Daily Archives: 31 mai 2022

“Care sunt soluțiile dumneavoastră la problema consumului excesiv?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Care sunt soluțiile dumneavoastră la problema consumului excesiv?

Avem nevoie de echilibru între noi și natură.

Trebuie să avem grijă de nevoile noastre – să ucidem animale pentru hrană și să ardem cărbune, petrol și gaz pentru a folosi în mod rezonabil mecanismele, echipamentele și încălzirea. Nu putem evita să facem asta. De asemenea, trebuie să folosim apa cu înțelepciune, într-o măsură adecvată. Când aruncăm jumătate din ceea ce producem înapoi în ocean, ceea ce generează multă mizerie și gunoi în exces, atunci ne vom trezi în mod natural înecându-ne într-un asemenea exces.

Cu toate acestea, un astfel de proces este în mâinile celor care, cu lăcomie sau prostie, încearcă să producă și să câștige cât mai mult posibil, aruncând tot ceea ce este nefolosit, în timp ce oamenii din jurul lor tac. A devenit un proces de neoprit și se dovedește că jumătate din ceea ce producem astăzi în lume este inutil.

Soluția este să descoperim ceea ce este necesar și ce este inutil în viața noastră. Procedând astfel, am opri aproximativ 70 până la 80 la sută din producția noastră.

Mai mult de-atât, problema elaborării a ceea ce este necesar și ce este inutil poate fi abordată în mod logic. Chiar dacă nu suntem conștienți de mai multe condiții, este totuși posibil să exercităm această abordare. De exemplu, economiștii au calculat și estimat deja ce înseamnă satisfacerea nevoilor oamenilor. Dar există cineva care să țină cont de asta? Există oameni cărora le pasă ca toată lumea să aibă suficient, fără a avea mai mult decât ceea ce este cu adevărat necesar?

Cu toate acestea, este un punct de plecare: să calculăm ceea ce este necesar și ce este inutil în viața noastră.

Totuși, există o problemă majoră: natura umană – dorința egoistă de a se bucura în detrimentul celorlalți, care dorește să se plaseze peste ceilalți – care cere întreținerea ei. Iar problema este că ego-ul dorește mereu să-i depășească pe alții, să fie mai bine decât ei. Așa că ne putem rezolva nevoile și surplusurile prin tot ceea ce ne place, dar în final ego-ul va dori constant din ce în ce mai mult, va dori să fie deasupra aproapelui și să aibă mai mult decât el.

Prin urmare, împreună cu descoperirea a ceea ce este necesar și ce este inutil în viețile noastre și cu asigurarea nevoilor noastre, avem nevoie și de o abordare educațională mai cuprinzătoare, care să ne arate cum funcționează natura noastră egoistă, unde ne conduce și cum ne putem ridica deasupra. influenței sale prin conectarea între noi într-o intenție de dăruire comună. Prin rezolvarea nevoilor noastre, grija pentru ele, împreună cu învățarea și implementarea regulată a conexiunii pozitive în societatea umană, am fi capabili să rezolvăm problemele de supraconsum și supraproducție și am descoperi că vom putea trăi confortabil și fericiţi cu aproximativ 70 până la 80 la sută mai puțin din ceea ce producem, cumpărăm și aruncăm în prezent.

Bazat pe videoclipul „ Cum să facem față supraconsumului și supraproducției” cu Kabbalistul Dr. Michael Laitman și Semion Vinokur. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

“Ce ne poate face să ne pese” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Ce ne poate face să ne pese

9 mai 2022 — Orlando, Florida, Statele Unite — Formula pentru bebeluși este expusă pe un raft la o farmacie Walgreens pe 9 mai 2022 în Orlando, Florida. Magazinele din Statele Unite s-au luptat pentru a stoca suficientă hrană pentru copii, ceea ce a determinat unele lanțuri, cum ar fi Walgreens și CVS, să limiteze achizițiile clienților. Deși producătorii raportează că produc la capacitate maximă, încă nu este suficient pentru a satisface cererea actuală cauzată de problemele lanțului de aprovizionare și de rechemarea produselor. (Foto de Paul Hennessy/NurPhoto) Reuters

Evenimentele din ultimele luni și de fapt din ultimii ani, ne învață o lecție foarte importantă: dacă vrem să supraviețuim trebuie să învățăm de la natură cum să o facem, deoarece dacă ne urmăm propriile idei vom continua marșul prostiei până când vom distruge civilizația umană și planeta noastră. Când ne uităm la natură, există o singură lege care împletește toate părțile ei într-o tapiserie perfectă: echilibrul și colaborarea. Această lege este exact ceea ce noi oamenii nu respectăm în propria noastră societate. În loc de echilibru, ne străduim să obținem importanță în detrimentul altora și schimbăm colaborarea cu exploatarea. Dacă vom continua așa, suntem pe cale de dispariție.

