Întrebare: Dacă trebuie să mă anulez complet în fața grupului de zece, cum pot fi sigur că grupul de zece nu se abate de la curs nici măcar cu un grad?

Răspuns: Asta nu este treaba ta. Grupul de zece se află sub conducerea Creatorului. Nu poți începe să-l examinezi pentru a verifica cât de corect sau incorect este și dacă are sau nu defecte. Trebuie să te anulezi față de acesta.

Adică, dacă este organizat și totul în el este aranjat conform sistemului lui Baal HaSulam și Rabash, iar tu vrei să avansezi în el, ai o singură opțiune: să te anulezi. Cel care nu se anulează cade. Se întoarce la viața sa animalică.

Întrebare: De ce trebuie să mă anulez?

Răspuns: Pentru ca tu să devii asemănător cu Creatorul. Trebuie să ne anulăm egoismul și să dobândim calitatea Creatorului, calitatea de dăruire și de iubire. Atunci vom începe să simțim eternitatea, infinitul și perfecțiunea, să simțim natura absolută. Creatorul vrea să ne aducă la asta.

Întrebare: Ce ar trebui să fac atunci când văd că prietenii mei trezesc în mine o ură pe care nu o pot controla?

Răspuns: Foarte bine! Înseamnă că trebuie să lucrezi cu acest lucru până în momentul în care îți va plăcea tot ceea ce fac prietenii tăi așa cum ți-ar plăcea la copilul tău.

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22, „Anularea în fața prietenilor” Lecția 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Atragem lumina reformatoare atunci când ne străduim să ne conectăm cu grupul de zece?

Răspuns: Cu siguranță. Cum altfel? Pot realiza această conexiune doar dacă atrag lumina superioară, forța superioară, calitatea de dăruire, iubire și conexiune. Nu poate fi altfel.

Ne separăm cumva de grup și de Creator și nu ne putem imagina toate acestea împreună. Și în fiecare moment al vieții noastre trebuie să ne imaginăm acest lucru ca scop. Spre ce avansez? Ce ar trebui să realizez? Ce ar trebui să văd în fața mea ca fiind următoarea stare?

Eu, grupul și Creatorul—aceasta se numește „Israel, Tora și Creatorul sunt una”. Asta este ceea ce trebuie să-mi imaginez. Și atunci nu vor mai exista probleme și greșeli.

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/6/22, „Ne apropiem de Creator prin rețeaua de conexiuni dintre noi” Lecția 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati 99: „El nu a spus păcătoşi sau drepţi”: Dacă omul nu are nicio dorinţă şi nicio aspiraţie pentru spiritualitate, dar se află printre cei care au dorinţă pentru spiritualitate şi îi plac aceşti oameni, atunci va prelua tăria lor de a izbuti, dorinţele şi năzuinţele lor, deşi el, prin calităţile lui proprii, nu are aceste dorinţe, aspiraţii şi nici puterea de a birui.

Dacă o persoană se află în interiorul unui grup, iar acei oameni pe care îi vede în grup îi sunt plăcuți și nu îi repugnă, atunci, fiind alături de ei, se impregnează treptat cu scopurile, aspirațiile, dorințele și idealurile lor.

Prin urmare, trebuie să fim conștienți că ne aflăm într-un grup cabalistic și să ne smerim în fața prietenilor noștri pentru a-i invidia și pentru a ne apropia de ei.

Întrebare: Ce înseamnă că oamenii care se străduiesc să atingă spiritualitatea îmi sunt plăcuți?

Răspuns: Îi iubești, îi respecți și vrei să fii ca ei și să fii alături de ei pentru că și ei, ca și tine, tânjesc după spiritualitate. Și îți dai seama că fără acești oameni nu vei ajunge la spiritualitate.

Întrebare: Îmi sunt plăcuți doar pentru că tânjesc după spiritualitate? Nu mă interesează cum sunt ei cu adevărat?

Răspuns: Bineînțeles că nu! Ce mai contează dacă sunt negri, albi, roșii, cu barbă sau cu urechi clăpăuge! Important este că am aceleași dorințe ca ei și tind spre același scop. Înțeleg că fără ei nu voi reuși să-l ating.

