Michael Laitman, pe Quora: „Care sunt lecțiile învățate din Jocul Calamarului?”

Scenaristul și regizorul filmului Jocul Calamarului au declarat că „așa este lumea noastră”, în legătură cu scenariul în care oamenii devin dispuși să ucidă alți oameni dacă sunt supuși unor condiții în care este vorba fie de viața lor, fie de viața altora.

Eu aș merge mai departe: lumea noastră este mai rea decât cea prezentată în Jocul Calamarului. În lumea noastră, dorim să-i ucidem pe alții fără să jucăm un joc pentru a face acest lucru, știind dinainte că îi vom ucide, și nu așa cum se întâmplă în Jocul Calamarului, unde jucătorii sunt de acord să joace un joc în conformitate cu anumite reguli.

Dacă ar fi să eliminăm filtrele care umbresc relațiile umane, am vedea că ne omorâm unii pe alții. Imaginați-vă, de exemplu, fenomenele oribile pe care le-am vedea dacă gândurile tuturor ar fi dezvăluite. Din fericire, însă, am primit darul de a putea să ne păstrăm fiecare gândurile pentru noi înșine, astfel încât să fim scutiți de o astfel de viziune teribilă.

Principala lecție pe care Jocul Calamarului ar putea să ne-o ofere este o viziune asupra modului în care funcționează natura umană: fiecare dintre noi prioritizează beneficiul propriu în detrimentul a orice altceva, până la punctul de a ucide alți oameni dacă suntem puși într-o situație în care este vorba fie de noi, fie de ei. Cu toate acestea, o astfel de lecție este doar o mică parte din ceea ce avem cu adevărat nevoie să învățăm astăzi: necesitatea de a ne transforma natura, astfel încât să acordăm prioritate conexiunii pozitive între noi și cu natura. Cu cât ne dezvoltăm mai mult fără să trecem printr-o astfel de transformare fatală, cu atât mai mult vom suferi; și cu cât mai repede vom lua măsuri pentru a ne transforma natura pentru a ne conecta în mod pozitiv unii cu alții, mai presus de egocentrismul nostru, cu atât mai repede vom experimenta o nouă lume armonioasă și pașnică.

Prin urmare, principala concluzie din Jocul Calamarului, care arată răutatea naturii noastre egoiste, ar trebui să fie pusă în paralel cu un efort serios care să clarifice ce este natura umană, cum funcționează, de ce creăm astfel de spectacole și dacă acestea descriu corect condiția noastră. Vom fi capabili să înțelegem că ne uităm la Jocul Calamarului și la forme similare de artă și divertisment pentru că ele portretizează calitățile egoiste care alcătuiesc natura noastră actuală.

Totuși, o astfel de vizionare ar trebui să fie însoțită de o explicație a necesității de a schimba această natură, dacă vrem să ne orientăm viețile către un curs pozitiv, o lume a fericirii, echilibrului și păcii. Atunci, în loc să ne identificăm cu egoul nostru, vom începe să vedem atitudinile noastre egoiste față de ceilalți ca pe niște măști care ne ascund o viață mult mai bună, și vom începe să simțim dorința de a ieși din starea noastră egoistă și de a dezvolta o atitudine complet diferită față de ceilalți, față de natură și față de viață în general.

Bazat pe videoclipul „Cum portretizează Jocul Calamarului natura umană” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Semion Vinokur.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Cât de importantă pentru dezvoltare este figura paternă?”

În cuvintele lui Sigmund Freud, „Nu aș putea indica nicio nevoie din copilărie la fel de puternică ca cea pentru protecția unui tată”.