Nu spun că trebuie să ne iubim unul pe altul sau chiar să avem grijă unul de celălalt dintr-o dată. Cu toate acestea, trebuie să cunoaștem legile naturii și ce se întâmplă atunci când le încălcăm. Întrucât în ​​prezent acționăm contrar legii echilibrului și colaborării, trebuie să cunoaștem și consecințele, pedeapsa dacă vreți, pentru încălcarea acesteia.

Simțim deja unele dintre consecințele ignoranței și vanității noastre. Penuria de alimente se agravează în întreaga lume, iar foamea a devenit un adevărat pericol în locuri care nu au cunoscut-o de secole. Lipsa de gaze împiedică, de asemenea, producția și provoacă insecuritate energetică în țările occidentale, lider ale OCDE, iar atmosfera generală este că urmează zile grele.

Într-adevăr, este doar începutul. Potrivit experților suntem în faţa unor ani de privațiuni și penurie.

Dar nu există un motiv real pentru asta. Niciun dezastru natural nu a împiedicat capacitatea umanității de a produce hrană din abundență sau gaz și petrol abundent. Noi oamenii suntem cei care provocăm aceste deficiențe cu unicul scop de a ne zdrobi unul pe altul. Nimic nu ne ghidează mișcările în afară de ură, iar ura distruge totul, inclusiv în cele din urmă pe cel care urăşte.

Pentru că tot ceea ce facem provine din motivația de a-i învinge și a-i cuceri pe alții, nimic din ceea ce facem nu reușește. Când un efort eșuează, trecem la altul, dar și acesta este obligat să eșueze din exact același motiv: intențiile noastre rele față de ceilalți.

Atunci cum ne putem schimba natura? Ce ne poate face să avem grijă de ceilalți? Pentru a face asta, trebuie mai întâi să recunoaștem adevărul despre propria noastră natură și apoi putem începe să cultivăm în noi una nouă. Ceea ce toate celelalte ființe fac instinctiv – urmează legea echilibrului și a colaborării- putem realiza doar dacă o alegem în mod conștient. Modul de a face acest lucru este să realizăm că suntem creați în mod inerent opuşi acestei legi și apoi să examinăm cu atenție fiecare aspect al vieții noastre și să-l adaptăm pentru a funcționa conform acelei legi.

Poate părea nedrept că numai oamenii trebuie să învețe această lege pe calea grea, dar există o mare recompensă la sfârșitul procesului. Deoarece oamenii sunt singurii care trebuie să treacă prin procesul de învățare, noi suntem și singurii care vom culege răsplata.

Când aflăm despre natura umană și natura restului realității, începem să le comparăm. Drept urmare, învățăm treptat să prețuim legea echilibrului și a colaborării. Înțelegem mult mai profund decât orice ființă, deoarece avem cu ce să o comparăm, o imagine negativă a legii și a consecințelor ei palpabile. Când începem să acționăm conform legii echilibrului și colaborării, este pentru că am făcut o alegere conștientă de a face acest lucru, după ce am aflat despre propria noastră natură și am ales să ne ferim de ea și să adoptăm o natură nouă, mai incluzivă și mai cooperantă.

Pentru noi, așadar, a învăța să ne pese de ceilalți nu este un proces instinctiv, ci un proces adânc de aprofundare a conștiinței și de a alege grija și conexiunea în locul alienării și exploatării la fiecare pas. Acesta este avantajul real al omului față de animale – darul conștiinței. Cu toate acestea, îl câștigăm doar după ce am ales echilibrul în locul superiorității și colaborarea în detrimentul exploatării.

Procesul dureros prin care trece omenirea ne va conduce în cele din urmă să facem această alegere. Cu toate acestea, conștientizarea poate scurta procesul și îl poate face mult mai ușor și mai rapid. Cu cât înțelegem mai devreme că toate necazurile noastre provin din răutatea și cruzimea noastră unul față de celălalt, cu atât mai repede vom deschide ochii și vom realiza că există o altă opțiune. Apoi, cu cât alegem mai devreme varianta echilibrului și colaborării, cu atât necazurile noastre se vor sfârși mai repede și va începe pacea.

