Michael Laitman, pe Quora: “Când a fost Exodul din Egipt?“

Conform înțelepciunii Cabala, exodul din Egipt înseamnă ieșirea din dorința de a primi pentru sine, lăsând în urmă gândurile egoiste, discernământele și deciziile țintite spre sine și intrarea într-o realitate superioară a iubirii, dăruirii și conexiunii. Este o naștere într-o nouă lume iluminată.

Înainte de a intra în acea lume, suntem în dorința de a primi numai pentru propriul beneficiu, o preocupare restrânsă cu privire la propriile noastre vieți, iar ieșirea din acea stare înseamnă a scăpa de controlul Egiptului – intenția de a beneficia numai pentru sine – și a intra. într-un nou control al forței superioare a iubirii, dăruirii și conexiunii. În această din urmă lume, descoperim și trăim într-o nouă intenție, de a aduce beneficii altora și întregii naturi.

Cu alte cuvinte, exodul din Egipt nu este un eveniment istoric trecut sau doar o poveste pe care o învățăm pe măsură ce creștem. Este mai degrabă o stare de tranziție cheie prin care trecem pe calea noastră spirituală, în care trecem de la a fi într-o stare egoistă fizică la a trăi într-o stare spirituală de iubire, dăruire și conexiune, în contact cu forța superioară.

Bazat pe Lecția zilnică de Cabala cu Cabalistul Dr. Michael Laitman din 15 aprilie 2022. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Busola strategică” a Europei

În urmă cu aproximativ trei săptămâni, Europa a anunţat lansarea inițiativei Busola Strategică, „un plan ambițios de acțiune pentru consolidarea politicii [sic] de securitate și apărare a UE”. Inițiativa nu intenționează să facă parte din NATO, ci să fie alături de aceasta și să relaționeze cu NATO ca „partener strategic”.

În ciuda faptului că NATO este o alianță stabilită în primul rând pentru a proteja Europa și chiar dacă majoritatea țărilor din ambele entități, inclusiv inițiatorul principal al „Busolei”- Franța participă la ambele, noua organizație va concura împotriva NATO pentru aceleași resurse. Planul de mobilitate militară, de exemplu, este „o inițiativă a UE de îmbunătățire a mobilității personalului militar, a materialelor și a activelor în interiorul și în afara UE”.

În mod similar, „Busola” va construi un grup operativ al capacității de desfășurare rapidă a UE pentru a permite UE „să reacționeze la conflicte rapid, robust și eficient. În acest scop, UE va dezvolta o capacitate de desfășurare rapidă (EU RDC) constând din până la 5000 de militari”.

După cum văd eu, spiritul anti-american al Europei îi va exploda în față. Inițiativa demonstrează cât de dezbinată este cu adevărat Uniunea Europeană. Singura soluție la această situație este că, în curând, atât Franța cât și Germania (într-o măsură mai mică), vor suferi lovituri puternice care vor zgudui spiritul lor anti-american.

Ambiția necruțătoare de a fi unic, superior și atotputernic, mai ales în țările lider din UE, face ca Europa să fie opusul unităţii și în acest sens, această inițiativă este exemplară. Restul țărilor europene vor trebui să le echilibreze, dar nu va fi ușor.

Europa a fost continentul dominant timp de secole, dar două războaie mondiale au schimbat ordinea mondială. Astăzi, Europa are doi lideri, Germania și Franța în această ordine, care sunt complet opuse una față de cealaltă în toate sensurile cuvântului. În plus, există Statele Unite, Rusia și o serie de țări asiatice, cum ar fi China, India și câteva altele care devin, de asemenea, din ce în ce mai puternice și dominante. Țările UE sunt palide în comparație cu ele.

Din cauza asta Europa nu are viitor. S-ar putea să pună mâna pentru a se proteja împotriva agresorilor din afară, dar legătura dintre țările UE a fost întotdeauna laxă și competitivă. Acesta este motivul pentru care nu se pot înțelege și de ce nu vor reuși.

