Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Turiştii israelieni sfidători ignoră avertismentele ”

Personajul israelian iubește riscurile. Face din fiecare experiență îndrăzneață un film plin de acțiune, plin de plăcere inexplicabilă și oferă un impuls fără de care nu există simţirea vieţii. Asta explică de ce în ciuda avertismentelor severe de călătorie și a rapoartelor frecvente despre încercările de asasinat iraniene dejucate, ale cetățenilor israelieni care vizitează Turcia în special Istanbul, mii de israelieni continuă să călătorească către această destinație.

Dar trebuie să acţionăm cu înţelepciune şi să nu ignorăm avertismentele, aşa cum este scris: „Omul nu trebuie să stea niciodată într-un loc de primejdie şi să spună că o minune va fi săvârşită pentru el, ca să nu fie aşa”. (Talmudul Babilonian). Este important să fii atent.

Evreii care trăiesc în diaspora nu se confruntă cu această amenințare care planează asupra turiștilor israelieni cu aceeași intensitate. Îmi amintesc când am fost în Germania și Anglia în perioadele în care evreii erau vizați și se dădeau avertismente cu privire la potențiale atacuri antisemite. Am văzut familii întregi cu copii mici plimbându-se în public cu o atitudine lipsită de griji, cu yarmulkes pe cap și pandantive cu Steaua lui David la gât.

Chiar și în Iranul modern evreii trăiesc liniștiți și modest, iar iranienii îi înțeleg și au trăit alături de ei de generații. Pe de altă parte, israelienii sunt o pradă ușoară, o țintă principală pentru iranienii care tânjesc să se răzbune după ce au acuzat Israelul pentru o serie de asasinate ale ofițerilor și oamenilor de știință iranieni în țara lor.

Israelienii s-au obișnuit să trăiască într-o atmosferă plină de ură, într-o regiune mediteraneană plină de conflicte, într-o realitate cu pericol constant, așa că gândul că „nu mi se va întâmpla nimic” este mai puternic decât orice amenințare reală.

Avertismentele de călătorie emise pentru israelienii care călătoresc în Turcia includ și alte orașe și regiuni ale lumii. Cu toate acestea, asta nu i-a determinat să facă schimbări semnificative. Ei nu acționează din obrăznicie sau din sfidare pentru a demonstra „aici suntem în ciuda tuturor”, ci la rădăcina lor există credința în soartă bună, pentru totdeauna.

Scriitorul Lev Tolstoi a descris acest lucru cu mare sensibilitate: „Ce este evreul? … Ce fel de făptură unică este aceasta, pe care toți conducătorii tuturor națiunilor lumii au dezonorat-o, au zdrobit-o și au izgonit-o și au distrus-o; persecutați, arși și înecaţi, care în ciuda mâniei și furiei lor continuă să trăiască și să înflorească? Ce este acest evreu pe care nu au reușit niciodată să-l ademenească cu toate ademenirile din lume, ai cărui asupritori și persecutori doar i-au sugerat să renunțe (și să se lepede) la religie și să lase deoparte credinţa strămoșilor săi?!”

„Evreul – este simbolul eternității. … El este cel care a păzit atât de mult mesajul profetic și l-a transmis întregii omeniri. Un astfel de popor nu poate dispărea niciodată. Evreul este etern. El este întruchiparea eternității.”

Rădăcina acestui sentiment profund care există în sufletul fiecărui evreu sunt miile de ani de conexiune cu Forța Superioară, de apartenență la eternitate, sentimentul că continuăm împreună ca popor pentru totdeauna și că avem un rol important și dedicat, de a deveni „o lumină pentru națiuni”. Deși acest gând nu există în conștiința noastră, este ascuns în inimile noastre.

Acest sentiment etern și conexiunea cu Forța Superioară ar trebui să fie simțite în inima fiecărei persoane din lume, nu doar în subconștientul israelienilor. Dar lumea se apropie de acest sentiment în felul ei, prin suferință și angoasă. Zi de zi, lumea se simte implicată într-o criză profundă. Oamenii experimentează războaie și ciumă, iar viața devine insuportabilă.