“Inteligenţa Artificială desenează iubirea dintre o floare și o albină” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinInteligenţa Artificială desenează iubirea dintre o floare și o albină

În ultima vreme s-au auzit o mulțime de informații despre mașinile cu inteligență artificială (AI), precum Dall-E 2 sau Imagen de la Google, care creează imagini realiste ale scenelor complet nerealiste prin descrierea imaginii dorite în cuvinte. De exemplu, dacă doriți o imagine cu o cobră gigantică făcută din porumb alunecând pe Marte sau o palmă umană cu frunze care cresc de pe degete, pur și simplu introduceți fraza în mașină și o aveți.

În spatele laudelor vin însă întrebările. Va amenința asta traiul artiștilor? Va face fotografii desueți? Vor deveni designerii grafici un lucru din trecut? Așa operăm noi, judecând totul în funcție de ceea ce este bine pentru mine, ca și cum am putea opri progresul lumii dacă nu suntem de acord cu el.

Am încercat să oprim multe tehnologii care sunt mult mai păguboase decât imaginile artistice artificiale. Nu a funcționat niciodată. Nu am putut opri fabricarea de arme nucleare sau producția de drone ucigașe și nu vom putea opri dezvoltarea AI în general și a artei AI în special. Nici nu este nevoie să o oprim. În schimb, ar trebui să încercăm să vedem cum se pot integra inovațiile în viața noastră și să o îmbunătățească.

Tehnologia avansează odată cu aspirațiile noastre de autoexprimare. Cu alte cuvinte, nu tehnologia în sine avansează, ci omenirea. Din această cauză, a încerca să împiedici progresul tehnologiei înseamnă să încerci să împiedici progresul umanității. Acest lucru este împotriva naturii și nu va duce niciodată la rezultate pozitive.

Tehnologia este o materie primă. Așa cum un sculptor ar putea folosi o piatră pentru a dăltui o imagine, sau un muzician ar folosi un instrument muzical pentru a crea muzică, AI este instrumentul care creează creația artistului. Singura întrebare este ce fel de artă vrem să creăm.

Dacă ar fi să folosesc acest gen de artă, aș încerca să creez o artă spirituală, una care să arate conexiunile ascunse între diferitele elemente din natură. Dacă am putea arăta cum totul este conectat și depinde de bunăstarea tuturor celorlalţi, ne-am raporta la mediul înconjurător și la alți oameni foarte diferit de modul în care o facem astăzi.

De exemplu, aș cere mașinii să deseneze iubirea dintre o floare și o albină. Nu o floare și o albină, ci iubirea pe care o simt unul pentru celălalt. Pentru că asta există, chiar dacă noi nu o simțim (în cea mai mare parte). Relația dintre albină, care are nevoie de nectarul florii pentru a se hrăni pe ea și puii ei, și floare, care are nevoie de albină pentru a se poleniza și a se reproduce, este o relație simbiotică care implică două niveluri foarte diferite ale naturii – cel animal și cel vegetal. Din cauza asta, cele două sunt profund conectate și se simt aproape una de cealaltă.

Dacă am putea arăta cum totul este conectat în acest fel, am fi capabili să empatizăm cu toată natura și cu toți oamenii, să ne simțim conectați cu ei și să dezvoltăm afecțiunea pentru toate lucrurile și pentru toți oamenii. Dacă am putea face asta, nu ar trebui să ne îngrijorăm cu privire la limitarea dezvoltării inovațiilor potențial dăunătoare, deoarece afecțiunea dintre noi ar garanta că folosim totul numai pentru beneficiul întregii lumi și niciodată pentru a-i dăuna.

“Între durere și iertare” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Între durere și iertare

Când suntem răniți de alții ne doare îngrozitor și asta se poate întâmpla în viața noastră în orice moment. Apar imediat întrebări: când este loc pentru iertare și ce este ea, oricum?

Este natura umană să ne bucurăm, să ne mulțumim cu tot felul de lucruri care ni se par bune. Vrem să ne bucurăm de mâncare, sex, familie, bani, onoare, control, informații și o combinație a acestora mai presus de toate. Lucrăm constant pentru a ne îndeplini dorințele și luăm în considerare câtă energie ar trebui să investim în ceva anume, în funcție de rezultatul așteptat.

