Întrebare: Ce sunt cele zece Sefirot?

Răspuns: Când creația începe să interacționeze cu Creatorul și relațiile dintre ei devin pline de sens, putere și intenție, atunci ele sunt numite Sefirot.

Dacă omul realizează atitudinea Creatorului față de el și reacționează corect la aceasta, aceste zece niveluri se transformă în cele zece Sefirot. „Sefira” provine din cuvântul „luminos”.

Omul începe să simtă cum îl tratează Creatorul și cum ar trebui să-l trateze pe Creator. Cu alte cuvinte, există un fel de sistem care există în potențial și, când îl atingem, ne aducem sentimentele în el și acesta se numește Sefira. Apoi întregul sistem începe parcă să strălucească.

KabTV „Stări spirituale”, 10.05.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine a deținut inițial pământul lui Israel? Conform Torah, șapte națiuni obișnuiau să trăiască aici și au fost ulterior cucerite de israeliții care părăsiseră Egiptul. Mai devreme, s-a mai spus că Dumnezeu Însuși a lăsat moștenire acest pământ lui Avraam. Cum ne puteți explica cine a deținut pământul?

Răspuns: Nu există nimic de explicat aici. Totul s-a întâmplat așa cum a fost peste tot, cu toate națiunile, în orice moment. Așa a fost instruit de Creator de sus și așa și-au împlinit misiunea.

Comentariu: Dar Creatorul îi instruiește pe fiecare în felul său. Și susține că cine este mai puternic are dreptate. Dacă cineva a capturat pământul, așa trebuie să fie.

Răspunsul meu: Așa ne-a spus marele comentator, înţeleptul medieval Rashi: „Națiunile lumii vor veni și vor întreba: „De ce aţi luat țara care ne aparținea? Aţi alungat cele șapte națiuni ale lumii care locuiseră aici pe acest pământ, l-aţi capturat și de atunci l-aţi socotit al vostru?’”

Rashi scrie că la aceasta trebuie dat un răspuns foarte simplu: totul aparține Creatorului, nu națiunilor lumii și nu Israelului. Și dacă Creatorul transferă dreptul la o anumită acțiune sau posesiune, mai ales că este scris în Tora, atunci așa ar trebui să îl acceptăm.

KabTV “Stări Spirituale” 4/26/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Povestea ieșirii din Egipt cuprinde întreaga istorie a umanității, care încă nu s-a terminat și,până în prezent, practic nu a început încă.

În Torah, aceasta este doar o scurtă poveste. Cu toate acestea, Torah însăși este o instrucțiune. Este nevoie să înțelegeți cum este scrisă. Adică, ieșirea din sclavia simțirilor tale egocentrice este cel mai important lucru din toată Tora pe care o persoană ar trebui să-l facă.

KabTV “Stări Spirituale” 4/19/22

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De obicei, în ajunul sărbătorii de Pesach, sute de mii de israelieni pleacă în vacanță în Sinai, în Egipt. Înseamnă asta că natura noastră nu se schimbă ca în acele zile când nu toată lumea dorea să iasă din Egipt? Este o persoană preocupată de răsplata pentru sine și de autoîmplinire?

Răspuns: Evident. Natura se schimbă numai în cei care doresc să se ridice deasupra ei.

Întrebare: Putem spune că în urmă cu 3.400 de ani un număr mic de oameni au ieșit din Egipt, adică din egoism, lucru care l-a revelat pe Creator?

Răspuns: Nu, nu pot spune asta. Este imposibil de explicat acest lucru! Pentru că întreaga noastră lume este iluzorie, imaginară și descrisă în simţirile noastre. Ni se pare că este ceva de neclintit. Dar nimic nu este de neclintit! Sunt simţiri care apar și dispar în noi; prin urmare, este imposibil să le aduci la o bază serioasă!

Singurul lucru care este posibil este să vii, să studiezi și să simți pentru tine.

