Medium a publicat noul meu articol “Omicron? Ce este mai rău urmează să vină”

A trecut o lună de când a apărut pentru prima dată Omicron, noua variantă Covid. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) tulpina se răspândește „într-un ritm pe care nu l-am văzut la nicio variantă anterioară”. De asemenea, OMS avertizează că, deși „Șaptezeci și șapte de țări au raportat acum cazuri de Omicron… realitatea este că Omicron este probabil în majoritatea țărilor, chiar dacă nu a fost detectat încă”.

Totuși, valul Omicron nu ne spune nimic din ceea ce valurile anterioare nu ne-au spus. Singurul motiv pentru care este aici este că nu am fost atenți în valurile anterioare, așa că a apărut o formă mai rapidă, mai indisciplinată. Cu cât ignorăm mai mult mesajul pe care îl primim prin virus, cu atât tulpinile vor deveni mai dăunătoare, iar alte dezastre naturale li se vor alătura pentru a transmite mesajul.

Ne gândim la creație ca fiind formată din piese distincte, dar, în adevăr, aceste piese formează o singură unitate, un organism ale cărui organe funcționează în codependență inseparabilă. Singura parte a creației care nu ține seama de acest modus operandi este omenirea. Drept urmare, ne comportăm contrar modului în care funcționează întreaga creație, ceea ce ne pune în contradicție cu toată realitatea. Acesta este motivul pentru care simțim că natura este ostilă și beligerantă față de noi. Dacă ne-am comporta sincronizat cu restul naturii, am simți armonie și pace în tot ceea ce se întâmplă.

Pandemiile și alte dezastre naturale sunt consecința incongruenței noastre cu natura. Dacă dedicăm ceva timp și efort științific pentru construirea unei societăți reciproce care este izolată de restul societății și ai cărei membri se străduiesc să construiască relații calde, am putea vedea efectele asupra sănătății membrilor grupului.

Din păcate, nu văd omenirea să încerce asta; pur și simplu suntem prea egoiști pentru a putea face asta. În aproape fiecare țară există proteste și neîncredere între cetățeni și autorități. Chiar și șefii de stat, care îndeamnă oamenii să urmeze instrucțiunile, sunt prinși petrecând fără măști sau distanța necesară.

Cu toate acestea, spiritul sfidător al oamenilor nu este neapărat negativ, pentru că indică schimbări profunde. Oamenii de astăzi nu mai sunt dispuși să urmeze ordine de niciun fel. Drogurile care erau ilicite cu doar câțiva ani în urmă sunt acum permise chiar și în scopuri „recreative”, iar oamenii sunt în general mai luptători față de ordinele autorităților.

Din toate aceste motive, ce-i mai rău urmează să vină. După părerea mea, ne apropiem de un moment în care apare un virus atât de violent care ne va obliga să stăm acasă, să sigilăm geamul, să filtram aerul pe care îl lăsăm să intre, să spălăm mâncarea pe care o mâncăm cu săpun înainte de a o atinge și (cumva) să ne curăţăm apa de băut.

În momentul de față, o conexiune spirituală în care simțim că facem parte cu toții dintr-un singur mecanism pare exagerată. Cu toate acestea, este ceea ce stă la baza naturii. Prin urmare, pe măsură ce loviturile naturii devin din ce în ce mai dese și mai intense, ne va face să apelăm la conexiunea dintre noi ca singura salvare. În acel moment, vom fi de acord să învățăm cum să formăm solidaritate și unitate și cum să facem loc pentru alții în inimile noastre.

În acel moment, când ne-am inversat natura de la a primi la a dărui, vom descoperi frumusețea și bucuria dăruirii. Într-o astfel de stare, nicio pandemie nu ne va agresa. Mai mult, vom învăța să apreciem ego-ul, care în felul său strâmb, ne-a determinat să dezvăluim binele și plăcutul din creație. Este așa cum au spus înțelepții noștri: „Ca avantajul luminii din interiorul întunericului”.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Dintre toate tensiunile – cea mai rea este cea dintre SUA și Israel”

În decembrie, începem să ne gândim la anul care a trecut și la ce putem căuta în anul care vine. Când 2020 se apropia de sfârșit, oamenii erau optimiști că, cu Covid și toate acestea, 2020 a fost cel mai rău pe care l-am putea avea, iar acum că avem vaccinuri, lucrurile ar fi din nou bine. Dar până la jumătatea lunii ianuarie, meme-urile au început să circule pe rețelele de socializare spunând „Am văzut mostra, mulțumim, vrem 2020 înapoi”. De atunci, lucrurile au mers din rău în mai rău. Dacă ar fi să rezum totul într-un singur cuvânt, ar fi „extreme”. 2021 a fost un an al extremelor. Cu toate acestea, există un pericol care este destinat să fie mai extrem decât toate, deși este încă ușor acoperit: tensiunea dintre SUA și Israel. Foștii aliați sunt pe cale să devină ostili.

În actuala administrație americană, există oameni care nu numai că nu sunt de acord cu Israelul, dar, în opinia mea, nu sunt de acord cu existența Israelului, deși în acest moment nu o vor admite. Nu-mi place, dar nu-i pot învinovăți pe americani că urăsc Israelul. Prin propriile noastre acțiuni, ne transformăm viața de la plăcută și pașnică la dureroasă și sângeroasă. Și pentru că așa va fi pentru noi, așa va fi și pentru întreaga lume.

