Întrebare: Femeile se împart în grupuri de zece și se întâlnesc adesea pe Zoom® și se conectează între ele la telefon. Dar nu există nici un efort de diseminare. Se pare că ele încearcă să imite munca bărbaților și să nu facă ceea ce le sfătuiți, să devină mai puternice în diseminare.

Cum poate fi schimbată asta? Cum poate diseminarea să devină activitatea preferată în grupurile de zece de femei?

Răspuns: Nu știu cum să susțin asta.

Trebuie să înțelegeți acest lucru din structura vasului general despre care îvățăm. Dacă nu există unitate între noi sau dacă unitatea noastră nu are ca scop extinderea spre exterior, nu vom putea primi nimic.

Suntem partea superioară, capul vasului, numit GE (Galgalta ve Eynaim), care include Keter, Hochma și Bina. Cealaltă parte a Partzuf este numită AHP (Awzen, Hotem, Peh) și este formată din partea inferioară a lui Bina, ZA (Zeir Anpin) și Malchut.

Putem primi lumina de sus, de la Creator doar în măsura în care suntem integrați în dorința vaselor inferioare.

Deci, dorința în partea inferioară a vasului trebuie să fie precisă, o deficiență din vasele inferioare (de la oameni). Dar dacă nu există o astfel de dorință de bază, nu vom primi nimic de sus.

Este foarte simplu. Nu poți face nimic fără dorința potrivită, fără să vrei să corectezi ceva. Noi, partea superioară, ne pregătim doar pentru corectare, astfel încât corectarea ne va ajuta să simțim partea inferioară, dorința tuturor oamenilor din lume și atunci vom putea să le ridicăm dorința către Creator.

Așa lucrăm.

Acesta este motivul pentru care suntem numiți Israel, Yashar-El, direct către Creator, în timp ce ei sunt numiți corpul general, vasul general.

Ei nu se pot corecta în niciun fel. Numai noi le putem corecta. Fără ele, nu avem nimic de corectat. Aceasta înseamnă că legătura cu Creatorul poate fi doar dacă le luăm mai întâi dorințele și le ridicăm sus, apoi vom putea fi în contact cu Creatorul.

Deci, fără diseminare, nu există nicio speranță ca, Creatorul să se raporteze la noi în vreun fel, deoarece toată munca noastră provine din dorința pentru scopul creației pe care am primit-o de sus. De ce ne-a dat Creatorul dorința noastră? Astfel încât să ne formatăm și să începem să ridicăm dorința restului vasului către El. Atunci vom fi cu adevărat la locul nostru potrivit, vom sluji corect Creatorului și vom deveni slujitorii Lui.

Dar dacă nu folosim dorința Creatorului, care ne-a fost dată pentru a ne întoarce către lume și a ne conecta cu dorințele și suferințele lor și să le ridicăm în sus, nu este nevoie de noi pentru că nu putem cere pentru noi înșine.

Toate cererile noastre pot fi doar pentru a conecta lumea la Creator. Doar în acest scop existăm.

Deci, nu spera să-l atingi pe Creator, să-L dezvălui, să fii în contact cu El, dacă nu începi să ridici la El dorințele necorectate, spulberate ale lumii.

Din „Fundamentals of Kabbalah” de la KabTV, 13.02.19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate cineva să-și iubească aproapele dacă nu se iubește pe sine?

Răspuns: O persoană nu poate decât să se iubească pe sine. Chiar dacă se urăște pe sine, tot se iubește pe sine.

Am fost proiectați inițial astfel încât întreaga noastră natură să fie egoistă. Prin urmare, nu se poate să nu mă iubesc. Chiar și atunci când mă urăsc, chiar și atunci când vreau să mă sinucid, tot vine din mândrie. Este în noi, este temelia noastră. Prin urmare, tot ce este deasupra lui nu poate fi construit decât pe baza iubirii de sine.