Imaginați-vă că vă aflați pe o mare dezlănțuită, în aceeași barcă cu oameni urâți și înfricoșători. Dar nu veți ajunge la țărm fără ei! Ce puteți face? Oricum, veți realiza treptat că asta este ceea ce vă înfățișează egoismul vostru.

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/8/22, „Absorbim măreția scopului de la prieteni” Lecția 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum umplem spațiul dintre noi și Creator?

Răspuns: Este foarte simplu. Ne străduim să ne ajutăm unii pe alții să ne apropiem, să ne unim și astfel dezvăluim că Creatorul este printre noi.

El nu s-a dus nicăieri, nu s-a ascuns. Noi suntem cei care, prin egoismul nostru, prin respingerea noastră reciprocă, L-am ascuns printre noi. Iar acum, când încercăm să ne apropiem și, astfel, treptat, în măsura eforturilor noastre, să ne înțelegem, să ne simțim și să ne ajutăm unii pe alții, în aceeași măsură Îl dezvăluim pe Creator, care a fost întotdeauna între noi.

El a fost doar în ascundere, cum se spune, în exil. Iar acum Îl scoatem din acest exil și Îi cerem să se arate.

Întrebare: Cum îi putem cere Creatorului să umple spațiul dintre noi, dacă acel spațiu este creat de lipsa de interes pentru conexiune?

Răspuns: Trebuie să dezvoltați acest interes pentru conexiune. În caz contrar, nu veți obține nimic. Trebuie să simțiți mereu că există un gol între voi și trebuie să depășiți acest gol până când vă veți regăsi într-o singură dorință, în care Creatorul va fi dezvăluit.

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/9/22, „Cerem Creatorului să umple spațiul dintre noi” Lecția 7

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Egoismul  este dușmanul nostru care ne împiedică fără echivoc, sau un prieten care ajută la construirea unei scări de ascensiune către Creator?

Răspuns: Egoismul ne arată cât de opuşi suntem Creatorului și ne ajută foarte mult în acest sens.

Întrebare: Când constat că egoismul meu nu îmi permite să mă anulez înaintea grupului de zece și să-i văd deasupra mea, cum mă pot ajuta cei zece în asta?

Răspuns: Deja te ajută, arătându-ți cât de egoist ești. Și atunci nu poți decât să te anulezi în fața lor și să te rogi pentru ajutor, atât de la grup, cât și de la Creator.

Întrebare: Cum se păstrează un echilibru între egoism și măreția prietenilor?

Răspuns: Mergi mai departe așa, astfel încât tot egoismul să înceapă treptat să lucreze pentru unificare, pentru Creator.

Din  Convenţia Internatională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22, “Adeziunea la prieteni” Lecţia 3

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Inflaţia – O mărturie a dezbinării noastre ”

Creșterea prețurilor în Israel înseamnă mai mult decât o povară economică în creștere pentru grupurile cu venituri mai mici. În 2011, când prețul brânzei de vaci a devenit nerezonabil și prețurile locuințelor au crescut vertiginos, oamenii au ieșit în număr mare în stradă cerând dreptate socială. Acum, în timp ce un boicot a fost declarat online împotriva unora dintre marii producători de alimente din Israel, nu există nicio indignare deschisă, nici demonstrații sau proteste, nici semne care cer dreptate socială și nici discursuri aprinse despre responsabilitate. De fapt, publicul pare atât de indiferent încât până și guvernul inițiază creșteri ale prețurilor.

Dar publicul nu este neglijent; este pur și simplu obosit, deziluzionat și, mai presus de toate, divizat până la paralizie. Guvernul și corporațiile, la rândul lor, îl exploatează cu bucurie.

Nu este ca și cum nu putem face nimic. Până la urmă, noi, publicul, suntem cei care plătim. Dar dacă nu cooperăm, nu putem să punem mâna pe problemă. Când consumatorii sunt divizați, ei sunt ca o turmă de vite condusă de cei care o dețin. Dacă am putea lucra împreună, am putea reduce prețurile nenumăratelor produse la jumătate sau chiar mai puțin.

