Daily Archives: 26 ianuarie 2022

Iubirea este un mijloc de revelare a Creatorului

597.01Întrebare: Studiezi Cabala de mai bine de patruzeci de ani. Chiar nu există o altă cale de a-l revela pe Creator în afară de iubire?

Răspuns: Dacă iubirea pentru creaturile Sale este singura Lui calitate și nu există nimic altceva, atunci cum putem să-L explorăm dacă nu posedăm acest instrument – iubirea? Numai atunci vom putea să-L descoperim, să-L simțim și să știm cum să ne apropiem de El.

Întrebare: Dar în Evul Mediu existau pustnici, chiar și printre cabaliști, care se retrăgeau din lume pentru câteva luni și îl atingeau pe Creator. Asta înseamnă că era încă posibil să te apropii de Creator într-un anumit fel. Este numai prin iubirea creației? Sunt atât de multe metode spirituale.

Răspuns: Și ei vorbesc cu toții despre asta. Dacă aceste metode sunt cel puțin oarecum apropiate de adevăr, atunci  acestea vorbesc despre iubire.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 12/14/21

Să te salvezi pe tine sau copilul?

560Comentariu: Ai primit o scrisoare de la un tânăr.

Bună ziua, dragă Michael!

Știu că mă vei ajuta. Sunt abonat la toate programele tale. Să fii sănătos! Acesta este lucrul cel mai important.

Sunt imobilizat la pat încă din copilărie. Am o boală rară, care evoluează. Eu și iubiții mei părinți ne luptăm cu asta încă din copilărie. Dar s-a agravat în ultima vreme. Este dureros să mă mișc. Și recent, în urmă cu doar șase luni, a apărut o nouă metodă de tratament care a ajutat deja pe mulți să se recupereze. Dar necesită un transplant de organe de la o rudă apropiată.

Tatăl meu a decis imediat să devină donatorul meu. A fost testat și totul a ieșit bine. Dar am aflat că este foarte periculos pentru tatăl meu. Nu este chiar atât de sănătos și nimeni nu știe cum îl va afecta operația. Când am aflat despre asta, i-am spus tatălui meu că nu sunt de acord, că nu vreau transplantul, dar el a insistat. El nu vrea să audă nimic. Ce ar trebui să fac? Cum să îl conving? Eu nu vreau! Mi-e frică. Firește, vreau să mă fac bine, dar mi-e teamă pentru tatăl meu! Mama mea nu spune nimic și nici sora mea nu spune nimic.

Îți scriu ție. Ajută-mă! Sunt epuizat când mă gândesc la asta! Între timp, starea mea se înrăutățește.

Răspunsul meu: Trebuie să-i oferi tatălui tău oportunitatea de a-ți da din nou viață. Îmi pare rău pentru tine și pentru tatăl tău. Este ceva prin care trebuie să treceți împreună.

Întrebare: Dar ce va simți el dacă va accepta?

Răspuns: Ei trec prin asta împreună, prin această operație, împreună!

Întrebare: Adică, ca și cum tatăl îi dă din nou viață?

Răspuns: Da! Iar băiatul înțelege deja, se vede din scrisoarea lui, că altfel va avea un sfârșit tragic. Cum va putea trăi tatăl său dacă băiatul moare?

Întrebare: Deci, printre altele, el își salvează tatăl?

Răspuns: Bineînțeles. Ar trebui să-i dea tatălui său posibilitatea de a-l ajuta.

Comentariu: Nu e de mirare că a scris că atât mama cât și sora mea sunt tăcute.

Răspunsul meu: Pentru că aceasta este decizia lui personală.

Comentariu: Se va maturiza instantaneu, va deveni un adult de îndată ce va lua această decizie.

Răspunsul meu: Adevărat.

Comentariu: Ce întrebări mature pentru acești copii!

Răspunsul meu: Viața este plină de decizii provocatoare.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” de la KabTV 11/1/21

Creatorul va avea grijă de nevoile noastre

934Întrebare: Toate nevoile unui copil sunt asigurate de pântecele mamei. Ar trebui ca grupul să asigure, de asemenea, toate nevoile unui prieten?

Răspuns: Nu toate nevoile unui prieten, ci mai degrabă nevoile sale spirituale.

Deasupra grupului se află Creatorul. Iar dacă un prieten se anulează în fața grupului, Creatorul va avea grijă în mod clar ca el să primească de la acesta tot ceea ce este necesar

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22, „Anularea în fața prietenilor”, Lecția 2

“Jucându-ne de-a Dumnezeu” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinJucându-ne de-a Dumnezeu

Viața este plină de jocuri. Animale, bebeluși, copii, toată lumea se joacă. Când devenim adolescenți, începem diferite jocuri, care devin din ce în ce mai sofisticate în timp. Ne îmbrăcăm și scoatem personaje de icoane pe care le admirăm sau care ne influențează, dar în acest proces pierdem legătura cu cine suntem.

