Atacul terorist de joia trecută la un restaurant din centrul orașului Tel-Aviv a ucis trei civili și a rănit alți paisprezece. Dar atacurile teroriste fac mult mai mult decât să omoare oameni nevinovați; ele terorizează populații întregi. Recentele atacuri teroriste din Israel au inundat centrele de apeluri de sprijin emoțional cu oameni care sufereau de anxietate. Atmosfera este atât de tensionată încât centrele rămân inundate de apeluri chiar și în zilele în care nu au loc atacuri. Până acum, teroarea pare să învingă. Dar nu pentru că teroriștii sunt buni în ceea ce fac; este pentru că noi nu facem ceea ce ar trebui.

Dacă nu putem sau nu vom face față terorii și teroriștilor așa cum ar trebui să fie tratați astfel de oameni, ar trebui să oferim cel puțin ajutor emoțional la fiecare pas. Fie ne luptăm cu teroriștii, fie luptăm cu consecințele terorii, sau ambele. În momentul de față, văd că nu facem niciuna din acestea.

Trebuie să înțelegem că palestinienii nu au nicio dorință de a conviețui cu noi, darămite să trăiască în pace cu noi. Ne vor plecaţi de aici și vor face orice să obțină ceea ce își doresc.

Nu ar trebui să fim atât de naivi încât să credem că putem trăi ca toate celelalte națiuni. Nu suntem ca alte națiuni, iar restul națiunilor ne-o vor aminti dureros de fiecare dată când uităm asta.

Chemarea noastră, pe care am respins-o timp de două mii de ani, este să ne unim și să dăm un exemplu de unitate mai presus de toate diferențele, dezbinările, disputele și ura dintre noi. Chemarea noastră nu este să ne unim cu alte națiuni, ci între noi. Dacă uităm asta și le oferim mâna în bucăți, ei o mușcă pentru a ne demonstra că nu avem ce să așteptăm de la ei.

Cei care ne împiedică să ne unim între noi ar trebui să fie expulzați din țară. Totuși, dacă încercăm să-i dăm înapoi pe cei care ne atacă, fără să lucrăm la unitatea noastră, nu vom putea respinge atacatorii. Dimpotrivă, ei vor deveni mai puternici, mai înflăcărați și mai hotărâți, în timp ce noi vom deveni mai slabi și mai nehotărâți până când vom fi alungați din Israel de frică. De fapt, acest proces este deja în desfășurare în Israel.

Există o singură cale de a rezolva situația în mod pozitiv: să gândești și să acționezi cu încredere pe plan militar și pe plan spiritual. La nivel militar, trebuie să-i ucidem pe cei care vin să ne omoare, pur și simplu. La nivel spiritual, trebuie să lucrăm cu toată puterea pentru a ne întări unitatea. Vom câștiga aprobarea lumii doar atunci când vom fi de acord cu faptul că suntem aici de dragul de a crea o unitate de nedistrus. Când vom prezenta lumii o legătură atât de rezistentă între noi, națiunile ne vor sprijini prezența aici și vom găsi pacea și securitatea, nu numai pentru noi, ci și pentru toți vecinii noștri arabi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Evadare totală”

V-am spus deja că primesc e-mailuri tot timpul de la oameni care au întrebări pe care nu le pot rezolva. Într-un e-mail un medic mi-a scris următoarea întrebare: „În ultimul timp am observat că oamenii sunt în dificultate. Există o cerere mare pentru rețete pentru antidepresive; oamenii se simt fărăajutor și nesiguri cu privire la viața lor și în afară de droguri, nu am nimic să le ofer. Au încercat la psihologi, au încercat să înveţe, dar nimic nu pare să ajute. Așadar, întrebarea mea pentru dumneavoastră dr. Laitman, este de ce se pot agăța oamenii pentru a merge mai departe?”

Pot să înțeleg de ce oamenii se simt așa. Timp de mii de ani, viața oamenilor s-a schimbat foarte puțin. Trăiau în orașe și sate mici, aveau de cultivat un meșteșug sau un teren, își cunoșteau împrejurimile și oamenii din jurul lor. Erau apropiați de familiile lor, căsătoriți în oraș sau în sat, așa că toată lumea avea același mod de viață, cultură și tradiție. Oamenii știau la ce să se aștepte. Viețile lor erau grele, dar aveau un simț al direcției, un set clar de valori și prin urmare, liniște sufletească – exact lucrul pe care oamenii nu îl au astăzi.

Astăzi, viața materială este foarte ușoară, dar oamenii se simt pierduți pentru că nu înțeleg lumea din jurul lor. Ei nu mai trăiesc în sate mici, pentru că întreaga lume a devenit un sat global. Nici măcar fermierii nu pot cultiva pământul fără semințe și utilaje din alte țări, iar prețul culturilor lor depinde de piețele globale de mărfuri. Cu alte cuvinte, pentru a fi fermier, trebuie să înțelegeți sistemele globale de ofertă, cerere, piețe, climă și combustibili. Aveți nevoie de o conexiune la internet, de contracte cu companiile de transport, de aprovizionare și de contabili pentru a vă înțelege propriul bilanț. Este de mirare că oamenii se simt pierduți?

