Întrebare: Oamenii lumii ai secolului XX, lumea trecutului, au trăit pe baza ideii că fiecare persoană își poate găsi o ocupație rațională și că fiecare țară trebuie să fie dezvoltată și să producă ceva util.

Apoi, în diferite țări — în Siria, Libia, Irak și Venezuela — au ajuns la putere tineri maiori și colonei, președinți și părinți ai națiunii. Au construit fabrici și drumuri, au pregătit oameni pentru a deveni ingineri și medici, au creat brigăzi de tancuri și au încercat să atingă standardul american și german și chiar standardul sovietic.

Ce s-a întâmplat? Cum dintr-o s-a dovedit că distracția este mai profitabilă decât a produce ceva, că specularea în cifre este mai profitabilă decât tranzacționarea cu bunuri și că gestionarea haosului este mai profitabilă decât gestionarea echipelor? Lumea veche a intrat într-un declin, iar liderii au încetat să mai fie tați.

Cum de ni s-a întâmplat asta?

Răspuns: Oamenii au descoperit că nu au nevoie de toate, nici de progres sau de orice altceva. Tot ce au nevoie oamenii sunt pâine și circ.

Întrebare: Suntem atât de primitivi?

Răspuns: Aceasta este natura noastră! Acesta nu este ceea ce se numește primitivism. Primitivismul este o artă înaltă.

Cometariu: Dar noi suntem creația supremă a naturii, așa cum spuneau ei în tinerețea noastră.

Răspunsul meu: În tinerețe ai fost învățat că ești creația supremă a naturii. Dar, de fapt, pur și simplu nu au vrut să-ți spună. Dacă tu, ca persoană prudentă și înțeleaptă, vrei să-ți trăiești viața rațional, atunci alege un loc de muncă liniștit, un mediu liniștit și un hobby preferat..

Cometariu: Așa deci, la început omenirea a vrut ceva și liderii au vrut să fie părinții națiunii, să fie părinții poporului lor.

Răspunsul meu: Au vrut doar să fie la conducere. Nu era nimic altceva în ei. Ei nu au fost mânați de nimic altceva decât de dorința de a se arăta egoist, în bine sau în rău, de a se vorbi despre el, de a avea putere și faimă.

Întrebare: De ce a dispărut asta?

Răspuns: În primul rând, egoismul nostru se schimbă. Și în al doilea rând, au aflat că nimic bun nu vine din asta și că întreaga umanitate este ingrată. Indiferent cât de mult ai încerca să-l faci să facă ceva, nu vrea nimic!

Întrebare: Unde se îndreaptă totul acum?

Răspuns: Astăzi, niciunuia dintre lideri nu-i pasă că țara lui, poporul lui, ar fi mai înalt, mai bun, mai curat sau special.

Cometariu: Că ar trăi bine, ar trăi mai bine.

Răspunsul meu: Copiii lui, da. Dar doar copiii lui.

Întrebare: Am devenit meschini, mai mici?

Răspunsul meu: Egoismul a devenit mai mare. Prin urmare, cere mai mult de la noi și noi, desigur, nu putem obiecta în niciun fel.

Întrebare: Vrei să spui că nu va veni niciodată un moment când va exista grija față de oameni? Chiar și o îngrijorare ostentativă, indiferent de ce, chiar despre care se vorbește?

Răspuns: Nu, nu mai poți cumpăra oameni cu asta. Poți să te urci pe orice podium și să țipi. Vor trece pe lângă tine și vor merge mai departe. Asta este; lumea a trecut deja prin toate acestea.

Întrebare: Atunci întrebarea principală este: unde mergem? La ce lideri? Poate un înțelept să devină un lider astăzi?

Răspuns: Nu, nimeni. Care înțelept? Cine l-ar asculta? Un înțelept este făcut de public, care arată spre el și spune: „Acesta este un înțelept! Uite!”

Întrebare: Crezi că oamenii sunt cei care aleg liderul?

Răspuns: Desigur!

Întrebare: Pot să aleagă un lider astăzi ca în trecut?

Răspuns: Nu. Totul a dispărut.

Întrebare: Nici nu vrem să alegem un lider care să aibă grijă de noi, corect?