O persoană nu vrea să sufere, așa că poate chiar să renunțe la viață, poate dintr-un sentiment subconștient că este nemuritor, dar totuși din iubire de sine. În toate acțiunile noastre nu există alt motiv decât faptul că ne iubim pe noi înșine.

Cred că după ce ați căutat pe internet, puteți găsi multe confirmări pe acest subiect.

De la „Videoconferința” KabTV

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Iosua a chemat pe tot Israelul, pe bătrânii lor, pe capetele lor, pe judecătorii și pe slujitorii lor, și le-a zis: „Sunt bătrân și am venit în ani.

Și ai văzut tot ce a făcut Domnul Dumnezeul tău tuturor acestor neamuri înaintea ta; căci Domnul, Dumnezeul tău, este El care a luptat pentru tine.

Și să fii foarte hotărât să păzești și să faci tot ce este scris în cartea Torei lui Moise, ca să nu te întorci de la ea la dreapta sau la stânga.” (Profeți, Iosua, 23:2-23:3; 23:6)

Când o persoană schimbă intenția de a primi în intenția de a dărui, atunci această dorință este corectată și este ca și cum ar fi înregistrată în el. Aceasta înseamnă a scrie cartea Torei.

Adică, el trebuie să treacă prin toate elementele de corecție a dorinței cu toți Taamim, Nekudot, Tagin și Otiot (TANTA), astfel încât toate elementele să fie corectate pentru dăruire. După cum se spune, fiecare persoană ar trebui să scrie cartea Torei pentru sine. A scrie înseamnă a ajunge la o asemenea stare atunci când corectarea există deja în interiorul lui.

Întrebare: Uneori se spune: „Să scrii pe inima ta”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Inițial, o persoană  scrie „pe inimă”. Apoi ar trebui să se răspândească în toată persoana, adică la toate dorințele sale.

„Nu te întoarce de la ea la dreapta sau la stânga” înseamnă că în niciun fel nu ar trebui să interpretăm Tora cu niciuna dintre propriile noastre adăugiri, concluzii sau opinii, doar în modul în care Moise a transmis-o poporului într-un stil clar de dăruire.

Din „Secretele cărții eterne” de la KabTV, 30.8.21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce evenimente, cum ar fi revelația Cărții Zohar în secolul al XVI-lea în timpul ARI, au reprezentat întotdeauna un punct de cotitură în dezvoltarea umanității?

Răspuns: Pentru că totul ar trebui să stea deasupra egoismului comun, ca un călăreț pe cal. Egoismul universal este ca un cal, iar nivelul de dezvoltare al unei persoane care ar trebui să se conecteze cu forța superioară este ca un călăreț.

Prin urmare, umanitatea, dezvoltându-se, ajunge într-o anumită etapă, de exemplu în vremea Evului Mediu, care a fost foarte tulbure pe plan intern, cu o dezvoltare serioasă care a rupt ceva mai târziu.

Evul Mediu nu este o stare înghețată așa cum ni se pare. S-a caracterizat prin renașterea umanității de la nivelul „animal” la nivelul „uman”. Practic, până astăzi, culegem în continuare roadele tranziției noastre interne la existență în cadrul unui mod de viață familial, social și religios rigid.

Când o persoană străbate acest cadru și, ca un vulcan, nimic nu o poate opri în afară de propriile sale limitări, pe care începe să le recunoască astăzi.

Abia acum ajungem la faptul că descoperirea care a fost făcută în timpul lui ARI, acea lavă a „erupției vulcanice” care a avut loc în Evul Mediu, îngheață și din nou se simte ca o materie neînsuflețită pentru noi. Nu mai știm ce se va întâmpla în continuare, așa că astăzi venim la Cabala.

Întrebare: Înseamnă că omenirea a trebuit să facă această tranziție în timpul ARI?

Răspuns: Da. Prin urmare, ARI reprezintă o etapă complet nouă din care umanitatea poate intra deja în corecție, în atingerea spiritualității. Înaintea lui, Cabala a fost interzisă; cabaliştii au ascuns-o. Această inerție a rămas până astăzi.

