Metodologia noastră este foarte practică și concretă. Trebuie să mă acord cu Creatorul. Nu este nimeni altcineva în afară de El și trebuie să fiu îndreptat spre El. Pentru a face acest lucru, am un dispozitiv, grupul.

Dacă mă acord cu grupul în așa fel încât egoismul meu să scadă treptat și să văd totul nu prin egoismul meu, ci prin proprietățile dăruirii, conexiunii și iubirii, atunci voi putea ajunge la starea de revelație a Creatorului. Asta facem. Nu este nimic altceva aici.

În realitate, grupul este într-o stare ideală, este în armonie absolută cu Creatorul, în deplină adeziune cu El. Dar, din punctul meu de vedere, este un zero total, dacă nu un minus.

Deci, trebuie să ridic acest grup din ce în ce mai sus în ochii mei de fiecare dată, fiecare prieten și toți împreună. Și apoi mă ridic pe mine, îmi ridic viziunea și opinia la un asemenea nivel încât încep să-l văd pe Creator prin ochii grupului.

Prin urmare, se spune: „De la iubirea pentru ființele create la iubirea pentru Creator”. Nu există altă metodă. Aceasta este ceea ce avem în fața noastră în lumea noastră: omul, societatea, umanitatea și Creatorul.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/7/22, „Adeziunea cu prietenii” Lecția 3

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Arvut [Garanția reciprocă]”: Pe partea pozitivă, dacă mențin Arvut până la punctul în care fiecăruia îi pasă și satisface nevoile prietenilor săi, ei pot respecta pe deplin Tora și Mitzvot [poruncile], adică să aducă mulțumire Creatorului lor, așa cum este menționat în „Matan Tora”.

Creatorul este ceea ce stă în spatele prietenilor mei. Așa cum tratez prietenii, la fel tratez Creatorul. Nu poate fi altfel!

Dacă îmi pasă de prietenii mei, astfel încât ei să realizeze ce înseamnă credința deasupra rațiunii și să-și imagineze tot timpul că suntem în proprietatea dăruirii, că suntem atrași și nu ne respingem unii pe alții, că trebuie să ne ajutăm unii pe alții, iar eu chiar îi ajut; dacă în acest fel realizez credința deasupra rațiunii, adică ridic calitatea Bina (credința) deasupra rațiunii, deasupra calității Malchut (primire), apoi influențându-mi prietenii, mă influențez și pe mine prin ei.

De aceea este atât de important să ai grijă constant de prietenii tăi. În principiu, aceasta este îngrijirea de sine într-o formă ascunsă, deoarece sunt un egoist și nu mi-aș dori ca eu însumi să devin un altruist. Nu pot să iubesc și să dăruiesc altora! Și nici societatea nu mă poate influența. Poate mă pregătește pentru această stare, dar nimic mai mult.

Și dacă influențez societatea prin propagarea valorilor dăruirii, iubirii și unității, atunci propriile mele eforturi mă influențează și mă corectez prin mediu. Așa funcționează.

Deși mi se pare că îmi pasă de altceva, înseamnă cu adevărat că îmi pasă de propria mea corecție. Trebuie să arăt tuturor aspirația mea către credință deasupra rațiunii, ca și cum mi-aș dori cu adevărat asta. Astfel îmi inspir prietenii, deși nu dețin această proprietate, nu o consider încă necesară și obligatorie și nu o cunosc deloc și abia încep să studiez ce înseamnă credință deasupra rațiunii, dăruire deasupra primirii, iubire deasupra egoismului.

Mai mult, influența mea asupra celorlalți trece prin Kli-ul (vasul) comun prin toate sufletele și se întoarce la mine. O primesc de la toată lumea. Nu se poate spune că este cantitativ, pentru ca actionează selectiv, dar din punct de vedere calitativ, practic vine de la Creator.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/9/22, „Munca în responsabilitate reciprocă” Lecția 6

Filed under: Congrese, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă construim Creatorul între noi prin corectarea calității relațiilor noastre, umanitatea corectată va deveni Creatorul însuși sau vor exista întotdeauna două forme: umanitatea și Creatorul?