Importanța figurii paterne este încorporată în natură și în biologia noastră. Un copil care crește cu o prezență paternă distorsionată, fie că suferă abuzuri sau neglijență din partea tatălui, duce la anumite distorsiuni care devin parte din el pentru tot restul vieții. În mod contrar, un copil care crește cu o figură paternă pozitivă absoarbe în consecință o influență pozitivă. În vremurile noastre, întrucât ego-ul uman a atins proporții exagerate, în scopul de a fi o figură paternă pozitivă pentru un copil, bărbații trebuie să treacă printr-un proces educațional care să le ofere capacitatea de a se ridica deasupra pornirii lor egoiste și de a exercita în mod constant o atitudine altruistă față de alte persoane, inclusiv față de familia lor

Dacă vorbim în termeni mai largi, atunci putem spune că lipsa sentimentelor umanității față de „Tatăl”, adică față de Creator, forța superioară, este cauza tuturor problemelor cu care ne confruntăm în viața noastră. Dacă am simți atitudinea grijulie a „Tatălui” nostru—Creatorul, forța superioară—care ne naște și are grijă de noi în fiecare clipă, atunci am fi martorii unei lumi complet diferite, pozitive, armonioase și pașnice. Cu toate acestea, este imposibil să simțim o astfel de prezență cu proprietățile noastre înnăscute, pentru că atunci nu am deține liberul arbitru. Am simți iubirea deplină a Creatorului, dar am fi, de asemenea, subordonați de aceasta. Prin urmare, nu avem astfel de sentimente, iar acest lucru este pentru a putea acționa liber, adică pentru a dezvolta între noi în societate o atitudine similară cu cea a forței superioare față de noi. Până când nu vom face acest lucru, ne vom regăsi în continuare într-o lume plină de probleme și crize din ce în ce mai mari.

Bazat pe videoclipul „Importanța unei figuri paterne” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Semion Vinokur. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ar trebui să încercăm să creștem importanța mediului și să ne anulăm și în fața prietenilor din afara grupului? Care ar trebui să fie lista de priorități în munca de anulare de sine?

Răspuns: Nu poate exista anularea sinelui în afara grupului. Doar înaintea prietenilor din grup și doar de dragul conexiunii.

Întrebare: Dacă îi cer Creatorului să dea putere prietenilor din grupul de zece pentru a-L simți pe El și măreția Lui, aceasta va însemna de asemenea și anularea în fața prietenilor??

Răspuns: Desigur. La urma urmei, nu ceri pentru tine, ci pentru prietenii tăi.

Întrebare: Anularea de sine ar trebui să fie  o stare permanentă? Sau apare pentru o clipă

și apoi dispare?

Răspuns: Trebuie să apară și să dispară și tot așa, în mod constant, pe niveluri din ce în ce mai înalte.

Întrebare: Cum putem face să crească măreția Creatorului între noi,

dacă nu-L simțim și nu-L percepem?

Răspuns: Îl putem descrie din interiorul nostru. „Nu simțim, nu simțim…” Începeți să simțiți atitudinea voastră față de altcineva ca față de Creator. Și Creatorul va apărea în tine și vei începe să-L simți.

Întrebare: Ce calități trebuie să construim într-un grup de zece de femei pentru a ne apropia de Creator?

Răspuns: O calitate foarte simplă – dăruire și dragoste.

Întrebare: Cum să iei corect inițiativa de a te uni într-un grup?

Răspuns: Arată-le prietenilor tăi că îi iubești, îi respecți și că vrei mereu să-i vezi ca au succes, că sunt prosperi și măreți.

Întrebare: Importanța Creatorului și măreția Creatorului sunt stări consecutive, sau sunt același lucru?

Răspuns: Măreția Creatorului se leagă mai mult de senzația din minte, iar importanța Creatorului este percepută mai mult în sentimente..

De la  Convenția internațională „Ne ridicăm deasupra noastră” 1/8/22, “Dobândirea măreției scopului de la prieteni” Lecția 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Războiul Rusia-Ucraina: Cutia Pandorei este deschisă”

Ramificațiile acestui război sunt mult mai adânci decât impactul pe care îl va avea asupra celor direct implicați în conflict. Va remodela lumea, deoarece este probabil ca și alte fricțiuni latente între țări și teritorii să fie activate ca o consecință a situației Rusia-Ucraina. Acest război tocmai a deschis o eră a războaielor, mici și mari, între diferite popoare.

