Noul meu articol pe Linkedin “Apelul Prințului William de a uita de cosmos și de a se concentra pe Pământ, nu îl va salva”

Într-un interviu pentru NBC News, Prințul William, Ducele de Cambridge a spus că „Avem nevoie de cele mai mari creiere și minți, concentrate să încerce să reparăm această planetă, nu să încercăm să găsim următorul loc în care să mergem și să trăim”. Adăugând că „observăm o creștere a anxietății climatice”, prințul William a subliniat că „acum, tinerii cresc acolo unde viitorul lor este amenințat practic tot timpul”. Este adevărat că viitorul pare sumbru, dar „repararea” Pământului nu va ajuta, deoarece nu este nimic în neregulă cu el. Există multe lucruri care nu sunt în regulă cu oamenii care trăiesc pe el: ei sunt cauza „disfuncționalităților” Pământului și ei sunt cei care au nevoie de remediere. Orice altă idee este inutilă și o pierdere de timp care va crea planetei un prejudiciu și mai mare.

Poluarea apei, solului și aerului Pământului și epuizarea resurselor sale sunt doar două forme de exploatare din nenumăratele pe care rasa umană le provoacă peste tot. Noi provocăm același nivel de rău propriilor noastre specii – națiunilor și grupurilor etnice defavorizate, precum și altor animale, păsări și pești. De fapt, provocăm rău oriunde mergem și orice facem.

Baza tuturor relațiilor noastre este interesul personal. O astfel de bază dictează doar două atitudini față de tot ceea ce ne înconjoară: să îl folosim sau să fugim de el. De fapt, este o stare de război constant, pe care în mare parte nu o cunoaștem, cu excepția momentelor rare de sinceritate cu noi înșine.

Pentru că aceasta este singura noastră motivație, îmbolnăvim nu doar pământul, ci fiecare tărâm al angajamentului uman. Pentru a înțelege răul din atitudinea noastră egocentrică, gândiți-vă la celulele canceroase. Aceste celule viclene cresc fără să țină cont de celulele din jurul lor, smulg vasele de sânge pentru a obține cât mai mulți nutrienți și oxigen și, ca urmare, „înfometează” celulele din jurul lor și ucid organele în care cresc. Ulterior, ele „migrează” către alte organe și provoacă același rău acolo până când corpul moare împreună cu cancerul.

Am „metastazat” deja întreaga planetă. Am contaminat fiecare lucru, loc și angajament cu atitudinea noastră malignă și acum începem să realizăm că suntem pe punctul de a muri împreună cu planeta noastră.

Dar concentrarea pe un simptom, chiar și pe unul la fel de dureros precum schimbările climatice, nu va vindeca cancerul, care este propriul nostru ego. Pentru a ne vindeca ego-urile, trebuie să acceptăm diagnosticul că ego-ul nostru este problema și să ne hotărâm să luptăm împotriva lui umăr la umăr.

Dacă prințul William, și alți factori de mișcare și agitare, începe să facă presiuni pentru unitate între toți oamenii, să se ridice deasupra diferențelor dintre noi și să stabilească grijă și preocupare între toți oamenii, vom vedea o schimbare reală în bine. Cu toții suntem un sistem complet, la fel cum corpurile noastre sunt sisteme complete. Deci, atât timp cât consfințim cultura „Eu! Pe mine! Al meu!”, nimic nu se va schimba. Dacă nu acceptăm că trebuie să învățăm să ne preocupăm de ceilalți și să dezvoltăm responsabilitatea reciprocă, mai degrabă decât responsabilitatea doar pentru noi înșine, atunci ne-am pregăti cel mai bine pentru ce este mai rău.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “China și impactul capitalismului transfrontalier ”

China cumpără, construiește și operează active strategice în întreaga lume. În Israel de exemplu, deține acum Tnuva, cel mai mare și mai puternic producător și comerciant de produse lactate. China construiește, de asemenea, două noi porturi și operează deja pe unul dintre ele, precum și noul sistem feroviar metropolitan din centrul țării. Același proces se întâmplă în multe țări din America Latină, unde China se află într-o concurență acerbă împotriva SUA.