Răspuns: În ceea ce privește ceea ce va fi întotdeauna, nu vă pot spune. Există pași dincolo de corectarea finală și chiar mai mari. Dar cred că nu există nicio limită pentru ascensiunea noastră în conexiunea, adeziunea și asemănarea cu Creatorul.

Cu toate acestea, nu disparem, adică punctul nostru egoist inițial nu se va pierde niciodată. Trebuie să rămânem totuși ființe create și să nu dispărem în Creator. Acesta este ceea ce El dorește.

Cu toate acestea, pot corecta acest punct și pot fi asemănător cu El. Prin urmare, devenim asemenea Creatorului, chiar dacă există un punct negru pe care El l-a creat în interiorul nostru. Dar nu se aplică la noi. El l-a creat, așa că nu văd niciun defect în el.

Datorită acestui punct putem fi în adeziune completă unul cu celălalt; altfel, nu putem. Adeziunea înseamnă că există încă o diferență între unul și celălalt și, în același timp, există o conexiune. Această conexiune a contrariilor este minunată. În principiu, aceasta este ceea ce dă o astfel de gamă de sentimente în lumea noastră — diversitate și apropiere în același timp.

Imaginați-vă, în special partea feminină a grupului nostru global. Când puteți experimenta sentimentul de iubire? Când simți că există cineva împotriva ta și vrea să se conecteze cu tine. Apoi apare iubirea.

Și dacă dispare o astfel de diferență în punctul negru, singurul pe care l-a făcut Creatorul, atunci întreaga creație va dispărea cu totul.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/6/22, „Apropierea Creatorului prin rețeaua de conexiuni dintre noi” Lecția 1

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum ne putem recupera de coronavirus și, în general, să ne vindecăm toată viața? Ne întrebăm de unde luăm acest virus. Da, tocmai a sosit momentul, s-a ajuns la o stare în relațiile dintre oameni încât toți acești microbi ies la iveală.

Acești viruși nu acționează împotriva noastră. Ei provin de la o putere superioară cu scopul de a ne îndrepta, de a ne conecta unii cu alții, de a ne implica într-o acțiune comună. Ni se pare că virusul ne separă, dar, de fapt, nu există nimic de separat pentru că nu am fost niciodată conectați. Și acum, când toată lumea suferă, această suferință colectivă ne aduce cumva mai aproape unii de alții.

Prin urmare, este posibil să facem față virusului doar cu o condiție: să reparăm relația dintre noi. În caz contrar, boala va izbucni oriunde, doar din aer la Polul Nord sau pe o navă izolată unde nu pare să fi urcat nici măcar un bolnav. Nu depinde de locul în care se află oamenii, ci doar de relația dintre ei.

Cu cât relația noastră este mai egoistă, cu atât mai rău vor fi virușii. Prin urmare, să le reparăm acum, nu așteptați următorii viruși. „Epoca virușilor” a venit; lovituri mai viclene din natură, care, în conformitate cu dezvoltarea noastră, lovesc mai sofisticat și mai precis. Omenirea, cu mașinile și tehnologia noastră se dezvoltă, iar virușii și bolile se dezvoltă odată cu noi.

Pe vremuri oamenii erau mai simpli și, prin urmare, nu sufereau de boli moderne precum migrenele și depresia. Și în timpul nostru, chiar și animalele au început să sufere de boli umane. Înaintăm în dezvoltare. Prin urmare, trebuie să ne corectăm, altfel vor fi descoperiți viruși noi, și mai îngrozitori. Și va trebui să inventăm noi medicamente tot timpul, dar nu cred că vom reuși să câștigăm această cursă. La urma urmei, virușii vor deveni din ce în ce mai vicleni și mai specializați.

