană. Toate informațiile sunt procesate în creier și fiecare are propria minte. De aceea, nimeni nu-l poate înțelege pe celălalt.

Cu cât ne simțim mai mult umilința, cu atât mai mult putem vedea. La urma urmei, acest lucru reduce egoismul nostru și atunci îl putem vedea mai bine pe Creator și dăruirea Sa către lume. Pare conflictual și contrazice percepția obișnuită și educația obișnuită.

Totuși, cu cât o persoană se pune mai jos în ceea ce privește percepția sa corectă și cu cât înțelege mai clar că nu înțelege, cu atât este mai pregătit să vadă adevărul.

Din lecția zilnică de Cabala 19.10.21, Scrierile lui Baal HaSulam, Shamati #26 „Viitorul omului depinde şi este legat de recunoştinţa pentru trecut”

“Panouri publicitare în Marea Britanie – Un semnal de alarmă pentru evreii britanici” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinPanouri publicitare în Marea Britanie – Un semnal de alarmă pentru evreii britanici

Panourile publicitare care au apărut recent în Marea Britanie, împodobite cu titlul „OAMENII OBISNUITI BOICOTEAZĂ ISRAELUL” le amintesc evreilor din Marea Britanie că ura față de singurul stat evreu din lume este vie și în mare măsură în Marea Britanie. Sloganul de pe panouri, care face referire la decizia lui Sally Rooney de a refuza editorilor israelieni drepturile asupra ultimei sale cărți, urmărește evident să normalizeze boicoturile Statului evreu.

Asemenea atacuri din Marea Britanie nu sunt deloc noi și devin din ce în ce mai frecvente. În timpul ultimului conflict din Gaza, evreii din Marea Britanie nu au fost doar supuși sentimentelor anti-israeliene, ci și antisemitismului fățiș, inclusiv amenințărilor cu violență sexuală și atacuri împotriva lor.

Acest lucru i-a determinat pe mulți evrei din Marea Britanie să realizeze că antisemitismul din Marea Britanie a devenit „o entitate mereu prezentă în viața britanică”, așa cum a spus recent un articol de la Jerusalem Post. Prin urmare, în loc să aștepte să aibă loc următorul incident, evreii din Marea Britanie trebuie să acționeze acum și pot face multe.

Evreii din Marea Britanie au demonstrate în fața amenințării reprezentate de Jeremy Corbyn, cât de rezistenți sunt atunci când sunt uniți în fața amenințărilor la adresa lor și a statului Israel. Această unitate a fost întotdeauna refugiul poporului nostru în fața oricărei amenințări. Și astăzi ar trebui să fie primul nostru refugiu.

Lecția pe care trebuie să o învățăm din trecutul nostru și de la liderii noștri de-a lungul veacurilor este că nu ar trebui să așteptăm suferința, amenințările și boicoturile să ne conducă spre unitate. Mai degrabă, ar trebui să ne dorim să ne unim într-un spirit de prietenie și cooperare, tot timpul și în fiecare zi.

Șeful Consiliului deputaților britanici, Marie Van Der Zyl a recunoscut corect că unitatea pe care am arătat-o în fața amenințării lui Corbyn era ceva de menținut. Cu toate acestea, nu ar trebui să încercăm doar să menținem această conexiune, ci să o îmbunătățim atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ. Dacă noi, evreii, consolidăm conexiunile dintre noi, fără a nega diferențele dintre noi ci ridicându-ne deasupra lor, vom deveni cu adevărat „o lumină pentru națiuni”. Apoi, unitatea va remedia toate problemele noastre.

După cum afirmă destul de clar rabinul Eliyahu Ki Tov în Cartea Conștiinței: „Ni se poruncește la fiecare generație să întărim unitatea dintre noi, astfel încât dușmanii noștri să nu conducă peste noi”. Dacă ne unim în spiritul unei familii, în care ne preocupă bunăstarea fiecărui membru al „familiei” vom asista foarte repede la schimbări pozitive. Spectrul macabru al antisemitismului va fi în sfârșit învins, iar unitatea noastră va deveni un exemplu de urmat pentru restul oamenilor.

Vedem că, în ciuda miliardelor de lire cheltuite pentru încercarea de a face față antisemitismului, conferințelor pe această temă, susținătorilor de profil înalt ai Israelului, angajamentelor guvernamentale, absolut nimic nu este eficient în abordarea problemei. Dimpotrivă, în ciuda eforturilor, antisemitismul și ura față de statul evreu sunt în creștere la nivel mondial.