Pentru că ei simt așa și nu pot găsi răspunsuri, nu au de ales decât să încerce să uite. Ei visează la momentul în care pot scăpa de toate. Își fac hobby-uri, joacă jocuri pe calculator și se epuizează în sport. Ei călătoresc, fac vacanțe și meditează. Ei beau și se droghează, se convertesc și devin extremiști și fac tot ce le stă în putință pentru a evita să se confrunte cu incapacitatea lor de a înțelege lumea în care trăiesc. În efortul lor de a-și suprima dezorientarea, se îndreaptă spre evadarea totală.

Tot ceea ce am construit – industria divertismentului, sportul profesionist și amator, cumpărăturile, turismul, arta – le-am construit pentru a nu ne gândi la viața noastră.

Dar am rămas fără benzină. Ne-am consumat energia – a noastră și a ceea ce putem pompa din pământ – și rămânem fără idei de evadare. În curând, vor mai rămâne doar două opțiuni: un război care va anihila totul sau să învățăm despre lumea în care trăim.

Presupunând că o alegem pe cea din urmă, va trebui să învățăm cum ne afectăm cu toții unii pe alții, cum suntem conectați în întreaga lume și cum suntem dependenți unul de celălalt. Drept urmare, ne vom da seama că trebuie să avem grijă unii de alții. Și dacă momentan nu o facem, vom recunoaște că este dăunător pentru alții și dăunător pentru noi. Doar atunci când acceptăm că lumea s-a schimbat definitiv și trebuie să îmbrățișăm schimbările și să salutăm conexiunea cu întreaga umanitate, vom putea culege beneficiile progresului și ne vom simți confortabil atât fizic cât și emoțional.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Depresia apare mai devreme”

Centrul de cercetare din Oxford Lumea noastră în date a publicat  recent un raport care arată că în multe țări, „oamenii sunt diagnosticați cu depresie la o vârstă mai mică decât în ​​trecut”. Raportul a arătat că în Danemarca, de exemplu, în 1996, cea mai mare pondere a persoanelor diagnosticate cu depresie avea în jur de cincizeci de ani. Douăzeci de ani mai târziu, în 2016, cea mai mare pondere a persoanelor diagnosticate cu depresie aveau vârsta de douăzeci și patru de ani. În timp ce centrul de cercetare a atribuit diagnosticul anterior dorinței tot mai mari de a „căuta tratament pentru afecțiunile de sănătate mintală”, alți cercetători au găsit diferite motive pentru vârsta mai timpurie a diagnosticului.

Într-adevăr, trăim vremuri speciale. În vremurile anterioare, oamenii erau mai legați de pământ, de sol. Astăzi, totul este artificial. Ne naștem și trăim între zidurile spitalului, apoi zidurile unei case, apoi zidurile unei școli, apoi zidurile unei afaceri. Drept urmare, suntem diferiți de generațiile anterioare, iar abordarea noastră față de viață este, de asemenea, diferită.

Pentru a preveni depresia, trebuie să facem investiții constant, cu abordarea corectă, deoarece oamenii nu mai sunt adaptați la viața naturală. Investiția nu este una financiară. Mai degrabă, trebuie să construim un plic care să servească drept mediator între noua generație și realitatea în care trăim. Acest înveliș ar trebui să-i pregătească pentru viață la fiecare nivel – personal, social și de mediu. Ei trebuie să învețe cum să comunice și să se conecteze între ei și cu natura. În caz contrar, se vor pierde, așa cum se întâmplă deja.

Înainte, oamenii stăteau mai mult afară decât astăzi. Ei comunicau cu alți oameni și o mare parte din viața lor implica interacțiunea cu ceilalți. Astăzi, ei fac totul online și în interior, iar comunicarea în aer liber și cu alte persoane nu le este familiară. Trebuie să-i familiarizăm cu lumea exterioară, să-i facem să petreacă mai puțin timp pe cont propriu și pe telefoanele sau laptopurile lor și în schimb, să comunicăm cu alți membri ai familiei, cu prietenii, prietenii adevărați, cei din carne și oase și cu animalele.

Progresele tehnologice din ultimele decenii ne-au învăluit în gadget-uri și ne-au deconectat de oameni. Nici măcar mâncarea noastră nu este hrană adevărată și nu o facem noi; doar o încălzim într-un cuptor cu microunde digital.

Nu trebuie să evităm tehnologia; trebuie doar să ajutăm oamenii să-și echilibreze viața. Iar factorul cheie în restabilirea echilibrului sunt conexiunile umane constructive, pozitive și de sprijin. Dacă oamenii constată că conexiunile cu alți oameni îi satisfac în moduri în care tehnologia nu poate, le vor hrăni.

