Întrebare: Spui că noi atingem Creatorul în senzațiile noastre prin conexiunea noastră. Încerc să țin cont de cele două principii „nu există nimeni în afară de El” și „bunul care face bine”.

Dar cu cât mă apropii mai mult de aceste două principii, văd o realitate plină de întuneric, de parcă m-aș afla într-o gaură neagră. Cum pot ajunge din acest întuneric la o stare plină de gloria Creatorului?

Răspuns: Sentimentul de întuneric este o stare minunată; adică nu ai nicio dorință de dăruire, iubire și legătură cu ceilalți. te inteleg bine.

Dar, în același timp, din această proprietate inversă, poți să simți și starea opusă, inversă. Deci imaginează-ți-o.

Faptul că simți egoism înseamnă că deja începi să percepi creația, ceea ce a creat Creatorul. El nu a creat altceva decât egoism. Iar tu, din această stare, pe care începi să o percepi, poți ajunge la ceva opus: „Ce înseamnă „reversul Lui””?

Așa se spune: „Manifestarea luminii din întuneric”. Avantajul luminii din întuneric, măreția luminii din întuneric. Așa că mergi înainte.

Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/6/22, „Apropierea Creatorului prin rețeaua de conexiuni dintre noi”, Lecția 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De unde știm dacă am primit darul de a gândi cu credință deasupra rațiunii sau dacă acesta este activat prin munca noastră de jos în sus?

Răspuns: Vine un moment când începem să auzim că trebuie să mergem în credința mai presus de rațiune.

Și, deși acest lucru nu se practică deloc în lumea noastră, trebuie să acționăm în acest mod, deoarece acesta este singurul mod de a dezvolta proprietatea dăruirii în noi înșine, în care vom începe să simțim lumea superioară, Creatorul și pe noi înșine, sufletul nostru, la un cu totul alt nivel.

A dezvălui Creatorul între noi înseamnă să ne tratăm unul pe altul așa cum face El, bunul care face bine. Și apoi, în asemănarea proprietăților, vom dezvălui Creatorul care umple totul.

Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/8/22, „Mergând în credință mai presus de rațiune”, lecția 5

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: De ce persoanele altruiste provoacă foarte des nu recunoştinţă, ci resentimente? Experții spun că asta se întâmplă pentru că ne îndoim de abnegația lor și vedem calculul din spatele tuturor acţiunilor lor. Astfel, faptele bune se transformă într-un minus consistent. Psihologii numesc acest fenomen de masă „sindromul derogării celor care fac bine”.

Se crede că cea mai sigură modalitate de a evita disprețul faptelor bune este să le faci în secret. Dacă alții află din greșeală despre ele, iar acest lucru va avea în cele din urmă un impact pozitiv asupra reputației tale, consideră-l doar un bonus. Oscar Wilde a spus foarte frumos: „Cel mai frumos sentiment din lume este să faci o faptă bună în mod anonim și să afle cineva.”

Răspunsul meu: Da. Alții află „întâmplător” între ghilimele.

Întrebare: Înseamnă că lumea noastră este construită în așa fel încât să nu putem face nicio acțiune altruistă?

Răspuns: Nu putem în niciun fel. Aceasta este natura noastră. Nu putem decât să facem mizerie peste tot, folosim, spargem și încălcăm. Nu putem acționa în alt mod. Prin urmare, trebuie să ne gândim la modul de a ne limita în mod rezonabil, în așa măsură încât să încălcăm cât mai puțin tot ce ne înconjoară.

Acest lucru este posibil doar prin educarea omului.

Întrebare: Există o faptă bună la nivelul lumii noastre?

Răspuns: O faptă bună la nivelul lumii noastre este atunci când ne tratăm lumea ca pe un cămin, comun tuturor, și suntem ca o singură familie și avem grijă de toată lumea.

Dacă o persoană are o astfel de atitudine, atunci desigur că vom pune această lume în ordine. Am depășit un vârf de consumerism excesiv, distrugere și denaturare a tot ceea ce este posibil, iar acum trebuie să punem puțin totul în ordine, adică să ne limităm în tot ceea ce nu este necesar.

Întrebare: Poate omul să ajungă la asta?

Răspuns: Natura îl va forța. Există așa ceva ca fiind necesar și suficient. Este necesară restrângerea reciprocă de către noi toți, care este voluntară și acceptată de fiecare dintre noi pentru a face ne planeta confortabilă pentru noi înșine și pentru generațiile viitoare.

Comentariu: Dar oamenii spun: „Asta este ceea ce dorim”. Există multe astfel de mișcări.

Răspunsul meu: Ei nu fac nimic cu adevărat. Nu o putem face cu forța și nici nu o putem face strigând în careuri.

Întrebare: Cum putem face asta?

Răspuns: Prin educarea oamenilor! Toți acești ecologisti și Greenpeace fac doar mult zgomot și provoacă ură și neîncredere.

Întrebare: Care ar trebui să fie baza acestei educații?

Răspuns: Să transformăm întreaga umanitate într-o familie și întregul Pământ într-un apartament confortabil pentru toată lumea, în casa noastră.

Natura ne va obliga să facem asta. Suntem într-o astfel de stare. Poate vom trece prin altceva. De exemplu, ar putea exista un război mondial și jumătate din umanitate sau cea mai mare parte din ea să fie distrusă. Se va ajunge oricum la asta. Natura aduce totul la echilibru.

Întrebare:: Vă dați seama că acesta este un proces educațional foarte lung, având în vedere cine este omul?

Răspuns: Acesta este un proces lung, dar depinde de înțelegerea necesității lui.