Întrebare: Se pare că suntem cu 500 de ani în urmă, nu?

Răspuns: Nu, asta nu înseamnă să fii în urmă; mai degrabă, aceasta este o adaptare treptată. La vremea lui ARI, omenirea nu era pregătită să accepte acest lucru, deoarece la acel moment descoperirea industriei, artei și științei tocmai începuse..

Ni se pare că biserica sau puterea guvernantă sau alte motive au împiedicat dezvoltarea. Nu este asa; tocmai în acel moment egoismul uman era la un nivel mic și nu necesita mai mult.

Când a trecut de la nivelul animal la cel uman, atunci a început toată dezvoltarea, inclusiv Cabala. Apoi, în principiu a existat metoda de corectare a lui ARI, pe care astăzi începem să o implementăm. Suntem prima generație care începe să-și dea seama.

Din „Primul plan” de la KabTV

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Cum poți ierta pe cineva care a comis o crimă?”

În 1994, genocidul devastator din Rwanda a dus la uciderea a aproximativ 800.000 de ruandezi. Când a apărut un nou guvern, acesta a instituit proiectul de stat al iertării: autorii genocidului trebuiau să ceară iertare supraviețuitorilor și membrilor familiilor victimelor, iar supraviețuitorii trebuiau să-i ierte pe cei care au comis genocidul. Decizia a fost luată: deși este foarte greu de făcut, acesta este prețul pe care trebuie să îl plătim.

Dacă victimele își pot depăși dorința de răzbunare, noi vom putea să ne vindecăm prin iertare. În caz contrar, ne vom confrunta cu un ciclu de crime și ură. Deși Rwanda încă are dificultăți, țara a reușit să rupă cercul vicios al ostilității.

Putem ierta cu adevărat criminalii? Da, putem. Fie că, în mod conștient, putem atrage în viața noastră o forță pozitivă care să ne permită acest lucru (ceea ce este posibil prin metoda Cabalei), fie că, în mod inconștient, putem face acest lucru prin lege, înțelegând că nu există o altă cale. Cu toate acestea, cea mai mare și mai înălțătoare cale de a ierta criminalii este aceea de a înțelege că o forță pozitivă ne operează pe toți. Aici, trebuie să fim de acord că o astfel de configurație nu a fost creată de noi și nici nu a fost opera noastră. Am fost guvernați de aceeași putere superioară, care este bună și atotputernică.

Bazat pe videoclipul „Poți ierta pe cineva care ți-a ucis familia sau prietenii?” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Ești de acord cu decizia lui Daniel Craig de a nu lăsa o sumă mare de bani copiilor săi drept moștenire?”

Oferindu-le copiilor mai mult decât ceea ce au nevoie pentru a începe să se construiască singuri, nu va face decât să-i corupă în cele din urmă.

Iubirea presupune să le oferiți copiilor voștri oportunități de a se dezvolta, de a se bucura de roadele propriei munci, oferindu-le o educație bună și o profesie care să le placă și din care să trăiască.

Dragostea unui tată se exprimă prin încurajare și motivare, adică prin a da primul imbold. Copiii nu vor înțelege acest lucru atunci când împinși, dar înțelegerea se va instala mai târziu.

Bazat pe „Ar trebui să le lăsați copiilor o moștenire mare? Punctul de vedere al unui cabalist cu Dr. Michael Laitman”. Scris/editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă lumea se află într-o stare atât de critică, atunci de ce Creatorul nu ar stârni un interes arzător pentru știința Cabalei în mase largi de oameni pentru a împinge lumea spre corectare?

De fapt Creatorul organizează lumea în funcție de marele egoism pe care trebuie să-l corectăm. El nu alege dorințele și nu le forțează. Sistemul pe care El l-a creat la începutul creației; toate condițiile sale se desfășoară și se realizează pe parcursul întregii istorii.

