Întrebare: Care este rolul rugăciunii în descoperirea legilor garanției reciproce?

Răspuns: Rugăciunea este esențială pentru orice.

Trebuie să o observăm, să o dezvoltăm și să înțelegem că numai cu ajutorul apelului nostru către Creator putem trece de la un nivel la altul.

Dacă așteptăm și nu ne întoarcem către El, acest lucru ne încetinește foarte mult dezvoltarea.

Din Convenția Internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/9/22, „Munca în responsabilitate reciprocă” Lecția 6

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă încep să iubesc un prieten pe care l-am urât cu un minut în urmă, acest lucru îmi dă puterea. Cum să mă descurc cu ea?

Răspuns: Nu există nicio modalitate de a face față. Nu poți face nimic. Aceasta este acțiunea luminii superioare care te poate întoarce astfel în fiecare minut.

Și trebuie să fii mereu în direcția acestei lumini, în această intenție, spre calitatea dăruirii. Și atunci nu vei avea probleme.

Vei percepe totul foarte ușor, vei fi mulțumit în toate stările tale.

Întrebare: Tot ce am este doar egoism, a cărui urâțenie încă o pot înțelege. Deci, pe ce bază ar trebui să aduc măreția Creatorului în grup?

Răspuns: Pe baza muncii constante asupra ta. Pe baza faptului că grupul tău va fi prezent la lecții tot timpul și astfel mergi constant înainte.

Nu ți se va întâmpla totul dintr-o singură dată, ci doar prin studiu regulat. Trebuie să lăsăm lumina să ne influențeze, iar acest lucru necesită timp.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/8/22, „Derivarea măreției scopului de la prieteni” Lecția 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Rabaș, „Ce înseamnă că cineva ar trebui să nască un fiu și o fiică, în lucrare?”: Munca deasupra rațiunii ar trebui să fie o predare necondiționată.

Omul ar trebui să spună: „Vreau să fiu un slujitor al Creatorului, chiar dacă nu am nicio idee ce înseamnă această muncă și nu simt nicio aromă în ea. Cu toate acestea, sunt dispus să lucrez din toate puterile mele, ca și cum aș avea rezultate, senzații și gust în muncă și sunt dispus să lucrez necondiționat.”

Exact așa trebuie să acționăm. În ciuda faptului că nu înțeleg și nu știu și nu simt și, în general, nu vreau, trebuie să mă forțez constant să fac asta. Drept urmare, o astfel de muncă în credință deasupra rațiunii, adică în ciuda dorințelor mele egoiste, duce la revelația Creatorului.

Ca rezultat al eforturilor noastre, creăm un astfel de Kli (vas), astfel de dorințe, intenții și condiții în care putem descoperi toate acestea cu proprii noștri ochi.

Nu vreau să mă opresc la nivelul unei descrieri pur teoretice. Vreau să ajung într-o stare în care calitatea dăruirii și a iubirii Creatorului să se reveleze cu adevărat în mine.

Mă pregătesc pentru conectarea cu următorul nivel superior, care în raport cu mine se numește Creatorul.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/8/22, „Mergând în credință deasupra rațiunii” Lecția 5

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Grupul mondial a trecut deja de stadiul ”ceea ce tu însuți urăști, nu-i faci aproapelui tău”? Sau suntem în două etape: să iubim și să urâm?

Răspuns: Cred că măcar ne-am ocupat de ura. Este clar pentru fiecare dintre noi că nu ar trebui să existe loc pentru ură printre noi! Atunci ne vom gândi la iubire.

Întrebare: Ce este iubirea spirituală?

Răspuns: Iubirea spirituală este cea mai înaltă conexiune între oameni sau între oameni și Creator, care poate fi doar la nivelul absenței oricăror acțiuni și gânduri despre propria persoană, ci numai de dragul Creatorului.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/7/22, „Adeziunea cu prietenii” Lecția 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot verifica dacă provoc un prejudiciu societății?

Răspuns: Trebuie să ne verificăm și să ne adaptăm astfel încât să acționăm exclusiv în beneficiul grupului.