Dacă există un viitor pentru Europa, acesta este pentru a arăta lumii întregi că omenirea nu are de ales decât să trăiască împreună în pace și să se ridice deasupra ego-ului. Conceptul durabil pentru umanitate este să începem să ne ajutăm cu adevărat unul pe celălalt. În loc să căutăm următoarea oportunitate de a ne bate unii pe alții la cap, trebuie să învățăm să căutăm modalități de a strânge legăturile dintre noi.

Desigur, acesta este un proces de învățare, dar trebuie să înceapă de undeva. Dacă Europa seamănă acum semințele, le va vedea dând roade. Dacă se blochează, lucrurile se vor deteriora până când vor fi forțați să meargă pe această cale a păcii împotriva voinței lor. Atât timp cât Germania stă de o parte și Franța de cealaltă, iar între ele nimeni nu face nimic, nu se va întâmpla nimic bun.‎

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Suntem orbi față de propria noastră natură?”

Din când în când sunt uimit de dorința oamenilor de a-i urma orbește pe lideri, în numele unei ideologii sau religii și să creadă că aceasta va rezolva toate problemele lumii. Sunt uimit nu pentru că oamenii pot deveni fanatici, ci pentru că într-un fel, încă nu înțeleg că „Înclinaţia inimii unui om este rea din tinerețe” (Geneza 8:21). Cumva, în ciuda eonilor de experiențe rele care derivă exclusiv din natura noastră rea, nu reușim să vedem că pur și simplu nu există nimic bun în noi, că „mare este răutatea omului pe pământ și toată înclinația gândurilor inimii lui este numai răul toată ziua” (Geneza 6:5).

Chiar și atunci când dăruim, o facem din cauza unor motive ulterioare de beneficiu propriu. Baal HaSulam cel mai mare cabalist și gânditor al secolului precedent și unul dintre cei mai mari din toate timpurile, a articulat răutatea naturii noastre la începutul anilor 1930 în eseul său „Pacea în lume”: „În cuvinte simple” a scris el „vom spune că natura fiecărei persoane este să exploateze viețile tuturor celorlalți oameni din lume în beneficiul său și tot ceea ce dă altuia este doar din necesitate”. „Chiar și atunci”, a subliniat el „există exploatare a altora în asta, dar se face cu viclenie, așa că vecinul său nu va observa acest lucru și nu o va recunoaște şi accepta de bunăvoie”.

Nu mă aștept ca liderii să recunoască că așa suntem. Liderii sunt fixați să câștige putere și control, așa că vor sprijini orice agendă care le crește popularitatea. Dar ce rămâne cu noi oamenii care îi urmăm? Încă nu am învățat că fiecare ideologie și orice religie, chiar dacă începe cu cele mai bune intenții, sfârșește prin a fi pentru servire de sine, patronatoare și prin urmare, greșită?

Este vital să recunoaștem adevărul despre natura umană, deoarece numai dacă o recunoaștem vom căuta cu adevărat să o schimbăm. Până atunci, vom continua să ne agățăm de idei și dogme false și vom continua să ne patronăm, să ne admonestăm și să ne torturăm unii pe alții prin ignoranța noastră. Poate de aceea Rudyard Kipling a scris: „Nu există niciun păcat atât de mare ca ignoranța. Ţine minte asta”. Într-adevăr, se pare că nu suntem conștienți de asta.

Dacă ne hotărâm să ne schimbăm natura, vom descoperi că există într-adevăr o alternativă. Motivul pentru care percepem fiecare ființă din lumea noastră ca egoistă și lipsită de grijă față de ceilalți este pentru că noi înșine suntem așa. Cu toate acestea, acesta nu este deloc adevărul. Dacă ar fi, această lume nu ar persista; s-ar dezintegra înainte ca orice ființă complexă să poată apărea.