Creatorul nu are de gând să revizuiască și să schimbe acțiunea de creație în mijlocul procesului și nu va face compromisuri. Noi ne aflăm în interiorul sistemului și trebuie să determinăm, prin propriile noastre eforturi, care forțe în acesta ar trebui să fie mai mari și care ar trebui să fie mai mici, și cum să folosim aceste forțe pentru a ne aduce la conexiunea corectă.

Nu anulăm nicio forță. Totul rămâne: atât forțele răului, cât și marele egoism. Nimic nu este distrus, așa cum ne-am dori. Una există împotriva celeilalte și este necesar doar să creștem puterea de dăruire în raport cu puterea de primire, puterea binelui în raport cu puterea răului. Numai în această formă vom obține un echilibru între aceste două sisteme.

Și când vor ajunge treptat la echilibru, atunci între aceste două, în combinația lor corectă, vom descoperi forța Creatorului.

Din lecția zilnică de Cabala 19.10.21, Scrierile lui Baal HaSulam, Shamati #26 „Viitorul omului depinde şi este legat de recunoştinţa pentru trecut”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cu toții privim lumea cu aceiași ochi și vedem același lucru. Dar, pe lângă ochi, avem și o minte care ne descrie ceea ce vedem. Mintea este diferită pentru fiecare, deoarece servește voinței de a primi.

În măsura în care putem adăuga la aceasta, voința de a dărui, vom vedea lumea prin contrastul dintre aceste două calități – primirea și dăruirea – și atunci vom începe să dezvăluim adevărata imagine a lumii.

Aceasta este diferența dintre oamenii din lume, pentru că fiecare este foarte diferit în mintea sa. Deși avem cu toții aceiași ochi și ni se pare că ar trebui să vedem același lucru, niciunul dintre noi nu vede aceeași imagine.

La urma urmei, totul depinde de mecanismul din spatele ochilor și din spatele tuturor celorlalte senzații: mirosul, auzul, vorbirea, textele pe care le citim, adică toate informațiile despre lume percepute de o persoană. Toate informațiile sunt procesate în creier și fiecare are propria minte. De aceea, nimeni nu-l poate înțelege pe celălalt.

Cu cât ne simțim mai mult umilința, cu atât mai mult putem vedea. La urma urmei, acest lucru reduce egoismul nostru și atunci îl putem vedea mai bine pe Creator și dăruirea Sa către lume. Pare conflictual și contrazice percepția obișnuită și educația obișnuită.

Totuși, cu cât o persoană se pune mai jos în ceea ce privește percepția sa corectă și cu cât înțelege mai clar că nu înțelege, cu atât este mai pregătit să vadă adevărul.

Din lecția zilnică de Cabala 19.10.21, Scrierile lui Baal HaSulam, Shamati #26 „Viitorul omului depinde şi este legat de recunoştinţa pentru trecut”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Panouri publicitare în Marea Britanie – Un semnal de alarmă pentru evreii britanici”

Panourile publicitare care au apărut recent în Marea Britanie, împodobite cu titlul „OAMENII OBISNUITI BOICOTEAZĂ ISRAELUL” le amintesc evreilor din Marea Britanie că ura față de singurul stat evreu din lume este vie și în mare măsură în Marea Britanie. Sloganul de pe panouri, care face referire la decizia lui Sally Rooney de a refuza editorilor israelieni drepturile asupra ultimei sale cărți, urmărește evident să normalizeze boicoturile Statului evreu.

Asemenea atacuri din Marea Britanie nu sunt deloc noi și devin din ce în ce mai frecvente. În timpul ultimului conflict din Gaza, evreii din Marea Britanie nu au fost doar supuși sentimentelor anti-israeliene, ci și antisemitismului fățiș, inclusiv amenințărilor cu violență sexuală și atacuri împotriva lor.

