Întrebare: Anul trecut au fost atât de multe tipuri de dezastre naturale. Anul a început cu un val de frig aspru în Spania. Nu se așteptau la așa ceva și nu erau pregătiți pentru asta. Au fost cutremure; au fost inundații în Indonezia. Un ghețar s-a prăbușit în Himalaya indiană și a îngropat 170 de persoane. A fost o furtună de nisip în Beijing și inundații în Australia. În Europa de Vest, ploile torențiale au distrus mașini și au inundat orașe. Incendiile au făcut ravagii în California, Turcia și Grecia. Un cutremur în Haiti a provocat moartea a 2.200 de persoane. Pe insula Palma din Insulele Canare, un vulcan a erupt timp de trei luni. Acest lucru nu s-a mai întâmplat de 500 de ani. Zeci de tornade au măturat Statele Unite. Un taifun a lovit Filipine și a lăsat ravagii în urma sa.

Aceasta este o scurtă listă a ceea ce s-a întâmplat. Ne poți traduce în limbajul uman ceea ce ne spune natura?

Răspuns: Natura ne spune: „Vă servește de minune!” Într-adevăr, modul în care tratați natura—perturbându-i echilibrul în tot ceea ce este posibil, la toate nivelurile, în toate cazurile și posibilitățile—este modul în care reacționează natura.

Imaginați-vă că aveți un corp bolnav, întregul Pământ, întregul glob. Și ce veți face?

Întrebare: Deci, ce facem?

Răspuns: Nu interveniți, nu-i tulburați liniștea relativă. Este în homeostază—foarte bine, lăsați-o să rămână așa, nu o atingeți!

Întrebare: Dar, într-un fel sau altul, nu trebuie să producem ceva, să extragem minerale?

Răspuns: Depinde în ce doze. Este așa cum spune doctorul: „Cu moderație”. E la fel și aici: sapi în pământ, începi să scotocești în el, să scoți chestii, să sapi, să tragi afară lucruri, să-l secătuiești. Trebuie să înțelegeți că totul trebuie să fie reaprovizionat la un moment dat.

Noi îmbătrânim încet-încet și murim. Același lucru se întâmplă probabil și cu Pământul.

Întrebare: Cum intrăm în acest dialog? Cum ne comportăm cu natura astfel încât să avem homeostazie cu aceasta?

Răspuns: Trebuie să înțelegem că acesta este un organism viu, un organism viu real. Și dacă avem un impact asupra lui, trebuie să facem totul cu mare atenție și precauție.

Și este necesar să compensăm și să înțelegem că, dacă este vorba de un singur organism, nu contează unde operezi. Dacă faci ceva undeva în Australia, va avea rezonanță în Canada sau undeva în America de Sud. Suntem cu adevărat responsabili aici pentru tot și pentru toată lumea.

Nu avem decât acest pământ! Nu putem zbura nicăieri și nu putem face nimic. Iar astăzi facem ce vrem noi aici! Și nu există nici o reacție, nici un calcul, nici un gând pentru ziua de mâine!

Comentariu: Gândul nostru actual este să câștigăm din asta—să câștigăm mai mulți și mai mulți bani.

Răspunsul meu: Dar atunci pierdem de 20 de ori mai mult. Trebuie să compensăm pentru toate acestea.

Comentariu: Persoana are un gând: „După mine, potopul.”

Răspunsul meu: Întreaga problemă este în egoismul nostru. Asta e clar.

Întrebare: Dacă este posibil, mai poți oferi o rețetă? Care este munca unei persoane cu acest organism numit Pământ?

Răspuns: Pământul este un organism foarte înțelept. Legile sale, care ne sunt încă necunoscute, ascund straturi uriașe de înțelepciune care reprezintă viitorul nostru. Și de aceea trebuie să-l tratăm cu mare atenție și respect.

Întrebare: Vrei să spui că dacă acest gând intră într-o persoană și trăiește în ea, atunci va avea o atitudine complet diferită și totul în general?

Răspuns: Da, ceea ce înseamnă că, dacă sapi cu o lopată, trebuie să explici de ce, pentru ce și cum vei compensa acest lucru. E ca și cum ai împrumuta de la Pământ materia, energia și puterea sa pe care va trebui să o investească în ceea ce tu, de exemplu, plantezi în acesta.

Întrebare: Deci, chiar și pentru o intervenție atât de mică, trebuie să fac un calcul uriaș înainte de a o face?