Pe măsură ce necazurile se vor intensifica, lumea va înțelege că este imposibil să se continue în acest fel, într-o stare de separare și ură, care este sursa tuturor relelor și ca urmare omenirea se va strădui să se schimbe în bine și să acționeze spre unitate. Ceea ce se așteaptă de la Israel este să conducă calea către unitate și prin urmare, să servească drept model.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Bogăția unei națiuni ”

Numele complet al celebrei compoziții a lui Adam Smith, Bogăția Națiunilor, este O anchetă asupra naturii și cauzelor bogăției națiunilor. În urmă cu câțiva ani, Israelul a găsit un izvor care este obligat să provoace o mare bogăție: gaze naturale, multe gaze naturale! Pentru a valorifica cu înțelepciune bogăţia, statul a înființat Fondul cetățenilor israelieni, un fond suveran de avere care va asigura că câștigurile neprevăzute bruște nu dezechilibrează economia. În această lună, fondul a început să elibereze bani pe piață, iar cursa de a avea cash a început. Pentru mine, acesta este un semn că îl folosim greșit încă de la început.

Bogăția unei națiuni nu este măsurată prin capitalul său și nu este mărită de „mâinile invizibile”, așa cum s-a referit Smith la puterea interesului propriu de a beneficia societatea. Dimpotrivă, interesul propriu este atât de puternic astăzi încât a devenit principala forță distructivă a umanității.

Astăzi, bogăția adevărată și durabilă este măsurată prin nivelul de coeziune al unei societăți. Dacă începem prin a lupta pentru pradă, atunci transformăm avantajul într-o pierdere. Dacă bogăția nu face decât să mărească diviziunea noastră, atunci ne va slăbi și asta la toate nivelurile: economic și de altă natură.

Resursele noastre valoroase, în special în statul Israel, sunt resursele umane, nu resursele financiare sau monetare. În loc să ne concentrăm pe bogăție, ar trebui să ne concentrăm pe vitalitatea socială, pe ceea ce va face oamenii din țara noastră să prospere și cu siguranță nu pe mai mulți bani.

Conexiunea ne va face prosperi, va crea locuri de muncă și va reduce cheltuielile inutile (din care sunt foarte multe). „Veniturile” din aceste operațiuni vor aduce mult mai mult decât poate produce vreodată orice fond suveran.

Toate problemele cu care ne confruntăm, de la inflația crescândă la transporturile întârziate până la penuria de alimente și semiconductori sunt simptome ale diviziunii noastre sociale și ale dușmăniei omniprezente între oameni. Când le reparăm, nu ne vom rezolva doar problemele sociale, ci ne vom vindeca și economia și ne vom vindeca relațiile cu vecinii noștri care își bat joc de manifestările noastre de neînțelegere și ne disprețuiesc pentru dezbinarea noastră socială.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “UNRWA – Hrănind focul urii ”

UNRWA este Agenția Națiunilor Unite pentru Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinei din Orientul Apropiat. A fost înființată la 8 decembrie 1949 și a început să funcționeze la 1 mai 1950. Mandatul său a fost obscur încă de la început, deși a fost menționat ajutorul pentru refugiații Palestinei.

În discutarea mandatului său, un document oficial publicat de UNRWA oferă o explicație destul de vagă: „Se acordă atenție evoluției unor aspecte ale mandatului agenției, în special dezvoltării și protecției umane”. Ulterior, articolul se încheie cu câteva observații cu privire la natura generală a mandatului UNRWA, fără a le detalia care sunt acestea cu adevărat.