Trezirea acestor întrebări interioare ne duce la o căutare a dezvoltării interioare, o metodă de depășire a limitărilor naturii egoiste. Această înțelepciune ne învață că marele scop al existenței noastre pe pământ este să descoperim puterea universală a naturii, calitatea iubirii și a dăruirii și ea este descoperită dobândind o calitate similară cu aceasta. Această revelație se numește spirituală deoarece ridică fiecare ființă umană la un nivel de existență mai înalt, etern și complet.

Pentru a exemplifica, să spunem că vrem să cumpărăm un costum frumos pentru o ocazie deosebit de festivă. Investim o sumă mare de bani în el, echivalentul a aproape o săptămână de muncă, și îl achiziționăm cu mare plăcere. Sosește ziua mult așteptată, ne îmbrăcăm costumul nou și ne plimbăm printre invitați cu un zâmbet până la urechi. Oamenii spun: „Ce costum grozav!”. Pieptul ni se umflă de mândrie.

Și dintr-o dată cineva rostește în fața tuturor: „Ce este costumul ăsta amuzant pe care îl porți? Ce fel de costum este?” Și din acel moment, realitatea se schimbă. Toată lumea chicotește, iar noi suntem plini de rușine.

Mai târziu în acea seară, întâlnim din nou aceeași persoană, care ne spune în liniște: „Îmi pare rău dacă am spus ceva nepotrivit mai devreme”. Imediat răspundem cu o respingere. Este o astfel de cerere de iertare o reparație pentru prejudiciul făcut? Cu siguranţă nu. De aceea nu o acceptăm.

Iertarea adevărată ar fi trebuit să fie una care să mă compenseze pentru suma mare pe care am investit-o în cumpărarea costumului, pentru toate așteptările pe care le aveam de a primi complimente, respect și recunoaștere, speranțe care au fost înlocuite cu dispreț, ridicol și rușine. Pentru toate lucrurile care s-au acumulat în mine, am nevoie de o compensație adecvată.

Repararea poate fi făcută prin răzbunare, așa cum se face de obicei sau alternativ de către persoana în cauză care vine la mine cu scuze sincere și mă convinge că înțelege prejudiciul și jignirea cumplită care mi-a fost cauzată. Să presupunem că persoana scrie un cec care ar acoperi achiziționarea a încă zece costume, de exemplu. În acest caz, dacă simt că scuzele sunt într-adevăr sincere iar cecul mi se pare suficient de respectabil, atunci sunt dispus să iert, să uit cazul de parcă nu s-ar fi întâmplat.

În principiu, mărimea loviturii este mărimea compensației pe care o poate acoperi. Iertarea, răzbunarea, desconsiderarea, insulta, investiția, toate acestea sunt lucruri măsurate doar în raport cu dorința mea egoistă de a mă bucura. Dacă ego-ul încă se simte rănit și cere răzbunare, înseamnă că locul rănii nu a fost umplut cu o compensație adecvată. Groapa care se deschide în inimă este încă deschisă, așa că nu putem ierta cu adevărat.

Până acum, am analizat fenomene pe care le cunoaștem cu toții. La un moment dat, la o persoană poate apărea un sentiment în care dorința de răzbunare, de căutare a onoarei, de lupte pentru control și războaie, devine extrem de obositor pentru noi. Ne distrug sănătatea, relațiile, întreaga noastră viață. „Ce obțin din toate acestea?” începem să ne întrebăm, „Pentru ce merită să trăiesc? Aceasta este misiunea mea în viață, asta este tot ce am de făcut?”

Trezirea acestor întrebări interioare ne duce la o căutare a dezvoltării interioare, o metodă de depășire a limitărilor naturii egoiste. Această înțelepciune ne învață că marele scop al existenței noastre pe pământ este acela de a descoperi puterea universală a naturii, calitatea iubirii și a dăruirii și este descoperită dobândind o calitate similară cu aceasta. Această revelație se numește spirituală deoarece ridică fiecare ființă umană la un nivel de existență mai înalt, etern și complet.

Cum se întâmplă? În linii mari, dezvoltând relații de iubire într-un grup mic care servește drept laborator, ne completăm reciproc în moduri pe care nu le putem realiza singuri. Învățăm să ne conectăm unul cu celălalt în armonie, ca diferite organe dintr-un corp. Vătămarea, repararea, răzbunarea, iertarea, toate aceste jocuri își pierd sensul pentru că înțelegem că nu ne luptăm unul împotriva celuilalt, ci cu toții împreună ne ridicăm deasupra calculelor noastre înguste în fața naturii noastre egoiste comune.