Adevărul este că legea care guvernează lumea noastră nu este „câștigatorul ia tot”, ci „legea echilibrului”, a homeostaziei. Fiecare om de știință și medic știe că dacă nu ar fi homeostazie sau echilibru dinamic, nimic nu ar evolua. Totuși, dacă nu recunoaștem că percepția noastră actuală este greșită, nu vom putea deschide ochii și să vedem adevărul.

Odată ce realizăm că suntem singurele ființe egoiste de pe planetă, vom începe să ne schimbăm. Treptat, vom deveni conștienți de dependența noastră reciprocă și vom învăța să acționăm în consecință. Ceea ce vine în mod natural animalelor, vom câștiga prin eforturile noastre. Cu toate acestea, răsplata noastră va fi o înțelegere și o percepție mai profundă a lumii decât poate avea orice ființă.

Doar odată ce vom atinge această nouă percepție ne vom da seama că am fost creați egoiști tocmai pentru a percepe cum funcționează lumea cu adevărat. Dacă am fi fost făcuți astfel de la început, ne-am fi urmat instinctele și nu am fi știut că există mai mult de o opțiune de existență. Ego-ul nostru este dușmanul nostru, dar este și impulsul nostru pentru transformare pozitivă. Cu cât îl folosim mai devreme în acest scop, cu atât mai repede vom obține acea nouă percepție și vom descoperi adevărul despre lumea noastră – că totul este echilibrat, armonios și plin de iubire.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Prețul mare de a ne hrăni noi înșine”

A pune mâncare pe masă a devenit un lux în aceste zile. Inflația din SUA urcă la 8,5%, cel mai ridicat nivel anual din ultimii 40 de ani, iar prețurile la alimente sunt afectate în mod deosebit, cu cel puțin 10%  mai mari decât anul trecut. Pentru mulți oameni, nu numai în America ci și în întreaga lume, costul alimentelor este inaccesibil. Suntem în pragul următoarei crize globale?

„Prețurile mult mai mari la produsele de bază și lipsa aprovizionării cresc presiunea asupra gospodăriilor din întreaga lume și împing milioane de oameni în sărăcie.” au declarat șefii IDA – Grupul Băncii Mondiale , Fondul Monetar Internaţional , Programul Alimentar Mondial al Naţiunilor Unite (UNWFP) și Organizaţia Mondială a Comerţului – WTO într-o declarație comună recent lansată.

Banca Mondială estimează că pentru fiecare creștere cu un punct procentual a prețurilor la alimente, „10 milioane de oameni sunt aruncați în sărăcie extremă în întreaga lume”. Pandemia de Covid-19 a provocat întreruperi în aprovizionarea cu alimente a lumii. Criza climatică a afectat culturile agricole și a amenințat securitatea alimentară a milioane de oameni. Acum, războiul din Ucraina afectează producția de cereale și îngrășăminte și exporturile către lume. Prețurile globale ale alimentelor au atins „un nou maxim istoric”, iar situația se înrăutățește pe zi ce trece. Masele înfometate ar putea alimenta tensiunile sociale, în special în țările vulnerabile.

Dar, pe lângă factorii menționați mai sus, mentalitățile și obiceiurile oamenilor declanșează insecuritatea alimentară. Pe măsură ce lumea evoluează, populația a crescut ca urmare a evoluțiilor medicale care permit creșterea fertilității și a speranței de viață. Pe lângă aceasta, nu doar că suntem mai numeroși și trăim mai mult, dar astăzi și consumăm mult mai mult decât în ​​trecut. În urmă cu doar câteva sute de ani stăteam pasiv acasă și o felie de pâine pe zi era suficientă, astăzi trăim o viață agitată și în loc de o felie avem nevoie de un kilogram de pâine pe zi.