Motivul pentru aceasta este că nu abordăm problema la rădăcina ei, care este înstrăinarea continuă și dezbinarea dintre noi. Doar când ne vom adresa acestei stări și o vom corecta prin construirea unor relații bune între noi, vom putea opri antisemitismul. Totul este în mâinile noastre. Avem puterea de a schimba totul și acum este momentul să acționăm în acest sens.

“Când evreii se întorc împotriva evreilor, la fel face și Netflix” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinCând evreii se întorc împotriva evreilor, la fel face și Netflix

Săptămâna trecută, Netflix a lansat o nouă colecție de filme palestiniene care pretind că prezintă „adevărul” despre conflictul israeliano-palestinian. Dar, având în vedere că 89% dintre filme sunt regizate de susținătorii BDS, există puține speranțe că va exista vreo încercare de a prezenta o imagine veridică, cu atât mai puțin echilibrată a realității. Filmele, care apasă pe cele mai vulnerabile declanșatoare emoționale ale oamenilor, sunt obligate să creeze sentimente anti-Israel și mai puternice decât simt deja oamenii.

Împărtășesc frustrarea celor care încearcă să lupte împotriva demonizării Israelului. Cu toate acestea, cred că ne împușcăm în picior încercând să ne explicăm, în loc să abordăm scindarea care este cauza principală a urii față de noi.

Din istoria poporului nostru și din cuvintele înțelepților noștri din fiecare generație, știm că poporul Israel își determină propriul destin. Cartea Zohar (Pinhas 64) scrie că Israelul nu este supus sorții sau norocului; Talmudul (Shabbat 156a) afirmă că Israelul nu are soartă, adică nu sunt legați de ea; alte surse afirmă la fel.

Când priveşti la felul în care lumea îi tratează pe evrei, este ușor de înțeles că suntem întotdeauna identificați de obicei pentru a fi condamnaţi. Evreii au fost condamnați înainte de a li se permite să se amestece cu națiunile din diaspora; evreii au fost izolați înainte de a exista un stat evreiesc; evreii sunt izolați, acum că există un stat; iar dacă statul evreu încetează să existe și se înființează un stat palestinian în locul său, ei vor fi în continuare arătați cu degetul pentru condamnare. Evreii au fost persecutați și executați din motive diferite în momente diferite, deoarece rădăcina urii față de evrei nu are nimic de-a face cu circumstanțele actuale ale evreilor, ci cu datoria lor eternă. Până nu o vor duce la îndeplinire, lumea îi va urî și îi va disprețui. Când o vor îndeplini, lumea îi va iubi și aprecia.

Lumea nu greșește în atitudinea ei față de evrei; noi nu suntem ca ceilalți oameni. Națiunile ne judecă după un alt standard nu pentru că sunt antisemite, ci pentru că am devenit o națiune pentru a stabili un alt standard pentru lume. Lumea ne judecă după standardul pe care trebuie să-l atingem și nu după standardele pe care le judecă restul națiunilor.

Standardul pe care îl folosește lumea pentru a ne judeca este standardul unității. Când suntem uniți, suntem lăudați; când suntem dezbinați, suntem condamnați. Am devenit o națiune, numai când am fost de acord să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă” și am fost imediat însărcinați să fim „o lumină pentru națiuni”. Numai când arătăm unitate, suntem o lumină pentru națiuni; când suntem divizați, răspândim întunericul și lumea ne urăște pentru asta.

Potrivit cărții Sifrey Devarim, în antichitate când evreii își sărbătoreau unitatea în timpul sărbătorilor de pelerinaj, oamenii din întreaga lume „se urcau la Ierusalim și vedeau Israelul… și spuneau: „Devine bine să ne agățăm doar de această națiune”. Dimpotrivă, Talmudul (Yoma 9b) explică că Nabucodonosor a cucerit Israelul și a distrus Primul Templu pentru că poporul Israel a vorbit unul cu altul „cu pumnale în limbă”. În mod similar, al Doilea Templu a fost distrus de Sina’at Hinam (ura nefondată, ura fără motiv), spun toți înțelepții noștri. Cataclismele de-a lungul istoriei noastre, toate au urmat unor perioade prelungite de diviziune și ură de sine.

