Întrebare: Ce este viața conform Cabala? Ce ne dă sentimentul că suntem în viață?

Răspuns: Conform Cabala, volumul universului în care ne simțim astăzi și îl numim lumea noastră este o parte foarte mică a întregului univers.

Rămânem în el un anumit timp, experimentăm diverse evenimente pentru a acumula unele informații speciale, apoi ieșim din această stare pentru a intra într-una superioară și pentru a începe să simțim întregul volum al universului în adevărata sa formă, nu lumea noastră, ci universalul, ceea ce se numește lumea superioară, care o include pe a noastră.

Prin urmare în Cabala, despre existența noastră în raport cu acest întreg volum se discută ca despre un vis, ca despre o senzație mică, deloc evidentă, a vieții reale. Viața reală este complet diferită de ceea ce simțim astăzi.

În practică, trăim doar existența noastră animală pentru că tot ceea ce facem este să ne servim corpul animal, astfel încât să se simtă bine și confortabil. Încercăm să îi oferim toate plăcerile pe care vrea să le absoarbă și să facem totul cât mai confortabil pentru el.

Imaginează-ți că animalul tău iubit locuiește lângă tine și ai grijă de el tot timpul; aceasta este în principiu viața noastră. La fel ca animalele, ne dorim să avem copii, vrem ca ei să se simtă bine, ne străduim să le asigurăm viitorul. La animale, acest lucru se manifestă foarte clar la nivel instinctiv. Preocuparea lor pentru ei înșiși și pentru generația viitoare este principalul lucru, pe lângă elementele esențiale pentru existență, cum ar fi hrana și adăpostul.

Deci în acest sens, suntem animale în lumea noastră în raport cu lumea superioară, unde suntem numiți „om”.

Din KabTV “Prim-plan. Misterul Sfinxului” 2/5/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Vreau ca suferințele mele să fie suferințe ale iubirii, din faptul că nu știu să-mi iubesc prietenii și să-l iubesc pe Creator. Dacă vreau să-mi schimb suferințele cu suferințe de iubire, astfel încât în loc de ură și respingere a prietenilor  mei și a Creatorului să ajung să iubesc, atunci prin aceasta, transform tot răul în bine.

În acest caz, nu voi simți niciodată vreo nedreptăţire, rău sau durere. Dacă mă străduiesc să mă conectez cu prietenii mei, atunci acesta va fi un medicament universal, care mă protejează de orice nenorocire.

Trebuie să simt că, atunci când mă despart de grupul de zece, cad într-o mare furioasă, sunt aruncat din barcă. Așa trebuie să mă simt în legătură cu viața mea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/21/21, Scrierile lui Baal HaSulam, Shamati #104 “Și Sabotorul s-a aşezat”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne judecă natura și de ce ne pedepsește prin toate loviturile pe care le simțim?

Răspuns: Întreaga natură este globală și integrală. Ne cere să o observăm într-un mod conștient, științific și rațional, prin regula conexiunii integrale între toți și să construim toate sistemele din societatea umană conform acestei reguli.

Această regulă există la nivelurile mineral, vegetal și animal, ca parte a funcționării lor naturale, în mod instinctiv. Dar în om, ego-ul nostru ne împinge să distrugem aceste forme ale naturii.

Odată ce omul se corectează prin conectarea la toată lumea, vom ajunge la starea în care toate celelalte forme de viață, nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii se vor echilibra și lumea va fi cu adevărat în pace.

Din KabTV “Conversaţie cu ziariştii” 11/28/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Ce poți să-i spui unei persoane care știe că boala lui este incurabilă, că zilele îi sunt numărate și este chinuit de frica morții?

În primul rând, trebuie să ne amintim că totul vine de la Creator pentru a atinge scopul final. Și în ceea ce privește scopul ultim, este clar că fiecare dintre noi își va lua în cele din urmă rămas bun de la această viață fizică, de la această lume cea mai de jos, cea mai grea și cea mai obscură.

Prin urmare, principalul lucru este să încerci să fii conectat la scop cât mai mult posibil. Nu este nimic de care să vă fie teamă, pentru că toată lumea va simți într-o zi că această viață materială se termină și trebuie să vă legați mai strâns de următoarea viață, cea spirituală.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Canala 12/21/21, Scrierile lui Baal HaSulam, Shamati #104 “Și Sabotorul s-a aşezat”

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Unul dintre cele mai comune concepte de astăzi este că omul trăiește doar o dată. Cu toate acestea, conform cercetărilor unor sociologi, frica de moarte este una dintre cele mai puternice trei temeri pe care le experimentează majoritatea oamenilor.

Dar dacă o persoană trăiește o dată, de ce i se dă inițial cunoștința că este muritor?

Răspuns: Desigur, ar fi mai bine dacă am fi ca niște animale, care nu înțeleg ce înseamnă moartea. Se tem de moarte instinctiv, dar nu au sentimentul „Nu voi exista”.

Iar oamenii care se află, aș spune încă la un nivel rudimentar de dezvoltare, nici ei nu au un astfel de sentiment. Și apoi apare nu frica de moarte, ci frica de dispariție.

De ce i se dă asta unei persoane? Ca să devină om. Dar în schimb, încercăm să folosim rațional această frică pentru ridicarea noastră, pentru dezvoltarea noastră. Drept urmare, încercăm să suprimăm cumva această frică, să o camuflăm și să o ascundem astfel încât să nu apară în noi.

Orice priveşte moartea, o îndepărtăm de noi înșine, fie că este vorba de un cimitir, o morgă, spitale sau aziluri de bătrâni, totul este acolo undeva, dar ne gândim mai puțin la asta și le atingem doar dacă este necesar. Iar ce este dincolo și dacă va fi ceva după, nu știm deloc.

Prin urmare, încercăm cu toată puterea să ne atașăm de anii în care existăm cu adevărat. În loc să privească la sfârșitul vieții sale, o persoană se uită la generația tânără și se implică în ea de parcă și-ar vedea continuarea în ea.

Dar, de fapt, aceasta nu este altceva decât auto-înșelare, pentru că nu avem habar. Nu există o viziune corectă și clară a ceea ce există după moarte. De ce este totul atât de ridicol, atât de ciudat? De ce există totul? Aceasta este cea mai importantă problemă a omului și a umanității.

La urma urmei, dacă nu ar exista moartea, întreaga noastră viață s-ar schimba: viziunea mea asupra lumii, atitudinea mea față de ea. Să spunem că am trăi la nesfârșit, că nu ne schimbăm, nu îmbătrânim. N-am avea idee cum am exista, care ar fi relația noastră unul cu celălalt, ce lume complet diferită am construi.

Din KabTV “Prim-plan. Misterul Sfinxului” 2/5/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→