Astăzi, oamenii simt în cea mai mare parte că conexiunile lor cu ceilalți sunt competitive, unde fiecare încearcă să fie mai destept, mai performant, și în general, să îi depășească pe alții. Este foarte obositor, așa că oamenii se îndreaptă în mod natural către un mediu mai puțin competitiv și abuziv: cel digital. Dacă oamenii ar avea experiențe pozitive din relațiile lor cu ceilalți, dacă ar simți că alți oameni îi aprobă, apreciază și salută compania lor, nu ar avea niciun motiv să se retragă într-un mediu virtual.

Mai mult, conexiunile cu alți oameni le pot da ceea ce nicio tehnologie nu poate: sens în viață. Viața devine semnificativă și cu scop numai în conexiune cu alți oameni. Dăruirea și primirea reciprocă dă sens și scop în tot ceea ce facem. Când facem ceva pentru o altă persoană, rămâne. Actul capătă o viață proprie, un nou sens și ne afectează viețile și pe ale celorlalți oameni implicați, în moduri pe care nu le putem prezice. Când facem ceva online, cu noi înșine, actul nostru se pierde în cloud-ul digital și ne lasă să ne simțim goi și lipsiți de sens.

Prin urmare, dacă vrem să vindecăm depresia, trebuie să găsim modalități de a încuraja oamenii să iasă, să comunice și să se conecteze cu alți oameni. Asta le va oferi bucurie, satisfacție și sens, iar un sens în viață previne depresia.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Nebunia războiului”

S-a vorbit mult în ultimul timp despre crime de război. Definiția crimelor de război este foarte largă, așa că există multe nedreptăți care se încadrează în categoria crimelor de război. Ceea ce era obișnuit pentru cuceritorii din trecut este acum adesea considerat o crimă de război. Pentru a eradica crimele de război trebuie să abolim războiul. Deoarece acest lucru este în prezent nerealist, ar trebui cel puțin să-i cruțăm pe cei care nu sunt cu adevărat implicați, și anume copiii, femeile și bărbații în vârstă. Acesta ar fi un prim pas în direcția corectă.

În vremuri străvechi un rege victorios jefuia și lua pentru sine tot ce avea regele său rival. Era considerat un drept inalienabil al regelui triumfător și o recompensă considerată de la sine înțeles.

Pe măsură ce morala umanității a evoluat, a determinat că un astfel de comportament era inacceptabil. Deoarece o mare parte a populației nu ia nicio decizie și nu ia parte la lupte, acea parte ar trebui exclusă de la pedeapsă. În special, aceasta se referea la copii, care nici măcar nu înțeleg despre ce este războiul, la femei, care nu participă la război, și la bărbați în vârstă, care nu pot participa la lupte. În total, aproximativ 70-80% din populație ar trebui să fie scutită de pedepse sau acțiuni de represalii. Această populație este, de asemenea, punctul central al regulilor care definesc crimele de război, pentru a proteja acele populații vulnerabile și neimplicate.

În vremurile anterioare, războaiele erau în mare parte asupra teritoriului, deoarece pământul însemna recolte, iar recoltele însemnau provizii și bogăție. Astăzi însă, teritoriul nu are niciun rol în determinarea bogăției unei țări, așa că singurele stimulente rămase pentru război sunt prestigiul și autoglorificarea.

Deși este de înțeles că cineva și-ar câștiga renume pentru a fi un mare comandant pe câmpul de luptă, războaiele de astăzi sunt adesea purtate în orașe, în zone civile, iar majoritatea victimelor sunt tocmai populațiile care nu au nimic de-a face cu războiul: copii, femei și bărbați în vârstă. Cum îl va ajuta o rachetă care dărâmă un bloc de locuințe să câștige războiul pe cel care a tras-o?

Mentalitatea egocentrică conform căreia plătirea soldaților pentru a lupta în războaie și insuflarea bugetului meu pentru arme de înaltă tehnologie demonstrează că ideologia mea este complet irațională. Ce legătură există între ideologia mea și uciderea altor oameni, care ar putea să creadă altceva sau să nu creadă în nimic și vor doar să trăiască, să aibă copii și să-și ducă viața în pace?

Dacă face ceva, o astfel de mentalitate face ca ideologia mea să fie fundamental defectuoasă. La urma urmei, dacă rezultatul ideologiei mele este aspirația de a anihila toate celelalte școli de gândire și de a șterge oamenii care cred în ele, atunci ideologia mea este în mod inerent nedreaptă.

Soluția împotriva nebuniei războiului va veni doar atunci când ne vom răsturna regele: propriul nostru egoism. Ne apropiem treptat de conștientizarea faptului că egoismul duce omenirea la marginea unei stânci. Întrebarea este dacă ne vom da seama în timp, că dacă îl lăsăm să conducă ne va distruge pe toți, sau așteptăm până când vedem cu ochii noștri că nu există limită pentru ceea ce poate face egoul. Dacă așteptăm, atrocitățile pe care le-am văzut până acum vor fi raiul în comparație cu iadul pe care ego-ul îl va aduce asupra noastră.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→