Având în vedere că la fiecare trei ani mandatul trebuie reînnoit și că nu a fost niciodată definit efectiv, organizația a crescut peste orice proporție și a devenit un gigant care cheltuiește sute de milioane de dolari, în principal pentru școlile din Gaza și Autoritatea Palestiniană. De fapt, „Peste jumătate din bugetul programului 2020 de 806 [sic] milioane USD este alocat educației cu prioritatea ca „copiii de vârstă școlară să finalizeze o educație de bază de calitate, echitabilă și incluzivă”, potrivit declaraţiei organizației.

Problema este că ceea ce UNRWA definește ca „educație de bază incluzivă” este de fapt o campanie de ură împotriva Israelului, israelienilor și evreilor. Aceste sute de milioane de dolari sunt destinate alimentării focului urii în cea mai volatilă zonă din lume. Recent, conținutul rasist a devenit atât de defăimător încât chiar și Parlamentul UE, nu tocmai unul dintre gardienii Israelului în comunitatea internațională, a condamnat organizația.

Ironia este că, în ciuda campaniei de ură, a risipei a aproape un miliard de dolari în fiecare an și a completei sale incompetențe atunci când vine vorba de a ajuta efectiv refugiații, UE, la fel ca ONU, SUA și restul lumii continuă să finanțeze UNRWA. Recent, UE a votat pentru a oferi UNRWA un alt impuls în valoare de sute de milioane de dolari.

După decenii de avertismente cu privire la utilizarea necorespunzătoare a fondurilor de către UNRWA, trebuie să acceptăm în sfârșit că utilizarea fondurilor de către organizație se încadrează în limitele intenției națiunilor. Cu alte cuvinte, ei nu au nicio problemă cu sprijinul său pentru învățăturile antisemite, deoarece își exprimă opiniile.

Mai rău încă, în următorii ani ar trebui să ne așteptăm să apară din ce în ce mai multe astfel de organizații de „ajutor” și „drepturi ale omului” și toate se vor concentra pe un singur obiectiv: condamnarea și eventual delegitimarea existenței statului Israel.

Singura soluție posibilă a problemei nu este politică, ci spirituală. Adică, proliferarea sau diminuarea organizațiilor anti-israeliene și antisemite depinde de spiritul poporului israelian și în special de coeziunea noastră socială. Cu cât suntem mai uniți, cu atât este mai mare solidaritatea dintre noi, cu atât aceste organizații vor deveni mai puțin puternice și de succes.

De zeci de ani, statul Israel a încercat să lupte împotriva instigării împotriva lui. De zeci de ani, lucrurile au mers din rău în mai rău. Dacă nu ar fi fost vetourile SUA, sancțiunile împotriva Israelului ar fi îngreunat viața israelienilor cu mult timp în urmă. În ultimii ani, a existat o tendință tot mai mare și în SUA – cu excepția administrației Trump – de a se înclina mai mult spre arabi și mai puțin spre Israel. Într-un astfel de stat, în curând nu va mai fi nimeni care să protejeze Israelul în Consiliul de Securitate al ONU și vor începe să aterizeze sancțiunile asupra statului evreu.

Cu toate acestea, Israelul poate inversa traiectoria. Dacă își unește rândurile, numai unitatea sa va transforma antagonismul față de noi în simpatie. Nu trebuie să explicăm nimic nimănui; trebuie doar să arătăm că suntem o singură națiune, unită mai presus de toate diviziunile și dezacordurile noastre. Aceasta este ceea ce lumea trebuie să vadă de la Israel și aceasta este ceea ce va legitima prezența noastră în țara părinților noștri.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “De ce scapă Iranul fără nici o sancţiune ”

Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a avertizat recent Iranul că nu a cooperat cu agenția, după ce au fost găsite urme de uraniu în mai multe situri din Iran. Ca răspuns, Iranul a deconectat unele dintre camerele de supraveghere ale AIEA pe care agenția le folosește pentru a monitoriza activitatea nucleară a Iranului. Lumea a condamnat Iranul pentru această mișcare desigur, dar nu a fost luată nicio măsură pentru a împiedica eforturile sale de îmbogățire în curs, care potrivit surselor occidentale, aproape au atins nivelul care îi permite Iranului să creeze arme nucleare. Israelul, pe de altă parte, care depune toate eforturile pentru a nu încălca legile umanitare în propriul său conflict, este aproape unanim diabolic în întreaga lume.