Premierul britanic Boris Johnson a spus recent că acest război ar putea deveni cu ușurință „cel mai mare război din Europa din 1945” și sunt de acord. Dacă țările cu medii similare nu pot ajunge la un acord între ele, atunci cu atât mai probabil este ca mai multe țări care au diferențe mari și conflicte străvechi să alunece cu ușurință în război fără un motiv aparent justificat.

La nivel personal, mă întristează să văd cum se întoarce soarta și din nou, ne aflăm în război. Îmi pare rău și sunt neliniștit deoarece am mulți studenți în Rusia și Ucraina care sunt amenințați și simt cum situația deteriorată îi afectează pe ei și întreaga lume. Și în Israel am mulți studenți care urmăresc cu îngrijorare ceea ce se întâmplă în Europa de Est, îngrijorați de soarta membrilor familiei și prietenilor lor.

Speranța mea este ca manifestările de ură între ruși și ucraineni să înceteze în curând, două popoare care au trăit cot la cot de-a lungul istoriei. Dacă ȋncă ar mai fi posibil, aș da tot ce-mi stă în putință, ca să fac să tacă, să calmez, să evit escaladarea, dar acest lucru este imposibil deocamdată.

Nu avem multe de făcut în această etapă. Putem doar tânji după pace și încetarea focului, să vorbim despre toate părțile care dau dovadă de reținere. Părțile aflate în conflict ar putea urma exemplul triburilor native americane care și-au îngropat ostilitatea într-o ceremonie în timpul căreia triburile aflate anterior în război au convenit să-și rezolve diferențele și să trăiască în armonie și și-au pecetluit acordul prin șeful fiecărui trib îngropând în pamant securea războiului.

Un astfel de scenariu nu pare realist în circumstanțele actuale. Astfel, deasupra forțelor ostilității, deasupra egoismului și controlului, ca forțe motrice ale tuturor conflictelor din lume, nu putem decât să ridicăm o rugăciune globală pentru pace, cerând să ne înțelegem cu toții. Pentru că numai în puterea conexiunii și în legătura dintre inimile noastre poate apărea o mare forță pozitivă, o forță capabilă să unească toate părțile, să-i împace pe cei care urăsc, să trezească în noi toți adevărul că toți aparținem unui singur suflet. După cum este scris: „Cine face pace în înălțimile Lui, să facă pace cu noi…” (Cartea lui Iov, 25:2)

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Din pagina mea de Facebook Michael Laitman 2/24/22

Războiul dintre Rusia și Ucraina mă lasă nedumerit, neliniștit și în principal îngrijorat, foarte îngrijorat. Am mulți studenți în ambele țări și îmi pasă profund de toți. Aceste două națiuni care au trăit una lângă alta de atât timp, au atât de multe în comun! Au trecut prin multe, dar nu credeam că vor ajunge într-un război total. Oricât de imposibil de fezabil ar părea astăzi, singura soluție este totuși să ne ridicăm deasupra egourilor noastre și să ne unim, deoarece în cele din urmă doar ego-ul este cel care dă tonul acestui conflict.

Dacă noi toți oamenii, nu numai cei din țările implicate, nu ne ridicăm deasupra ego-urilor noastre, războiul se va extinde în alte țări și va avea consecințe îngrozitoare. După cum a spus fostul comandant-șef adjunct al NATO Richard Sherriff, situația „s-ar putea transforma într-un război catastrofal… la o scară nemaivăzută în Europa din 1945”.

Tocmai pentru că două națiuni care au atât de multe în comun – religie, căsătorii mixte și multe altele – subliniază ceea ce le desparte, văd situația ca fiind de rău augur pentru întreaga lume. Ei construiesc un zid între ei în inimile lor, care va fi foarte greu de dărâmat mai târziu.