Răspuns: Da. Este o atitudine, dar ne va salva. Altfel, Pământul, așa cum se spune,”vă va scuipa afară”.

Comentariu: Da, ne va scuipa afară. Se pare că indiciile au devenit deja foarte clare și ne bat la ușă.

Răspunsul meu: Da. Este un început.

Comentariu: Să sperăm că vom înțelege.

Răspunsul meu: Nu, nu va fi nici o speranță aici. Până când o persoană nu-și va corecta egoismul, va dăuna inevitabil naturii și planetei pe care trăiește. Și va fi rău.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” de la KabTV 30.12.21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Greta Thunberg îi mustră pe liderii mondiali pentru anii de discuții goale și inacțiune în domeniul climei. Ea critică Anglia, SUA și China pentru manipularea statisticilor și oferă multe exemple, în special despre Anglia. Anglia se autointitulează lider mondial în domeniul climei și, după cum spune ea, are centrale electrice care sunt una dintre cele mai mari surse de emisii de dioxid de carbon.

Răspunsul meu: Da, ei fac totul pe cărbune. Este o tradiție.

Întrebare: Ea „i-a pus pe toți la colț”. Se simte ca și cum nu mai ascultăm oamenii de știință, nu mai avem încredere în ei, iar această fată este publicată peste tot; este ascultată; ea este pe un piedestal. Așa este timpul nostru?

Răspuns: Timpul nostru este cel mai corupt și cel mai murdar. Au luat-o pe această fată, au făcut din ea pe cine au vrut și i-au dat drumul în lesă scurtă.

Întrebare: Crezi că sunt niște forțe în spatele ei? Presa nu știe ce să facă.

Răspuns: Da, cine ar fi auzit-o altfel? Ei se uită la o persoană cu un singur ochi și înțeleg unde poate fi mai potrivită pentru a câștiga un rating. Chiar credeți că un copil sare pe scenă de unul singur? Cine permite asta? Cine îi dă timp la radio, timp pe ecran, timp la televizor, etc.?

Întrebare: De ce se face acest lucru?

Răspuns: În primul rând, lumea are nevoie de astfel de zgomot. Este o distragere a atenției. În al doilea rând, există forțe mari în spatele acestor lucruri, forțe care beneficiază de pe urma lor.

Întrebare: Ce eroi ai scoate astăzi în evidență? De ce fel de eroi are nevoie timpul de astăzi?

Răspuns: Trebuie să fie o organizație foarte serioasă, o reuniune a oamenilor de știință, politicienilor și economiștilor care să stea împreună și să discute serios despre ce putem face. Dar mai întâi avem nevoie de un raport foarte serios, adică de cercetare.

Întrebare: Trebuie să ajungem la profunzimea problemei a ceea ce se întâmplă?

Răspuns: Noi înțelegem profunzimea problemei.

Întrebare: Este clar pentru tine. Nimeni nu prea vorbește despre asta. Va trebui ca omenirea să ajungă la profunzimea problemei?

Răspuns: Nu vom fi în stare să facem nimic. Fiecare trage în propria direcție spre locul unde poate face mai mulți bani.

Întrebare: Deci, la întrebarea mea: „Pe cine ar trebui să scot în evidență pentru a fi ascultat?” este răspunsul: „Cel care conduce la profunzimea problemei”?

Răspuns: Dacă ar aborda cu seriozitate această problemă, ar ajunge la concluzia că nu se poate face nimic și că nu este nevoie de nimic!

Răspunsul este unul singur. Putem aduce lumea la echilibru doar dacă noi înșine intrăm în echilibru în relațiile noastre. Și atunci ne vom regăsi pur și simplu într-o lume în care totul va fi suficient și bun pentru fiecare.

Aceasta nu este o fantezie sau o utopie; este doar ceva ce se va întâmpla involuntar. Dacă facem echilibrul în lume la nivelul de „om”, atunci toate nivelurile inferioare—animal, vegetal și mineral—vor ajunge și ele la echilibru.

Comentariu: E ca și cum te-ai adresa unei persoane și i-ai spune că trebuie să se schimbe de dragul unor conexiuni bune. Iar o persoană nu poate face asta! Nu vrea să o facă!

Răspunsul meu: El nu poate. Atunci va fi doborât.

Comentariu: Are nevoie de un dușman.

Răspunsul meu: El însuși este dușmanul!

Comentariu: Spui unei persoane: „Tu ești de vină! Din cauza ta se întâmplă aceste probleme ecologice”.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Cum ieșim din această poveste?

