Daily Archives: 22 ianuarie 2022

Nu orice cabalist este un profet, dar orice profet este un cabalist

Întrebare: Ar putea profeții să greșească și, au existat profeți mincinoși?

Răspuns: Profeții falși sunt acei oameni care pur și simplu au știut să se expună publicului și publicul i-a crezut. Dar este imposibil de stabilit cine este un profet fals și cine nu.

Întrebare: De ce a existat o perioadă istorică atât de mare precum cea a profeților? Pentru ce a avut loc?

Răspuns:: Profeții sunt cabaliști care au atins nivelul de profeție, care au dezvăluit întregul univers și au lucrat pentru el.

Un cabalist care atinge Creatorul la un anumit nivel este numit profet. Prin urmare, nu orice cabalist este un profet, dar orice profet este un cabalist.

Un profet este cel care vorbește Creatorului. Ce înseamnă? Creatorul nu este un obiect material, este natura.

O persoană care pătrunde adânc în natură, în așa fel încât comunică cu ea bilateral, îi înțelege cauzele, consecințele, forțele pozitive și negative și simte această armonie a interacțiunii naturii în ambele direcții, este numită profet.

Întrebare: Se pare că poți vorbi cu natura. În sursele primare, se spune că îl poţi auzi pe Dumnezeu și se poate vorbi cu El. Există vreo diferență aici?

Răspuns: Da. Diferența este în profunzimea sau înălțimea înţelegerii naturii.

KabTV “Stări” Spirituale 12/21/22

“Tragedia bunurilor comune este realitatea noastră” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinTragedia bunurilor comune este realitatea noastră

Un termen larg cunoscut, cel puțin în mediul academic, este „tragedia bunului comun”. Termenul „bun comun” descrie o resursă pe care toată lumea o poate folosi gratuit, cum ar fi aerul. Profesorul de drept la Facultatea de Drept de la Harvard Lawrence Lessig explică că tragedia este că atunci când există o cantitate limitată de bunuri comune, concurența asupra acestora duce la epuizarea lor, deoarece oamenii lucrează din interes propriu, în timp ce dacă ar fi fost atenți, toată lumea ar fi avut suficient din ele.

Până de curând ne-am gândit că putem emite în atmosferă cât de mult gaz ne dorim, fără consecințe. Drept urmare, am poluat întreaga atmosferă a Pământului. Ne-am gândit că putem arunca în oceane la infinit, dar am poluat toate oceanele Pământului. Am epuizat rezervoarele de apă dulce ale Pământului, am contaminat solul Pământului și am transformat întreaga noastră planetă într-un loc abia locuibil. Am provocat o tragedie mondială a bunurilor comune și acum plătim pentru asta. Ultima noastră soluție este un efort comun de a ne schimba comportamentul dar pentru a ne schimba comportamentul, va trebui să ne schimbăm pe noi înșine, chiar de la temelia ființei noastre.

Ecologistul Garrett Hardin a popularizat conceptul de tragedie a bunului comun într-un eseu intitulat „Tragedia bunurilor comune: problema populației nu are o soluție tehnică, are nevoie de o extindere fundamentală a moralei”. În cartea sa Viitorul ideilor, Lessig citează explicația lui Hardin: „„Imaginați-vă o pășune deschisă tuturor” scrie Hardin, și luați în considerare comportamentul așteptat al „păstorilor” care cutreieră acea pășune. Fiecare păstor trebuie să decidă dacă mai adaugă un animal la turma sa. Luând o decizie de a face acest lucru, scrie Hardin, … păstorul beneficiază de încă un animal, totuși toată lumea suportă costul, deoarece pășunea are o vacă în plus la consum. Și aceasta definește problema: orice costuri există în adăugarea unui alt animal sunt costuri pe care alții le suportă. De beneficii însă se bucură un singur păstor. Prin urmare, fiecare păstor are un stimulent să adauge mai multe vite decât poate suporta pășunea în ansamblu. …Aici este tragedia. Fiecare om este blocat într-un sistem care îl obligă să-și mărească turma fără limită într-o lume care este limitată. Ruina este destinația către care toți oamenii se îndreaptă, fiecare urmărindu-și propriul interes, într-o societate care crede în gratuitatea bunurilor comune. Gratuitatea bunurilor comune aduce ruină tuturor”.

Cu toate acestea, Hardin concluzionează în articolul său: „Educația poate contracara tendința naturală de a face un lucru greșit, dar succesiunea inexorabilă a generațiilor are nevoie ca baza acestei cunoașteri să fie în mod constant reîmprospătată”.

Hardin și-a scris lucrarea în 1968, când conștientizarea impactului comportamentului nesăbuit al umanității era la început. De atunci nu am mai învățat nicio lecție. Nu ne-am reîmprospătat educația; nici măcar nu am început.

Bunurile comune gratuite ale Pământului sunt finite, deși am dori să credem contrariul. „Folosirea bunurilor comune ca o groapă de gunoi nu dăunează publicului fără condiții de frontieră, deoarece ele nu există public” scrie Hardin în legătură cu primii coloniști albi din SUA. Dar „același comportament într-o metropolă este insuportabil”.

Acum că am epuizat bazinul de aer proaspăt al Pământului, apa proaspătă și sursele de hrană, deficitul începe să ia amploare. În mod alegoric, ne-am împrumutat de la un magazin care părea să nu aibă proprietar, dar ne-am înșelat, iar acum acesta încasează datoria.