Întrebare: De ce ar trebui o persoană să încerce să devină partea de jos a corpului și nu partea sa superioară ca o inimă sau un cap?

Răspuns: Pentru că trebuie să se anuleze.

Întrebare: Ieri am auzit că nu ne anulăm egoismul, ci ne ridicăm deasupra lui. Astăzi aud că trebuie să ne anulăm egoismul. Ai putea te rog explica?

Răspuns: Puteți auzi multe lucruri diferite: cum distrugem ceva, îl ardem, îl tăiem capul și așa mai departe. Aici ne referim la intenții de dragul nostru. Dar dorințele în sine rămân și noi le corectăm adăugându-le intențiile corecte.

Întrebare: Când mă anulez în grupul de zece, simt starea de lumină, fericire, bucurie și iubire. De unde știu că aceasta nu este bucurie egoistă, ci că vine de la Creator?

Răspuns: Intră din nou în grup cu aceste dorințe și intenții și verifică dacă acest lucru este perceput corect de toți prietenii. Atunci vei ști.

Întrebare: Se repetă procesul de anulare, creștere și naștere?

Răspuns: Este un proces repetitiv la fiecare nivel. Apare, desigur, în diferite calități, dar la fiecare nivel.

Întrebare: Ce rămâne dintr-o persoană după ce a reușit să se anuleze într-un mod ideal?

Răspuns: Ceea ce rămâne este un Kli (vas) care se umple cu lumina superioară, revelația Creatorului.

Întrebare: Ce înseamnă să urcăm dacă scopul nostru este să aducem mulțumire Creatorului? La ce ar trebui să mă gândesc când mă anulez?

Răspuns: Gândește-te exact la asta: fac asta pentru a aduce mulțumire Creatorului, pentru a deveni egal cu El, aproape de El și pentru a intra în adeziune cu El.

Întrebare: Ce ar trebui să fac dacă nu mai înțeleg ce este anularea? Oare îi cer Creatorului pentru prieteni, așa cum cere cineva mare pentru cei mici, pentru că aceasta este adeziune cu Creatorul?

Răspuns: Anularea apare atunci când îmi înlocuiesc preocupările personale cu preocupările grupului. Aceasta se numește anulare. Orice altceva sunt doar cuvinte.

Întrebare: Dacă cel puțin un prieten din grupul zece nu se anulează, grupul de zece nu vor putea să simtă Creatorul?

Răspuns: Nu contează. Principalul lucru este că ar trebui să existe cel puțin doi prieteni care se pot anula unul față de celălalt.

Întrebare: Dacă o persoană se anulează cu succes prin intermediul grupului, îi permite acest lucru să creeze un Kli personal?

Răspuns: Desigur. Nu pot fi responsabil pentru alții. Încerc să fac tot ce pot anulându-mă față de ceilalți.

Întrebare: Cum să nu confundăm anularea cu indiferența sau lenea?

Răspuns: Anularea nu este lene și indiferență. Pentru a mă anula, trebuie să lucrez foarte serios asupra mea.

Întrebare: Ce calități întăresc dorința fiecăruia de a anula înaintea grupului de zece?

Răspuns: Prin ceea ce vede în prieteni.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/7/22, „Anularea în fața prietenilor” Lecția 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: La ateliere pui deseori întrebări despre importanța măsurării apropierii de prieteni, a conexiunii dintre ei, a îngrijirii prietenilor etc. Și de fiecare dată acest lucru ne supără foarte tare, ne pierdem, pentru că este complet de neînțeles cum să măsurăm emoții în situații în schimbare. Deci, care este scopul acestor întrebări? Și cum putem aborda corect munca cu ei?

Răspuns: Este bine că ești îngrijorat și simți că nu percepi întrebările și nu poți da un răspuns la ele. E deja un lucru bun! Și apoi vom continua așa până când apare o senzație reală.

Întrebare: Se pare că toate eforturile și capacitatea mea de a face lucrurile corect nu sunt propriile mele acțiuni, ci sunt rezultatul influenței grupului asupra mea. Așadar, cum pot să rămân într-un grup când nu simt influența lor?