Dar cu toată ura care izbucnește acum, până la urmă nu vom avea de ales decât să ne ridicăm deasupra ei și să ne unim. În ciuda agoniei și a furiei care explodează, războiul ne va grăbi să ne dăm seama că singura noastră șansă de fericire nu este prin distrugerea altora.

Negativitatea nu a produs niciodată rezultate pozitive. Acesta este motivul pentru care, în cele din urmă, toate părțile vor ceda epuizării și disperării și vor fi de acord să încerce calea considerației reciproce și chiar a preocupării reciproce. Sper și mă rog ca acestea să vină în curând și cu cât mai puține victime.

Când profesorul meu RABASH a murit, a lăsat în urmă multe notițe în care și-a notat gândurile. După câțiva ani, le-am publicat sub titlul  Note alese. Mai jos este una, care pare deosebit de pertinent astăzi și pe care am intitulat-o „Iubirea de ceilalţi”: “Mă uit la un punct minuscul, numit „Iubirea de ceilalţi” și mă gândesc: ce pot face pentru a ajuta oamenii? Privind publicul, văd suferința oamenilor, bolile, durerile și suferința indivizilor provocate de colectiv, adică războaie între națiuni. Și în afară de rugăciune, nu este nimic de făcut”.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Jucaţi-vă ȋn continuare ”

De ce se joacă copiii mici chiar și atunci când sunt bolnavi? Cum de adulții nu se joacă aproape niciodată? Jocul nu este o chestiune de râs; este cel mai important instrument în dezvoltarea și creșterea noastră. Puii de leu joacă jocuri de vânătoare. Căpriorii țopăie, aleargă și se urmăresc unul pe altul în ceea ce pare a fi versiunea lor de „etichetă”. Fiecare specie joacă jocurile prin care își dezvoltă abilitățile de supraviețuire. Ne poate părea o distracție fără griji, dar jocul este esențial pentru supraviețuirea tinerilor și pentru supraviețuirea speciei lor.

Și copiii se joacă, și din același motiv. Pentru copii, învățarea abilităților de supraviețuire înseamnă imitarea adulților din jurul lor. Acesta este motivul pentru care copiii se joacă fiind părinți, medici și pacienți și alte persoane semnificative din viața lor. Imitându-le comportamentul, ei învață abilitățile de care vor avea nevoie mai târziu în viață.

Astăzi, persoanele semnificative din viața noastră sunt foarte diferite de cele pe care le cunoșteau copiii înainte de apariția internetului. Astăzi, acei ceilalți semnificativi pot fi, și cel mai adesea sunt, oameni pe care nu îi cunoaștem, care locuiesc foarte departe și pe care nu îi vom întâlni niciodată. Dar pentru că acești oameni și-au făcut un nume și au devenit idoli ai mass-media, copiii îi imită așa cum au imitat anterior cele mai influente figuri din viața lor.

Pe de o parte, această deschidere către lume îi expune pe copii la valori și idei pe care altfel nu le-ar fi întâlnit niciodată. Pe de altă parte, îi face susceptibili la influențe negative, pe care părinții nu le pot monitoriza, deoarece rețelele sociale permit oricui să consume orice conținut, iar părinții nu pot controla ceea ce văd copiii lor pe telefoanele mobile.

Așa cum este cu copiii, așa este și cu adulții. Jocurile adulților, chiar dacă aparent inofensive, cum ar fi jocurile sportive pe calculator, nu ȋi dezvoltă. Ele servesc unui alt scop: să treacă timpul și să amorțească mintea. Este opusul dezvoltării.

Pentru a asigura dezvoltarea adecvată a copiilor și dezvoltarea continuă a adolescenților și adulților, ar trebui să ne gândim la jocurile pe care le jucăm. În copilărie, trebuie să învățăm mai multe jocuri tehnice pentru a perfecționa abilitățile tehnice. Pentru adolescenți și adulți, jocurile ar trebui să se învârte în jurul comunicării umane, pentru a ne șlefui abilitățile de comunicare.

