Daily Archives: 22 aprilie 2022

Freud habar n-avea

559Comentariu: Fondatorul psihanalizei, Sigmund Freud, a susținut că dacă o persoană întreabă despre sensul vieții, este o boală psihică.

Răspunsul meu: Din punctul de vedere al psihanalistului el are dreptate pentru că o persoană ar trebui să trăiască normal și pașnic în starea sa animală. Copii, soț, muncă, natură, această lume, totul este creat astfel încât cineva să-și găsească locul în ea.

Toate impulsurile noastre, bune și nu atât de bune, atât înalte cât și scăzute, în principiu, ar trebui să aranjeze lumea care înconjoară o persoană. El trebuie să se regăsească în toate acestea și să le echilibreze cu toate defectele și oportunitățile sale în mediu, în locul și în epoca în care trăiește.

Freud susținea faptul că o persoană din lumea noastră, în general, este autosuficientă. Întregul mediu din jurul lui este conceput de Creator astfel încât o persoană să poată ajunge la relația potrivită cu sine, cu natura și cu sinele său interior.

Din punctul de vedere al lui Freud, totul se închide în cadrul lumii noastre și nu este nevoie să căutăm altceva..

Pe de o parte, avea dreptate. Omenirea se mișcă în această direcție de zeci de mii de ani de când ne-am dat jos din copaci și am început să ne dezvoltăm ca oameni. În acest sens, am găsit mereu noi orizonturi de dezvoltare, noi motivații în lumea noastră. Fiecare generație și-a propus noi sarcini și noi soluții pentru ei.

În fiecare generație, a existat o constantă reevaluare a valorilor. Chiar și în scrierile grecești antice se spunea că lumea noastră nu este la fel ca înainte: toată lumea se străduiește pentru libertate, copiii nu își ascultă părinții. Adică totul se mișcă, totul se schimbă.

Freud habar n-avea că lumea va ajunge într-o stare în care chiar și cei mai obișnuiți oameni ar avea o întrebare despre sensul vieții venind din interior. El credea că o persoană simplă care acționează în cadrul lumii noastre este autosuficientă.

Comentariu: Îmi imaginez starea unei persoane în care se trezește întrebarea despre sensul vieții. S-ar putea să nu realizeze întotdeauna ce fel de întrebare este.

Răspunsul meu: Dar aceasta este deja o persoană post-freudiană.

KabTV “Prim-Plan. Are Frankl dreptate?” 9/27/10

Pentru a deveni parteneri egali

627.2Întrebare: A existat vreodată un model de familie în care bărbații și femeile să fie parteneri egali?

Răspuns: Bărbații și femeile pot fi parteneri egali fie într-o societate primitivă în care își cunosc în mod clar îndatoririle, sunt aproape de natură și îndeplinesc în mod natural ceea ce le este dat de natură.

Sau când ei, după ce au trecut prin tot cuptorul iadului prin care am trecut în istoria noastră, ajung la o dezamăgire completă în ceea ce am făcut în această lume, în familie, cu noi înșine, cu copiii și ajung la concluzia că încă trebuie să înveți de la natură cum să creezi o societate, o familie și relația dintre copii și părinți bazată pe aceasta.

Și atunci vom avea nevoie de Cabala, care explică cum să creăm comunicarea corectă în familie, în societate și în lume.

KabTV “Prim-Plan. Gemeni Siamezi” 9/19/10

 

“Criza cipurilor spulberă iluziile noastre de independență” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Criza cipurilor spulberă iluziile noastre de independență

Zona de producție a SK Siltron CSS, o fabrică de cipuri de siliciu extinsă de producătorul sud-coreean de semiconductori este văzută în Auburn, Michigan

În ciuda încercării de a relua normalitatea după doi ani de blocări intermitente și obligativitatea vaccinării și măştilor, realitatea pare să aibă idei diferite pentru umanitate. Cea mai recentăeste lipsa acelor cipuri de siliciu numite „conductori”, cu care operează nu numai computerele, ci aproape tot ceea ce folosește civilizația modernă. Criza semiconductorilor, numită „criza cipurilor”, a devenit o amenințare pentru economia globală și o amenințare pentru stabilitatea societății. Deoarece nu am vrut să învățăm în ultimii doi ani, acum o nouă amenințare ne va arăta că dacă nu ne străduim să ne conectăm pozitiv unul cu celălalt, ne vom împiedica serios, dacă nu cumva ne vom pierde complet modul nostru confortabil de viață.