Deci de ce nu putem coopera? Nu putem coopera pentru că nu vrem să avem nimic de-a face unul cu celălalt. Nu vrem conexiuni și nu vrem angajamente.

Tocmai din această cauză, creșterile de prețuri sunt o oportunitate pentru noi de a recunoaște problema reală, care este diviziunea noastră, și de a o rezolva odată pentru totdeauna. Prin creșterea prețurilor la niveluri care îngreunează viaţa pentru mulți dintre noi chiar și la cele mai elementare produse de bază, corporațiile ne forțează din neatenție să ne unim. În acest sens, acești profitori fac societății un serviciu grozav, făcându-ne să ne uităm unii după alții pentru sprijin.

Acum trebuie să vedem ce putem realiza cu solidaritatea noastră. Solidaritatea nu este un scop în sine. Este o fundație care ne permite să creăm o societate care nu numai că funcționează corect, dar care menține acea mentalitate justă printr-o muncă constantă pentru solidaritate și unitate.

Odată ce am atins un anumit nivel de solidaritate, suntem gata să trecem la următorul nivel. Ego-ul nu este pasiv. Este în continuă creștere, iar solidaritatea de astăzi nu se va menține mâine. Prin urmare, odată ce am atins-o, trebuie să ne străduim să creștem afinitatea dintre noi și să construim solidaritatea pe empatie și rudenie.

Pe măsură ce urcăm nivelurile de apropiere, nivelurile de mai jos devin date. De exemplu, solidaritatea este un dat printre oamenii care au grijă unul de celălalt. Prin urmare, dacă obținem afecțiune, am dobândit solidaritate.

În starea actuală a societății israeliene, suntem atât de divizați încât nu putem vorbi de sentimente pozitive. Cu toate acestea, dacă ne adunăm în jurul unei probleme comune și creșterile nejuste ale prețurilor sunt cu siguranță o problemă comună, putem avansa de acolo la niveluri mai profunde de conexiune. Pe măsură ce adâncim conexiunile dintre noi, vom fi în mod natural echitabili unul față de celălalt și nu va trebui să ne facem griji cu privire la creșterea prețurilor sau alte forme de exploatare.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Simt că sunt cel mai slab și mai mic din grupul de zece. Cum pot să mă protejez să nu mă ȋnvinovăţesc?

Răspuns: Nu este nevoie să te învinovățeşti. Dimpotrivă, ar trebui să fii recunoscător că ți s-a arătat cine ești. Rabash mi-a spus despre astfel de stări: „Acum ești aceeași cârpă ca mine”. Intelegi? Rabash! El mi-a spus.

Realizarea nesemnificației și a slăbiciunii cuiva este revelarea absolut naturală și corectă a stării cuiva. Și nu putem fi diferiți. Tot ceea ce obținem se datorează revelării Creatorului în noi.

Indiferent cât de mult am crește, dobândim în mod constant o mai mare nesemnificație față de El. Dar pe de altă parte, din moment ce ne agățăm de Creator, deja ne verificăm în raport cu asemănarea noastră cu El. Și această asemănare desigur, îi este atribuită Lui.

Din Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/6/22, “Abordarea Creatorului prin intermediul rețelei de conexiuni dintre noi” Lecția 1

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru ca ceva bun să devină realitate, trebuie să-ți stabilești un obiectiv. Unii experți spun: „Trebuie să te așezi și să scrii, cu exactitate, ceea ce vrei să obții. Și atunci vei reuși. Și notează-ți obiectivele cu mâna, cu un pix, nu pe computer”, chiar și astăzi. În acest caz, aveți șanse mai mari de succes.”

De ce a avut mai mult succes trecutul, când scriam cu mȃna?

Răspuns: Acesta nu este trecutul. Îți exprimă gândurile în mod natural. Și ar fi și mai bine dacă ai lua o daltă și un ciocan și le-ai sculpta pe piatră.

Întrebare: Asta înseamnă că vei munci din greu pentru asta?