Am vorbit cu academicieni israelieni proeminenți care sunt activi în mișcarea BDS; am văzut cât de fermi sunt în obiecția lor față de Statul Israel. În opinia mea, în subconștient ei încearcă să se protejeze arătând ură față de propriul lor popor. Cu toate acestea, condamnarea propriei lor națiuni și a propriului popor nu îi va ajuta să scape de mânia lumii. Doar unitatea noastră, tocmai deasupra acestor prăpăstii adânci care separă societatea israeliană ne va câștiga favoarea lumii.

Trebuie să ne concentrăm pe a ne educa asupra importanței unității interne. Acesta este singurul lucru pe care îl putem sau ar trebui să-l facem. Dacă mai mulți israelieni înțeleg rolul unic al poporului nostru, nivelul de coeziune și solidaritate pe care națiunea noastră trebuie să-l atingă, vom merita respectul lumii și în cele din urmă, afecțiunea. Dar dacă evităm vocația noastră și alegem diviziunea, atunci filmele antisemite ale Netflix vor fi cea mai mică dintre problemele noastre.

Pentru a detalia subiectul și pentru a obține o perspectivă mai istorică asupra semnificației unității în special pentru poporul evreu, citiți cartea mea Alegerea evreiască: Unitate sau antisemitism..

“Apelul Prințului William de a uita de cosmos și de a se concentra pe Pământ, nu îl va salva” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinApelul Prințului William de a uita de cosmos și de a se concentra pe Pământ, nu îl va salva

Reuters - Prince William Earthshot Prize London

Într-un interviu pentru NBC News, Prințul William, Ducele de Cambridge a spus că „Avem nevoie de cele mai mari creiere și minți, concentrate să încerce să reparăm această planetă, nu să încercăm să găsim următorul loc în care să mergem și să trăim”. Adăugând că „observăm o creștere a anxietății climatice”, prințul William a subliniat că „acum, tinerii cresc acolo unde viitorul lor este amenințat practic tot timpul”. Este adevărat că viitorul pare sumbru, dar „repararea” Pământului nu va ajuta, deoarece nu este nimic în neregulă cu el. Există multe lucruri care nu sunt în regulă cu oamenii care trăiesc pe el: ei sunt cauza „disfuncționalităților” Pământului și ei sunt cei care au nevoie de remediere. Orice altă idee este inutilă și o pierdere de timp care va crea planetei un prejudiciu și mai mare.

Poluarea apei, solului și aerului Pământului și epuizarea resurselor sale sunt doar două forme de exploatare din nenumăratele pe care rasa umană le provoacă peste tot. Noi provocăm același nivel de rău propriilor noastre specii – națiunilor și grupurilor etnice defavorizate, precum și altor animale, păsări și pești. De fapt, provocăm rău oriunde mergem și orice facem.

Baza tuturor relațiilor noastre este interesul personal. O astfel de bază dictează doar două atitudini față de tot ceea ce ne înconjoară: să îl folosim sau să fugim de el. De fapt, este o stare de război constant, pe care în mare parte nu o cunoaștem, cu excepția momentelor rare de sinceritate cu noi înșine.

Pentru că aceasta este singura noastră motivație, îmbolnăvim nu doar pământul, ci fiecare tărâm al angajamentului uman. Pentru a înțelege răul din atitudinea noastră egocentrică, gândiți-vă la celulele canceroase. Aceste celule viclene cresc fără să țină cont de celulele din jurul lor, smulg vasele de sânge pentru a obține cât mai mulți nutrienți și oxigen și, ca urmare, „înfometează” celulele din jurul lor și ucid organele în care cresc. Ulterior, ele „migrează” către alte organe și provoacă același rău acolo până când corpul moare împreună cu cancerul.

Am „metastazat” deja întreaga planetă. Am contaminat fiecare lucru, loc și angajament cu atitudinea noastră malignă și acum începem să realizăm că suntem pe punctul de a muri împreună cu planeta noastră.

Dar concentrarea pe un simptom, chiar și pe unul la fel de dureros precum schimbările climatice, nu va vindeca cancerul, care este propriul nostru ego. Pentru a ne vindeca ego-urile, trebuie să acceptăm diagnosticul că ego-ul nostru este problema și să ne hotărâm să luptăm împotriva lui umăr la umăr.