La reprezentanța sa de mașini din Stoke-on-Trent, Anglia, Umesh Samani, care este și președintele Asociației Independente a Comercianților de Autovehicule, deplânge lipsa de cipuri de calculator. El spune la BBC, că tot ce își dorește clientul este un model alb, standard, cu transmisie manuală VW Golf, dar Samani nu poate spune când va sosi acesta.‎ Ar putea dura multe luni sau se teme, chiar și un an până la livrare. Potrivit domnului Samani, producătorii îi spun adesea că lipsa de cipuri de computer este de vină.

Criza cipurilor rănește pe toată lumea. Potrivit Reuters „Casa Albă a ținut un briefing clasificat… cu unii parlamentari americani despre riscurile grave pentru economia americană legate de problemele lanțului de aprovizionare cu semiconductori, în timp ce împinge Congresul pentru finanțare de 52 de miliarde de dolari pentru a subvenționa producția. Directorul Consiliului Economic Național de la Casa Albă, Brian Deese, le-a spus reporterilor: „Cele mai bune estimări sunt că lipsa semiconductorilor disponibili a redus probabil un punct procentual complet din PIB în 2021”.

Mai rău încă, traiectoria este negativă. „Războiul Rusiei în Ucraina ar putea duce la scăderea producției de neon, un gaz critic în producția avansată de semiconductori, la niveluri îngrijorător de scăzute, într-un moment în care lumea se confruntă deja cu o penurie de cipuri”, raportează CNBC. În același timp sunt și cei pentru care criza este un noroc. McKinsey & Company, de exemplu, una dintre cele mai mari firme de consultanță din lume, explică pe site-ul său cum „companiile de semiconductori pot lua diferite căi pentru a capta noi oportunități pe măsură ce cererea continuă să depășească oferta”.

Abordarea lui McKinsey este abordarea capitalistă tradițională. Totuși, ceea ce a funcționat timp de zeci de ani nu mai funcționează. Lecția pe care ar trebui să o învățăm din multiplele crize concurente este că trebuie să ne trezim rapid din iluziile noastre de independență, deoarece suntem total interconectați și interdependenți.

Nu este o noutate. Suntem conectați și dependenți unul de celălalt de multe decenii. Diferența este că până de curând, puteam să ne prefacem că nu am fi și să scăpăm. Am luptat unul împotriva celuilalt la toate nivelurile posibile: fizic, economic, politic și social. În același timp, am făcut comerț unii cu alții de parcă nu ar exista lupte și rivalități.

Astăzi, totuși, atitudinea câinele-mănâncă-pe-câine ne-a afectat capacitatea de a menține sistemele în funcțiune. Așa cum negarea vaccinurilor de la cei care nu și le permiteau a provocat mutații răspândite în întreaga lume, negarea cipurilor semiconductoare din alte țări, fie prin interdicția vânzărilor, fie prin distrugerea fabricilor sau a lanțului de aprovizionare cu minerale vitale, se va întoarce împotriva oricui folosește astfel de tactici.

Cipurile sunt esențiale pentru orice, de la cuptoare cu microunde la supercomputere. Fără ele, nu vom putea să creștem sau să gătim alimente, să fabricăm mașini noi, să folosim lifturile pentru a ajunge la apartamentele noastre, să construim dispozitive medicale care salvează vieți, computere, avioane și rachete. Pe scurt, cipurile sunt pur și simplu prea importante pentru a putea permite oricărei țări să le refuze altora.

Când devenim prea egoiști dezechilibrăm sistemul. În loc să dorim să ne susținem unii pe alții și să beneficiem unul de pe urma succesului celuilalt, ne străduim să ne dominăm și să ne asuprim unul pe altul. Când devenim așa, orice mijloc este un joc corect.

Problema este că într-un război toată lumea pierde și rezultatul este o criză globală în care toată lumea suferă. Dacă nu înțelegem acest mesaj printr-o criză, apare o alta, mai paralizantă, care transmite același mesaj. Dacă nu înțelegem prin o a doua criză, se manifestă o a treia, mai puternică.

