Noul meu articol pe Linkedin “Uciderea liderului ISIS nu va rezolva nimic ”

Joi, 3 februarie, un raid american împotriva terorismului în nord-vestul Siriei a ucis liderul ISIS, Abu Ibrahim al-Hashimi al-Qurayshi. Al-Qurayshi a condus grupul de la moartea fondatorului său, Abu Bakr al-Baghdadi, care a fost ucis într-un alt raid american în 2019. Trebuie să recunosc că am aflat despre asta abia astăzi. În mod normal, știu ce se întâmplă în lume, dar în acest caz uciderea are o diferență atât de mică încât povestea mi-a scăpat complet. De asemenea, nu avem idee cine îl va urma și ce ar putea face, așa că nu sunt deloc sigur că eliminarea lui Al-Qurayshi în acest moment a fost înțeleaptă.

În general grupurile teroriste nu doar apar; în spatele fiecărei organizații teroriste se află țări puternice care le folosesc pentru războaie prin alţii. În trecut, țările s-au luptat între ele și au ucis zeci de mii de oameni. Economiile au fost distruse și devastarea a fost dezastruoasă. Astăzi, țările folosesc armate paramilitare proxy, pe care le numim „organizații teroriste” pentru a lupta pentru ele.

Pe de o parte, este mai bine să lupți cu războaiele proxy decât să pornești un război total. Pe de altă parte, nu putem considera teroarea o evoluție pozitivă. Ar trebui să aspirăm să trăim fără niciuna.

În trecut era greu de imaginat o lume fără războaie. Dar de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, lumea occidentală trăiește de fapt, fără război pe pământul Europei de Vest sau al Americii de Nord, de aproape optzeci de ani. La fel, deși astăzi este foarte greu să ne imaginăm o lume fără terorism, nu este imposibil de realizat. Așa cum Occidentul a hotărât să nu mai lupte niciodată pentru că și-a dat seama ce poate face războiul, lumea va ajunge în cele din urmă într-un punct în care decide să nu mai permită terorismul și din același motiv pentru care Occidentul a abolit războiul.

Vom ajunge acolo când întreaga umanitate se va hotărî să corecteze miezul răului din această lume: natura umană.

Există două moduri prin care putem ajunge acolo: prima este că natura ne va forța să ne recunoaștem unii pe alții, să ne luăm în considerare și, în cele din urmă chiar să ne preocupăm unul pentru celălalt. A doua modalitate este de a dezvolta această sensibilitate unul față de celălalt în mod voluntar. În ambele cazuri, va trebui să ne dezvoltăm grija și preocuparea unul pentru celălalt.

În mod realist, drumul către această stare ideală va consta probabil într-un amestec al celor două posibilități. Probabil că natura ne va forța să ne apropiem puțin unul de celălalt, să devenim puțin mai atenți, prin lovituri naturale sau violență, iar pe măsură ce ne apropiem unul de celălalt ne vom da seama că această formă de relație este de preferat urii și neîncrederii.

Ulterior, vom cădea din nou în căile noastre rele și natura ne va aminti din nou ȋn mod dureros de interdependența noastră. În cele din urmă, durerea se va fi înrădăcinat suficient de adânc în memoria noastră colectivă, încât să nu ne mai întoarcem la violență și opinii egocentrice.

De asemenea, putem face călătoria mai scurtă și mai puțin dureroasă amintindu-ne unul altuia înainte de a suferi noi lovituri din partea naturii sau a oamenilor, dar asta depinde de dorința noastră de a asculta. Alegerea este a noastră. Societatea umană va avea un final fericit, dar întrebarea este dacă drumul nostru acolo va fi fericit sau dacă vom lăsa suferința să ne conducă la finalul fericit.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Regȃndirea evoluţiei”

Timp de multe decenii am fost învățați că evoluția este aleatorie, că mutațiile pur și simplu au loc, iar cele care contribuie cel mai mult la supraviețuirea speciei rămân, în timp ce celelalte dispar. Dar știința acceptă treptat că evoluția nu este aleatorie, ci direcțională.