Răspuns: Nu există nicio posibilitate. Ori ne sinucidem, ori începem să ne schimbăm. Una sau alta.

Numai corectarea omului poate aduce natura în echilibru. Și este posibil să aducem o persoană în echilibru doar dacă creăm treptat între noi o atmosferă de iubire a aproapelui.

Întrebare: Ar trebui să ne epuizăm cu toții în căutarea unei ieșiri? Trebuie să fim epuizați pentru a ajunge la ceea ce spui?

Răspuns: Atunci am vrea cu adevărat să auzim răspunsul aici. Am fi capabili să-l auzim.

Nu-i nimic! E în regulă. Guvernarea superioară știe totul și poate face orice, și face totul oricum.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” de la KabTV 11/1/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă măreția Creatorului depinde de măreția prietenilor în ochii mei, nu este mai bine să vorbesc despre măreția grupului de zece și nu despre măreția Creatorului?

Răspuns: În principiu, este același lucru. Măreția Creatorului nu poate fi mai mult decât măreția grupului de zece.

Prin urmare, dacă vrei să știi exact cât de mare este Creatorul în ochii tăi, o poți măsura prin atitudinea ta față de prieteni, cât de mari sunt ei în ochii tăi. Așa funcționează.

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/8/22, „Absorbim măreția scopului de la prieteni” Lecția 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Arvut [Garanția reciprocă]”, punctul 17: Iar în partea negativă, dacă o parte a poporului nu vrea să respecte Arvut, ci alege mai degrabă să se bălăcească în iubire de sine, această parte face ca și restul poporului să rămană cufundat în necurăția și în starea sa umilă, fără să găsească vreodată o cale de ieșire din necurăția lor.

Garanția reciprocă presupune că toți cei din grupul de zece mai mult sau mai puțin înțeleg necesitatea de a respecta această garanție reciprocă și de a se îndrepta spre o conexiune comună. Doar în aceasta vor găsi proprietatea Bina—proprietatea de a dezvălui Creatorul, lumea superioară.

Dacă o parte a poporului nu vrea să respecte Arvut, înseamnă că nu îi înțelege importanța

Sunt oameni care nu realizează că acest lucru este important. Ei au nevoie de timp. Știu personal cât de dificil este. Eu, de asemenea, nu am început imediat să înțeleg nevoia de garanție spirituală, pentru că înainte de asta studiasem tot felul de teorii și tot ceea ce mă respingea de la a studia acest subiect.

În fiecare zi, chiar în fiecare clipă, trebuie să ne ridicăm din nou, prin credință deasupra rațiunii, la proprietatea dăruirii, să ieșim din noi înșine, să ne ridicăm deasupra sinelui nostru (Malchut), și astfel să ne asigurăm această garanție din partea prietenilor noștri.

De aceea, Baal HaSulam scrie că, dacă o parte a poporului nu vrea să păstreze garanția reciprocă, ei forțează restul poporului să se cufunde în egoism și să rămână în el.

Din Convenția internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/9/22, „Lucrăm în Arvut” Lecția 6

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ne spui că atunci când dăruim societății, eforturile se întorc la noi. Cum funcționează asta?

Răspuns: Nu avem alte mijloace de a ne influența dezvoltarea decât participând la dezvoltarea unui grup de zece, Kli-ul nostru comun. O persoană nu se poate scoate singură din mlaștină.

Prin urmare, trebuie să ne dăm seama de starea în care ne aflăm, să o înțelegem și să o simțim în mod clar. Atunci veți vedea legea Arvut (garanția reciprocă) ca pe o condiție vitală pentru trecerea la o stare mai bună.

Întrebare: Când dăruiesc grupului meu de zece fără garanție reciprocă, mi se pare că nimic nu se întoarce la mine. Oare așa stau lucrurile?

Răspuns: Bineînțeles că nu. Dar trebuie să încercăm să asigurăm o garanție reciprocă. Atunci efectul este mult mai mare și mai puternic, iar progresul este mai rapid. Dar chiar dacă dăruiești grupului de zece fără să simți o dăruire reciprocă din partea acestuia, există totuși un progres, atât al tău, cât și al lor.

Din Convenția internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/9/22, „Lucrăm în Arvut” Lecția 6

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cea mai importantă este rugăciunea. Adică, cineva trebuie să se roage Creatorului să-l ajute să meargă deasupra rațiunii, ceea ce înseamnă că munca ar trebui să fie făcută cu bucurie, ca și cum ar fi fost deja răsplătit cu raţiunea Kdușa, și ce bucurie ar simți atunci! (Rabash, articolul nr. 12 (1991), „Aceste lumânări sunt sfinte”).