O persoană se dezvoltă, dar în același timp nu poate deveni mai înțeleaptă și nu poate începe să se corecteze. La urma urmei, egoismul omului crește tot timpul și îi acoperă ochii. Nu poate admite că el însuși este de vină pentru toate și că el caută o modalitate de a scăpa de lovitură în loc să o corecteze din răsputeri.

Natura ne spune că trebuie să ne corectăm. În locul guvernului, în locul programului de educație de stat, vine un mic virus pe care nici măcar nu îl poți vedea și ne educă pe toți într-un mod minunat. Nu ne-am plecat în fața oamenilor, în fața societății, dar ne-am înclinat în fața unui virus microscopic și suntem gata să-l ascultăm. Virusul decide cum trăim și cum lucrăm.

Să sperăm că treptat vom căpăta rațiune și sentimente pentru a înțelege cine suntem și în ce josnicie trăim, care este nedemnă de oameni. Poate ne va conduce la pocăință.

Din emisiunea KabTV „O conversație cu jurnaliștii” 1/6/22

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă în mintea mea reușesc să-mi văd prietenii mult deasupra mea, cum mă ridic la nivelul lor? Ce ar trebui să fie în această rugăciune ca să nu fie o rugăciune pentru mine?

Răspuns: Poate fi o rugăciune pentru tine. Încerc să mă corectez, mă rog pentru mine. Dar poate înainte de asta am o rugăciune ca să-mi văd prietenii la un nivel mai înalt decât mine.

Și apoi mă rog să mă agăț de ei, să fiu în adeziune cu ei. Îmi ridic prietenii deasupra mea, apoi îi cer Creatorului să-mi dea ocazia să mă conectez cu ei.

În felul acesta, ridicând grupul în ochi mei, sunt tras în sus.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/7/22, „Adeziunea cu prietenii” Lecția 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Dilema non-evreilor ȋn interpretarea unor personaje evreieşti”

Este foarte îndoielnic ca Golda Meir să-şi fi putut imagina că la patruzeci de ani după moartea ei, evreii vor crea o furtună la Hollywood cu privire la actrița care ar putea interpreta personajul în viitorul film biografic „Golda”.

Ȋn rolul lui Golda în această producție este actrița britanică neevreică Helen Mirren. Această distribuţie a stârnit un protest al actorilor evrei din Statele Unite și Marea Britanie împotriva neevreilor care interpretează personaje evreiești în filme și seriale. Așa cum actorii africani sau asiatici insistă să înfățișeze roluri africane sau asiatice pe ecran, actorii evrei susțin că doar un actor evreu este capabil să întrupeze personaje evreiești și să-și reprezinte poporul.

Sunt ferm și fără echivoc de acord cu această opinie. Nu numai pentru că Golda Meir este o figură evreiască sionistă, prim-ministrul care a condus Israelul în zilele tensionate ale războiului de Yom Kippur, ci pentru că spiritul evreiesc nu poate fi transmis deloc de către neevrei. Chiar dacă ar fi fost Albert Einstein, care a trăit departe de idealurile sioniste în America și a fost total cufundat în lumea științei, un actor neevreu nu ar putea exprima același spirit.

În lumea cinematografiei există multe exemple de non-evrei care au jucat rolurile evreilor, dar mult mai mult decât expresiile faciale complexe, limbajul corpului și vorbirea distinctivă, spiritul interior este de nedescris.

Dacă ar fi să facem un test comparativ, cred că atât evreii, cât și ne-evreii ar fi de acord că este imposibil să joci un evreu dacă nu ești evreu. De ce este asta? Din cauza experiențelor colective îndurate de acest popor de-a lungul veacurilor, care pulsează în fibra ființei lor. Evreii sunt un popor care a preluat rolul pe scena umanității de la poalele Muntelui Sinai de a fi o „lumină pentru națiuni”, un simbol și un model de unitate socială. Acesta este un mesaj spiritual și o misiune care nu a dispărut; este gravat în ei și se transmite din generație în generație. Fie că ne place sau nu, spiritul evreiesc este prezent și viu în fiecare evreu, indiferent de țara în care trăiesc evreii.