Aceasta înseamnă să înveți calea naturii, calea durerii și a suferinței. Putem învăța despre interdependența noastră și despre obligația ei care rezultă din a coopera și din a forma o societate echilibrată, învățându-ne pe noi înșine. Dacă acceptăm faptul inexorabil al dependenței noastre reciproce, vom învăța să lucrăm cu ea într-un mod care să fie cu adevărat în beneficiul tuturor și nu doar al celor mai puternici, în timp ce restul umanității geme de durere și caută să-i răstoarne într-o revoluție care nu va face decât să sporească suferința umanității.

“Pesah și societatea israeliană” (Times Of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Pesah și societatea israeliană

Este Pesah. Pe lângă faptul că este sărbătoarea eliberării din sclavie, există obiceiul de a purta ceva nou de Paște. Este unul dintre acele momente ale anului în care încercăm să aducem ceva nou în viața noastră. Într-adevăr, sunt multe pe care am dori să le reînnoim în societatea israeliană. Diviziunea se adâncește, ura dintre facțiunile societății se intensifică, corupția și violența abundă peste tot, ratele divorțurilor sunt în creștere și familiile care încă supraviețuiesc se luptă, iar relația cu vecinii noștri arabi este (la propriu) explozivă. Și în timp ce toată lumea vrea să devină prim-ministru și promite că va rezolva totul, realitatea demonstrează că nimeni nu are habar cum să o facă. Așadar, ce lucru nou ne putem oferi, care să îmbunătățească cu adevărat lucrurile?

„Noutatea” de care avem nevoie este de fapt să ne întoarcem la rădăcinile noastre, la rădăcinile poporului nostru, la baza pe care s-a întemeiat națiunea noastră. Orice națiune poate trăi cum dorește. Iar noi am ales cu mult timp în urmă și atât timp cât rămânem la alegerea noastră, suntem fericiți. Când ne abatem de la ea, atunci încep problemele.

Alegerea noastră a început când Avraam, tatăl națiunii noastre, a vrut să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui. Era un om curios, iar în Babilon unde trăia Avraam, ego-urile oamenilor erau extreme. Oamenii au încetat să se mai înțeleagă și au devenit violenți și beligeranți, așa cum scrie cartea Pirkei de Rabbi Eliezer, „jumătate din lume a murit acolo de sabie”.

Avraam și-a dat seama că existența este posibilă doar prin complementaritate și conexiune între oameni, că altfel oamenii se vor distruge unii pe alții. El a înțeles că natura ne-a creat diferiți, nu pentru a ne lupta unul împotriva celuilalt până la moarte, ci pentru a ne completa și a beneficia din conexiunea noastră.

Avraam le-a explicat tuturor celor din jurul lui ceea ce a găsit. Oamenii care simpatizau cu ideile lui i s-au alăturat și au format o comunitate pe care Maimonide a numit-o „oamenii casei lui Avraam” (Mishneh Tora, capitolul 1). Aceasta a fost originea națiunii evreiești. Odată cu trecerea timpului, liderii și înțelepții noștri au șlefuit învățătura, dar au rămas fideli principiului diferențelor care se completează una pe alta și prin urmare creează o legătură mai puternică decât ar fi fost posibilă dacă nu s-ar fi format prin ridicarea deasupra disputelor. Regele Solomon a articulat acest principiu în versetul: „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12).

Principiul unității deasupra diviziunii și disputei este unic. Până atunci, și de atunci, comportamentul implicit al umanității a fost că atunci când există o dispută izbucnește o luptă și câștigătorul își impune calea și voința învinsului.

Deoarece Israel au fost singurii care au conceput o conduită diferită și pentru o anumită perioadă chiar au îndeplinit-o, li s-a poruncit să răspândească informațiile despre drumul lor către restul lumii. Ei s-au angajat să respecte legea unității de la poalele muntelui Sinai, unde și când s-au angajat să se unească „ca un singur om cu o inimă” și li s-a poruncit prompt să fie „o lumină pentru națiuni” și anume să dea un exemplu de unitate și iubire față de ceilalți.

Aceasta este rădăcina noastră străveche, alegerea care ne-a transformat într-o națiune. Până când nu ne vom întoarce la ea, nu vom cunoaște pacea și fericirea în țara noastră.