De ce urăște lumea Israelul și nu Iranul? Cum poate Iranul să scape cu producția de arme nucleare, în timp ce Israelul se află sub un bombardament constant de condamnări, cu comitete și delegați în curs de desfășurare al căror singur scop este de a găsi greșelile Israelului în conflictul său cu palestinienii, delegați și comitete cu ordine explicite de ignorat actele teroriste palestiniene împotriva Israelului și chiar împotriva propriului popor?

Răspunsul la toate aceste întrebări este simplu: Israelul nu este Iran. Chiar și atunci când Israelul face ceva bun, cum ar fi înființarea de spitale improvizate pentru refugiații sirieni răniți sau trimiterea echipelor de salvare în locurile dezastrelor din întreaga lume, Israelul este tot denigrat. Nimeni nu se așteaptă ca Iranul să fie bun cu nimeni, în timp ce tot binele pe care îl face Israelul nu este niciodată suficient.

Oricât de neplăcut ar fi pentru noi, înțeleg de ce lumea ne tratează așa. În subconștient lumea simte ceea ce trebuie să facem, iar înființarea de spitale improvizate nu este unul dintre ele. Este grozav că facem acest lucru și îi ajută pe cei care au nevoie de servicii medicale și nu le pot obține altfel, dar acesta nu ar trebui să fie principalul obiectiv al Israelului. Acest lucru nu este ceea ce lumea așteaptă de la noi și nu ceea ce ar trebui să ne așteptăm de la noi înșine.

Ne putem spune o mie de povești despre cât de amabili suntem, despre ce mari donatori suntem, despre cum îi ajutăm pe cei bolnavi și răniți din întreaga lume și despre cum agricultura israeliană creează alimente în țările sărace din lumea a treia. Ne putem spune aceste lucruri nouă înșine, dar nimeni altcineva nu le ascultă sau le acceptă. Tot ce avem nevoie este să ne uităm la opinia lumii despre noi așa cum se reflectă în voturile ONU și la modul în care țările pe care le ajutăm votează împotriva noastră de fiecare dată când au ocazia.

Nu pot să nu-i justific; aceasta nu este ceea ce ar trebui să le oferim, iar ei o simt și reacționează în consecință. Ceea ce au nevoie cu adevărat de la noi, și acest lucru poate fi contraintuitiv, este ca noi să ne tratăm bine unii pe alții, colegii noștri evrei. În adâncul lor ei simt că diviziunea noastră internă este vinovata din spatele necazurilor lor și chiar din spatele propriilor conflicte interne.

Lumea nu se așteaptă de la noi să inversăm deșertificarea sau să vindecăm cancerul. Se așteaptă mult mai mult de la noi: să inversăm ura din întreaga lume. Și se așteaptă de la noi să dăm un exemplu, o dovadă vie că unitatea deasupra diviziunii este posibilă.

A fi „o lumină pentru națiuni” înseamnă că suntem un far de speranță că omenirea poate învinge conflictele. La urma urmei, regele nostru, cel mai înțelept dintre toți oamenii, regele Solomon, a fost cel care a inventat motto-ul: „Ura stârnește ceartă, iar iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12).

Trebuie să înțelegem că antagonismul aparent insurmontabil și alienarea profundă dintre diferitele facțiuni ale societății israeliene sunt așa intenționat. Aceste prăpastii nu sunt menite să fie depășite prin negocieri sau prin ajungerea la un compromis. Ele sunt menite să rămână așa cum sunt și să realizeze că sarcina noastră nu este să fim de acord, ci să rămânem o singură națiune, chiar dacă nu suntem de acord. Acesta este exemplul pe care trebuie să-l arătăm lumii. Este singurul lucru pe care umanitatea nu-l poate dezvolta de la sine și singurul lucru pe care se așteaptă să îl stabilească evreii.