KabTV “Stări Spirituale” 4/14/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Includerea întregii lumi în sine este percepţia corectă a unei persoane? Sau, dimpotrivă, este dizolvarea în întreaga lume? Pot exista astfel de extreme?

Răspuns: Acestea nu sunt extreme, ci în esență același lucru. Aceasta înseamnă că trebuie să-mi anulez egoismul, „eu” meu în raport cu lumea și atunci voi simți că sunt în ea sau că ea este în mine.

Motivul diviziunii dintre sine și întreaga lume constă în egoismul unei persoane, când împart tot ceea ce simt în „eu” și ceva în afara mea. Dacă șterg treptat această graniță, atunci, prin nivelarea egoismului meu, voi simți lumea ca parte a mea.

Pentru a percepe lumea corect, trebuie să-mi anulez percepția egoistă și atunci voi vedea lumea așa cum este. În mod ideal, aceasta este desigur, un drum lung. Este posibil să te apropii de asta doar prin conexiune, adeziune și apropierea de toți cei din jur.

În jurul nostru există nivelurile mineral, vegetal, animal și uman ale naturii. Dacă ne apropiem de ele, atunci ne apropiem treptat de a îmbrățișa întreaga natură, astfel încât ea să fie simțită de noi pe deplin.

[297517]
Din KabTV “Cabala Expres” 4/29/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce este aurul atât de valoros, în afară de faptul că le place estetic oamenilor?“

De ce este aurul atât de valoros? Pentru că dorim să ne punem eforturile în diverse obiecte materiale imuabile, adică obiecte care nu se vor degrada sau rugini.

În relație cu spiritualitatea, aurul reprezintă corectarea deplină a egoismului, adică atunci când dorința noastră înnăscută de a ne bucura dobândește o intenție deplină de dăruire și iubire pentru celălalt. În limbajul Cabala, aurul reprezintă conexiunea noastră cu Sefira Keter, iar argintul reprezintă corectarea parțială a ego-ului, conexiunea noastră cu Sefira Bina.

Atât timp cât egoismul domnește în lume, vom aprecia aurul ca echivalentul universal și global al forțelor egoiste, adică forțele dorinței de a ne bucura pentru beneficiul personal. Dar atunci când oamenii își schimbă ego-urile pentru o conexiune pozitivă, adică atunci când dorința noastră de a ne bucura dobândește o intenție de a dărui celorlalți, care ne permite să ne conectăm pozitiv unul cu celălalt, atunci vom aprecia aurul ca pe un metal obișnuit și nu îl vom mai folosi pentru comerț. . În acel moment, vom folosi doar valoarea dăruirii unul altuia ca măsură pentru tranzacționare.

Bazat pe videoclipul „De ce este aurul atât de valoros?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Semion Vinokur. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Jingming Pan pe Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Este scris: „Fiii lui Israel au suspinat din cauza muncii”. Termenul „Israel” se referă la cei care aspiră la Creator (Yashar-El). Despre ce fel de muncă vorbim?

Răspuns: O persoană oftează pentru că nu poate ieşi din Egipt  din cauza egoismului său. Dar el suferă nu numai de gândurile și dorințele egoiste care îi sunt transmise de la egipteni, ci și de întrebările care apar în el: „Cine este Creatorul?” și „De ce am nevoie de această muncă?” Aceasta este ceea ce îi face munca atât de grea.

El vrea să iasă din lumea egoistă către cea altruistă, ca toate acțiunile lui să fie de dragul dăruirii, aşa încât să nu ceară nimic de la ele ci doar să le împlinească.

Lăsați-i pe alții să primească toată răsplata și chiar dacă el nu știe despre ei și ei nu știu despre el. Aceasta este ceea ce își dorește cineva. Totuși, el nu reușește. Apoi ajunge la ultimul lui strigăt.