Dacă prințul William, și alți factori de mișcare și agitare, începe să facă presiuni pentru unitate între toți oamenii, să se ridice deasupra diferențelor dintre noi și să stabilească grijă și preocupare între toți oamenii, vom vedea o schimbare reală în bine. Cu toții suntem un sistem complet, la fel cum corpurile noastre sunt sisteme complete. Deci, atât timp cât consfințim cultura „Eu! Pe mine! Al meu!”, nimic nu se va schimba. Dacă nu acceptăm că trebuie să învățăm să ne preocupăm de ceilalți și să dezvoltăm responsabilitatea reciprocă, mai degrabă decât responsabilitatea doar pentru noi înșine, atunci ne-am pregăti cel mai bine pentru ce este mai rău.

“China și impactul capitalismului transfrontalier” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinChina și impactul capitalismului transfrontalier

China cumpără, construiește și operează active strategice în întreaga lume. În Israel de exemplu, deține acum Tnuva, cel mai mare și mai puternic producător și comerciant de produse lactate. China construiește, de asemenea, două noi porturi și operează deja pe unul dintre ele, precum și noul sistem feroviar metropolitan din centrul țării. Același proces se întâmplă în multe țări din America Latină, unde China se află într-o concurență acerbă împotriva SUA.

Capitalismul transfrontalier, în care țările bogate și puternice își folosesc veniturile pentru a genera mai multă bogăție și pentru a-și crește influența în alte țări, poate crea conflicte și tensiuni, dar nu cred că le putem evita. Întrebarea nu este dacă este corect sau greșit, dacă putem sau ar trebui să o oprim, ci cum ar trebui să se comporte țările în această situație, care este aici pentru a rămâne.

Pe de o parte, este natura umană să doresc să folosesc orice surplus de venituri pe care îl am pentru a-mi crește bogăția și puterea. Nu ar trebui să fim atât de naivi încât să credem că țările au motive altruiste atunci când vine vorba de afaceri și putere. Pe de altă parte, nu este neapărat rău faptul că țările bogate cumpără active și construiesc proiecte mari de infrastructură în țări în care ele însele nu ar fi fost în măsură să realizeze asta.

Așa cum capitalismul ajută la construirea economiilor în diferite țări, capitalismul transfrontalier poate contribui la construirea economiei globale. Și din moment ce țările capitaliste vor în mod natural să preia orice pe care pot pune mâna, este la latitudinea țărilor gazdă să le restrângă capacitatea de a face asta. Atât timp cât se păstrează linia dintre contribuția economică la o țară și ocupația economică a acesteia, văd mai mult bine decât rău în capitalismul transfrontalier.

De regulă, văd amestecul de culturi și etnii ca o dezvoltare pozitivă. La urma urmei, lumea se îndreaptă către o conexiune sporită și o unitate globală, în sincronie cu toată realitatea. Este posibil să nu ne placă ideile de unitate sau conexiune, dar asta doar pentru că ne guvernează egoismul. Cu toate acestea, această traiectorie este ireversibilă și în cele din urmă, pozitivă, deoarece întărește pe toți cei implicați.

Putem ajunge la unitate în unul din cele două moduri: voluntar sau involuntar. „Preluarea” economică este mai mult în concordanță cu modul voluntar. Este cu siguranță mai bun decât conflictele militare, ocupațiile și contraocupaţiile și anihilarea ocazională a națiunilor și a grupurilor etnice, care a fost calea omenirii până la al Doilea Război Mondial şi și-a expus costurile cu tehnologiile nucleare actuale.

Oricum ar fi, zilele statului național se încheie. Întregul concept de suveranitate se expune ca nimic mai mult decât o luptă pentru teritoriu, un steag și un imn. Este egoism absolut, iar oamenii obișnuiți nu obțin beneficii din luptele pentru suveranitate. În cele din urmă, toată lumea îi va exploata.

Pe măsură ce lumea se îndreaptă spre guvernarea colectivă, deși încă având motivații egoiste, vor apărea treptat noi reguli. Deși nu există nicio îndoială că țările vor încerca să realizeze o guvernanță globală, întrucât aceasta este natura umană, nu există altă cale de a începe acest proces; fără motivație egoistă, nicio țară nu va ridica un deget pentru a ajuta o altă țară. În același timp, ar trebui să fim foarte atenți să nu lăsăm nicio țară să devină singurul conducător al lumii.