Răspuns: Nu. În primul rând, nu cred în nimeni, nu am încredere în nimeni. Dacă aleg pe cineva astăzi, atunci mâine îl voi respinge. Se dovedește că nu există lideri și nu există înțelepți; am rămas pierduți, confuzi, mici și egoiști. Și nu avem nevoie de nimic din toate acestea.

Dar nici nu știm de ce avem nevoie.

Întrebare: Ce se va întâmpla?

Răspuns: Cred că, ca de obicei, un război va alege oameni grozavi. Nu-mi pot imagina cum este posibil să influențezi oamenii. La urma urmei, nimeni nu ascultă. Nimeni nu aude.

Întrebare: Care este scopul naturii? Care este scopul Creatorului care ne-a pus în această poziție?

Răspuns: Pentru a dezvolta egoismul corect în noi, care ar înțelege că este de fapt fără scop. Este foarte necesar, dar nu este directionat spre scopul corect. Și pentru a-l face să se întrebe cum să se redirecționeze.

Întrebare: Are nevoie egoismul nostru să simtă asta? Trebuie să simțim asta??

Răspuns: Da, dar nu avem suficientă acuitate interioară de percepție pentru asta. Prin urmare, nu știm. Mergem acolo, mergem aici… „Uite, Black Friday! Să alergăm la magazin!”

Întrebare: Vrei să spui că ar trebui să existe un fel de durere?

Răspuns: Da. O furtuna! O furtună foarte serioasă.

Întrebare: Deci, te aștepți la o furtună și nu poate exista altă cale?

Răspuns: Nu. Această furtună nu trebuie să fie fizică. Poate fi intern, în interiorul oamenilor, dar ar trebui să se întâmple. Trebuie să pătrundă chiar așa. Ar trebui să ne ia prin surprindere.

Întrebare: Ar putea fi un gol total sau altceva?

Răspuns: O persoană cade sub această influență și începe să se schimbe.

El își va dori în sfârșit un scop – cel adevărat. Nici la cumpărături, nici la recreere, nici la nimic. Își va dori un scop pentru că va înțelege că acesta este ceea ce îl poate umple, îl poate opri, îl poate îndruma și îi poate da sens.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 12/20/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce există prieteni în grupul de zece care nu participă la viața lui?

Răspuns: Trebuie să acceptăm și să realizăm că există un loc și pentru asta. La urma urmei, noi înșine avem astfel de calități încât putem lucra puțin spre dăruire cu unii dintre ei și cu alții absolute deloc. Același lucru îl vedem la prieteni. Încercați totuși să-i apropiați. Toate acestea vor fi corectate.

Întrebare: Este posibil să folosim invidia pentru un mare prieten care nu este în grupul de zece sau în munca colectivă de diseminare?

Răspuns: Da. Dacă el este cu adevărat angajat în muncă spirituală și tu ești în contact cu el, atunci îl poți invidia. Dar aceasta nu-ţi va înlocui relația cu grupul de zece, de care trebuie să te agăți cu toate „ghearele”.

Din Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui  nostru” 1/8/22, “Dobȃndirea măreției scopului de la prieteni” Lecția 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Rabash scrie că o persoană ar trebui să spună: „Vreau să fiu un lucrător al Creatorului chiar dacă nu am idee despre această lucrare”. Când începe această perioadă, cine mă aduce în această stare: Creatorul, sau este pregătirea mea?

Răspuns: Nu contează dacă Creatorul vă aduce într-o anumită stare sau dacă vă pregătiți pentru aceasta. Cum poți fi gata dacă asta nu vine de la Creator? Tot ceea ce este în noi vine de la El și nimic mai mult. Dar depinde de noi cum vom trece prin următoarele stări, cât de mult vom trece prin ele împreună.

Întrebare: Pe de o parte, vreau să dezvălui Creatorul. Pe de altă parte, cer ca El să nu fie descoperit pentru că vreau să cred prin credință mai presus de rațiune. Deci voi fi mereu într-o stare de ascundere și nu-L voi vedea niciodată?

Răspuns: Nu. Îl vei vedea pe Creator, dar Îl vei vedea tocmai în credință mai presus de rațiune, în calitatea dăruirii. În măsura în care ÎL tratezi pe Creator așa cum te tratează El pe tine, în aceeași măsură El Se va manifesta în tine.