Răspuns: Ține-te de el cât poți, în interior. Nu există altă cale de ieșire. Începe să lucrezi cu el tot timpul! Și dintr-o dată te vei trezi lipit de grup.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/7/22, „Adeziunea cu prietenii” Lecția 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spunem că inițial natura mea este egoismul și doar un mic punct, un punct din inimă, mă leagă de Creator.

Acum am auzit că trebuie să ajungem într-o stare în care sunt complet în dăruire și un mic punct egoist este doar diferența dintre mine și Creator. Există o revoluție aici sau sunt două lucruri diferite?

Răspuns: Nu. Îmi corectez egoismul pentru dăruire și am doar ceea ce inițial, conform planului Creatorului, mă separă de El, adică dorința de a primi de dorința de a dărui.

Dar tot ce se referă la dorința mea primordială de a primi, construiesc după asemănarea Creatorului. Aceasta va fi realizarea Creatorului în mine, revelația Creatorului.

Adică acestea sunt cele nouă Sefirot. Și Malhut nu este corectată de la sine, deoarece dorința de a primi rămâne în ea. Funcționează numai în lumina reflectată, dăruind, respingând, făcând restricții (Țimțum) și așa mai departe.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/6/22, „Apropierea Creatorului prin rețeaua de conexiuni dintre noi” Lecția 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “ Ziua Îndrăgostiților este o afacere grozavă, dar iubirea are nevoie de mai mult decât cadouri”

Ziua Îndrăgostiților este o zi foarte profitabilă pentru vânzătorii de cadouri, florării și… magazinele de animale. Americanii cheltuiesc aproape 21 de miliarde de dolari pentru cumpărăturile de Ziua Îndrăgostiților. Cheltuiesc aproape 900 de milioane de dolari pe cadouri pentru animalele lor de companie, 1,8 miliarde de dolari pe bomboane și 5 miliarde de dolari pe bijuterii. Ei cumpără nu mai puțin de 250 de milioane de flori și plante, trandafirii (mai ales cei roșii) fiind de departe pe primul loc. Este foarte plăcut să primești un cadou și te simţi foarte bine să faci un cadou, așa că sunt de acord, dar a da un dar nu este același lucru cu a iubi. În afară de iubirea unei mame pentru copilul ei, iubirea dintre oameni are nevoie de timp, efort și concesii reciproce. Iubirea se construiește în timp, și prin îndurarea încercărilor.

Când oamenii se întâlnesc și „se îndrăgostesc”, nu este dragoste. Numiți-o infatuare, zdrobire sau atracție, dar nu este dragoste. Nu ar trebui să le conectăm, căci între hormoni și iubire nu există nicio legătură.

Iubirea înseamnă să vrei să faci bine, să ajuți, să faci fericită persoana iubită. Poate că acel cineva special știe sau nu despre asta, dar ceea ce contează pentru mine nu este ceea ce primesc în schimb, ci că am făcut persoana iubită fericită, că am făcut ceva bun pentru iubita mea.

În iubirea adevărată nu există „pentru că”. Nu-mi condiționez iubirea de o recompensă sau ceva în schimb. Dacă o fac, nu este iubire; este afacere. Chiar dacă nu îi dezvălui celeilalte persoane prevederea mea, dar în adâncul meu îmi condiţionez iubirea cu îndeplinirea anumitor cerințe, este deja un fals; nu este iubire adevărată.

Poate părea că o asemenea iubire dezinteresată înseamnă să-mi refuz nevoile, dar habar n-avem ce comoară ne refuzăm noi înșine dacă nu iubim în acest fel, fără a-i atașa nicio condiție. Dacă putem iubi o altă persoană așa cum o mamă își iubește copilul, aceasta va fi iubirea adevărată.

Poate părea imposibil, dar nu este. O putem realiza, dacă vrem cu adevărat, dar după cum am spus, este nevoie de multă muncă.

Munca noastră principală ar trebui să se concentreze pe construirea unui mediu social favorabil. Dacă ne înconjurăm de oameni care aspiră să dezvolte între ei relații de iubire adevărată, vom avea toată energia de care avem nevoie pentru a realiza o astfel de transformare în noi înșine.