Acest lucru i-a determinat pe mulți evrei din Marea Britanie să realizeze că antisemitismul din Marea Britanie a devenit „o entitate mereu prezentă în viața britanică”, așa cum a spus recent un articol de la Jerusalem Post. Prin urmare, în loc să aștepte să aibă loc următorul incident, evreii din Marea Britanie trebuie să acționeze acum și pot face multe.

Evreii din Marea Britanie au demonstrate în fața amenințării reprezentate de Jeremy Corbyn, cât de rezistenți sunt atunci când sunt uniți în fața amenințărilor la adresa lor și a statului Israel. Această unitate a fost întotdeauna refugiul poporului nostru în fața oricărei amenințări. Și astăzi ar trebui să fie primul nostru refugiu.

Lecția pe care trebuie să o învățăm din trecutul nostru și de la liderii noștri de-a lungul veacurilor este că nu ar trebui să așteptăm suferința, amenințările și boicoturile să ne conducă spre unitate. Mai degrabă, ar trebui să ne dorim să ne unim într-un spirit de prietenie și cooperare, tot timpul și în fiecare zi.

Șeful Consiliului deputaților britanici, Marie Van Der Zyl a recunoscut corect că unitatea pe care am arătat-o în fața amenințării lui Corbyn era ceva de menținut. Cu toate acestea, nu ar trebui să încercăm doar să menținem această conexiune, ci să o îmbunătățim atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ. Dacă noi, evreii, consolidăm conexiunile dintre noi, fără a nega diferențele dintre noi ci ridicându-ne deasupra lor, vom deveni cu adevărat „o lumină pentru națiuni”. Apoi, unitatea va remedia toate problemele noastre.

După cum afirmă destul de clar rabinul Eliyahu Ki Tov în Cartea Conștiinței: „Ni se poruncește la fiecare generație să întărim unitatea dintre noi, astfel încât dușmanii noștri să nu conducă peste noi”. Dacă ne unim în spiritul unei familii, în care ne preocupă bunăstarea fiecărui membru al „familiei” vom asista foarte repede la schimbări pozitive. Spectrul macabru al antisemitismului va fi în sfârșit învins, iar unitatea noastră va deveni un exemplu de urmat pentru restul oamenilor.

Vedem că, în ciuda miliardelor de lire cheltuite pentru încercarea de a face față antisemitismului, conferințelor pe această temă, susținătorilor de profil înalt ai Israelului, angajamentelor guvernamentale, absolut nimic nu este eficient în abordarea problemei. Dimpotrivă, în ciuda eforturilor, antisemitismul și ura față de statul evreu sunt în creștere la nivel mondial.

Motivul pentru aceasta este că nu abordăm problema la rădăcina ei, care este înstrăinarea continuă și dezbinarea dintre noi. Doar când ne vom adresa acestei stări și o vom corecta prin construirea unor relații bune între noi, vom putea opri antisemitismul. Totul este în mâinile noastre. Avem puterea de a schimba totul și acum este momentul să acționăm în acest sens.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Când evreii se întorc împotriva evreilor, la fel face și Netflix”

Săptămâna trecută, Netflix a lansat o nouă colecție de filme palestiniene care pretind că prezintă „adevărul” despre conflictul israeliano-palestinian. Dar, având în vedere că 89% dintre filme sunt regizate de susținătorii BDS, există puține speranțe că va exista vreo încercare de a prezenta o imagine veridică, cu atât mai puțin echilibrată a realității. Filmele, care apasă pe cele mai vulnerabile declanșatoare emoționale ale oamenilor, sunt obligate să creeze sentimente anti-Israel și mai puternice decât simt deja oamenii.

Împărtășesc frustrarea celor care încearcă să lupte împotriva demonizării Israelului. Cu toate acestea, cred că ne împușcăm în picior încercând să ne explicăm, în loc să abordăm scindarea care este cauza principală a urii față de noi.

Din istoria poporului nostru și din cuvintele înțelepților noștri din fiecare generație, știm că poporul Israel își determină propriul destin. Cartea Zohar (Pinhas 64) scrie că Israelul nu este supus sorții sau norocului; Talmudul (Shabbat 156a) afirmă că Israelul nu are soartă, adică nu sunt legați de ea; alte surse afirmă la fel.