Am văzut evrei din China până în America de Sud, din Europa până în Orientul Îndepărtat și deși cultura locală diferită le-a influențat stilul de viață, ei rămân totuși evrei. Au o calitate interioară esențială care nu le permite să scape de evreismul lor, atât de mult încât pot fi percepuți ca evrei. Această moștenire vie nu poate fi copiată sau simulată cu autenticitate de cineva căruia îi lipsește calitatea înnăscută. Prin urmare, un actor sau o actriță care nu este evreu nu poate juca rolul unui evreu.

Pe scurt, actorii non evrei pot fi grozavi și pot câștiga laude jucând pe evrei pe scenă, dar în practică, rădăcina spirituală profundă și substanțială insuflată în psihicul evreiesc care este conectată la rădăcina creației, nu va atinge inima privitorului

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ar trebui să ne facem griji că un asteroid mare va lovi în curând Pământul?“

NASA lucrează la încercarea de a lovi un asteroid care ar putea ajunge pe Pământ. Ei trimit o rachetă care se presupune că va lovi asteroidul în zece luni și vor calcula în ce măsură l-ar putea abate de pe orbita lui.

Cu toate acestea, nu avem nevoie de NASA sau știință în general pentru a ne proteja de aceste amenințări pe care le percepem. Forțele naturii sunt aliniate tocmai pentru existența noastră și, așadar, dacă trebuie să fim în viață, atunci vom învinge.

Nu trebuie să luăm natura în propriile mâini. Trebuie doar să ajungem la echilibru cu legile sale.

Dacă ne corectăm atitudinea față de natură, la toate nivelurile ei – mineral, vegetal, animal și uman – atunci vom dobȃndi toată protecția de care avem nevoie împotriva tuturor formelor de calamități naturale.

„Corectarea atitudinii noastre” înseamnă dezvoltarea unei atitudini de iubire, considerație și conexiune pozitivă, în toate modurile imaginabile. Trebuie să înțelegem că existăm într-un sistem interconectat și interdependent și trebuie să ne jucăm rolul corect în acest sistem. Cu cât ne corectăm mai mult atitudinea de la egoism la altruism și cel mai important, cu cât mai mult facem acest lucru în relațiile noastre unii cu alții, cu atât mai mult vom lăsa forța pozitivă care există în natură să intre în viața noastră. Prin urmare, ar fi înțelept să nu ne îngrijorăm că asteroizii ne vor lovi, ci să ne concentrăm asupra locului din viața noastră pe care îl putem schimba în bine – atitudinea noastră față de ceilalți și față de natură – și apoi totul se va rezolva în beneficiul nostru.

Bazat pe videoclipul „Trebuie să lovim asteroizii înainte ca ei să ne lovească?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă acționăm prin intermediul grupului, putem ajunge la punctul în care nu vom mai simți atracția față de dorința de a primi, ci vom simți doar atracția în direcția dăruirii?

Răspuns: Desigur! Așa cum acum simți îndemnuri egoiste naturale, dorința de a primi și de a te ridica deasupra celorlalţi, sub influența luminii superioare vei simți calități opuse: dorința de a te smeri înaintea restului și de a fi conectat cu ceilalți și prin ei cu Creatorul.

Toate calitățile altruiste vor începe treptat să se manifeste în tine și va trebui să acționezi în conformitate cu ele.