Nu ar trebui să-L ȋndepărtezi, ci doar să te aduci pe tine în echivalență cu calitățile Lui. Și atunci ÎL poți simți pe El.

Din  Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui  nostru” 1/8/22, “Mergând cu credință mai presus de rațiune” Lecția 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Dieta – nu este vorba despre puterea voinţei ”

Încă din primul moment al existenței noastre, viața ne înfăţişează dificultăți și obstacole. De fapt, întreaga noastră viață este o serie de eforturi pentru a depăși obstacolele. Când puterea noastră de a le depăși scade, murim.

Fiind egocentrişti din natură, suntem atrași să facem doar ceea ce ne dorim. Atât timp cât ne dorim ceva, vom avea puterea să depășim obstacolele pentru a-l realiza. Dar când trebuie să mergem împotriva voinței noastre, atunci încep problemele.

De exemplu, nimeni nu vrea să se trezească dimineața și să meargă la muncă, chiar dacă lucrăm de acasă. Trebuie să ne reamintim că avem o familie de îngrijit, o ipotecă sau o chirie de plătit și alte astfel de stimulente care în cele din urmă ne trag afară din pat.

Același lucru este valabil și cu mâncarea. Nimeni nu vrea să țină dietă; vrem să mâncăm ce vrem, când vrem și cât vrem. De asemenea, s-ar putea să dorim să ne simțim bine și să arătăm bine, dar dacă dorința pentru cele două nu este la fel de puternică precum pofta de dulciuri și carbohidrați, nu vom putea să le rezistăm și să persistăm cu dieta. Cu alte cuvinte, întrerupem o dietă nu din lipsă de voință, ci din nehotărâre cu privire la ce scop este mai important.

Pentru a reuși cu o dietă, ca și cu orice altceva în viață, trebuie mai întâi să stabilim de ce avem nevoie de ea. Dacă nu înțelegem beneficiile de a fi slab, ușor și sănătos, nu vom aduna niciodată determinarea de a mânca alimente sănătoase și de a rămâne în consumul de cantități sănătoase.

Este o luptă constantă de a direcționa poftele, de a pune la îndoială ceea ce ne dorim, de a ne ajusta intențiile și scopurile și de a le consolida acolo unde devenim slabi. Nu ne concentrăm pe dorința în sine, ci creștem importanța scopului: să fim sănătoși și prezentabili.

Cel mai bun mod de a crește dorința pentru orice este să ne înconjurăm de oameni al căror scop este același cu al nostru. Împreună, ne putem întări și încuraja reciproc atunci când unul dintre noi devine mai slab. Mai mult, dacă ne concentrăm pe a-i încuraja pe ceilalți să-și atingă obiectivul comun, nu ne vom concentra pe propriile noastre slăbiciuni, iar încurajarea pe care le-o oferim ne va reveni ca forță suplimentară. În acest fel, nu ne va fi greu să reușim să ținem dietă sau în orice alt scop pe care ni l-am putea stabili.

Scopul vieții depășește cu mult menținerea unui fizic bun. Scopul său este de a ne ridica spiritul deasupra existenței materiale și de a ne duce într-un tărâm nou și expansiv al percepției. Suntem meniți să dezvăluim conexiunile dintre noi la niveluri mult mai profunde și mai semnificative decât orice angajament lumesc. Scopul vieții noastre este să experimentăm întreaga umanitate ca pe un singur organism ale cărui celule, care suntem noi, se cunosc și se simt la fel de clar și la fel de viu precum își simt propriile trupuri, dacă nu mai mult.

Dar calea spre atingerea acestei percepții este exact aceeași cu cea pe care o folosim pentru a slăbi. Dacă ne înconjurăm de oameni care caută același scop sublim ca al nostru, ne vom încuraja și ne vom sprijini reciproc pe parcurs, iar atingerea acestui obiectiv va deveni ușoară și rapidă. Dacă încercăm să atingem obiectivul singuri, nu vom avea nicio șansă, la fel ca și adoptarea unei diete.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Covid, acum ce mai e?”

Îl simți în aer, vorbești despre asta cu prietenii tăi, coronavirusul este în scădere. Deși încă există cazuri de infecție în lume, una după alta țările ridică restricțiile, elimină obligativitatea măştilor și permit călătoriile cu avionul.