Jocurile sunt un mijloc natural de dezvoltare. Ele ne ajută să ne pregătim pentru următorul nostru nivel de dezvoltare – fizic, intelectual, emoțional sau spiritual. Pe măsură ce creștem, ajungem să simțim că trebuie să ne ascundem adevăratul sine și să ne îmbrăcăm într-o persoană care va fi populară. Așa începem să uităm cine suntem.

Pe măsură ce creștem, dezvoltăm noi persoane pentru fiecare nouă fază a vieții. Dezvoltăm o persoană pentru a fi cu prietenii, o persoană pentru a fi acasă cu familia, o persoană pentru a fi părinte, o persoană pentru a fi la serviciu, cu străinii sau oriunde mergem. În cele din urmă chiar și atunci când suntem singuri și nu avem nevoie să purtăm nu știm ce „persoană”, pentru că suntem atât de neobișnuiți să fim doar noi.

Uneori noaptea, înainte de a adormi ni se strecoară în minte o întrebare: „Cine sunt eu? Știu cu adevărat cine sunt fără toate măștile și imaginile pe care le-am îmbrăcat de-a lungul vieții? Și cel mai important, voi găsi vreodată din nou adevăratul “eu”?”

Răspunsul la această întrebare este că este posibil, dar cu o singură condiție. Trebuie să joci un joc special pentru asta și să îmbraci o persoană specială: trebuie să joci jocul de a fi Dumnezeu. Dumnezeu nu este un Moș Crăciun care stă pe un nor, sau o entitate care guvernează universul. Dumnezeu, cunoscut altfel sub numele de Creator, este o calitate, un atribut: Dumnezeu este o calitate a dăruirii absolute și a grijii față de ceilalți. Doar calitatea bunătății absolute poate genera ceva, deoarece orice altceva privește în interior pentru a se mulțumi pe sine mai degrabă, decât în ​​exterior pentru a construi o ființă nouă și independentă.

Așa cum o mamă dă viață prin iubirea ei, Creatorul dă viață prin iubirea Lui. Dacă vrem să ne regăsim adevăratul sine, trebuie să ne jucăm de a fi asemenea Creatorului, într-o stare de pură dăruire și grijă față de ceilalți.

Poate fi incomod la început, dar la fel este și cu fiecare “persoană” cu care ne-am îmbrăcat. Așa cum fiecare persoană devine naturală după un timp, tot așa va fi și personajul celui care dăruie.

A juca jocul de-a Dumnezeu înseamnă a urmări să devii asemănător cu calitatea dăruirii, calitatea care generează întreaga viață. Este cel mai complicat și mai complex joc existent. De asemenea, este de departe cel mai plin de satisfacții.

Nu există perdanți în acest joc, pentru că poți juca atât timp cât vrei, până când câștigi. Când câștigi, devii persoana pe care o jucai. Cu alte cuvinte, calitatea dăruirii devine a doua natură, o nouă natură pe care o plasezi deasupra celei originale și ambele există în tine.

Odată ce ați obținut acea altă natură, percepția voastră se extinde pentru a cuprinde toată realitatea. Înțelegi brusc de ce se întâmplă totul pentru că vezi lucrurile din aceeași perspectivă care a creat totul și susține totul. Înțelegi nu numai prezentul, dar și trecutul și viitorul devin cunoscute, iar „timpul” capătă un sens cu totul nou. Pe măsură ce percepția noastră devine nemărginită, la fel și simțul existenței noastre, iar viața și moartea devin faze ale dezvoltării, în timp ce noi înșine le transcedem pe ambele, pe măsură ce devenim omniprezenţi şi omniscienţi, precum calitatea care a generat și care susține lumea.

“Și-au atins ființele umane întregul potențial ca specie?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Și-au atins ființele umane întregul potențial ca specie?

Ne vom atinge potențialul maxim atunci când ne deschidem inimile unul față de celălalt și, în inima noastră comună simțim o realitate complet diferită, deasupra limitărilor ego-ului nostru.

Ne vom afla atunci într-o stare în care vom putea oferi tuturor abundență prin gândurile noastre, trăind într-o rețea cu atâta conexiune reciprocă încât nimeni nu ar avea nevoie de altceva.

Trebuie doar să învățăm cum să folosim cea mai mare sursă de energie – forța superioară. O putem primi din aer. Există chiar aici și acum, dar nu o simțim.

Forța superioară este nesfârșită, deoarece este diferită de forța de primire care este natura noastră. Nu avem idee cum o mică scânteie din acea sursă de energie a pătruns în universul nostru, a creat galaxiile, planetele, oamenii, animalele și așa mai departe – că totul și toată lumea a fost creată dintr-o mică scânteie a acelei forțe. Înțelegi cât de puternică este? Noi încă nu o putem înțelege, până în ziua de astăzi. Pur și simplu vitalizează tot ceea ce există.