Doar atunci când învățăm să comunicăm și să colaborăm cu diferite mentalități și puncte de vedere diferite, putem prospera într-o societate diversă cum ar fi societatea umană. O societate în care oamenii nu se joacă este o societate stagnantă și zilele ei sunt numărate. O societate vitală este una în care oamenii se schimbă și se dezvoltă, iar acest lucru se poate întâmpla numai dacă joacă jocuri care îi provoacă să se dezvolte și să crească.

Să ne provocăm să ne conectăm cu oameni din alte culturi și perspective și să ne conectăm cu ei deasupra diferențelor, asta ne îmbogățește și ȋi îmbogățește şi pe partenerii de joc. Dacă vrem să ne dezvoltăm în viață, să învățăm, să creștem și totuși să rămânem la fel de vitali și la fel de vibranţi precum copiii toată viața, nu trebuie să ne oprim niciodată din joacă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “De ce avem nevoie de atât de mulți oameni în lume”

La începutul secolului al XX-lea, populația lumii era de aproximativ două miliarde de oameni. Astăzi, este de aproximativ opt miliarde. Dintre cele opt miliarde, majoritatea sunt săraci, iar peste un miliard de oameni sunt înfometați până la moarte. A asigura atât de mulți oameni să fie la un nivel decent pare o sarcină prea mare pentru Pământ. În plus, în fiecare zi, mai mulți roboți și mașini automate înlocuiesc locurile de muncă umane. Omenirea produce suficient pentru a oferi tuturor, așa că întrebarea este de ce avem nevoie de atât de mulți oameni? Nu ar fi mai bine Pământului și omenirii, dacă am fi doar patru miliarde, de exemplu?

Adevărul este că nu ne-ar fi mai bine; ne-ar fi mult mai rău. Există un motiv întemeiat pentru creșterea exponențială a populației umanității în ultimul secol și ceva.

Când ne uităm la oameni, vedem fețe și trupuri, ființe umane și nimic mai mult. Dar adevărul este mult mai complicat și mai complex decât atât. Încercați să vă imaginați orice animal fără a-l lega de mediul înconjurător și vă veți da seama că este o cauză pierdută. Forma, culoarea, comportamentul, dimensiunea, longevitatea și orice alt aspect al existenței sale derivă din mediul în care există. Animalele nu sunt izolate de mediul lor; se bazează pe ea, îi urmează legile și în același timp, alcătuiesc mediul care le susține și din care fac parte.

Oamenii, de asemenea, alcătuiesc un sistem. Ne considerăm niște indivizi izolați, dar suntem de fapt părți ale unei societăți umane globale. O influențăm, ea ne influențează și aproape tot ceea ce este adevărat pentru regnul animal este adevărat şi pentru noi.

Există doar două diferențe între animale și oameni, deși sunt diferențe fundamentale. Primul este că oamenii sunt în mod inerent răi și egoiști, în timp ce animalele nu sunt aşa. Al doilea este că dorințele noastre cresc și se intensifică, în timp ce cele ale animalelor rămân în mare parte aceleași. Deși ne dorim mai mulți bani și putere cu cât avem mai multe dintre ele, animalele se mulțumesc cu ceea ce au, odată ce s-au săturat.

Mai rău încă, din generație în generație, devenim din ce în ce mai lacomi, dominatori și narcisiști. Dimpotrivă, „aspirațiile” animalelor nu se schimbă de la o generație la alta: dați-le suficientă iarbă sau suficient vânat și sunt fericiți.