Din acele vremuri străvechi, ne-am abătut foarte departe de principiul nostru de bază. Pentru a reveni la el, trebuie să facilităm un proces educațional care să ne pună înapoi pe drumul spre unitate mai presus de diviziune. Nu ar trebui să suprimăm diferențele sau să le ascundem, ci să stabilim că deasupra diferitelor noastre diferențe politice, sociale, culturale și a tuturor celorlalte diferențe, punem un acoperământ al unității, că unitatea este valoarea supremă și orice altceva este secundar.

Așa cum copiii lui Israel au fost răscumpărați din Egipt când s-au unit sub Moise, la fel cum și-au format națiunea când s-au unit ca unul, noi trebuie să ne realiniem cu strămoșii noștri și să devenim un exemplu de unitate pentru toate națiunile.

Pesah simbolizează trecerea de la sclavie la libertate. Este timpul să ne eliberăm de ură și să o eliberăm purtând ceva nou de Paște, anume iubirea de alții, motto-ul națiunii noastre.

“Este libertatea de exprimare de vânzare?” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Este libertatea de exprimare de vânzare?

Spațiul pare să fie prea mic pentru Elon Musk, cel mai bogat om din lume. După ce a făcut din călătoriile private în spațiu o realitate, următorul său obiectiv este să cucerească planeta informației. Magnatul de afaceri s-a oferit să cumpere Twitter pentru 43 de miliarde de dolari, deoarece crede în potențialul său ca platformă globală pentru „libertatea de exprimare”. Va face asta lumea mai liberă, mai deschisă cu adevărat?

Bătălia pentru managementul Twitter abia a început probabil. Propunerea și declarația lui Musk au stârnit nervii membrilor Consiliului de administrație al companiei, care deja întreprind măsuri pentru a-l împiedica pe miliardar să preia rețeaua populară.

Dacă la un moment dat rețelele de socializare și mass-media în general, au încercat să păstreze platformele aparenț ca pentru pluralism și libertatea de exprimare, acum este clar că libertatea de exprimare este de vânzare și că cine controlează acțiunile, controlează informația.

Oamenii citesc un ziar, derulează prin rețele, ascultă tot felul de narațiuni și apoi cred că își selectează viziunea asupra lumii. Acest lucru este ridicol, pentru că libertatea de exprimare și presa liberă nu există în realitate și nu au existat niciodată. Narațiunea a fost întotdeauna determinată de cel care plătește, care comandă „știrile”, stabilește agenda și vrea să influențeze opinia publică. Așa a fost și așa va fi.

De fapt, este meritul lui Musk și al altor oameni bogați care luptă pentru control astăzi că înțelegem că nu există libertatea de exprimare. Înțelegem cu mai multă claritate cine trage sforile și ia deciziile în culise. În timp ce în trecut, centrele de control erau anonime, acum totul este transparent și știm clar care ziar și ce rețea cui aparține.

Următorul pas de așteptat este ca toți cei bogați să se unească și să aibă controlul deplin într-o mână. Chiar dacă mâine președintele Biden domină mass-media, sau fostul președinte Trump care în prezent este interzis pe Twitter ar reveni la o activitate accelerată pe rețelele de socializare, sau o mie de alți lideri ar urma să le ia locul, nu s-ar schimba nimic. Deasupra lor există interese învestite cu capital care curge din mâinile lor și ei sunt acționarii de control. Prin urmare, nu există nicio speranță realistă pentru libertatea de exprimare.

Chiar dacă ar exista speranță pentru libertatea de exprimare, ce adevăr liber ne-ar putea spune mass-media? Că sunt războaie ici și colo? Și ce ar putea face cineva în privința asta? Ar putea ei să dea sfaturi despre cum să scapi de necaz? Ar putea ei să spună lumii despre viitorul ei bun?

Între timp, niciun lider, ziar sau rețea nu poate reuși să aducă lumea mai aproape de pace și reconciliere. Dimpotrivă, fiecare își caută doar interesele personale. Prin urmare, nu putem încă să admitem adevărul simplu: că un viitor bun poate fi găsit doar atunci când există legături cordiale între oameni. Războaiele care se intensifică acum odată cu ridicarea egoismului sau a interesului propriu nu au viitor de oferit; de fapt, tot ce pot promite ei este distrugerea noastră.