Din KabTV “Stări Spirituale” 4/14/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Neobosita căutare a onoarei”

Fără nevoia de onoare, o persoană ar trăi liniștită într-un colț. Deci, există un fel de foc interior care ne alimentează constant și ne obligă să reușim în ochii celorlalți. Ei ar trebui să ne aprecieze, să ne respecte, să vorbească despre noi.

Onoarea este o condiție care nu poate fi moștenită, trebuie să muncim pentru ea. Totul depinde de valorile care sunt acceptate în societate. Poate fi o societate care prețuiește banii și simbolurile statutului, sau una care prețuiește simplitatea și o viață modestă. O societate criminală care prețuiește puterea și violența, sau o societate de artiști care prețuiește sensibilitatea și creativitatea. În ambele cazuri, în funcție de caracteristicile noastre înnăscute, de educația pe care am primit-o și de societatea care ne înconjoară, fiecare persoană dorește să câștige atenția, aprecierea și respectul celor din jur. Fără ele, nu te simți întreg.

În orice moment, societatea ne oferă un model față de care suntem măsurați. Asta ne face să muncim, să facem un efort să devenim din ce în ce mai mult ca acest model de succes. Unii oameni sunt dispuși să investească mult pentru a fi amintiți de bine după ce mor, pentru că sentimentul demnității nu are limite, nici în timp, nici în loc, nici în intensitate.

Onoarea, este bună sau rea? Depinde de modul în care este folosită tendința. Pentru a exemplifica, dacă vreau să încurajez un copil să investească în studiile lui și să-i spun: „Ești mai bun, vei fi grozav, toată lumea te va respecta”, îi dau motivație pentru a studia, ceea ce este bine. Pe de altă parte, dacă tot îi cobor demnitatea, îi distrug încrederea în sine și nu iese nimic din asta.

Cât despre noi înșine, trebuie să examinăm direcția în care ne conduce respectul. Dacă dorința de a fi deasupra tuturor determină o persoană să acționeze în detrimentul celorlalți, să-i lovească cu piciorul în drum spre vârf, să-i controleze și să-i manevreze, atunci aceasta este onoare distructivă. Onoarea constructivă, pe de altă parte, este că vreau să fiu respectat tocmai ajutându-i pe toți, sacrificându-mă pentru ei, îngrijindu-mă de fericirea și bunăstarea lor. Dacă societatea mă onorează pentru o asemenea atitudine din partea mea ca persoană bună și generoasă, aceasta este o onoare constructivă. De asemenea, va fi însoțită de concurență constructivă: cine dintre noi investește mai mult în beneficiul societății.

Din cauza naturii egoiste a ființelor umane, există tendința de a-i disprețui pe ceilalți în loc de a-i respecta. O societate egoistă pune pe toată lumea sub presiune constantă: demnitatea mea este încălcată? Îmi acorzi respectul pe care îl merit? Există cineva mai respectabil decât mine? În general, această presiune ne pune într-o competiție ucigătoare care ne distruge relațiile, sănătatea și viețile noastre.

Dezvoltarea socială și personală se îmbunătățește atunci când învățăm să folosim înțelepciunea conexiunii. În general, această metodă ne schimbă natura egoistă într-o natură a dăruirii. Cu ajutorul ei ajungem într-o situație în care ne conectăm ca un singur om cu o singură inimă.

Treptat începi să simți o putere specială de dăruire și iubire, o forță de conexiune și unificare, iar asta devine sursa unei inspirații speciale de respect reciproc. Este un sentiment sublim, spiritual, minunat. Toată lumea se simte ca un întreg, mai ales în legătură cu ceilalți. Este o onoare pentru o persoană să fie într-o astfel de relație cu toată lumea.

Respectul reciproc înseamnă că eu îl respect pe celălalt și el sau ea mă respect pe mine, pentru că numai împreună putem construi un sistem de comunicare în care să se dezvăluie aceeași putere supremă. Nu subestimez pe nimeni pentru că mă simt dependent de ceilalți de dragul dezvoltării mele personale. Pentru a fi mai precis, putem spune că nu ne respectăm unul pe celălalt, ci starea de conexiune comună care s-a construit. Și aceasta este o onoare foarte specială.