Din  Convenţia  Internatională  “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/9/22, “Cerȃnd Creatorului să umple spațiul dintre noi” Lecţia 7

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “A trăi, sau a nu trăi, aceasta este întrebarea”

„A fi sau a nu fi, aceasta este întrebarea”, a gândit prințul Hamlet în așa-numita „scenă de mănăstire” din piesa “Hamlet”a lui William Shakespeare. În fiecare an, în întreaga lume, aproximativ 800.000 de oameni răspund negativ la această întrebare și își iau viața. Și mai rău, sinuciderea este una dintre principalele cauze de deces în rândul tinerilor. De ce își iau viața oamenii, în special cei tineri? Este posibil să li se întărească dorința de a trăi?

Autorii Talmudului au scris: „Timp de doi ani și jumătate, Casa lui Shammai și Casa lui Hillel s-au certat. O parte a spus: „Este mai bine ca omul să nu se nască decât să se nască”, iar cealaltă parte a spus: „Este mai bine ca omul să se nască decât să nu se nască”. Ei au concluzionat: „Este mai bine pentru om să nu se nască decât să se nască, dar acum că s-a născut, să se uite la faptele lui” (Eruvin 13b). Într-adevăr, dacă un extraterestru ar ateriza pe Pământ și s-ar uita la noi, probabil ar spune: „Oamenii patetici se ciocnesc unii de alții, se ridiculizează și se umilesc unul pe altul și fac tot ce le stă în putință pentru a-și distruge viața. Nu e de mirare că sunt atât de deprimați. De ce a creat natura niște ființe atât de nefericite?”

Sinuciderea este consecința extremă a unei serii de probleme care afectează oamenii, până la punctul în care decid să pună capăt tuturor. Dar chiar înainte ca aceste probleme să devină prea greu de gestionat, ele ne fac să ne întrebăm despre sensul vieții. La urma urmei, dacă viața înseamnă doar supraviețuirea prin încercări, atunci este într-adevăr mai bine să nu te naști decât să te naști.

Problema este că atunci când începem să punem întrebări despre viață, sau așa cum au scris înțelepții, „uitați-vă la acțiunile noastre”, începem să creștem. Durerea duce la o dezvoltare spirituală care ne ridică în tărâmuri pe care nu le-am fi visat că există și nu le-am fi căutat dacă nu am fi fost forțați de durere.

Cheia acestor noi tărâmuri constă în promovarea conexiunilor pozitive între oameni, în ieșirea din mentalitatea de alienare și narcisism pe care am cultivat-o până acum cu atât devotament, pentru a descoperi că atunci când simpatizăm cu ceilalți, câștigăm mai degrabă decât pierdem. Câștigăm noi perspective și idei noi, noi înțelepciuni și cunoștințe, și noi prieteni. Schimbându-ne atitudinea față de ceilalți, ne schimbăm lumea.

În plus, alegând cu cine ne conectăm, ne modelăm și ne remodelăm lumea cu fiecare nouă cunoștință. În acest fel, nicio lume nu este prea dură pentru a trăi, deoarece putem oricând să schimbăm oamenii cu care ne conectăm și făcând astfel, să ne schimbăm lumea. De asemenea, nu există sfȃrşit pentru perspectivele și cunoștințele pe care le putem dobândi, deoarece întotdeauna există mai multe conexiuni de făcut decât putem stabili în timpul vieții noastre.

Și cel mai bine, atunci când ne conectăm cu alți oameni ne acordăm cu realitatea din jur, care este deja conectată și ar fi funcționat în armonie perfectă dacă noi, oamenii nu am perturba-o. Cu cât dezvoltăm mai mult conexiuni pozitive, care urmăresc să ne susținem și să ne hrănim reciproc mai degrabă decât să fim depresivi și să ne oprimăm unul pe altul, cu atât ne extindem mai mult percepția asupra realității. Constatăm că realitatea pe care am cunoscut-o până acum a fost doar un „coridor” către o percepție mai profundă și mai extinsă.