Motivul pentru care dorințele noastre cresc în timp ce cele ale animalelor rămân aceleași, este că o dorință crescută ne face să ne accelerăm dezvoltarea. În cele din urmă, oamenii nu sunt meniți să perceapă doar existența fizică, ci să pătrundă prin ea și să perceapă conexiunea și interdependența dintre noi toți nu numai din punct de vedere intelectual, așa cum o explic aici, ci în simțuri așa cum percepem lumea fizic, dacă nu mai mult.

Dorința noastră constantă de a căuta, explora, descoperi și învăța provine din aspirația noastră de a cunoaște cele mai profunde niveluri ale realității. Această cunoaștere este singura prerogativă a oamenilor, deoarece numai oamenii dezvoltă dorințe atât de profunde.

Pe măsură ce dorințele noastre cresc, trebuie să învățăm să le îndreptăm spre descoperirea scopului și structurii vieții. Noile dorințe apar mai întâi la cel mai grosier nivel și trebuie să le cultivăm, să le ridicăm la nivelul în care ne sporesc percepția asupra realității.

Deoarece aceste dorințe sunt atât de intense, avem nevoie de mai mulți oameni care să „împartă sarcina”. După cum tocmai am spus, deși ne simțim izolați suntem de fapt un singur sistem. Tot ceea ce credem că este al nostrum, face de fapt parte din sistemul umanității și întreaga umanitate îl împărtășește. Prin urmare, nici dorințele noastre nu sunt personale, deși se simt ca atare.

De fiecare dată când ridicăm o dorință de la nivelul corporal la nivelurile superioare de percepție, influențăm întreaga umanitate. Și de fiecare dată când o persoană moare, povara ridicării dorinței noastre comune devine mai grea pentru noi toți.

Acesta este motivul pentru care viața fiecărei persoane este prețioasă. Ea determină ritmul de avansare al întregii omeniri. Dacă ne-am da seama cât de profund suntem conectați și ce rău provocăm prin maltratarea altor oameni, dacă am simți asta așa cum este cu adevărat – că ne chinuim pe noi înșine – nu am îndrăzni să ne maltratăm unii pe alții sau să lăsăm o persoană neîngrijită.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ȋncă mai putem ridica lumea”

Au existat întotdeauna ciocniri în umanitate. Au existat ciocniri între țări, între Nord și Sud, sau între regimuri și ideologii. Dar ciocnirea de astăzi este mai profundă. Este o ciocnire a națiunilor care nu doresc să se accepte unele pe altele așa cum sunt și care doresc să se asuprească unele pe altele. Cu toate acestea, nu este prea târziu pentru a ridica lumea din declin, iar noi oamenii care înțelegem valoarea diversității, suntem singurii care putem face acest lucru.

Pentru a construi o societate mondială pașnică, avem nevoie de oameni care să aprecieze diversitatea. Doar oamenii care caută conexiune mai presus de diferențe pot construi o societate care devine mai puternică cu cât devine mai diversă.

Tot ceea ce a supraviețuit testului evoluției cuprinde contrarii care se completează unul pe altul. De la nivelul atomic până la cele mai complexe structuri din univers, totul constă din contrarii care colaborează pentru a crea o structură puternică, în care un element compensează ceea ce nu are elementul opus. Prin urmare, dacă îți distrugi adversarul, te distrugi și pe tine însuți.

Atât timp cât ne menținem atitudinea „Numai eu am dreptate”, lumea va continua să se deterioreze. Nu contează cine are dreptate. O abordare care nu include toate părțile, care revendică dreptul unic la adevăr, neagă opusul său, pe omologul său, anulează astfel propria existență.

Gândiți-vă la „zi” fără „noapte”, „dragoste” fără „ura”, „primăvară” fără „toamnă” sau „bunătate” fără „cruzime”. Niciunul dintre termenii „pozitivi” nu ar exista dacă opusul lor „negativ” nu ar exista. La fel, întreaga noastră lume nu ar exista dacă nu ar fi echilibrul dintre contrarii care se completează unul pe altul și-și compensează reciproc „deficiențele”.