Când îmi dau seama că am rănit pe cineva, mă duc direct la persoana respectivă și o întreb ce pot să fac pentru a repara ceea ce am stricat. Să mă apropii de el sau ea, să mă conectez cu persoana respectivă și să fac tot ce pot pentru a restabili puterea iubirii dintre noi. Și dacă cineva m-a rănit, îmi amintesc că nu este vina lui, ci a egoului uman și încerc să ajut persoana să se ridice deasupra ei. În acest fel, abordăm treptat o situație în care lumea noastră devine un loc în care este distractiv să trăiești, cu cea mai mare putere a naturii, în reciprocitate, sprijin și încredere.

“De ce devin antisemite națiunile avansate” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “De ce națiunile avansate devin antisemite

Ce au în comun Imperiul Babilonian, Roma antică, Anglia din secolul al XIII-lea, Spania din secolul al XV-lea și Germania din secolul al XX-lea? Toate au fost printre cele mai, dacă nu cele mai avansate națiuni ale timpului lor și toate i-au chinuit pe evrei sau i-au eliminat cu totul. Și mai interesant, toate s-au întors împotriva evreilor când erau în floarea lor. De ce noi, poporul evreu, suntem mereu învinuiți pentru toate necazurile? De ce suntem atacați și de ce cele mai vicioase atacuri vin de la cele mai avansate națiuni? Pentru a răspunde acestor întrebări, trebuie să ne cunoaștem locul în lume și obligația noastră față de umanitate.

Cu cât lumea devine mai haotică, cu atât se întoarce mai mult împotriva evreilor. Evreii sunt întotdeauna învinovățiți pentru lucrurile care merg prost. Când adversitatea devine prea greu de suportat, frustrarea izbucnește împotriva evreilor.

Noi evreii simțim întotdeauna că este nedrept să fim învinovățiți pentru lucruri pe care nu le-am făcut, dar acest lucru nu schimbă opinia lumii, și pentru un motiv întemeiat. Fără să ne dăm seama, lumea nu ne acuză cu adevărat că facem rău, chiar dacă unii inventează diverse calomnii. Într-adevăr, lumea ne acuză că nu facem ceea ce ar trebui să facem, ceea ce am făcut pentru noi înșine când am devenit o națiune: să ne unim inimile beligerante.

Mai ales astăzi, când fiecare problemă – chiar și aşa de minoră ca variola maimuțelor – se răspândește în întreaga lume și devine o problemă globală, este evident că numai responsabilitatea reciprocă la nivel mondial ne poate ajuta să depășim problemele lumii. În absența responsabilității reciproce, omenirea încearcă diverse soluții improvizate, care în cele din urmă nu fac decât să agraveze problemele. Toată lumea știe că dacă am putea lucra împreună, umanitatea ar depăși orice problemă, dar nu ne putem convinge să cooperăm, așa că suntem forțați să improvizăm și în cele din urmă să eșuăm.

Vechiul popor al Israelului, ai cărui părinți fondatori proveneau dintr-o varietate de triburi (adesea ostile), a găsit o modalitate de a se uni împotriva oricăror șanse. Au realizat că unitatea era cel mai important atu pentru societate și au făcut ca toate celelalte valori să fie secundare. S-au învățat asta unii pe alţii, i-au învățat asta pe copiii lor, care i-au învățat pe copiii copiilor lor, până când au devenit o nouă națiune legată nu de relații de sânge, ci de valoarea unității.

Nicio altă națiune nu s-a născut astfel înainte sau de atunci, și nicio altă națiune nu a reușit să creeze o asemenea conexiune între membrii săi. Poporul Israel, la rândul său, a devenit responsabil pentru împărtășirea metodei sale unice de a construi națiuni care trăiesc în pace în și între ele. Primii evrei erau conștienți de angajamentul lor, dar de la ultimul exil, acum două milenii l-au uitat. Lumea însă, încă își amintește că evreii dețin un secret special pe care îl neagă. Acesta este motivul resentimentului perpetuu al lumii împotriva evreilor.

Mai mult decât atât, cu cât o națiune este mai avansată, cu atât este mai dificil pentru poporul său să mențină solidaritatea și cu atât mai mult are nevoie de metoda evreilor antici pentru a obține unitatea. Dacă examinăm moștenirea evreilor din vechime, vom descoperi că nu este iubirea pentru cunoaștere sau pofta de putere, ci motto-ul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Deoarece solidaritatea este o raritate în națiunile avansate, aceste națiuni devin cele mai reticente față de evrei și îi învinovățesc pentru necazurile lor.