Strămoșii noștri au creat precedentul. La poalele Muntelui Sinai ne-am angajat să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă” după care am fost declarați națiune. Singurul nostru merit la acea vreme era unitatea noastră, responsabilitatea noastră reciprocă. Un singur merit a fost motivul pentru care am devenit o națiune aleasă.

Dacă ne respectăm chemarea, vom fi admirați și emulați în întreaga lume. Dacă ne prăbușim sub povara urii, vom fi acuzaţi, ridiculizaţi și în cele din urmă alungați sau exterminați.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Înainte de a trece la sentimentul de conexiune reală, probabil că aţi avut propria dvs. idee despre asta. Care a fost asta?

Răspuns: Mi-a fost greu să combin efortul oamenilor pentru acumulare maximă cu nevoia de a lupta pentru un consum rațional. Cum pot aceste două aspirații, egoistă și altruistă, să fie într-un fel înlocuite reciproc?

Astăzi văd că tot așa va fi. Întrucât toate acțiunile actuale ale umanității duc la faptul că, urmare a șomajului, a bufoneriei și a luptelor interne, cu toate capacitățile lor tehnologice, oamenii nu vor găsi nimic, cu greu se vor putea hrăni singuri pentru că nu pot stabili nimic. în mod corespunzător.

Să spunem că tu și cu mine avem două ferme învecinate. Dar suntem ocupați doar să încercăm să ne facem trucuri murdare unul altuia, să ne enervăm unul pe altul. Îți poți imagina unde merg resursele mele și resursele tale? Îți pregătesc ceva, în loc să lucrez. Și vrei să sapi sub mine. Ca să te enervez, eu construiesc o groapă de gunoi lângă casa ta și tu construiești un fel de zid lângă casa mea pentru a bloca soarele din grădina mea. Și așa mai departe, și așa mai departe.

În loc să facem bine pentru noi înșine, facem rău altora. În asta vedem scopul nostru principal.

Și unde se duc banii națiunii, care ar trebui să funcționeze pentru oameni, în majoritatea țărilor? Pentru ce sunt folosite resursele și mineralele naturale? A face rău altuia. Pentru ce? Ce va rezulta de aici? Te gândești doar la tine, ca să te simți bine!

Această situație devine din ce în ce mai irațională. Vedem în ce frenezie este așa-zisul patriotism. Acesta este naționalism, nu patriotism!

Patriotismul este atunci când nu ne comparăm cu ceilalți, când ne iubim țara, o prețuim și doar ne simțim bine în ea. Suntem fericiți cu noi înșine, suntem fericiți cu țara și pământul; suntem gata să-i primim pe alții în vizită. Un patriot are grijă de ceea ce are. Iar acum, cine se ocupă de ceva? Priveşte la relația dintre oameni! Acesta nu este patriotism.

Sunt doar uimit de cât de mult revine totul, din nou, dar la nivelul următor.

KabTV “Am primit un telefon. Patriotism adevărat” 12/8/09

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Îmi pot împlini dorinţele și golurile interioare nu în modul în care sunt obișnuit, absorbind totul în mine ca o gaură neagră, ci invers?

Răspuns: Da. Pentru a trece în lumea spirituală , trebuie să părăsim lumea noastră, să începem să atragem noi dorințe care ne sunt caracteristice și să le absorbim în noi înșine. Toți locuitorii pământului trebuie să se unească într-o singură dorință comună și apoi ne vom ridica la următorul nivel.

Aceasta este esența poruncii biblice „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Ne-a fost dată nu cu scopul de a face viața plăcută și sigură aici pe Pământ, ci doar pentru a crește mai sus.

O persoană trebuie să vadă pe toți cei care există în afara lui ca părțile sale integrale personale, ca dorința sa, adică „eu” al său.