În comparație cu natura, putem observa că animalele se comportă diferit față de noi în ceea ce privește creșterea și consumul de calorii. Când animalele nu vânează sau nu adună hrană, de obicei se culcă liniştite şi economisesc energie. Când lipsește hrana în zonă, aceștia dau naștere la mai puțini pui. În trecut, în vremuri de lipsă de alimente, în mod natural femeile concep și mai puțin.

Dar, ca ființe umane, nu mai suntem la fel de atașați de natură precum animalele și nici nu ne interesează să ne gândim profund la viitorul nostru ca ființe umane și la modul în care ne folosim și echilibrăm corect resursele. Putem degenera cu ușurință într-o lume a foametei și în consecință, vor apărea mai multe conflicte.

Vom putea preveni foamea și alte probleme care pot provoca mari suferințe și moartea, printr-o dezbatere internațională comună. Într-o astfel de discuție, reprezentanții țărilor ar analiza împreună ce să facă cu faptele oneroase și cum să folosească capacitățile umane pentru a le rezolva.

Problema este că organizațiile internaționale care ar trebui să se ocupe de asta, precum ONU, sunt impracticabile pentru că reprezintă forțele birocratice ale statelor și guvernelor și nici nu sunt entuziasmate să se ocupe de soluții pentru viitorul lumii. Se dovedește că nu avem în cine să avem încredere și pe cine să așteptăm pentru a formula planuri pentru o viață bună pentru noi.

Amploarea și gravitatea provocărilor globale de astăzi, care au depășit capacitatea sistemelor actuale de a le gestiona, necesită o gândire nouă. Din punctul meu de vedere, până când nu ne ocupăm de miezul problemei care este egoismul naturii umane, nu vom găsi nici un remediu pentru necazurile noastre. Cu toții trebuie să realizăm în sfârșit, că umanitatea este un singur superorganism în care orice întrerupere afectează întregul sistem și orice soluție ar trebui să fie integrală. Cu alte cuvinte, un viitor mai bun începe cu o schimbare a conștientizării a ceea ce trebuie reparat: pe noi înşine.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Exil și mântuire – Calea Israelului ”

În această seară, vineri 15 Aprilie, evreii din întreaga lume vor sărbători Pesah – izbăvirea lui Israel din sclavia Egiptului în urmă cu treizeci și trei de secole. Exodul din Egipt este menționat nu numai la data relevantă din calendarul ebraic. Aproape fiecare dată semnificativă din calendarul ebraic conține cuvintele „să ne amintim de ieșirea din Egipt”. De fapt, nu numai iudaismul, ci și creștinii acordă o mare importanță eliberării israeliților din sclavie. De-a lungul istoriei, au existat nenumărate cazuri de înrobire și eliberare. Atunci de ce este această dată atât de importantă încât să facem un punct de amintire? Exodul simbolizează mult mai mult decât eliberarea unei națiuni de alta. Descrie procesul interior prin care cineva își mântuiește sufletul din sclavia ego-ului. Și din moment ce ne naștem cu toții sclavi ai ego-urilor noastre, exodul din Egipt se referă la fiecare persoană de pe planetă.

Când israeliții se aflau în deșertul Sinai, s-au plâns lui Moise: „Ne amintim de peștele pe care l-am mâncat gratuit în Egipt, de castraveți și pepeni și verdeață [legume], de ceapă și de usturoi” (Numeri 11: 5). Cu altă ocazie, ei s-au plâns: „Dacă e să murim prin mâna Domnului în țara Egiptului, când stăteam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine din plin” (Ex. 16:3). Vedem că nu greutățile fizice i-au afectat pe copiii lui Israel din Egipt, ci altceva i-a chinuit până la punctul în care nu au putut tolera să rămână acolo nici măcar o altă noapte. Acest ceva este motivul pentru care povestea ieșirii copiilor lui Israel din Egipt este încă atât de mult amintită.