Pentru a ieși din ciclul războaielor și al luptei nesfârșite, Twitter și alte mass-media similare trebuie să difuzeze viabilitatea păcii și a reconcilierii reciproce între toți. Ele ar putea juca un rol important în modelarea pozitivă a opiniei publice și a percepției asupra realității societății prin exemple din trecut și prezent despre beneficiile îmbunătățirii relațiilor umane. Până acum, acest obiectiv pare la fel de îndepărtat ca spațiul.

“Pacea cu dușmanii Israelului începe și se termină în interior” (Times Of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Pacea cu dușmanii Israelului începe și se termină în interior

Din când în când, știrile despre antisemitismul turbat care umple paginile manualelor palestiniene K-12 ne amintesc că nimic nu a devenit mai blând de cealaltă parte. Dimpotrivă, palestinienii își învață deschis copiii că uciderea evreilor și israelienilor este datoria lor sacră. Chiar și UE, nu tocmai cel mai pro-israelian organism din lume, „a adoptat o moţiune prin care se condamnă Autoritatea Palestiniană pentru elaborarea și predarea de noi materiale violente și pline de ură folosind finanțare UE”. Moțiunea „deplânge faptul că materialul problematic și instigator la ură din manualele școlare palestiniene nu a fost încă eliminat și există îngrijorare faţăde eșecul continuu de a acționa eficient împotriva discursului instigator la ură și a violenței din manualele școlare și în special din fișele de studiu nou create”.

Recent, lucrurile s-au deteriorat până la punctul în care elevii din Gaza de clasa a IV-a sunt învățați aritmetica numărând șahide –musulmani care au murit ucigând sau încercând să omoare necredincioși, și anume evrei. Pentru elevii de clasa a 10-a, școlile din Gaza îi învață că Jihadul (războiul sfânt) este datoria personală a fiecărui musulman. Nu am nicio speranță în vreo moderație din partea palestinienilor.

Cu toate acestea, am deplină încredere în capacitatea noastră de a schimba situația, indiferent de intențiile palestinienilor. Israelul ar trebui să lucreze pe două niveluri. La nivel material, ar trebui să le reținem fonduri și să limităm aprovizionarea cu alimente. „Aritmetica” ar trebui să fie simplă: dacă îi înveți pe copiii tăi să ne ucidă, te vom trata ca pe inamicul care ești.

Cu toate acestea, acest lucru singur nu va funcționa, poate doar pe termen foarte scurt. Ceea ce va funcționa este ceea ce facem între noi.

Felul în care palestinienii se raportează la noi reflectă relația noastră unii cu alții. Așa a fost întotdeauna și așa va fi mereu. Israelul prosperă numai atunci când este unit. Când este divizat, inamicii îl atacă și distrug țara. Dacă am fi uniți, palestinienii nici nu s-ar gândi să includă materiale anti-Israel în manualele lor, deoarece nu ar avea sentimente anti-Israel.

Prin urmare, la nivel spiritual trebuie să ne unim rândurile. Zecile de partide politice care luptă unul împotriva celuilalt în actualul sistem politic israelian reflectă diviziunea noastră internă. Nu putem avea douăzeci de partide care să se lupte între ele pentru tron și să se încline în fața dușmanilor noștri pentru a obține sprijinul lor. Asta nu face decât să-i încurajeze și să adauge dispreț detestării lor.

Dacă vrem ca palestinienii să oprească incitarea la antisemitism în școlile lor, trebuie să ne învățăm copiii și pe noi înșine doar să ne iubim unii pe alții. Nicio altăscuză nu ne va ajuta.

Este posibil să nu vedem legătura dintre modul în care relaționăm unul cu celălalt și modul în care se raportează ei la noi, dar cele două sunt totuși conectate direct. Când încetăm să mai raționăm pentru a ne scuza să nu ne pese unul de celălalt și încercăm să ne apropiem de diferențele noastre, vom vedea o schimbare revoluționară în întreaga lume față de noi.

A iubi pe alții, mai ales dacă ei sunt diferiți de noi, este principiul de bază al națiunii noastre, piatra de temelie a populației noastre. Până nu o vom practica, nu vom cunoaşte pacea.

Veți găsi mai multe despre acest subiect în cărțile mele Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea ceasului de astăzi și Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, Fapte istorice despre antisemitism ca reflectiare a discordiei sociale evreieşti .