Ministerele Sănătății au actualizat datele privind morbiditatea și raportează scăderi continue ale tuturor indicilor, inclusiv ratele de morbiditate și capacitatea spitalelor. Într-o oarecare măsură, sarcina actuală a Omicron este sub control. Se pare că al cincilea val se apropie de sfârșit și vom putea literalmente să respirăm în câteva săptămâni.

Indiferent dacă coronavirusul dispare complet sau nu, probabil că nu vom scăpa atât de ușor de loviturile naturii. Pentru că dacă nu este această tulpină, atunci va apărea o altă tulpină sau noi probleme pe care nu le-am anticipat. La urma urmei, cum putem trăi fără ajutorul naturii?

Nu că îmi doresc boală și suferință, dar atât timp cât nu am implementat ceea ce legile naturii cer de la noi ca societate umană, nu vom fi eliberați de probleme, nu vom fi cu adevărat eliberați de diverse limitări.

Pandemia actuală și fiecare criză pe care o cunoaștem sunt reacția naturii la individualism, care rupe legăturile dintre noi și nu ne permite să ne contopim în armonie cu toate părțile naturii: alți oameni, animale, plante și materia neînsuflețită. Prin urmare, natura va continua să ne mai dea lovitură după lovitură, pentru a ne readuce pe calea cea bună.

Nu pot ignora lucrurile bune pe care ni le-a dat Covid. Ne-am obișnuit să trăim mai mult acasă, să petrecem timp cu familia, să facem lucruri împreună și să nu alergăm către diferite atracții din lume, ci să învățăm online și să descoperim frumusețea în lucrurile simple disponibile în jurul nostru.

Coronavirusul a tăiat grăsimea de prisos a societății umane; există mai puține afaceri inutile, mai puțină „cultură” inutilă, mai puține deșeuri absurde și mai puțină poluare. Ne-a învățat să trăim fără să fim sălbatici. Și acum, chiar dacă se diminuează cu o oarecare viteză, trebuie să continuăm linia de schimbare pe care a început-o și să extindem din proprie voință munca spre o viață bună și echilibrată.

În primul rând, trebuie să oferim o educație mai bună copiilor noștri, să creștem conștientizarea naturii noastre umane, a naturii lumii și a conexiunilor dorite dintre ei. În al doilea rând, trebuie să vedem cum putem crea condițiile necesare pentru fiecare persoană și fiecare familie, cum putem asigura nevoile vitale de hrană și cum ne putem pregăti pentru criza climatică ce se profilează și pentru o altă serie de boli.

Am fost atât de ocupați să facem față pandemiei de Covid, încât acum trebuie să punem recuperarea comunității în fruntea priorităților noastre. Trebuie să folosim spațiul de respiro pentru a vindeca adevărata boală descoperită în societate și pentru a repara relațiile dintre noi în toate aspectele vieții.

Adevărul este că este important să ne rezolvăm problemele împreună, înainte de a ne ocupa de tot ce am neglijat de-a lungul anilor. Acesta în sine este jumătate din remediu. Problema este lipsa unei bune conexiuni umane între noi; este deconectarea naturală care ne roade. Dacă ne ocupăm doar de lucrurile de bază și necesare pe care trebuie să le soluționăm acum, probabil că vom constata că cel mai important lucru este legătura amiabilă dintre oameni și sentimentul de fraternitate și solidaritate. Într-o strânsă legătură spirituală între noi, se dezvăluie o nouă viață, iar atunci când ne apropiem unul de celălalt, ne ridicăm cu adevărat la un nivel nou de existență.

Condițiile pentru schimbarea socială fundamentală sunt perfecte acum. În multe cazuri, nu mai trebuie să muncim fizic, să cheltuim bani de parcă nu ar exista un mâine sau chiar să ieşim din casă. Cu pași calmi și prudenţi, cu gândire deliberată și stabilă, ne putem transforma stilul de viață fără a trăi situații tragice. Oboseala, slăbiciunea, sfȃrşeala și epuizarea pe care le trăim în general acum, sunt de asemenea în avantajul nostru. Ele ne invită să mobilizăm mai multe forțe interioare decât conexiunile exterioare dintre noi, forțe spirituale care ne vor ajuta să creăm o viață fericită și satisfăcătoare pentru noi toţi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→