Pentru a realiza acest lucru, trebuie să integrăm educația către colaborare în procesul de amestecare globală. Cu toții avem nevoie de această educație, atât copiii, cât și adulții, deoarece niciunul dintre noi nu a trăit vreodată într-o lume în care toată lumea depinde de toți ceilalți și, prin urmare, este responsabilă pentru toți ceilalți.

Prin urmare, mai întâi trebuie să aflăm despre necesitatea menținerii responsabilității reciproce. Apoi, vom începe să vedem cum responsabilitatea reciprocă și interdependența duc la grijă reciprocă.

Odată ce începem să dezvoltăm sentimente pozitive unul față de celălalt, ne vom transcende natura egoistă și se va manifesta o nouă rețea de relații între noi, bazată pe grijă și empatie. În această rețea, nu vor exista granițe, reglementări sau monitorizare, deoarece grija noastră unii pentru alții ne va îndruma spre a-i ajuta pe ceilalți, mai degrabă decât să le facem rău sau să îi exploatăm în alt mod. În acel stat, capitalismul transfrontalier va fi învechit, deoarece nu vor exista nici granițe, nici capitalism, ci o nouă economie bazată pe grijă.

“Oamenii sunt o carte deschisă, cum să o citești?” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinOamenii sunt o carte deschisă, cum să o citești?

Credit: Human Library

În Copenhaga, capitala Danemarcei, există o bibliotecă originală care capătă amploare în întreaga lume și este numită „biblioteca umană”. Aici oamenii nu vin să împrumute cărți, ci să ceară ființelor umane să împărtășească povestea vieții lor.

Oricine poate intra și alege o persoană a cărei viziune asupra lumii sau a stilului de viață este fascinant – cum ar fi un refugiat sau pacient cu SIDA, un călugăr tibetan sau un soldat suferind de PTSD, transsexual sau dependent de droguri – și pur și simplu să poarte o conversație cu ei timp de treizeci de minute.

Într-o grădină verde bine întreținută din inima orașului, intervievații își vor spune povestea vieții în mod deschis și calm, iar „cititorul” poate pune liber întrebări și poate dialoga. Premiza este de a întâlni oameni vii persecutați în mod obișnuit, și de a ne alătura lor fără prejudecăți sau tabuuri.

Ipotetic, dacă am putea asculta toate poveștile tuturor oamenilor din lume, oricare ar fi și oricine ar fi ei, am descoperi un lucru comun: toate sunt povești de perturbare și sunt rezultatul impactului mediului lor asupra lor, al educației pe care au primit-o în copilărie și al societăţii care i-a modelat de-a lungul anilor.

Într-o lume divizată și polarizată, sună ca și cum o inițiativă de bibliotecă umană de construire a toleranței ar putea ajuta oamenii, atât pe narator cât și pe ascultător, dar nu poate decât să îi deruteze pe amândoi. Naratorul vorbește din prisma lui, închis în propria narațiune, pentru că nicio poveste de viață privată nu duce cu adevărat la citirea poveștii noastre mărețe și împărtășite, una care se termină într-o umanitate fericită.

Povestea noastră comună începe cu planul creației, un plan preexistent și care rulează constant, care direcționează totul în întregul sistem al naturii și umanității. —Pornind de la big bang, de la răspândirea unui număr infinit de particule în gradele mineral, vegetal, animal și uman, creația continuă să conecteze toate părțile sale, să adune și să grupeze toate detaliile sale și să aducă unitate între toate creaturile și sentimentul minunatei puteri armonioase a creației. Aceasta este întreaga poveste.

Intriga este complicată de creșterea naturii egoiste din fiecare persoană, un alt factor care provine din evoluția naturală a creației, care ne întărește sentimentul de individualitate, ne separă de ceilalți și ne face să ne simțim superiori celorlalți. Prin urmare, povestea împărtăşită este tratată cu superficialitate.

Drept urmare, vorbitorii din biblioteca umană își denumesc povestea vieții drept „bestseller” și le umflă și reflectă cu mândrie experiența de viață ca și cum ar fi adevărate acte de eroism. În loc să vedem cum natura noastră egoistă umană înnăscută, instinctul rău care operează în toată lumea de la o vârstă fragedă pentru distrugerea celuilalt, ne-a determinat ca societate umană să abuzăm pe ceilalți.