Cu toate acestea, putem evita catastrofa iminentă a epuizării. Dacă aplicăm (în sfârșit) autoeducația de care avem atât de mare nevoie să o aplicăm, vom descoperi că există o mulțime de hrană, aer proaspăt și apă proaspătă pentru toți. Producem deja mult mai mult decât consumăm. Dacă am avea simțul responsabilității reciproce, iar mărfurile ar ajunge efectiv către oamenii care au nevoie de ele, am reduce producția atât de dramatic încât nu ne-am face griji cu privire la cotele de emisii și alte limitări.

Rădăcina problemei noastre nu este că epuizăm Pământul, ci că încercăm să ne distrugem sau măcar să ne controlăm unii pe alții. Drept urmare, provocăm întregii naturi și nouă înșine o tragedie existențială.

Ne vom putea schimba modus operandi doar dacă ne schimbăm motivația, de la a-i distruge pe alții la a-i construi. Când vom realiza că putem înflori doar într-un mediu social înfloritor, vom începe să ne gândim la ceilalți într-un mod constructiv și prosocial și apoi vom transforma lumea.

Acesta este motivul pentru care astăzi, un proces educațional de instalare a conștientizării că toți suntem dependenți unii de alții în toate privințele ar trebui să fie componenta esențială, piatra de temelie a oricărui program menit să atenueze orice problemă: de la depresie la defrișare.

“De ce toată lumea crede că suntem atât de groaznici” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinDe ce toată lumea crede că suntem atât de groaznici

Law enforcement vehicles are seen in the area where a man has reportedly taken people hostage at a synagogue during services that were being streamed live, in Colleyville, Texas, U.S. January 15, 2022. REUTERS/Shelby Tauber
Cu cât umanitatea evoluează mai mult, cu atât instalează mai mult reacții negative pe toate nivelurile naturii. Dar efectul său advers este resimțit cel mai puternic la nivel uman. În cadrul nivelului uman există și diviziuni: sunt evreii și există restul lumii. Nu mă crezi? Dacă verificați câte rezoluții ONU privesc Israelul și câte privesc restul lumii, veți constata că în toate comitetele majore, precum Consiliul pentru Drepturile Omului sau Consiliul de Securitate, Israelul face obiectul rezoluțiilor ONU de câteva ori mai mult decât toate ţările lumii la un loc! În plus, toate acele rezoluții sunt condamnări și solicită Israelului să-și corecteze comportamentul.

Dacă întreaga lume simte că Israelul este de câteva ori mai rău decât toate țările lumii la un loc, este logic ca ei să se ocupe doar de noi, principala problemă a lumii. Prin urmare, indiferent de nivelul de antisemitism și de sentimente anti-Israel pe care lumea le-a exprimat până acum, va crește cu siguranță.

Este scris că Israelul a devenit o națiune la poalele Muntelui Sinai când s-au unit „ca un singur om cu o inimă”. Totuși, este de asemenea scris că, atunci când Israel a primit legea unității, porunca de a se iubi unii pe alții ca pe ei înșiși, ura pentru Israel a coborât asupra națiunilor lumii (Midraș Rabba, Shemot 2:4).

Din acea zi fatidică suntem datori să fim o națiune model, să dăm un exemplu de unitate întregii lumi. În cuvintele înțelepților noștri, aceasta a fost numită a fi „o lumină pentru națiuni”. Când reușim suntem salutați ca niște eroi și lumea simte că poate învăța din exemplul nostru cum să-și gestioneze treburile. Când eșuăm, și de cele mai multe ori o facem, suntem condamnați ca ticăloși și învinovățiți pentru toate problemele din lume, în special pentru conflicte.

De la înființarea națiunii noastre, toți înțelepții de-a lungul generațiilor au confirmat legătura dintre unitatea noastră și bunăstarea lumii. Cu toate acestea, în ultimul secol sau cam așa ceva, ne-am dezvoltat atât de mult în materialitate încât ne-am pierdut orice simț al obligației noastre. Termenul Tikkun Olam [corectarea lumii] pe care atâtor lideri evrei le place să-l folosească în sens etic, nu se referă de fapt la nicio altă națiune. Se referă numai la corectarea sina’at hinam [ura reciprocă fără motiv] care ne împiedică să fim „o lumină pentru națiuni” și permite îndreptarea lumii.

Ceea ce definim ca fiind antisemitism sau ca antisionism este într-adevăr cererea națiunilor cărora le dăm exemplul pe care suntem obligați să-l dăm: un exemplu de unitate.

Oamenii definesc spiritualitatea în multe feluri, dar dacă există o lege în lumea noastră care este cu adevărat spirituală și totuși prezentă deschis printre noi, aceasta este antisemitismul. Nu există o modalitate rațională de a o explica, totuși toată lumea o simte și nu poate rezista. Prin urmare, explicațiile raționale nu vor vindeca și nici măcar nu vor diminua antisemitismul.

Singurul remediu pentru ura pentru evrei este iubirea pentru evrei, și anume ca evreii să învețe să se iubească unul pe altul fără alt motiv decât pentru a da un exemplu de unitate față de ură, astfel încât întreaga lume să fie vindecată de conflict. Numai când vom urma această lege spirituală unică vom fi eliberați de cea mai veche, mai persistentă și mai malignă dintre toate urile.