Capitalismul transfrontalier, în care țările bogate și puternice își folosesc veniturile pentru a genera mai multă bogăție și pentru a-și crește influența în alte țări, poate crea conflicte și tensiuni, dar nu cred că le putem evita. Întrebarea nu este dacă este corect sau greșit, dacă putem sau ar trebui să o oprim, ci cum ar trebui să se comporte țările în această situație, care este aici pentru a rămâne.

Pe de o parte, este natura umană să doresc să folosesc orice surplus de venituri pe care îl am pentru a-mi crește bogăția și puterea. Nu ar trebui să fim atât de naivi încât să credem că țările au motive altruiste atunci când vine vorba de afaceri și putere. Pe de altă parte, nu este neapărat rău faptul că țările bogate cumpără active și construiesc proiecte mari de infrastructură în țări în care ele însele nu ar fi fost în măsură să realizeze asta.

Așa cum capitalismul ajută la construirea economiilor în diferite țări, capitalismul transfrontalier poate contribui la construirea economiei globale. Și din moment ce țările capitaliste vor în mod natural să preia orice pe care pot pune mâna, este la latitudinea țărilor gazdă să le restrângă capacitatea de a face asta. Atât timp cât se păstrează linia dintre contribuția economică la o țară și ocupația economică a acesteia, văd mai mult bine decât rău în capitalismul transfrontalier.

De regulă, văd amestecul de culturi și etnii ca o dezvoltare pozitivă. La urma urmei, lumea se îndreaptă către o conexiune sporită și o unitate globală, în sincronie cu toată realitatea. Este posibil să nu ne placă ideile de unitate sau conexiune, dar asta doar pentru că ne guvernează egoismul. Cu toate acestea, această traiectorie este ireversibilă și în cele din urmă, pozitivă, deoarece întărește pe toți cei implicați.

Putem ajunge la unitate în unul din cele două moduri: voluntar sau involuntar. „Preluarea” economică este mai mult în concordanță cu modul voluntar. Este cu siguranță mai bun decât conflictele militare, ocupațiile și contraocupaţiile și anihilarea ocazională a națiunilor și a grupurilor etnice, care a fost calea omenirii până la al Doilea Război Mondial şi și-a expus costurile cu tehnologiile nucleare actuale.

Oricum ar fi, zilele statului național se încheie. Întregul concept de suveranitate se expune ca nimic mai mult decât o luptă pentru teritoriu, un steag și un imn. Este egoism absolut, iar oamenii obișnuiți nu obțin beneficii din luptele pentru suveranitate. În cele din urmă, toată lumea îi va exploata.

Pe măsură ce lumea se îndreaptă spre guvernarea colectivă, deși încă având motivații egoiste, vor apărea treptat noi reguli. Deși nu există nicio îndoială că țările vor încerca să realizeze o guvernanță globală, întrucât aceasta este natura umană, nu există altă cale de a începe acest proces; fără motivație egoistă, nicio țară nu va ridica un deget pentru a ajuta o altă țară. În același timp, ar trebui să fim foarte atenți să nu lăsăm nicio țară să devină singurul conducător al lumii.

Pentru a realiza acest lucru, trebuie să integrăm educația către colaborare în procesul de amestecare globală. Cu toții avem nevoie de această educație, atât copiii, cât și adulții, deoarece niciunul dintre noi nu a trăit vreodată într-o lume în care toată lumea depinde de toți ceilalți și, prin urmare, este responsabilă pentru toți ceilalți.

Prin urmare, mai întâi trebuie să aflăm despre necesitatea menținerii responsabilității reciproce. Apoi, vom începe să vedem cum responsabilitatea reciprocă și interdependența duc la grijă reciprocă.

Odată ce începem să dezvoltăm sentimente pozitive unul față de celălalt, ne vom transcende natura egoistă și se va manifesta o nouă rețea de relații între noi, bazată pe grijă și empatie. În această rețea, nu vor exista granițe, reglementări sau monitorizare, deoarece grija noastră unii pentru alții ne va îndruma spre a-i ajuta pe ceilalți, mai degrabă decât să le facem rău sau să îi exploatăm în alt mod. În acel stat, capitalismul transfrontalier va fi învechit, deoarece nu vor exista nici granițe, nici capitalism, ci o nouă economie bazată pe grijă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Oamenii sunt o carte deschisă, cum să o citești?”