Principalul lucru este apelul către Creator. Faceți tot ce vă stă în putință. Imaginați-vă lumea noastră umplută de Creator. Acționați ca și cum ați fi în interiorul Lui. Așa vă tratați prietenii, dar nu și pe toți ceilalți.

Ridicați-vă la nivelul credinței deasupra rațiunii și dezvoltați-o în cadrul grupului.

Cereți Creatorului să ne ajute să ne ridicăm deasupra stării noastre în calitatea de dăruire, deasupra a ceea ce vedem în lumea noastră și în noi înșine, în limitele rațiunii. Acest lucru se numește credință deasupra rațiunii. Iar această muncă ar trebui să fie în bucurie, ca și cum ar fi fost deja recompensată.

Întrebare: Care este rostul rugăciunii, dacă tu crezi că Creatorul este bun și face binele? Cine sunt eu să nu fiu de acord cu asta și să văd lucrurile altfel?

Răspuns: De ce să nu fii de acord? Tocmai pe baza faptului că tu presupui că El este bun și face bine, poți cere să ți se dea stări în care să fii ca El.

Întrebare: Dacă cer să-mi văd prietenii ca fiind cei mai mari din generație, răspunde Creatorul la o astfel de rugăciune?

Răspuns: Sigur. Să ceri să-ți vezi prietenii ca fiind perfecți este cea mai bună rugăciune.

Întrebare: Ce înseamnă să te rogi toată ziua? Este un gând, o abordare, un sentiment sau o acțiune?

Răspuns: Aceasta este percepția lumii în care domnește Creatorul. Dacă tratez această lume și pe Creator în acest fel, aceasta este rugăciunea. Vreau să fiu în această lume umplută de Creator și conectat în mod constant la grup.

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/8/22, „Mergem cu credință deasupra rațiunii” Lecția 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Suntem foarte apropiați în grupul nostru de zece, dar uneori există dezacorduri și fricțiuni între noi. Ce ar trebui să facem pentru a ne apropia?

Răspuns: Ar trebui să aveți și mai multă fricțiune. Altfel, deasupra a ce vă veți ridica? În ciuda a ce vă veți apropia?

Nu ne putem doar apropia, trebuie să vedem obstacolele și să ne ridicăm în mod specific deasupra lor. Este ca în cazul îndrăgostiților: dacă nu se ceartă, atunci nu au cu ce să-și reînnoiască relația. Așa suntem făcuți.

Prin urmare, viața noastră constă întotdeauna în negru-alb, negru-alb. Și dacă ne construim corect relația pe contrastul acestor două elemente și ne ridicăm deasupra lor de dragul unui al treilea element, un factor mai important, atunci relațiile noastre continuă și înfloresc.

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/6/22, „Ne apropiem de Creator prin rețeaua de conexiuni dintre noi” Lecția 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cer condițiile garanției reciproce (Arvut) să fie îndeplinite doar de mine sau și de prietenii mei?

Răspuns: Și din partea prietenilor. Trebuie să vă puneți de acord între voi pentru că noi vom pune în aplicare condițiile în grup pe care Baal HaSulam și Rabash le explică.

Dar totuși, trebuie să luăm în considerare cât de dificil este, pentru că oamenii care vin la Cabala pot fi foarte diferiți. Știu din propria mea experiență că, în momentul în care am realizat aceste condiții și am simțit necesitatea lor, trecuse mult timp.

Întrebare: Sub ce formă pot cere garanție reciprocă?

Răspuns: Facem un acord între noi prin care suntem obligați să fim în garanție reciprocă. Dacă încercăm să îndeplinim condițiile acestuia, atunci începem să Îl atingem pe Creator.

Semnificația garanției reciproce este de a oferi fiecăruia dintre noi un astfel de Kli spiritual, un astfel de vas în care se poate revela întregul univers, inclusiv Creatorul. Altfel spus, garanția reciprocă înseamnă conectarea tuturor părților sparte ale sufletului lui Adam.

Din Convenția internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/9/22, „Lucrăm în Arvut” Lecția 6

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum pot preveni excluderea socială?“

Orphie, o fată de 14 ani care a fost exclusă social la școala ei, a suferit violență timp de câțiva ani și, în cele din urmă, a devenit șefa unei patrule de boicot. Scopul patrulei de boicot este de a sprijini pe alții, afectați de excluderea socială. De exemplu, patrula i-a dat unei fete, Elian, a cărei întreaga clasă a ocolit-o, o surpriză de ziua de naștere, mângâindu-o cu cuvintele calde că sunt familia ei și că nu va mai fi singură.