Prin urmare, cu cât mai mulți oameni înțeleg diferența dintre iubire și atracție și simt că un astfel de scop merită efortul, cu atât le va fi mai ușor să-l atingă. Și cu cât mai mulți oameni reușesc asta, cu atât va fi mai bine pentru restul societății și pentru restul lumii.

La mulți ani de Ziua Îndrăgostiților și fie să ajungem cu toții să experimentăm iubirea adevărată!

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Inginerie socială – Adevărul este o chestiune de perspectivă”

În ultimii ani, subiectul ingineriei sociale, care poate fi definit ca manipularea involuntară a oamenilor în acțiuni și vederi care se conformează voinței manipulatorului, a devenit un subiect de discuție fierbinte. Așa a fost de secole, dar acum am devenit conștienți de asta. Este un lucru groaznic pe care îl fac oamenii unii altora, dar odată ce știm că există, știm cel puțin cât de ușor putem fi păcăliți, că adevărul este o chestiune de perspectivă și că perspectiva noastră depinde de cine ştie mai bine să ne manipuleze. .

Ingineria socială este pretutindeni – în știrile care arată o singură perspectivă, în ziare care răsucesc poveștile pentru a arăta opusul a ceea ce s-a întâmplat de fapt, în imaginile realizate într-un singur cadru și a căror legendă spune ceva cu totul diferit, în studii false finanțate de corporații sau acționari care își dictează constatările „științifice”, în „ghilimele” din surse anonime care nu pot fi verificate, dar ne oferă „informațiile” pe care inginerul social dorește să le transmită și în nenumărate alte moduri.

Anterior, guvernanții și guvernele foloseau soldații, serviciile secrete și poliția pentru a-și consolida controlul asupra publicului. Astăzi, ei guvernează manipulând publicul să creadă ceea ce vor să creadă.

Dar nu putem învinovăți guvernele sau conducătorii pentru că sunt atât de manipulatori. Noi înșine vrem să fim manipulați. Nimeni nu vrea să afle adevărul și, ca în orice piață nimeni nu va vinde un produs dacă nu există cerere pentru el. În plus, dacă le spui oamenilor o minciună pe care le place să o audă și o etichetezi „adevăr”, va găsi mulți cumpărători

În prezent, ceea ce place ego-urilor noastre, îl considerăm adevăr. Este ca și cum toată realitatea ar fi în fața mea, dar toată atenția mea este pe o cutie care se află în fața mea. Nu văd realitatea din jurul meu, ci doar cutia.

Cutia este ego-ul meu și îmi proiectează doar ceea ce îi place ego-ului meu. Ca urmare, cred că aceasta este realitatea, deoarece sunt concentrat doar pe cutie și nu pot vedea realitatea reală.

Între timp, cei care manipulează cutiile care înfățișează realitatea noastră fac ce vor. Nu simt nevoia să-și ascundă viciile pentru că corupția le dă faimă și, datorită ingineriei sociale, pot scăpa cu orice. Nu există scăpare decât dacă ne eliberăm de strânsoarea cutiei, ego-ul nostru care ne determină percepția.

Există o singură modalitate de a te elibera de cutie: adoptă un mod opus de lucru. În loc să ne concentrăm pe ceea ce putem primi de la toate acelea cu care venim în contact, ar trebui să ne concentrăm pe ceea ce putem oferi.

Numai atunci când ne concentrăm pe a dărui, mai degrabă decât a primi, putem experimenta adevărata libertate – libertatea de ego. Când suntem eliberați de ego, vom judeca totul după adevărata sa natură. Dacă destui oameni vor adopta această mentalitate, întreaga noastră realitate se va schimba și nu va trebui să luptăm constant pentru a ne impune punctul de vedere tuturor.