Cum putem profita de această sursă de energie? În primul rând, trebuie să înțelegem că proprietățile sale sunt cele ale iubirii, dăruirii și conexiunii. Echivalând forma noastră cu calitățile ei de iubire, dăruire și conexiune, atunci nu îi mai aducem nicio tulburare și o lăsăm să curgă nestânjenit în viața noastră.

Apoi ne vom realiza întregul potențial – descoperind întreaga amploare a iubirii, dăruirii și conexiunii dintre noi și cu forța superioară.

Bazat pe videoclipul „Cum poate atinge umanitatea întregul său potențial” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scrisă/editată de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Ai grijă ca toți să fie fericiți

962.1Întrebare: Rezultatele sondajului efectuat în mod regulat „Ce îngrijorează lumea?” au fost publicate. Coronavirusul nu mai este principala problemă care îi preocupă pe locuitorii Pământului; acesta este pe locul trei. A fost depășit de sărăcie și șomaj.

Sărăcia și inegalitatea socială privesc 33%, șomajul – 30%, iar coronavirusul – 29%. Apoi există corupția, criminalitatea, educația, schimbările climatice, emigrația și așa mai departe. La final, conținutul programelor sociale (Ipsos, „Coronavirusul nu mai este cea mai mare îngrijorare a lumii, deoarece este depășit de preocupările economice”).

La ce vom ajunge? Despre ce îi va păsa omenirii?

Răspuns: Când nu există un scop, este imposibil să vorbim despre ceva. Fiecare, ca o lebădă, un rac și o știucă, trage în propria direcție și atât.

Comentariu: Cu toate acestea, ei spun direct că o persoană vrea să fie fericită.

Răspunsul meu: Aceasta este o fericire separată pentru fiecare.

Întrebare: Aspirația unei persoane pentru fericirea sa nu o va duce la asta?

Răspuns: Făcând acest lucru, el se împiedică de dorința de fericire a tuturor celorlalți. Astfel, ei trag în direcții diferite.

Întrebare: Ar trebui ca aspirația să fie una, comună, spre un singur scop comun?

Răspuns: Da. Până nu ajungem la un acord, nimic din toate acestea nu se vor întâmpla.

Întrebare: Care este principala problemă care ar trebui să preocupe oamenii?

Răspuns: Oamenii ar trebui să fie preocupați de întrebarea pentru ce există, care este cel mai important lucru din viața lor și cum să ajungă la această stare. După aceea, pot deja să vorbesc despre lucrurile care mă împiedică sau mă ajută să ating acest obiectiv.

Întrebare: În opinia dumneavoastră, care ar trebui să fie scopul?

Răspuns: Să fii cu adevărat fericit.

Întrebare: Ce vreţi să spuneţi prin cuvântul „fericire”?

Răspuns: Când toată lumea este fericită, toată lumea este mulțumită, toată lumea este împlinită și toată lumea se simte bine.

Întrebare: Tocmai aţi spus că nu eu aș fi fericit, ci toată lumea să fie fericită?

Răspuns: Cum poate fi altfel? Dacă nu este toată lumea fericită, atunci până la urmă mă amenință și pe mine.

Comentariu: Deci, trebuie să-mi pese ca toți oamenii Pământului să fie fericiți.

Răspunsul meu: Numai în acest caz îmi pot garanta fericirea absolută.

Întrebare: În ce caz vor fi fericiți oamenii de pe Pământ?

Răspuns: Când toți se vor gândi exact la asta și se vor preocupa să-i facă pe toți ceilalţi fericiți.

Fericirea înseamnă să fii în armonie absolută cu natura minerală, vegetală, animală și umană.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 11/8/21

Deasupra simţirilor tale

938.04A merge prin credință deasupra rațiunii înseamnă a trece peste propria percepție, deasupra propriilor simţiri.

Îmi văd prietenii în felul lor obișnuit. Am o anumită idee despre ei. Dar pentru a mă trage mai aproape de Creator, trebuie să-i imaginez pe ei, nu pe Creator sau pe mine, ci pe ei fiind la un nivel superior și să încerc să mă conectez cu ei la nivelul la care mi-l imaginez. Asta înseamnă să avansezi prin credință deasupra rațiunii.

Și așa este de fiecare dată – din ce în ce mai sus și mai sus. Nu contează pentru mine ce văd. Despre asta este scris: „Au ochi, dar nu vor vedea; au urechi, dar vor auzi.” Așa, mi-i imaginez: din ce în ce mai sus!

Vreau să fiu împreună cu ei, în adeziune cu ei, și astfel mă aduce într-o stare în care încep să-L văd pe Creator prin ei! Asta e tot.

Cunoașterea este ceea ce văd și aud, iar mai presus de cunoaștere înseamnă că îmi imaginez că prietenii mei sunt la un nivl mai înalt, mai bun și mai pur.

Din Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22, “Adeziunea cu prietenii,” Lecţia 3