Am construit o societate în care mulți copii și tineri împărtășesc această situație mizerabilă, simțind că nu este loc pentru ei în lume.

Aș sfătui pe oricine simte problema excluderii sociale să lucreze în conformitate cu exemplele date de grupul lui Orphie pentru acea fată Elian, și să dea naștere unor cadre similare pentru a ajuta copiii, precum și pentru a educa despre fenomen. Aș sprijini creșterea lor pentru a deveni cea mai importantă forță din societatea noastră, astfel încât nimeni să nu se simtă mai rău decât alții și pentru a arăta că cea mai puternică armă împotriva urii este iubirea. Dacă o astfel de forță se întărește, atunci vom putea preveni excluderea socială, pe măsură ce ne îndreptăm către o societate mult mai conectată pozitiv.

Nimeni nu trebuie să se simtă singur sau exclus. Pentru ca acest lucru să devină realitate, trebuie numai să dezvoltăm sprijin reciproc în societate.

Bazat pe videoclipul „Soluţia pentru excluderea socială”, cu kabbalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Mai multe valuri în Marea Covid ”

Există o consolare des spusă după o despărțire: „Sunt mult mai mulți pești în mare”. În timp ce ne luăm rămas bun și spunem „Bine c-am scăpat!” la valul Omicron, trebuie să ne amintim că există mult mai multe valuri în Marea Covid. Deși Omicron a fost un val ușor în comparație cu precedentele, nu există nicio garanție că următoarele vor fi la fel de îngăduitoare sau chiar de un fel similar. Un lucru este clar, atragem necazuri către noi înșine. Găurile pe care le rupem în țesătura realității netede vor atrage asupra noastră fiecare calamitate trecătoare până când ne vom convinge că trebuie să ne ştergem lacrimile și să atenuăm loviturile.

Covid, ca restul crizelor care ne afectează, nu este un accident ciudat. Este un rezultat direct al maltratării pe care o aplicăm față de tot ce ne înconjoară. Toate crizele, inclusiv Covid, urmăresc să ne încetinească și să ne rețină vandalismul față de natură, față de oameni și națiuni mai slabe.

De la bun început am fost recunoscător pentru virusul Corona, tocmai pentru că ne-a forțat să încetinim. Nu mă îndoiesc că fără el am fi fost mult mai rău astăzi decât suntem acum. Valul Omicron a fost cel mai blând de până acum, dar încă nu am învățat lecția; încă aşteptăm momentul în care să ne putem întoarce la modul nostru de viaţă nesăbuit. Dacă nu învățăm să fim atenți, natura ne va impune cătușele prin durere.

În același timp, dacă învățăm să fim atenți și să vedem că toată lumea își împlinește nevoile de bază și putem face asta fără a adăuga un singur cent la cheltuielile noastre colective, vom vedea o ușurare imediată din toate crizele care ne afectează astăzi. Ar trebui să profităm de oportunitatea pe care ne-a oferit-o natura, de o pauză de pandemie și să ne gândim la nevoile urgente ale umanității. Ar trebui să asigurăm hrană pentru toți, locuințe, școală și sănătate. Dacă facem asta și stabilim un mod de viață echilibrat în întreaga lume, vom înceta să mai suferim de ciumă, războaie și alte crize.

Pentru a atinge echilibrul, trebuie să construim încredere și să înțelegem că toți suntem dependenți unii de alții. Dacă ne dăm seama că toată omenirea se află pe marginea unei prăpăstii, iar dacă unul dintre noi cade, cădem cu toții, atunci nu vom lăsa pe nimeni să cadă.

Așa cum tulpini noi s-au răspândit rapid în întreaga lume, făcând vaccinurile inutile, orice problemă pe care o are cineva va afecta imediat întreaga lume. Dacă ajungem să simțim asta și să trăim cu această mentalitate, suntem siguri că vom evita necazurile și valurile mării nu ne vor izbi capetele.

A remedia lacrimile înseamnă a remedia rupturile dintre noi. Dacă în loc să ne sfâșiem unul pe altul, ne vom ajuta reciproc să ne redresăm viețile, țesătura realității va fi netedă și dreaptă, iar viața noastră va fi în sfârșit pașnică.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→