Oricât de precară este situația actuală în întreaga lume, este și o oportunitate. Acum putem vehicula ideea că doar acceptând, și chiar îmbrățișându-ne adversarii, noi înșine putem prospera. Tensiunile politice tot mai mari ne fac să fim atenți la orice semn de rațiune, iar sunetul rațiunii de astăzi trebuie să declare că războiul până la capăt înseamnă sfârșitul tuturor.

Sper și mă rog ca în acest război, rațiunea să învingă!

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Momente importante dintr-un interviu cu David Rosenthal ”

David Rosenthal este un analist politic respectat, jurnalist și editorialist în diverse instituții media israeliene și internaționale. Din când în când, îl intervievează pe Dr. Michael Laitman pe diverse subiecte. Mai jos sunt câteva dintre punctele cheie din ultimul lor dialog, care a avut loc miercuri 16 februarie 2022. Întrebările și răspunsurile de mai jos rezumă câteva dintre subiectele principale.

Dl Rosenthal: Cum vedeți starea lumii în acest moment? Unde credeţi că se îndreaptă?

Dr. Laitman: Într-adevăr, ne aflăm într-o fază critică în dezvoltarea umanității. Cu toate acestea, pentru ca omenirea să se dezvolte, natura ne presează în diverse moduri. Acesta este motivul pentru care vedem atât de multe conflicte în întreaga lume, împreună cu erupții vulcanice, valuri tsunami, uragane și alte probleme globale care au loc în același timp.

În timp ce aceste crize sunt aici pentru a ne împinge la următorul nivel de dezvoltare, ele nu ne ridică acolo, ci doar ne obligă să ieșim din zona noastră de confort. De aceea este atât de important să luăm inițiativa dezvoltării noastre în propriile mâini, deoarece atunci când natura o face, folosește moduri foarte neplăcute.

Oricum, secolul 21 va fi un secol de lecții grozave. Întrebarea este cât de repede, ușor și plăcut vrem să învățăm acele lecții. Putem ajunge într-o stare în care toată lumea este mulțumită, de la indivizi, la organizații, la societăți și guverne. Poate părea imposibil, deoarece fiecare entitate are propriile interese care deseori se ciocnesc, dar cred că vom descoperi cum să ne ridicăm deasupra diferențelor noastre și să găsim o unitate comună care să facă interesele personale să pară lipsite de importanță.

Anticipez că omenirea va dori să găsească metoda pentru a realiza acest lucru și atunci vom fi cu toții în sfârșit fericiți. Deși oamenii sunt încă egoiști și în conflicte constante, treptat vom ajunge în acea stare.

Dl Rosenthal: Organizațiile joacă vreun rol în depășirea ego-ului furibund?

Dr. Laitman: Importanța lor este că prin diferite organizații și guverne care doresc să-și impună voința publicului, descoperim că poate exista o singură soluție: să ne ridicăm deasupra tuturor cerințelor noastre față de ceilalți și să ajungem la un fel de echilibru. unde nimeni nu cere nimic de la nimeni. Cuvintele mele s-ar putea să nu fie foarte clare acum, dar omenirea se apropie de asta și o va descoperi în curând.

Dl Rosenthal: Cum ne vor influența schimbările climatice? Va continua sa fie o problema?

Dr. Laitman: Da, nu am nicio îndoială că aşa va fi. Problemele cu care ne confruntăm în prezent sunt doar din cauza noastră, pentru a ne face să ne îmbunătățim relațiile unii cu alții. Așa ar trebui să le vedem. Prin urmare, dacă ne facem relațiile mai prietenoase și mai calme, vom calma întreaga natură, inclusiv uraganele și alte furtuni, erupțiile vulcanice și cutremurele și toate dezastrele care ne afectează pe uscat, pe mare și în aer.