În Copenhaga, capitala Danemarcei, există o bibliotecă originală care capătă amploare în întreaga lume și este numită „biblioteca umană”. Aici oamenii nu vin să împrumute cărți, ci să ceară ființelor umane să împărtășească povestea vieții lor.

Oricine poate intra și alege o persoană a cărei viziune asupra lumii sau a stilului de viață este fascinant – cum ar fi un refugiat sau pacient cu SIDA, un călugăr tibetan sau un soldat suferind de PTSD, transsexual sau dependent de droguri – și pur și simplu să poarte o conversație cu ei timp de treizeci de minute.

Într-o grădină verde bine întreținută din inima orașului, intervievații își vor spune povestea vieții în mod deschis și calm, iar „cititorul” poate pune liber întrebări și poate dialoga. Premiza este de a întâlni oameni vii persecutați în mod obișnuit, și de a ne alătura lor fără prejudecăți sau tabuuri.

Ipotetic, dacă am putea asculta toate poveștile tuturor oamenilor din lume, oricare ar fi și oricine ar fi ei, am descoperi un lucru comun: toate sunt povești de perturbare și sunt rezultatul impactului mediului lor asupra lor, al educației pe care au primit-o în copilărie și al societăţii care i-a modelat de-a lungul anilor.

Într-o lume divizată și polarizată, sună ca și cum o inițiativă de bibliotecă umană de construire a toleranței ar putea ajuta oamenii, atât pe narator cât și pe ascultător, dar nu poate decât să îi deruteze pe amândoi. Naratorul vorbește din prisma lui, închis în propria narațiune, pentru că nicio poveste de viață privată nu duce cu adevărat la citirea poveștii noastre mărețe și împărtășite, una care se termină într-o umanitate fericită.

Povestea noastră comună începe cu planul creației, un plan preexistent și care rulează constant, care direcționează totul în întregul sistem al naturii și umanității. —Pornind de la big bang, de la răspândirea unui număr infinit de particule în gradele mineral, vegetal, animal și uman, creația continuă să conecteze toate părțile sale, să adune și să grupeze toate detaliile sale și să aducă unitate între toate creaturile și sentimentul minunatei puteri armonioase a creației. Aceasta este întreaga poveste.

Intriga este complicată de creșterea naturii egoiste din fiecare persoană, un alt factor care provine din evoluția naturală a creației, care ne întărește sentimentul de individualitate, ne separă de ceilalți și ne face să ne simțim superiori celorlalți. Prin urmare, povestea împărtăşită este tratată cu superficialitate.

Drept urmare, vorbitorii din biblioteca umană își denumesc povestea vieții drept „bestseller” și le umflă și reflectă cu mândrie experiența de viață ca și cum ar fi adevărate acte de eroism. În loc să vedem cum natura noastră egoistă umană înnăscută, instinctul rău care operează în toată lumea de la o vârstă fragedă pentru distrugerea celuilalt, ne-a determinat ca societate umană să abuzăm pe ceilalți.

Naratorul va atenua în mod natural problema, o va colora într-o anumită nuanță, va da altora sfaturi pe care aceştia puțin probabil să le urmeze, iar exemplul personal îl poate deruta pe ascultător. În loc să fim impresionați de egoismul omniprezent care stăpânește societatea și ne împiedică să atingem scopul creației și să recunoaștem că ne-am abătut de la scopul vieții, nu facem decât să lăudăm stilurile de viață pe care le-am creat și să le perpetuăm în cuvinte frumoase și să le definim ca esența vieții.