Israelul este în centrul lumii. Nu spun asta pentru că trăiesc aici sau pentru că sunt evreu. Este în centru din motive obiective, iar istoria o dovedește. Mark Twain a notat în „Despre evrei”, „… Trandafirul egiptean, babilonian și persan au umplut planeta cu sunet și splendoare, apoi s-au stins în vise și au murit. Grecii și romanii l-au urmat și au făcut o gălăgie imensă și au plecat. …Toate lucrurile sunt muritoare, cu excepția evreului; toate celelalte forțe trec, dar el rămâne. Care este secretul nemuririi lui?”

În mod similar, John Adams, cel de-al doilea președinte al Statelor Unite, a scris într-o scrisoare către Francis Adrian Vanderkemp: „Dacă aș fi ateu și aș crede în soarta eternă oarbă, aș crede în continuare că soarta i-a rânduit pe evrei să fie cei mai buni, un instrument esenţial pentru civilizarea naţiunilor. Dacă aș fi un ateu al celeilalte secte, care cred… că totul este ordonat din întâmplare, aș crede că întâmplarea le-a ordonat evreilor să păstreze și să propage întregii omeniri doctrina unui suveran suprem, inteligent, înțelept și atotputernic al universului, pe care îl cred a fi marele principiu esențial al oricărei moralități și, în consecință, al întregii civilizații”.

Nu numai cei doi, ci majoritatea oamenilor care studiază istoria recunosc centralitatea poporului Israel în evenimentele mondiale. Există un motiv întemeiat pentru asta și unul dintre cei mai înțelepți oameni din istoria evreiască contemporană, Rav Kook, l-a articulat frumos. În cartea sa Orot HaRaaiah, el a scris: „Omenirea merită să fie unită într-o singură familie. În acel timp, toate certurile și rea-voința care decurg din împărțirea națiunilor și granițelor lor vor înceta. Cu toate acestea, lumea are nevoie de rafinament, prin care umanitatea este desăvârșită prin caracteristicile unice ale fiecărei națiuni. Această deficiență este ceea ce va completa Adunarea Israelului”.

Într-adevăr, rolul poporului evreu și motivul supraviețuirii sale împotriva oricăror nenorociri este de a aduce caracteristicile unice ale națiunilor într-o totalitate și unitate cuprinzătoare. Fiecare națiune care suferă de diviziune dă vina pe evrei pentru că fiecare persoană care simte ură față de ceilalți simte subconștient că evreii o provoacă. Oamenii nu pot identifica motivul urii lor față de ceilalți – adică pentru că oamenii care au fost aleși să aducă lumina unității în lume se ceartă între ei – dar simt foarte clar că, într-un fel faptul că își urăsc aproapele este vina evreilor.

Între timp, evreii sunt neglijenţi. În loc să lucrăm la unitatea noastră, ne bălăcim în diviziune și ne legăm cu dușmanii noștri pentru a înlătura rivalii politici. Când lumea ne arată cu degetul învinovățitor, arătăm spre colaborarea noastră cu inamicii noștri ca dovadă a nevinovăției noastre.

Dar lumea nu are nevoie de adularea noastră față de dușmani; are nevoie ca noi să ne conectăm între noi. Unitatea internă și solidaritatea sunt „rafinamentul” la care s-a referit Rav Kook în cuvintele sale. Aceasta este deficiența pe care trebuie să o satisfacem. Lumea se uită la noi să dăm un exemplu. Simplul fapt că ne învinuiește pentru necazurile sale demonstrează că își pune speranțele în noi. Dacă vom arăta calea spre unitate, lumea ne va urma. Dacă continuăm să ne luptăm, lumea se va lupta și ea și va începe cu lupta împotriva noastră.

Cu toate acestea, lumea nu va fi mai bine, dacă va decide să ne „pedepsească” pentru păcatele noastre, așa cum au făcut-o naziștii. Se va decide să o facă dacă evităm chemarea noastră, dar nu va face viața mai ușoară omenirii. Până la urmă, ce va rămâne din neamul nostru, cei care rămân după apropiata anihilare, vor trebui să facă ceea ce putem face noi acum înainte să izbucnească furtuna.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Comentariu: Lipsa de bucurie a vieții materiale și dorința de a înțelege sensul acesteia este foarte asemănătoare cu o stare de depresie.

Răspunsul meu: Nu. Am experimentat aceste stări, nu sunt deloc depresive. Poate că există un fel de depresie în ele, deoarece o persoană nu poate fi entuziasmată de ceea ce îi interesează pe alții. Se uită la lumea din jurul său: Ce îi face pe oameni să râdă? Ce admiră ei până la urmă?

Faptul este că oamenii trec prin depresie pe calea dezvăluirii acestei dorințe adevărate. Prin urmare, depresia este o problemă atât de comună în lumea de astăzi, încât chiar și animalele de companie se infectează cu ea de la stăpâni. Antidepresivele sunt produse și pentru animalele de companie.

Toate straturile naturii depind unele de altele. Sunt sigur că la plante, dacă am fi capabili să le examinăm corect, am găsi depresie.

Din KabTV “Prim-plan. Centauri”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→