Problema este că noi oamenii, suntem centrul creației. Prin urmare, cu cât ne stricăm mai mult conexiunile, cu atât perturbăm mai mult natura. Când natura își schimbă echilibrul, vedem o escaladare a fenomenelor naturale și ele devin dezastre naturale. De aceea spunem că sunt semne că trebuie să ne îmbunătățim relațiile. Când le îmbunătățim, calmăm centrul creației, care la rândul său, pacifică întregul sistem planetar și dezastrele naturale încetează să apară.

Dl Rosenthal: Pe un alt subiect: Dar antisemitismul? Va fi un moment când se va diminua?

Dr. Laitman: Antisemitismul se ameliorează de obicei după mari necazuri pentru poporul evreu. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem că motivul antisemitismului este că poporul Israel însuși nu face ceea ce trebuie să facă în sistemul general al umanității. Dacă poporul Israel se conectează, ei între ei, va calma imediat forțele care sunt împotriva lui.

Poporul Israel trebuie să înțeleagă că soarta lui depinde de el, și nu de voința altor națiuni. Dacă se conectează, dau un exemplu de unitate lumii și asta este tot ceea ce lumea își dorește de la ei. Vocația poporului evreu este de a exemplifica unitatea și responsabilitatea reciprocă pe care întreaga lume le poate urma, iar atunci toată lumea le va aprecia și le va primi.

Dl Rosenthal: Cum rămâne cu imaginea Israelului în mass-media? Se va îmbunătăți și asta?

Dr. Laitman: Totul depinde de modul în care israelienii și evreii relaționează unul cu celălalt. Dacă dau dovadă de prietenie și preocupare reciprocă, lumea îi va aborda și ei cu prietenie. Dacă suntem dezbinați, ne defăimăm unii pe alții și ne urâm unii pe alții, lumea ne va urȋ în aceeaşi măsură. Mingea este în terenul nostru.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: În ciuda faptului că acum școlile încearcă să separe băieții de fete, asta rămâne la nivelul corpului nostru, egoismul nostru animal, și până la urmă nu va funcționa?

Răspuns: Acest lucru va avea un fel de efect, dar nu va corecta o persoană și nu o va introduce corect în societate. Nu va duce la relații reciproce corecte între bărbați sau între bărbați și femei. Vor primi câteva exemple. Pot fi mai puține distorsiuni, dar nu vor exista corecții.

În orice caz, educația separată este mai bună. Dar trebuie să fim atenți la ceea ce este prezentat în acest cadru din care elevii vor lua un exemplu.

Întrebare: Este imposibil să construim corect ceva în cadrul vieții noastre obișnuite dacă nu există un determinant spiritual?

Răspuns: Este încă bine. Când un băiat primește un exemplu de la bărbații adulți, aceasta este o lume complet diferită pentru el decât dacă s-ar uita la femei și le surprinde subconștient obiectivele, viziunea lor asupra vieții, a lumii și a relațiilor dintre ele. Acest lucru îl distorsionează involuntar, îl afectează la toate nivelurile — genetic, cromozomial etc. Tot comportamentul lui devine efeminat. Nu este corect.

Uite ce se întâmplă cu bărbații astăzi! Nu vor să-și părăsească mamele, stau acasă până la vârsta de patruzeci de ani. Sau se căsătoresc, au copii și se întorc repede la mama lor. Și apoi se găsesc o altă mamă sub forma unei soții.

Așa că până la sfârșitul vieții ei înșiși rămân copii. Acest lucru se datorează faptului că femeile sunt angajate în educația bărbaților, a tinerilor și a băieților. Prin urmare, generații întregi și chiar întreaga civilizație de astăzi este de așa natură încât imaginea feminină se dovedește a fi dominantă, influențătoare, organizatoare și determinantă. Și nu putem face nimic în privința asta.

Dacă nu începem acum să construim structura lumii noastre cu ajutorul Cabalei, asemănătoare cu lumea superioară care ni se dezvăluie, ne vom vedea generația și mai distorsionată..

De la KabTV „În prim-plan, generația „Lady Gaga”” 3/10/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→