Răspuns: Da. Ar trebui să faci asta.

Întrebare: Spui literal asta?

Răspuns: Desigur. O persoană ar trebui să investească în viitorul său, în planurile sale. Prin urmare, procedați astfel.

Întrebare: Și dacă o face pe un computer?

Răspuns: Este foarte rapid, accesibil, iar el îl poate șterge și scrie din nou. Nu este la fel.

Întrebare: Este de dorit să nu poată fi șters?

Răspuns: Da. Aceasta este prima condiție.

Întrebare: Ce fel de scop ar trebui să sculpteze o persoană pe o piatră?

Răspuns: Un obiectiv important. Nu contează dacă este primordial sau nu. Dar ar trebui să știe că ȋl sculptează. Nu degeaba se spune că ceea ce se scrie cu pixul nu poate fi tăiat cu toporul. Un stilou este la fel cu ceva sculptat pe o piatră.

Întrebare: Spuneţi-mi, se schimbă obiectivele în cursul vieții unei persoane? Trebuie să sculpteze un alt scop?

Răspuns: Cu siguranță. Se schimbă. E in regula; lasa-le să se schimbe. Aceasta se numește „cartea vieții” pe care o scrie. Aşa să fie; nu contează. Și nu șterge ce s-a întâmplat. Aceasta este dezvoltarea lui.

Întrebare: Și ce se întâmplă când el sculptează literalmente? Ce se întâmplă în interiorul lui în timpul acesta? Să presupunem că acceptă formula dvs. și sculptează scopul ȋn piatră: „Vreau să ajung la iubirea adevărată”.

Ce se întâmplă în interiorul lui în acest timp?

Răspuns: Așa vrea el să fie. El se investește pe sine deja în viitorul său.

Întrebare: Putem spune că ȋl sculptează în interiorul său, de fapt?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Este posibil să creăm un scop care să nu se schimbe de-a lungul vieții și să avansezi spre el?

Răspuns: Este posibil, dar tot se va adânci și se va schimba. Poate după forma exterioară pe care o sculptați nu se va schimba, dar după conținut se va schimba.

Întrebare: Ce scop aţi sculpta astăzi în piatră?

Răspuns: Mi-ar plăcea să văd toți studenții mei uniți acum. Ar fi un grup minunat, care s-ar ține unul de celălalt pe tot globul și care ar putea deveni cu adevărat o conexiune între umanitatea nefericită și puternicul Creator. Asta aș sculpta.

Am simți că totul ne duce la asta.

Din KabTV “ştiri cu Dr. Michael Laitman” 11/29/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabash, „Despre mai presus de rațiune”: Invidia pe care o simte față de prieteni când vede că aceștia au calități mai bune decât ale lui. Îl motivează să dobândească calitățile lor bune, pe care nu le are și pe care este gelos.

Probabil vă amintiţi cum mama voastră a spus multora dintre voi în copilărie: „Joacă-te cu băiatul ăsta și nu cu ăla pentru că vei învăța ceva bun de la acesta și de la acela dimpotrivă, numai rău”.

Problema este că avem nevoie de invidie și să o folosim corect. Suntem înconjurați de prieteni care au calități foarte bune pentru avansarea spirituală, dar nu suntem geloși pe ei. S-ar putea chiar ca ei să ne respingă fizic, exterior sau într-un alt mod.

Trebuie să depășim toate respingeriile din lumea noastră în ceea ce privește aspectul, obiceiurile, mișcările și tot ceea ce ne poate inspira respingerea prietenilor. Cel mai important lucru este să începi să-i invidiezi cu privire la scopurile și capacitățile lor.

Numai atunci voi putea să mă apropii de ei, să-mi atașez aspirațiile lor și să acumulez un număr suficient de astfel de dorințe de la prietenii mei, astfel încât să formez un întreg Kli, un vas. Prin urmare, invidia ne dezvoltă Kli-ul și ne permite să-l facem mare și universal.