Pe scurt, celor care vor să fie respectați li se recomandă să învețe și de asemenea să-i învețe pe alții cum să se conecteze corect, cum să se ridice împreună la cel mai demn grad de existență care există.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Războiul din Ucraina schimbă lumea ”

Războiul din Ucraina este diferit de orice război care a mai fost. Deși pare local, acest război schimbă lumea. În cele din urmă, după toată durerea, părțile vor stabili noi relații, iar noi relații vor fi stabilite în întreaga lume. Acest război este începutul formării unei noi ordini mondiale, în care toate părțile se unesc împotriva singurului dușman comun al întregii umanități: egoismul. Va dura timp, dar toți cei implicați își vor da seama, și întreaga lume cu ei, că nu luptă unul împotriva celuilalt, ci împotriva unui inamic din ei. Dacă lăsăm ideea să se cufunde, chiar și puțin, o va face să se întâmple chiar mai repede.

Războiul care a început la sfârșitul lunii februarie nu se va încheia prea curând. Va mai dura multe luni până când toată lumea își va da seama că războiul însuși, conceptul însuși al acestuia, este rău. În acest sens, războiul din estul Europei corectează întreaga umanitate, transformând percepția și înțelegerea noastră despre bine și rău.

Victimele, răniții și bunurile pierdute sunt un preț groaznic de plătit. Cu toate acestea, procesele globale au întotdeauna un cost. Nu ar trebui să dăm vina pe alții pentru cost și să nu credem că fiecare dintre noi nu poate face nimic pentru a schimba lumea. Este în mâinile fiecărei persoane să schimbe lumea în bine și să facă să dispară atrocitățile războiului și toate atrocitățile pe care oamenii şi le provoacă unii altora. Tot ce avem nevoie este să realizăm că singurul dușman se află în noi – atitudinea noastră egocentrică. Ne incită unul împotriva celuilalt, demonizează și defăimează pe oricine nu este de acord cu noi, ne spune că suntem singurii îndreptățiți în această lume și prin urmare, ne porneşte unul împotriva celuilalt. Suntem cu toții așa, infectați cu o pandemie de narcisism.

Cu toate acestea, putem face multe pentru a schimba lumea. În primul rând, trebuie să acceptăm că există un motiv bun pentru care suntem atât de diferiți unul de celălalt. Fiecare dintre noi aduce o contribuție unică lumii, pe care nimeni altcineva nu o poate face. Dacă am fi toți la fel, contribuțiile pe care le primim de la alții și de care depinde viața noastră ar lipsi și nu am supraviețui, în sensul cel mai fizic al cuvântului.

Ne vom da seama că ego-ul nostru este inamicul, doar atunci când realizăm că singularitatea este cuvântul cheie greșit pentru fericire. Astăzi, cuvântul cheie pentru fericire este complementaritatea – satisfacerea reciprocă a nevoilor materiale, sociale, emoționale și spirituale ale celuilalt.

Trăim într-o lume în care toți suntem dependenți unii de alții. Mâncarea pe care o mâncăm, hainele pe care le purtăm și aparatele și gadgeturile pe care le folosim sunt toate făcute de oameni pe care nu îi cunoaștem, în locuri pe care nu le cunoaștem și ajung la noi în moduri pe care nu le cunoaștem. Dar dacă nu ar fi acest lanț de nenumăraţi indivizi necunoscuți, nu am supraviețui, deoarece nu ne putem asigura singuri nevoile.

Același lucru este valabil și pentru conexiunile sociale. Toate conexiunile, comunicările și interacțiunile noastre cu alți oameni sunt posibile cu ajutorul nenumăraților oameni care ne servesc fără conștientizarea noastră. Dar dacă nu ar fi ei, nu am putea munci sau socializa.