Întrebare: Cine poate fi profesor în astfel de școli, în astfel de universități ale vieții?

Răspuns: Cineva care s-a ridicat puțin peste nivelul său natural egoist poate fi un profesor.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 12/2/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă un prieten înțelege care este rezultatul mediului său, vede că există condiții complexe și prin urmare, se îndepărtează de muncă atunci care ar trebui să fie atitudinea față de el? Cum îl putem ajuta?

Răspuns: Trebuie să facem totul pentru a-l ajuta, dar prin mijloace normale: să arătăm cât de mult ne dorim să fie cu noi și să nu plece, să arătăm cât de conectați suntem unii cu alții și cât de mult ne dăm seama că fără unificarea noastră nu putem înțelege și dezvălui Creatorul, deoarece El este revelat tocmai în unificarea noastră ca punctul central de unde a venit totul și unde totul trebuie să se întoarcă.

Toate acestea trebuie să le aflăm împreună cu el și să-l influențăm cu gândurile, rugăciunile și conversațiile noastre, inclusiv cu el, pentru ca el să rămână în grup. Cu toate acestea, nu va ajunge departe chiar dacă plutește undeva de câțiva ani.

V-am povestit cum s-a întors un student al lui Rabash, după ce l-a părăsit timp de 10 până la 15 ani, și dintr-o dată, prin coincidență, s-a întors într-o sâmbătă dimineață. Ușa s-a deschis și bărbatul a intrat de parcă tocmai ar fi ieșit să servească o ceașcă de cafea. Nu a simţit că a fost plecat de zece ani! Cum poate fi asta în societatea umană? Dar în grupul cabalist se poate. Exact așa, s-a aşezat la loc. Prin urmare, nu trebuie să ne facem griji; fiecare va veni și va fi supus corectărilor lui. Dar este de dorit să ne ajutăm reciproc.

Din Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/8/22, “Acumularea măreției scopului de la prieteni,” Lecţia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că dacă fiecare prieten este inclus în sistemul grupului de zece, atunci la un moment dat devine sistemul celor zece Sefirot. Cum putem face acest lucru?

Răspuns: Dacă fiecare dintre voi începe să se anuleze înaintea celorlalți, veți ajunge în starea în care sistemul de interconectare va lua o formă definită. Acest lucru va fi perceput de voi ca un sistem de zece Sefirot.

Veți începe să simțiți și să simțiți în calitățile dăruirii dintre voi că se organizează o formă complet diferită de interacțiune, interacțiune prin dăruire, nu prin primire cum ați avut întotdeauna și cu care sunteți obișnuiți.

Această formă va fi numită forma spirituală a stării voastre sau a sufletului vostru, iar ceea ce veţi începe să descoperiţi între voi este lumea voastră spirituală, lumina superioară, în care sursa ei Creatorul, se va manifesta treptat.

Din Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/8/22, “Acumularea măreției scopului de la prieteni,” Lecţia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “De la corp la minte ”

Valul actual provoacă mai multă confuzie ca niciodată. Dacă anterior, experții credeau că vaccinările în masă sunt necesare pentru a stopa răspândirea virusului, acum există experți care consideră că ar trebui să renunțăm la toate măsurile de pază, deoarece tulpina actuală va transforma pandemia într-o boală endemică precum răceala comună. Chiar nu știu cum se va termina, sau dacă se va termina vreodată. Oricum, un lucru este clar: necazurile noastre nu se vor termina. Va veni o nouă amenințare, care nu ne va afecta trupurile ci mintea.

Pentru a începe, toată problema este în mintea noastră. Mintea noastră este cea care este bolnavă și ne îmbolnăvește trupurile și restul lumii. Din acest motiv, cred că problemele viitoare vor fi mai complexe și mai sofisticate, mai subtile. Ele nu ne vor ataca corpurile, ci creierul. Ca urmare, vom începe să gândim diferit și să vedem lucrurile diferit.

Boala din mintea noastră are de-a face cu atitudinea noastră față de ceilalți. Suntem atât de abuzivi față de ceilalți, încât nu ne putem opri nici chiar atunci când știm că în acest proces ne facem rău nouă înșine. Există o anecdotă despre un bărbat a cărui invidie față de aproapele său l-a învins. Într-o zi, bărbatul a găsit o lampă. Când a frecat-o, a ieșit un spirit care i-a promis că îi va da tot ce vrea, dar cu o avertizare: „Orice îți dau, îi voi da aproapelui tău de două ori”. Bărbatul invidios s-a gândit puțin la asta și în cele din urmă i-a spus spiritului: „Scoate-mi unul dintre ochi”.

Asta ne facem noi înșine. Mintea noastră caută dominația, puterea și bogăția în detrimentul celorlalți. În acest proces, distrugem însăși sursele de abundență care fac lumea noastră să poată fi vieţuită. Am devenit atât de preocupați în a-i copleși pe ceilalți, încât nu ne putem opri din încercarea de a-i distruge chiar și atunci când în cele din urmă înseamnă să ne distrugem pe noi înșine.

Această atitudine va fi ținta noului virus care ne va infecta. Sper că se va întâmpla mai devreme decât mai târziu, dar nu pot fi sigur. Ceea ce știu este că atunci când va veni, vom începe să recunoaștem daunele pe care le-am cauzat mediului înconjurător.

Din păcate, învățăm doar prin durere. Doar loviturile ne deschid ochii pentru a vedea că mergem în direcția greșită. Dacă ne folosim intelectul pentru a învăța mai repede, vom scuti o mare parte din durere, dar depinde de dorința noastră de a învăța. Deocamdată, din păcate, nu pot spune că suntem în modul de învățare.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→