Cercetările dintr-un studiu de exemplu, care s-a concentrat pe o buruiană mică, înflorită, numită cresonul thale, au afirmat că „Se pare că mutația este foarte nealeatorie și nu este aleatorie într-un mod care aduce beneficii plantei. Este un mod cu totul nou de a gândi despre mutație” au concluzionat ei.

Un alt studiu, care a examinat mutația hemoglobinei care protejează împotriva malariei, a constatat că aceasta apare mai frecvent la oamenii din Africa, unde malaria este frecventă, decât la oamenii din Europa, unde este rară. „Mutațiile sfidează gândirea tradițională” a spus cercetătorul principal. „Rezultatele sugerează că informațiile complexe care sunt acumulate în genom … influențează mutația și, prin urmare, ratele de origine specifice mutației pot răspunde … la presiuni specifice mediului”.

Dacă privim și mai adânc decât fenomenele aparente, vom constata că și mediul evoluează într-o direcție specifică: spre creșterea integrării. Evoluăm către o stare care există deja, deși nu am perceput-o. Este o stare în care speciile se separă unele de altele, dar în armonie cu toată creația.

Pământul este un sistem echilibrat. Părțile sale sunt într-o armonie perfectă între ele, ceea ce garantează supraviețuirea plantelor și animalelor Pământului. La suprafață nu ar fi trebuit să existe evoluție. Dacă totul este perfect și armonios, nu ar fi trebuit să existe schimbări în specie.

Motivul pentru care evoluția încă are loc, în ciuda echilibrului dintre toate creațiile, este că sub toată creația se află o dorință de îmbunătățire constantă a stării personale. Cu cât o creație este mai evoluată, cu atât dorința ei este mai intensă. În omenire, această dorință se manifestă ca egoism și narcisism, ca o dorință de control, de a fi superior, chiar asemănător lui Dumnezeu. În regnul animal și în plante, se exprimă într-un efort constant de a se întări împotriva dușmanilor naturali, dar nu în dorința de a domina și controla. Prin urmare, pe fiecare nivel, în afară de cel uman, echilibrul rămâne, deși este dinamic și evolutiv.

În umanitate, principala „evoluție” este în percepția noastră, nu în corpurile noastre, deși schimbările fizice au loc și în noi. Pe măsură ce înțelegerea noastră despre lume evoluează, percepția noastră asupra realității se schimbă și devine mai aliniată cu lumea interconectată din jurul nostru.

Deoarece natura este complet integrată și toate părțile ei sunt indisolubil împletite, societatea umană este, de asemenea, din ce în ce mai interconectată și interdependentă. În consecință, așezările au crescut de-a lungul secolelor de la clanuri nomadice la orașe sedentare, la orașe, țări și imperii.

Odată cu creșterea dimensiunii așezărilor, am devenit din ce în ce mai interdependenți din punct de vedere economic, în ceea ce privește furnizarea de provizii alimentare, educație și în fiecare aspect al vieții noastre. Acum, întreaga lume a devenit conectată până la punctul în care chiar și țări întregi, inclusiv superputeri precum China sau Rusia nu se pot întreține singure. Globalizarea a făcut din întreaga lume un sat, dar unul ai cărui locuitori sunt reticenți să-și accepte vecinii și se ciocnesc constant unii cu alții.

Dezvoltarea societății umane către o integrare sporită nu este o coincidență, pentru că trăim într-un univers integrat, unde totul este interconectat și interdependent și noi suntem dezvoltați în aceeași direcție. De aceea, pentru toate eforturile noastre de a-i înlocui pe ceilalți, până la urmă suntem încă dependenți de toți ceilalți și nicio țară nu își poate menține preeminența la infinit. Împotriva voinței noastre, suntem atraşi către cooperare.

Dar evoluția noastră către o societate interdependentă vizează mai mult decât societatea însăși. Este destinat să ne dezvăluie interdependența întregii creații, că totul este armonios și toate piesele creației se completează reciproc. Rezultatul final al evoluției noastre este conștientizarea completă a universului în care existăm, la toate nivelurile sale: fizic, mental și spiritual.