În ciuda acestui fapt evident, ne comportăm față de ceilalți cu cât mai puțină considerație posibil, iar când suntem drăguți sau grijulii, este pentru că avem un motiv ulterior, egoist. Nu avem prerogativa de a menține acest comportament. Distrugem lumea și ne distrugem pe noi înșine.

În anii 1930, Baal HaSulam, un mare gânditor și un mare cabalist, a scris un eseu epic intitulat „Pacea în lume”. În ea, el scrie: „Omul este în mod inerent născut pentru a duce o viață socială. Fiecare individ din societate este ca o roată care este legată de alte câteva roți puse într-o mașină”. Cât de ciudat este că în urmă cu nouăzeci de ani, înainte de al Doilea Război Mondial, oamenii și-au dat seama deja că suntem cu toții dependenți unii de alții și trebuie să ne comportăm unii față de alții cu considerație. Gândiți-vă doar ce am fi putut evita dacă am fi fost mai atenți și mai deschiși la minte.

Iar acum, ne îndreptăm spre o catastrofă dacă nu acordăm atenție și nu începem să acționăm ca o singură entitate, o societate globală care funcționează ca o singură familie unită. Războiul va schimba lumea, dar sper să ne putem schimba înainte ca războiul să ne schimbe.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum poate cineva să abuzeze un copil?“

În ultimele săptămâni, în Israel, au existat mai multe cazuri de copii și bebeluși abuzați de profesorii și îngrijitorii lor de grădiniță. Este un fenomen care a zguduit mulți oameni.

Într-adevăr, cum este posibil să abuzezi de copii și bebeluși fără apărare?

Tora vorbește despre stări și mai rele pe care le-ar putea ajunge omenirea, unde mamele milostive și-ar mânca propriii copii.

Dezvoltarea noastră este marcată de egoismul nostru în continuă creștere, care a devenit exagerat în epoca noastră. Ego-ul, adică dorința de a se bucura în detrimentul celorlalți, a atins proporții atât de mari încât cazurile oribile de abuz asupra copiilor apar din ce în ce mai mult cu cât devenim mai egoiști și detașați unul de celălalt.

Există, totuși, o metodă numită „înțelepciunea Cabalei”, care ne poate învăța cum să construim o societate care funcționează corect, în care învățăm cum funcționează egoismul nostru și cum să ne ridicăm deasupra lui pentru a dezvolta conexiuni pozitive unul cu altul.

Odată cu învățarea și implementarea unei astfel de metode, am putea ajunge într-o stare în care să simțim copiii altora nu numai ca ai noștri, ci chiar mai aproape decât îi simțim pe propriii noștri copii.

De ce ne-am simți așa? Pentru că printr-o atitudine pozitivă unul față de celălalt – și unul față de copiii celuilalt – am deveni apropiați de forța pozitivă a naturii care există în conexiunile noastre. Atitudinile noastre pozitive ne-ar permite să ne conectăm la forța pozitivă care există în natură, iar o astfel de conexiune ne-ar împlini cu o senzație de împlinire mult mai mare decât ceea ce simțim în prezent.

Trebuie să începem să descoperim cum forța pozitivă a naturii locuiește în conexiunile dintre toți oamenii și avem capacitatea de a dezvălui și de a ne conecta la această forță. Făcând acest lucru, putem să simțim iubire față de copiii și bebelușii altora, dincolo de a-i simți chiar ca pe proprii noștri copii.

Tocmai acesta este motivul pentru care înțelepciunea Cabala a fost dezvăluită la scară de masă în epoca noastră: fără înțelepciunea a cum să ne conectăm pozitiv unul cu celălalt, mai presus de impulsurile noastre egoiste, în timp ce ego-urile noastre cresc constant, am ajunge să ne mâncăm de vii.

Bazat pe videoclipul „Cum ar putea cineva să abuzeze un copil sau un bebeluş?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie integrala, Zohar - Niciun comentariu→