Pentru a înțelege ce este acel ceva, trebuie să ne amintim că poporul Israel este diferit de orice altă națiune. Rădăcinile lor nu pot fi urmărite în nicio națiune sau țară, clan sau trib. Îi atribuim lui Avraam începutul neamului, dar el a fost doar primul. În ziua în care a murit, evreii încă nu erau o națiune. Ei și-au primit statutul oficial dacă vreți, doar la poalele Muntelui Sinai, după ce au jurat să se unească „ca un singur om cu o singură inimă”.

Până atunci, oameni din nenumărate triburi și națiuni s-au alăturat evreilor după propria lor voință. Singura condiție pentru a se alătura vechilor evrei a fost să fie de acord cu principiul unității mai presus de orice diferență. Cu alte cuvinte, națiunea în curs de formare era constituită din oameni din mai multe origini diferite, care s-au alăturat grupului pe care Avraam îl înființase pentru că au subscris la ideea prin care el l-a înființat: unitate, grija pentru ceilalți, asta este tot ce contează. Acesta este motivul pentru care legea fundamentală a iudaismului este „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

În ciuda eforturilor lor de a se uni, ego-ul evreilor antici le-a adus eșuarea în repetate rânduri. De fiecare dată când s-au ridicat deasupra lui și s-au unit, egoul s-a intensificat și i-a despărțit încă o dată. Acesta este motivul pentru care istoria poporului Israel este plină de conflicte și războaie.

Povestea exodului din Egipt este o poveste simbolică care vorbește despre eforturile cuiva de a-și depăși ego-ul. Moise, de exemplu, este calitatea din noi care trage constant spre unitate. Numele ebraic Moshe [Moise] este asemănător cu cuvântul ebraic moshech [tragere], și anume îndepărtarea de ego și spre unitate și iubire față de ceilalți.

Poporul lui Israel există în calități noi, care se pot raporta la Moise și le pot urma, dar ezităm să facem acest lucru. Ei sunt tentați de ego să rămână în Egipt, unde ego-ul este rege. Acesta este motivul pentru care ei pun la îndoială constant conducerea lui Moise și se întreabă dacă nu ar fi fost mai bine dacă ar fi rămas în Egipt.

Egiptul simbolizează ego-ul nostru, ura noastră față de ceilalți. Faraonul este simbolul ego-ului. El nu este doar ura față de ceilalți, ci și dorința de a stăpâni peste toți și peste orice, de a ţine toată realitatea sub propria guvernare. De aceea Faraon spune: „Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui?” (Ex. 5:2). Cu alte cuvinte, Faraon nu se înclină în fața nimănui; este miezul egoismului.

Lupta lui Moise de a elibera poporul Israel din ego a avut succes. Pentru un individ este izbăvirea sufletului din cătușele ego-ului, regele care ne stăpânește din naștere, așa cum este scris: „Înclinaţia inimii omului este rea din tinerețe” (Geneza 8:21). ).

După cum putem vedea, povestea exodului Israelului din Egipt este foarte relevantă. Lumea de astăzi, care este scufundată în egoism, are nevoie de izbăvirea de ego, nu mai puțin decât avea nevoie poporul Israel atunci. Am construit o lume frumoasă, abundentă din toate punctele de vedere posibile. Cu toate acestea, aservirea faţă de egoul nostru narcisist ne separă unul de celălalt și ne face să distrugem fiecare bucată de frumusețe de pe planeta noastră.

Așa cum înrobirea poporului Israel în Egipt a fost într-adevăr o aservire a ego-urilor lor, tot așa suntem prinși de propriile noastre ego-uri și căutăm să dominăm și să asuprim pe alții (dacă suntem Faraon), sau pur și simplu să-i urâm pe alții (dacă suntem egipteni simpli). Oricum, este distructiv pentru noi înșine, pentru societatea noastră și pentru lumea în care trăim.

Fie ca acest Pesah să fie începutul mântuirii de ego-urile noastre și începutul unității și iubirii noastre față de ceilalți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→