Nu există prevenire sau interzicere a conversației umane cordiale și nici nu există loc pentru a anula identitatea fiecăruia, dar cel mai important lucru este să găsești și să evidențiezi în aceste povești personale același punct ascuns care apare în căutarea întregii poveşti, o poveste despre reconectare, o poveste despre relații de prietenie și susținere ale umanității. Această carte este deschisă oricui și tuturor.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “În ciuda atractiei sale pentru tinerii americani, socialismul nu este răspunsul”

Un sondaj recent Axios / Momentive a dezvăluit că, în rândul tinerilor americani cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, opiniile se îndreaptă spre favorizarea socialismului în faţa capitalismului. Potrivit sondajului, citat și de experţii conservatori The Heritage Foundation, „Printre adulții din Gena Z (cu vârste între 18 și 24 de ani), percepțiile despre capitalism sunt cu adevărat prăbuşite: 42% au o viziune pozitivă și 54% au o viziune negativă. ” În plus, chiar și „18-34 de ani sunt împărțiți aproape în mod egal între cei care văd capitalismul pozitiv și cei care îl văd negativ (49% față de 46%). Acum doi ani, acea marjă era de 20 de puncte (58% față de 38%)”.

Înțeleg dezamăgirea oamenilor față de capitalism, dar socialismul nu le va rezolva problemele. În primul rând, ego-urile noastre cresc continuu, și dacă un anumit regim a reușit la un moment dat în istorie, nu va reuși în viitor, deoarece nu va fi potrivit pentru ego-urile mai mari ale oamenilor. În al doilea rând, americanii sunt crescuți cu o mentalitate atât de egocentric, încât pentru ei să adopte socialismul astăzi pur și simplu nu este ceva ce pot face.

În același timp, nici capitalismul nu mai funcționează, și din același motiv- ego-ul nostru în creștere. Am devenit atât de absorbiți de sine încât nimic nu ne echilibrează comportamentul, iar principiile pieței libere și ale concurenței au devenit un concurs ‘câștigătorul-ia-totul’, în care câștigătorii folosesc și abuzează pe toți ceilalți.

Soluția pentru necazurile noastre nu este în nicio ideologie, ci într-un nou tip de economie. Economia reflectă starea societății noastre.

În consecință, pentru a ne bucura de o economie înfloritoare, trebuie să avem o societate înfloritoare. O societate construită pe lupte constante, suspiciuni și rea-voință, nu poate prospera. Se va dezintegra, iar economia care se bazează pe calitatea conexiunilor dintre oameni, se va prăbuși.

A avea o economie care să garanteze bunăstarea oamenilor necesită grijă reciprocă pentru bunăstarea celuilalt. Prin urmare, stabilirea grijii și responsabilității reciproce trebuie să fie principala prioritate în fiecare societate și principalul obiectiv al fiecărui model economic viitor.

Oamenii vor dori în continuare să-și realizeze visele și să-și exprime abilitățile și trăsăturile unice, dar vor fi fericiți să o facă pentru binele comun. Pe lângă satisfacția realizării potențialului lor, se vor bucura de recunoașterea și recunoștința societății pentru contribuția lor.

Desigur, va exista un sistem monetar, dar câștigarea multor bani nu va fi principalul stimulent al oamenilor. Mediul lor de trai prezent și viitor va fi asigurat de societate, ceea ce îi va elibera să-și realizeze caracteristicile unice într-un mod care susține întreaga societate. Întrucât contribuția la societate va câștiga respectul societății, în timp ce exploatarea acesteia va duce la mustrări și condamnări dure, oamenii vor face tot posibilul pentru a promova societatea și toată lumea va beneficia din eforturile lor.

În acest fel, vom învăța să avem grijă de ceilalți, în timp ce aceștia au grijă de noi. Și cu cât devenim mai buni în acest sens, cu atât vom fi mai fericiți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

În contradicție cu categoria adevărului

Baal HaSulam „Pacea în lume”: O persoană din societate muncește într-o oră de muncă, din cauza slăbiciunii sale, mult mai mult decât altul care lucrează două ore sau mai mult.

Și aici este și o chestiune psihologică, deoarece cel care este foarte leneș din fire se epuizează într-o oră mai mult decât prietenul său în două ore sau mai mult. Conform perspectivei adevărului evident, nu ar trebui să obligăm o parte a societății să muncească mai mult decât cealaltă parte pentru satisfacerea nevoilor vieții lor. Dar, într-adevăr, cei puternici și agili în mod natural beneficiază de munca altora și îi exploatează cu răutate împotriva atributului adevărului, deoarece lucrează foarte puțin în comparație cu cei slabi și leneși din societate.