Când există război, toată lumea pierde. Dar când oamenii încearcă să se sprijine și să se ajute unii pe alții, toată lumea câștigă. Sarcina noastră astăzi este să facem cât mai mulți oameni conștienți de acest adevăr simplu. Când destui oameni o vor înțelege, vor lucra împreună pentru a crea o nouă realitate în care toată lumea este atentă și nimeni nu este manipulat.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Educația — Trebuie să o reconstruim mai bine”

Ultimii doi ani au fost deranjanți pentru copii, părinți și întregul sistem de învățământ. Izolările și blocajele recurente nu au afectat doar relațiile sociale ale copiilor, ci i-au lăsat pe toți nesiguri cu privire la viitor. Este clar că lucrurile nu vor fi așa cum au fost până la începutul deceniului, dar nu este clar cum vor fi. Oricum ar fi, din moment ce suntem destinați să mergem înainte și înapoi între conexiunile fizice și virtuale, am putea la fel de bine să învățăm să facem conexiuni semnificative în ambele stări.

Situația actuală ne-a schimbat deja mentalitatea anterioară asupra conexiunii, dar încă nu a stabilit alta nouă în interiorul nostru. Este încă greu de văzut cum va fi noul nostru mod de conexiune, deoarece nu suntem mașini; este nevoie de timp pentru a ne dezvolta într-un nou mod de operare.

Cu toate acestea, din moment ce natura nu se întoarce niciodată înapoi, ci întotdeauna merge înainte, un lucru este clar: ceea ce a fost nu se va întoarce niciodată.

Indiferent de forma pe care o adoptăm în cele din urmă, va fi una în care nu suntem doar conectați în moduri noi, ci și mai pozitiv decât înainte. Evoluția naturii se îndreaptă mereu către o complexitate și o integrare crescândă. Totul devine din ce în ce mai interdependent, nu mai separat, iar acest lucru este valabil și pentru umanitate.

Cu toate acestea, în timp ce toate celelalte specii acceptă dictatul naturii fără întrebări, oamenii sunt deconectați de natură și au propria lor voință. Natura ne obligă încă să mergem pe drumul său, dar ne-a dat și propria noastră voință, care crește în direcția opusă: în timp ce natura ne conduce la încorporare, ne străduim să fim separați. Acesta este motivul pentru care animalele acceptă ceea ce le dă natura și se adaptează, în timp ce noi suferim și rezistăm, dar fără rezultat.

Suferința pe care o simțim este un dezavantaj clar în comparație cu restul lumii animale, dar ființele umane au un avantaj pe care nici o altă ființă vie nu îl are: în loc să fim forțați să ne conectăm, putem să ne gândim la asta, să o comparăm cu separarea și, în sfârșit, să o alegem. Deși nu avem de ales decât să alegem conexiunea în cele din urmă, deoarece acesta este cursul întregii creații, a o alege din propria noastră voință înseamnă că înțelegem logica din spatele ei, „gândul creației” dacă vreți.

Nu există nicio comparație între plăcerea și profunzimea pe care le experimentăm atunci când alegem să facem ceva, spre deosebire de a le face instinctiv. Acesta este avantajul nostru unic, meritul ființelor umane față de toate celelalte ființe.

Toate loviturile pe care le-am suferit de la începutul timpurilor ne-au determinat să evoluăm de la vânători-culegători în clanuri, orașe, țări, imperii și în sfârșit, la un sat global. Încorporarea crescȃndă are loc întotdeauna împotriva voinței noastre și cu prețul nenumăratelor vieți și a unei suferințe de nedescris, dar nu trebuie să fie așa. Dacă înțelegem încotro mergem și ce suntem destinați să dobândim la capătul drumului, ne putem duce ȋntr-acolo de bunăvoie și ne putem ajuta reciproc să ne transcendem individualitatea, pentru a forma o umanitate conștientă și unificată.

Sistemele noastre educaționale ar trebui să se concentreze pe insuflarea acestei conștientizări în noi. Această educație ar trebui să se aplice tuturor vârstelor, țărilor și culturilor. Dacă facem din unitate prioritatea noastră principală, vom începe să vedem diferențele dintre noi ca o diversitate binevenită, iar perspectivele noastre diferite că ne îmbogățesc cunoștințele. Dacă vrem să încetăm să suferim și să ne bucurăm de drumul pe care ne aflăm, trebuie să ne reconstruim sistemul educațional în sincronicitate cu întreaga natură: spre conexiune, coeziune și integrare.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→