Dacă vrem ca oamenii să nu-și ia viața, trebuie să le dăm un motiv să trăiască. Când oamenii înțeleg pentru ce este viața, vor avea scopul de a trece prin încercările și necazurile vieții. După cum scria Nietzsche, „Cine are un motiv pentru care să trăiască poate suporta aproape orice, oricum”.

Prin urmare, sarcina noastră astăzi este să ne remodelăm conexiunile pentru a ne remodela lumea. Lumea reflectă atitudinea noastră față de ceilalți. Dacă ne transformăm împreună atitudinea față de ceilalți de la abuz și agresivitate la atenţie și grijă, viețile tuturor se vor schimba de asemenea, de la o bătălie pierdută către o călătorie lină și plăcută. Chiar depinde de noi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Despre diferenţa dintre unitate și un spectacol al unităţii”

Pe 26 ianuarie, liderii evrei s-au întâlnit sub auspiciile Conferinței președinților marilor organizații evreiești americane, pentru a discuta despre unitate în fața antisemitismului. Întâlnirea a avut loc cu o zi înainte de Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului. Vorbitorii au subliniat că, „comunitatea ar trebui să se unească și să ofenseze antisemiții din spectrul politic”. Fostul trimis special al administrației Obama pentru monitorizarea și combaterea antisemitismului, Ira Forman, de exemplu, a spus: „Dacă criticăm doar antisemitismul din partea adversarilor noștri politici și nu din partea oamenilor din propriul nostru partid, din propria noastră ideologie, chiar nu avem grijă de antisemitism. … Folosim doar platforma antisemitismului pentru a purta război împotriva oponenților noștri politici, iar aceștia sunt cei de stânga ca mine și cei de dreapta; am făcut prea mult din asta și trebuie să-i punem capăt…”

Unitatea are o mare putere. În consecință, această întâlnire ar fi putut fi o puternică demonstrație de forță. Ar fi putut arăta că evreii se pot uni în fața urii față de evrei, şi ar fi pornit drumul lung spre atenuarea antisemitismului.

Din păcate, există o mare diferență între a dori unitate și a dori să arăți unitate. Aceasta din urmă este neputincioasă și trezeşte ridicolul și disprețul. Prima este ceea ce avem cu adevărat nevoie, dar nu o avem, iar liderii evrei din întreaga lume nu par să aspire la asta. Scopul lor, se pare căeste puterea și mijloacele. Acesta este motivul pentru care nu va ieși nimic din acea întâlnire.

Unitatea este cheia pentru atenuarea antisemitismului. Este, de asemenea, cheia succesului sau eșecului națiunii noastre. După cum am arătat de mai multe ori în eseuri, articole de opinie și în mai multe cărți, unitatea este temelia națiunii noastre. Când suntem uniți, lumea ne primește; când suntem despărțiți, lumea ne ia ȋn zeflemea și ne disprețuiește.

Unirea pentru a lupta împotriva antisemitismului ar fi funcționat dacă am fi folosit-o ca un prim pas către adevărata unitate, unitatea inimii. Dacă am fi trecut de la unitate din cauza fricii, la unitate pentru că ne pasă unul de celălalt și ne simțim responsabili unul pentru celălalt; eu asta aș fi înrădăcinat pentru antisemitism. Dar „unitatea” liderilor evrei este doar un front. În spatele ei se ascunde aceeași diviziune, aceeași ură între părți și niciun efort real de a forma o punte deasupra ei. Sunt convins că singurul scop al Conferinței este acela de a strânge bani pentru organizațiile care conduc evenimentul și de a le crește influența în comunitate și în politică.

Dacă acesta este scopul, rezultatul va fi opusul unității; va duce la mai multă diviziune între noi și la mai multă batjocură din partea lumii. Timpul va vorbi, dar am puține îndoieli cu privire la concluzia mea și puține speranțe că mă înșel.

Pentru mai multe despre semnificația unității evreiești, vezi cărțile mele:  Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea zilei  şi  Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→