Problema este că un individ puternic și deștept exploatează societatea atunci când lucrează mai puține ore. Dacă este harnic și sârguincios, nu depune eforturi interne și morale profunde pentru a face aceeași muncă ca și individul slab și leneș.

De exemplu, un copil vine la școală pentru a învăța și stă liniștit timp de cinci ore la rând pentru că îi pare interesant ceea ce spune profesorul. Alături de el, este un copil neliniștit care nu poate sta nemișcat nici măcar zece minute. Practic explodează și nu știe ce să facă.

Cum ne putem aștepta la aceleași eforturi de la amândoi? Sunt diferiți prin natură. Cine va măsura acest lucru? Așa este pe tot parcursul vieții noastre.

Un alt exemplu este o persoană care nu uită să-i cumpere soției un buchet de flori în fiecare săptămână, în timp ce singura dorință a altui individ este să meargă la pescuit, dar soțiile lor așteaptă același lucru. Soția pescarului nu ține cont că va fi un efort mare pentru el chiar dacă îi cumpără flori o dată pe lună, în timp ce pentru celălalt nu e mare lucru și o face automat.

Cum putem cere același lucru de la amândoi dacă sunt diferiți prin natură?

Din „Fundamentele Cabalei” KabTV din 28.07.19

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pace în lume“: Dar cum credem că putem analiza acel adevăr într-un mod acceptabil pentru colectiv? De exemplu, dacă evaluăm ceva în funcție de munca aparentă, adică după numărul de ore, și obligăm pe fiecare să muncească un număr egal de ore, tot nu vom descoperi deloc atributul adevărului. Mai mult, aici există o minciună evidentă din două motive: primul este latura fizică, iar al doilea este latura mentală a lucrătorului.

Comentariu: În trecut am crezut întotdeauna că dacă am munci cu toții același număr de ore, vom ajunge la un fel de egalitate.

Răspunsul meu: Acest lucru este total incorect. Pur și simplu nu putem măsura asta în lumea noastră, dar dacă am putea totul ar fi mult mai corect.

Cum pot cere aceeași cantitate de efort de la o persoană ca de la alta? Nimeni nu este egal cu altul. Totul a fost creat astfel de Creator în mod intenționat și provine din natura noastră, astfel încât să aplicăm categoriile de milă, adevăr, dreptate și pace și, în consecință, să ne ridicăm deasupra nivelului condițiilor pe care ni le-a dat El și astfel. deveni cu adevărat uman.

Aceasta înseamnă că ar trebui să corectăm partea coruptă pe care Creatorul a creat-o în noi și să-I mulțumim pentru că ne-a făcut corupți în mod intenționat.

Din „Fundamentele Cabalei” KabTV din 28.07.19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Această înțelepciune este în general împărțită în două ordine paralele, egale și identice, ca două picături într-un iaz. Singura diferență dintre ele este că primul ordin se extinde de sus în jos, spre această lume, iar al doilea ordin începe în această lume și traversează de jos în sus tocmai pe aceleași trasee și structuri imprimate la rădăcină când au apărut de sus în jos. (Baal HaSulam, „Esența înțelepciunii Cabalei”)

Studiem că există trei axe, trei linii, trei vectori:

Prima, o coborâre de sus în jos din lumea lui Ein Sof în lumea noastră.

Al doilea, evoluția în lumea noastră.

Și al treilea, o ascensiune de jos în sus către lumea lui Ein Sof, care înseamnă corecție.

Întrebare: Înseamnă asta că evoluția noastră s-a încheiat?

Răspuns: Nu numai că evoluția noastră s-a încheiat, ci și renaște. Dacă nu urcăm în sus, îi vedem bolile, ca un fruct care putrezește dacă nu este cules la timp.

Vedem că omenirea a devenit de fapt putredă. Dacă ne uităm la linia timpului, am atins starea bună în secolul al XVI-lea. Astăzi, însă, ne aflăm într-o stare în care ar fi trebuit să ne începem demult ascensiunea, dar din păcate doar ne pregătim pentru ea.

Urmează un drum lung și solicitant de jos în sus și totul a fost deja pregătit pentru el: înțelepciunea Cabalei, cărți și diferite instrumente care explică cum ar trebui să ne dezvoltăm, cum să stabilim un grup, cum să ne unim și să dezvăluim treptat Creatorul.