„Eul” interior al tuturor celor care trăiesc pe Pământ, în principiu reprezintă un singur întreg. Ni se pare doar că suntem separați unul de celălalt, ne urâm și ne respingem și că suntem cufundați în tot felul de calități rele precum invidia, gelozia, mândria și așa mai departe.

De fapt, această invidie, gelozie și mândrie ar trebui să ne încurajeze să ne conectăm unii cu alții, astfel încât să fiu primul în asta. Și mă străduiesc să fiu cel mai bun în unirea cu ceilalți, să dezvălui această forță în mine și să-i încurajez și pe alții să facă același lucru.

KabTV “Prim-plan. Există Creatorul?” 5/9/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Unii dintre studenții dvs. sunt dornici să se mute în Israel.

Răspunsul meu: Nu trebuie deloc să vă mutați aici. Puteți să vă așezați pe un banc de gheață în Groenlanda și să răspândiți cunoștințele despre esența metodologiei noastre prin Internet. Cu toții trebuie să intrăm în cea mai largă diseminare posibilă.

O misiune specială desigur, cade asupra celor care locuiesc aici în Israel, care vorbesc ebraică și au ca scop clar să reamintească această idee în primul rând printre evrei. La urma urmei, către ei se va întoarce toată omenirea căzută, cu acuzația că acest popor este de vină pentru faptul că totul este rău pentru toată lumea.

În principiu, acest lucru este adevărat. Și întrucât un astfel de sentiment de umanitate provine dintr-un simplu sentiment animal egoist, atunci reacția lui naturală, soluția naturală a problemei este distrugerea evreilor.

Aceasta este ceea ce a vrut Hitler să facă pe baza unor rune antice, credințe, mistici tibetani și toate celelalte. Deși în principiu nu există nimic din asta, totul a fost stabilit potrivit acestei idei, în loc să vedeţi că aici există o idee complet opusă, Ia ideea de conexiune și fă-i pe evrei să o împlinească, fă-i să lucreze pentru asta!

Prin urmare, întreaga lume va cere punerea în aplicare a acestei idei de la poporul Israel și de la acei reprezentanți ai națiunilor lumii care au o asemenea presiune de a merge mai departe, la care genele spirituale s-au manifestat ca urmare a zdrobirii și conexiunii în scădere care s-a întâmplat după ruinarea celui de-al Doilea Templu și a continuat în ultimii două mii de ani.

Este necesar să-i forțezi pe acești oameni să lucreze spiritual.

KabTV “Am primit un telefon. Presiunea peIsrael” 11/3/09

Filed under: Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este viața perfectă?“

Viața este perfectă.

Nenumăratele vise pe care le avem fiecare despre o viață perfectă sunt detașate de ceea ce este de fapt o viață perfectă, iar problema noastră este că nu reușim să înțelegem ce este o viață perfectă.

Pentru început, nu putem experimenta vieți perfecte dacă încercăm să primim totul pentru noi înșine. De ce? Pentru că ne comparăm constant cu ceilalți și astfel, de la început, oricât am câștiga vom simți mereu lipsuri. Prin urmare, o viață perfectă nu poate fi decât în ​​sensul opus, nu în direcția în care primim și avem din ce în ce mai mult, ci că nu vom primi absolut nimic și că împlinirea noastră va veni din dorința ca abundența să treacă prin noi. să-i împlinească pe toți – ca alții să experimenteze perfecțiunea în tot ceea ce își doresc.

La fel, pentru ca alții să experimenteze perfecțiunea pe care și-o doresc cu adevărat, ar avea nevoie de aceeași înclinație: să nu aibă nevoie de nimic decât ca abundența să treacă prin ei către toți și ca toți să fie împliniți.

Perfecțiunea apare atunci când nimeni nu își dorește nimic pentru sine, ci doar să-i împlinească pe ceilalți. Toată lumea există atunci într-un fel special de corectare, bucurându-se de viața perfectă, experimentând o lume plină de abundență și bucurie.

Bazat pe videoclipul „Ce este viața perfectă?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Louis Hansel pe Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→