Deși acest lucru este valabil pentru țările avansate, el este adevărat și în general, că atunci când orice adversitate vine asupra unei națiuni, aceasta vine din cauza unui motiv principal: lipsa de coeziune, lipsa de solidaritate sau cu alte cuvinte, lipsa de unitate. În acel moment, oamenii națiunii simt că evreii sunt cei care sunt în spatele acestei stări. Ei nu pot articula de ce cred ei asta, dar totuși o fac. Cu toate acestea, faptul că ne învinovățesc pentru adversitatea lor implică în mod necesar că ei cred în capacitatea noastră de a o preveni. Într-adevăr, dacă i-am învăța cum să se unească așa cum s-au unit părinții noștri fondatori, ei nu ar cădea în starea lor jalnică. Acesta este motivul pentru care ne urăsc.

Prin urmare, dacă vrem ca lumea să nu ne mai urască, trebuie să contribuim la corectarea lumii învățând cum să ne unim. Pentru a face acest lucru, noi înșine trebuie să ne unim deasupra diviziunilor noastre, la fel cum au făcut strămoșii noștri când am devenit prima dată o națiune. Odată ce vom realiza acest lucru, vom deveni exemplul de unitate pe care lumea vrea să-l vadă în noi. Putem merge în cerc pentru secolele viitoare, dar nu va schimba faptul că până când nu ne vom uni și nu vom da un exemplu de unitate lumii, lumea va rămâne cufundată în războaie, ne va învinovăți pentru ele și ne va lovi ca pedeapsă.

“Prețul pentru adoptarea unei mentalități de victimă” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinPrețul pentru adoptarea unei mentalități de victimă

O persoană cu o mentalitate de victimă tinde să se simtă victimă a acțiunilor vătămătoare ale altora. În timp ce unii oameni au fost de fapt victimele unor fapte greșite, dezvoltarea unei mentalități de victimă înseamnă că devin fixați să-și pună nenorocirile pe seama faptelor rele ale altora. Problema dezvoltării unei astfel de mentalități este că a te vedea ca o victimă perpetuă te împiedică să te reconstruiești și să reușești în viață. Pentru a menține imaginea de victimă, oamenii trebuie să rămână mereu perdanți, dar ca urmare doar ei vor pierde.

Este foarte dificil de stabilit unde să tragem exact limita dintre a da vina pe ceilalți pentru necazurile cuiva și a începe să exploateze greșeala care a fost făcută unei persoane pentru obținerea de beneficii nejustificate. În orice caz, perpetuarea unei imagini de sine a victimei împiedică eforturile cuiva de a-și reconstrui viața și de a-și realiza potențialul.

Prin urmare, pentru a ajuta victimele tuturor tipurilor de abuzuri, ar trebui să ne concentrăm mai degrabă pe pozitiv decât pe negativ. În loc să le consolidăm și să le perpetuăm imaginea de oameni pasivi și slabi a căror vulnerabilitate a fost exploatată, ar trebui să-i învățăm pe cei care au fost răniți de răufăcători că pot avea întotdeauna succes, indiferent de circumstanțe. Ar trebui să dăm putere oamenilor și să-i ajutăm să creadă în ei înșiși.

Aceeași abordare ar trebui să se aplice populațiilor care au fost victime ale exploatării și abuzului. În loc să-i învățăm să se concentreze asupra greșelilor care le-au fost făcute, ar trebui să-i ajutăm să câștige încredere în sine și să realizeze ceea ce ei nu credeau că pot. Deși nu putem schimba trecutul, putem alege viitorul și pe aceasta ar trebui să ne concentrăm.

Activismul anumitor lideri de opinie și al altor persoane publice „în favoarea” secțiunilor victimizate ale societății nu este altceva decât manipulare. Realitatea dovedește că acești „campioni ai suferinzilor” nu prea îi ajută, iar în final victimele rămân cu mâna goală și schilodite de o mentalitate de victimă care le garantează că nu vor avea nimic în viitor pentru că au ales o abordare greșită.

Deși cu siguranță există oameni care au greșit, căutarea răzbunării nu va ajuta victimele. În schimb, ar trebui să se concentreze pe construirea unei societăți drepte și coezive pentru toți.

Dacă vom crea solidaritate socială, vom rezolva cu totul problema exploatării și a abuzului. Dacă vrem egalitate, trebuie să luptăm pentru șanse egale de a reuși și vom reuși acest lucru dacă vom crea o societate ai cărei membri se simt conectați între ei, cultivă solidaritatea și sunt mândri că trăiesc într-o comunitate unită și atentă.