Din  Convenţia Internatională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/8/22, “Dobȃndirea măreției scopului de la prieteni” Lecția 4

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “De ce a devenit Israelul corupt”

În fiecare an, Transparency International, coaliția globală împotriva corupției își publică Indicele de percepție a corupției. În 1996, când Israelul a fost adăugat pentru prima dată la index, am ajuns la nr. 14. În indicele 2021 am intrat la nr. 36. În momentul de față, nu văd ce va inversa trendul sumbru decât dacă ne așteaptă o lovitură și ne îndreaptă, dacă nu ne distruge.

Când citiți cuvintele înalte din Declarația de Independență a Israelului, prăpastia dintre ele și realitate este uluitoare. Afirmațiile conform cărora statul Israel „va fi întemeiat pe baza libertății, dreptății și păcii”, că va exista „o egalitate socială și politică completă pentru toți cetățenii săi” și „libertatea religiei, conștiinței, limbii, educației” și cultură”, stau în contrast puternic cu realitatea sumbră.

Vin din fosta Uniune Sovietică, unde promisiunile de după Revoluția bolșevică au fost și mai ambițioase, iar căderea ulterioară în corupție și mai profundă, așa că nu am așteptări de la declarații. Cu toate acestea, aceste cuvinte evidențiază pretenția din cuvintele liderilor, care cu adevărat nu își propun nimic altceva decât propriul lor renume și putere.

Credem că fondatorii țării au fost idealiști și puri, dar în realitate singurul lucru care s-a schimbat este că așteptările lor au fost puțin mai modeste decât ale liderilor de astăzi. De atunci, ego-urile tuturor au crescut, iar aspirațiile egocentrice ale liderilor au crescut proporțional. Astăzi, nimeni nu ține cont de nimeni și toată lumea este dispusă să facă orice este nevoie doar pentru a fi în vârf.

Nu există nicio limită la care egoismul uman poate crește sau ceea ce poate face, nici una. Astăzi, oamenii care ar trebui să fie după gratii conduc țara. Conceptul de „preocupare pentru cetățeni” nu mai există în vocabularul nimănui, ca să nu mai vorbim de mintea lor.

Până când o lovitură de forță majoră ne va obliga să reflectăm asupra țării în care vrem să trăim, nimic nu va fi mai bun. Sper doar să se întâmple înainte de a pierde țara cu totul.

Acestea fiind spuse, există o altă cale. Este nevoie de curaj, perseverență și convingerea că actuala cale nu duce nicăieri. Dar mai presus de toate, necesită solidaritatea și participarea multor oameni.

Acea cale este calea educației. Putem alege să învățăm să trăim după valorile pe care le considerăm corecte, dar pentru a face asta, trebuie să ne ajutăm unii pe alții să ne menținem hotărârea că a trăi într-o societate justă și egală înseamnă în primul rând să avem o societate despre care să vorbim. A trăi într-o societate înseamnă că acceptăm că suntem dependenți unul de celălalt, că putem și trebuie să ne bazăm unii pe alții și că ne asigurăm de bunăstarea tuturor părților din societatea noastră, altfel nu suntem cu adevărat o societate .

În continuare, trebuie să realizăm că menținerea responsabilității reciproce doar la nivel fizic nu va rezista. Trebuie să o „traducem” în angajament emoțional, ceea ce implică dezvoltarea preocupării, grijii și în cele din urmă, a iubirii unuia pentru celălalt.

„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” nu este un slogan gol pe care strămoșii noștri l-au inventat în scopuri politice; este un principiu pe care trebuie să-l trăim în cele din urmă ȋntre noi. Odată ce vom atinge acest lucru, nu vor mai exista preocupări de corupție sau maltratare. Așa cum aceste vicii nu există într-o familie iubitoare, ele nu vor exista într-o societate iubitoare.

Va trebui să fim curajoși. Va trebui să vâslim în amonte pentru că ego-ului nu-i place să împărtășească sau să aibă grijă, dar dacă vrem un viitor pentru statul Israel, pur și simplu nu avem de ales. Solidaritatea, responsabilitatea reciprocă și preocuparea reciprocă nu sunt sloganuri; sunt arma noastră împotriva dizolvării țării.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→