Întrebare: Ceea ce provine din lumea lui Ein Sof duce la zdrobire etc., în timp ce ceea ce provine din lumea noastră umilă ar trebui să conducă la totalitate. Care este rațiunea Creatorului aici?

Răspuns: Întregul proces este predeterminat încă de la început în gândul creației. Forța superioară intră în noi și ne spulberă.

Prin urmare, apare egoismul. Apoi, peste aproape 15 miliarde de ani, evoluează. Și abia atunci începe corectarea lui, tot cu ajutorul forței superioare.

Însă corectarea are loc datorită faptului că atragi forța superioară care te influențează într-un mod înțelept și sensibil prin ridicarea MAN. Când îți ridici dorința pentru corectare, de unitate, lumina correctării coboară la tine.

De la KabTV „ Fundamentele Cabalei” 18/08/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Studiez Cabala de trei ani și în tot acest timp sunt într-un sentiment constant de fericire și beatitudine de la studiu și nu am nicio descendență. E rău?

Răspuns: Asta-i grozav! Continuați doar în acest fel.

Sunt oameni care avansează prin suferință, prin tot felul de remuşcări. Și sunt cei care înaintează din bucurie, din înțelegerea că ei sunt norocoșii.

Ești din al doilea tip. Te invidiez. Noroc!

Dintr-o discuție la videoconferința MAK

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În Tora se spune că poporul a intrat în țara lui Israel. Aceasta înseamnă că acei oameni care au o adevărată cerere pentru dezvăluirea lumii spirituale depun toate eforturile pentru a-și schimba dorința de la primire la dăruire. Și în măsura în care această dorință se formează în ei, ei încep să simtă lumea superioară.

Fiii lui Israel au intrat în acest pământ cu multe dorințe egoiste, dar cucerindu-le treptat, le-au schimbat în dăruire, legătură și iubire. Aceasta este cucerirea pământului lui Israel — treptat și foarte dificil.

Au lucrat asupra lor pentru o perioadă prelungită de timp și, în măsura în care toată lumea s-a schimbat și toți s-au unit unul cu celălalt, poporul Israel a apărut ca o masă comună cu o singură dorință, cu o singură intenție.

Toate dorințele lor sub influența luminii superioare, care se numește ajutorul Celui Atotputernic, s-au transformat treptat de la dorința de a primi la dorința de a dărui. În asta constă recuperarea pământului Israel.

Din „Secretele cărții eterne” de la KabTV, 30.8.21

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce acceptați Cabala doar ca cunoaștere a universului? Universul este unul, Creatorul este unul. De ce ești atât de categoric?

Răspuns: Cu cât studiezi mai mult Cabala, cu atât vezi mai mult că aceasta include toate celelalte metode. Natura nu le respinge, ci explică pur și simplu modul în care umanitatea trece la diferite niveluri de dezvoltare.

Toate au loc până când o persoană ajunge într-o stare în care poate absorbi o imagine universală a universului, a lumii, a umanității, a dezvoltării acesteia deasupra egoismului său și apoi ajunge la Cabala.

Prin urmare, Cabala a fost ascunsă până în vremea noastră și abia acum se dezvoltă treptat, astfel încât, ca rezultat al căutării, umanitatea trece prin multe etape diferite de dezvoltare sub influența altor metode private care sunt studiate în cadrul egoismului, și nu ridicându-se deasupra lui, ajunge la concluzia că în interiorul egoismului însuși nu există nimic de căutat – doar să ieși din el, să te ridici deasupra lui.

Trecând prin toate aceste etape și studiindu-le, văd personal rădăcinile tuturor metodelor și teoriilor posibile și, prin urmare, predau numai Cabala. Insist că natura este sistemul universal pentru a schimba o persoană în această lume și a o ridica la cel mai înalt nivel.

Există două forțe în natură: primirea și dăruirea. Cabala urmărește să se asigure că o persoană, lucrând cu egoismul, se poate ridica deasupra puterii de a primi și a stăpâni următorul nivel al naturii – puterea dăruirii.

De la „Videoconferința” KabTV

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→