Naratorul va atenua în mod natural problema, o va colora într-o anumită nuanță, va da altora sfaturi pe care aceştia puțin probabil să le urmeze, iar exemplul personal îl poate deruta pe ascultător. În loc să fim impresionați de egoismul omniprezent care stăpânește societatea și ne împiedică să atingem scopul creației și să recunoaștem că ne-am abătut de la scopul vieții, nu facem decât să lăudăm stilurile de viață pe care le-am creat și să le perpetuăm în cuvinte frumoase și să le definim ca esența vieții.

Nu există prevenire sau interzicere a conversației umane cordiale și nici nu există loc pentru a anula identitatea fiecăruia, dar cel mai important lucru este să găsești și să evidențiezi în aceste povești personale același punct ascuns care apare în căutarea întregii poveşti, o poveste despre reconectare, o poveste despre relații de prietenie și susținere ale umanității. Această carte este deschisă oricui și tuturor.

“În ciuda atractiei sale pentru tinerii americani, socialismul nu este răspunsul” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinÎn ciuda atractiei sale pentru tinerii americani, socialismul nu este răspunsul

Un sondaj recent Axios / Momentive a dezvăluit că, în rândul tinerilor americani cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, opiniile se îndreaptă spre favorizarea socialismului în faţa capitalismului. Potrivit sondajului, citat și de experţii conservatori The Heritage Foundation, „Printre adulții din Gena Z (cu vârste între 18 și 24 de ani), percepțiile despre capitalism sunt cu adevărat prăbuşite: 42% au o viziune pozitivă și 54% au o viziune negativă. ” În plus, chiar și „18-34 de ani sunt împărțiți aproape în mod egal între cei care văd capitalismul pozitiv și cei care îl văd negativ (49% față de 46%). Acum doi ani, acea marjă era de 20 de puncte (58% față de 38%)”.

Înțeleg dezamăgirea oamenilor față de capitalism, dar socialismul nu le va rezolva problemele. În primul rând, ego-urile noastre cresc continuu, și dacă un anumit regim a reușit la un moment dat în istorie, nu va reuși în viitor, deoarece nu va fi potrivit pentru ego-urile mai mari ale oamenilor. În al doilea rând, americanii sunt crescuți cu o mentalitate atât de egocentric, încât pentru ei să adopte socialismul astăzi pur și simplu nu este ceva ce pot face.

În același timp, nici capitalismul nu mai funcționează, și din același motiv- ego-ul nostru în creștere. Am devenit atât de absorbiți de sine încât nimic nu ne echilibrează comportamentul, iar principiile pieței libere și ale concurenței au devenit un concurs ‘câștigătorul-ia-totul’, în care câștigătorii folosesc și abuzează pe toți ceilalți.

Soluția pentru necazurile noastre nu este în nicio ideologie, ci într-un nou tip de economie. Economia reflectă starea societății noastre.

În consecință, pentru a ne bucura de o economie înfloritoare, trebuie să avem o societate înfloritoare. O societate construită pe lupte constante, suspiciuni și rea-voință, nu poate prospera. Se va dezintegra, iar economia care se bazează pe calitatea conexiunilor dintre oameni, se va prăbuși.

A avea o economie care să garanteze bunăstarea oamenilor necesită grijă reciprocă pentru bunăstarea celuilalt. Prin urmare, stabilirea grijii și responsabilității reciproce trebuie să fie principala prioritate în fiecare societate și principalul obiectiv al fiecărui model economic viitor.

Oamenii vor dori în continuare să-și realizeze visele și să-și exprime abilitățile și trăsăturile unice, dar vor fi fericiți să o facă pentru binele comun. Pe lângă satisfacția realizării potențialului lor, se vor bucura de recunoașterea și recunoștința societății pentru contribuția lor.

Desigur, va exista un sistem monetar, dar câștigarea multor bani nu va fi principalul stimulent al oamenilor. Mediul lor de trai prezent și viitor va fi asigurat de societate, ceea ce îi va elibera să-și realizeze caracteristicile unice într-un mod care susține întreaga societate. Întrucât contribuția la societate va câștiga respectul societății, în timp ce exploatarea acesteia va duce la mustrări și condamnări dure, oamenii vor face tot posibilul pentru a promova societatea și toată lumea va beneficia din eforturile lor.

În acest fel, vom învăța să avem grijă de ceilalți, în timp ce aceștia au grijă de noi. Și cu cât devenim mai buni în acest sens, cu atât vom fi mai fericiți.