Dacă ne îndreptăm în mod voluntar spre coeziune și cooperare, vom avansa către obiectivul final mai repede și mai puțin dureros. Este ca și cum ai înota în aval, spre deosebire de a încerca să înoți în amonte, ceea ce facem acum. Este fără speranță și dureros.

Malul care ne așteaptă în josul pârâului este senin și liniștit. Dacă înotăm spre el, crescând în mod voluntar cooperarea și considerația reciprocă, vom ajunge rapid, plăcut și ușor la acel mal plăcut. Dacă opunem rezistenţă vom ajunge totuși acolo, deoarece nu putem merge decȃt în sus, dar vom ajunge acolo doar după ce vom fi epuizați, învinși și chinuiți.

Filed under: Educatie, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Apropierea de prietenii din grup înseamnă apropierea de Creator. Numai așa putem realiza conexiunea noastră cu El.

Iar Creatorul ne dezvăluie calitatea aspirațiilor noastre în măsura în care aspirăm corect unul la altul și ajungem în starea în care El începe să se dezvăluie ca proprietate a conexiunii noastre, ca lumină, ca putere de unire. Această calitate a conexiunii pe care o dobândim se numește lumină superioară. Acesta este Creatorul.

Întotdeauna simțim doar conexiunea dintre noi, am provenit din ea și totul, cu excepția punctului de conexiune dintre noi, a fost spart. Și din această spargere trebuie să restabilim conexiunea.

Când se întâmplă acest lucru, atingem starea inițială, numită Adam HaRishon (primul om), care a fost creat de Creator, ca fiind de 620 de ori mai puternic decât a fost creat inițial.

Aceasta este diferența dintre munca noastră și munca Creatorului. De aceea este scris: „Fiii mei M-au învins”. Creatorul pare să spună: „Am creat o stare inițială relativ mică, ce a existat doar în lumina Hassadim și ei au luat tot egoismul din dorința pe care am creat-o, l-au transformat în calitatea dăruirii și astfel M-au revelat de 620 de ori mai mult”.

Din Convenţia Internatională  “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/6/22, “Abordarea Creatorului prin reţeaua de conexiuni dintre noi Lecţia 1

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să vedem prietenii măreţi și să ne alăturăm lor?

Răspuns: Nu este nicio problemă, pentru că toată lumea, în afară de mine este măreaţă. În măsura în care mă anulez în raport cu ei și îmi asum gândurile, părerile și atitudinile lor, în aceeași măsură mă apropii de ei și intru în calitatea garanției reciproce (Arvut). Ȋn acest fel mă îndrept către scop.

Trebuie să mă aşez în grup, ca o picătură de material seminal în pântec, și să mă dezvolt tot timpul. Dar această sămânță se poate dezvolta numai în măsura în care va forma acest pântec în jurul său. Așa ar trebui să ne dezvoltăm spiritual.

Din Convenţia Internatională  “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22,, “Aderȃnd la prieteni” Lecţia 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Anularea este un act de liberă alegere sau o obligație?

Răspuns: Dacă vrei să te dezvolți spiritual, trebuie să te anulezi. Reducerea egoismului (Tzimtzum) este prima condiție a dezvoltării noastre spirituale. Și atunci ne vom dezvolta în calitatea dăruirii, iar aceasta este credința mai presus de rațiune.

Deci, aici nu este de ales. Dacă nu vrei, oricum vei fi adus la asta.

Întrebare: Acțiunea de autoanulare la zero este o acțiune de sus? Pot să o fac eu însumi sau o face Creatorul?

Răspuns: Totul vine de la Creator. Dar te comporți ca și cum ai face-o singur. Creatorul începe și termină totul. Numai El face totul și o persoană ar trebui să încerce să participe la asta. Așa funcționează.

Din Convenţia Internatională  “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22, “Anularea ȋn faţa prietenilor” Lecţia 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→