Când priveşti la felul în care lumea îi tratează pe evrei, este ușor de înțeles că suntem întotdeauna identificați de obicei pentru a fi condamnaţi. Evreii au fost condamnați înainte de a li se permite să se amestece cu națiunile din diaspora; evreii au fost izolați înainte de a exista un stat evreiesc; evreii sunt izolați, acum că există un stat; iar dacă statul evreu încetează să existe și se înființează un stat palestinian în locul său, ei vor fi în continuare arătați cu degetul pentru condamnare. Evreii au fost persecutați și executați din motive diferite în momente diferite, deoarece rădăcina urii față de evrei nu are nimic de-a face cu circumstanțele actuale ale evreilor, ci cu datoria lor eternă. Până nu o vor duce la îndeplinire, lumea îi va urî și îi va disprețui. Când o vor îndeplini, lumea îi va iubi și aprecia.

Lumea nu greșește în atitudinea ei față de evrei; noi nu suntem ca ceilalți oameni. Națiunile ne judecă după un alt standard nu pentru că sunt antisemite, ci pentru că am devenit o națiune pentru a stabili un alt standard pentru lume. Lumea ne judecă după standardul pe care trebuie să-l atingem și nu după standardele pe care le judecă restul națiunilor.

Standardul pe care îl folosește lumea pentru a ne judeca este standardul unității. Când suntem uniți, suntem lăudați; când suntem dezbinați, suntem condamnați. Am devenit o națiune, numai când am fost de acord să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă” și am fost imediat însărcinați să fim „o lumină pentru națiuni”. Numai când arătăm unitate, suntem o lumină pentru națiuni; când suntem divizați, răspândim întunericul și lumea ne urăște pentru asta.

Potrivit cărții Sifrey Devarim, în antichitate când evreii își sărbătoreau unitatea în timpul sărbătorilor de pelerinaj, oamenii din întreaga lume „se urcau la Ierusalim și vedeau Israelul… și spuneau: „Devine bine să ne agățăm doar de această națiune”. Dimpotrivă, Talmudul (Yoma 9b) explică că Nabucodonosor a cucerit Israelul și a distrus Primul Templu pentru că poporul Israel a vorbit unul cu altul „cu pumnale în limbă”. În mod similar, al Doilea Templu a fost distrus de Sina’at Hinam (ura nefondată, ura fără motiv), spun toți înțelepții noștri. Cataclismele de-a lungul istoriei noastre, toate au urmat unor perioade prelungite de diviziune și ură de sine.

Am vorbit cu academicieni israelieni proeminenți care sunt activi în mișcarea BDS; am văzut cât de fermi sunt în obiecția lor față de Statul Israel. În opinia mea, în subconștient ei încearcă să se protejeze arătând ură față de propriul lor popor. Cu toate acestea, condamnarea propriei lor națiuni și a propriului popor nu îi va ajuta să scape de mânia lumii. Doar unitatea noastră, tocmai deasupra acestor prăpăstii adânci care separă societatea israeliană ne va câștiga favoarea lumii.

Trebuie să ne concentrăm pe a ne educa asupra importanței unității interne. Acesta este singurul lucru pe care îl putem sau ar trebui să-l facem. Dacă mai mulți israelieni înțeleg rolul unic al poporului nostru, nivelul de coeziune și solidaritate pe care națiunea noastră trebuie să-l atingă, vom merita respectul lumii și în cele din urmă, afecțiunea. Dar dacă evităm vocația noastră și alegem diviziunea, atunci filmele antisemite ale Netflix vor fi cea mai mică dintre problemele noastre.

Pentru a detalia subiectul și pentru a obține o perspectivă mai istorică asupra semnificației unității în special pentru poporul evreu, citiți cartea mea Alegerea evreiască: Unitate sau antisemitism..

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→