Michael Laitman, pe Quora: “Unde te va duce iubirea? În ce măsură va influența oamenii?“

Dacă începi să iubești și să-ți pese de toată lumea și de tot ce este în natură –mineral, vegetal, animal și uman – conform legii iubirii, atunci vei vedea imensa influență pe care asta o va avea.

În primul rând, vei primi o mare satisfacție prin toată lumea și prin tot ce este în natură, prin atitudinea ta iubitoare față de ei. Vei începe să simți realitatea prin ei ca fiind includerea ta și a lor reciprocă. Apoi te integrezi cu lumea și descoperi forța care acționează în întreaga lume. Începi să recunoști forța care se dezvoltă, evoluează și însuflețește natura. Așa există toate ființele create. Începi astfel să te identifici cu forța care controlează natura.

De ce o atitudine iubitoare față de nivelurile mineral, vegetal, animal și uman ale naturii, față de tot și toate din jurul meu, poate dezvălui forța care controlează natura?

Pentru că această forță există în toată lumea și în orice, doar că tu nu exiști în aceleași valori pentru a o dezvălui și simți. Prin urmare, este ascunsă. O ascunzi din cauza diferenței tale în calități: ai ură în tine, iar natura este iubire absolută.

Iubirea față de toată lumea este culmea vieții. Realizarea ei ne permite să simțim realitatea perfectă și veșnică și de asemenea, să devenim perfecți și veșnici.

Bazat pe videoclipul „ Unde te va duce iubirea?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Adevărul despre Marșul Drapelului Ierusalimului”

Marșul Drapelului Ierusalimului pe care Israelul îl organizează în fiecare an de Ziua Ierusalimului a avut loc săptămâna aceasta. Așa cum se întâmplă aproape în fiecare an, au existat dezbateri aprinse pe parcursul marșului dacă ar trece prin anumite părți ale Ierusalimului care erau mai sensibile din punct de vedere politic și așa mai departe. Guvernul israelian a insistat că marșul va urma planul inițial ca un semn al rezistenței patriotice împotriva presiunii politice din partea extremei stângi și din partea liderilor palestinieni și a susținătorilor acestora din Israel. Totuși, traseul marșului este punctul cel mai puțin important în această dezbatere. Insistența asupra traseului nu este altceva decât o cortină de fum pentru faptul că țara pierde teritoriu în fața palestinienilor din sud, din nord și practic, peste tot. Pentru că nu știm de ce suntem aici, nu avem putere să insistăm asupra prezenței noastre și să luptăm pentru ea.

Presiunea palestinienilor și a lumii ne-a plasat într-o poziție în care simțim că trebuie să ne cerem scuze că suntem aici. Dacă acesta este cazul, atunci este doar o chestiune de timp până când Israelul își va pierde majoritatea evreiască. Dacă fluturăm steagul israelian fără să știm ce înseamnă Israel, atunci nu este altceva decât un gest politic.

Puterea Israelului nu va veni niciodată din gesturi superficiale. Nici nu va veni din forța militară. Puterea lui Israel depinde de puterea spiritului său. Dacă știm care este datoria noastră și insistăm să o împlinim, nimic nu ne va învinge. De fapt, nimeni nu va lupta împotriva noastră și toată lumea, și în primul rând palestinienii, ne va sprijini.

Rădăcina lui Israel este unitatea pe care strămoșii noștri au realizat-o la poalele Muntelui Sinai, unde s-au legat „ca un singur om cu o inimă”. Poporul lui Israel conține descendenți din toate națiunile lumii. Când am devenit pentru prima dată o națiune, acei descendenți au decis să-și transcendă diferitele medii, culturi în conflict și nenumărate credințe și să pună unitatea deasupra tuturor celorlalte principii și valori.

Talmudul Babilonian (Shabbat 88) scrie că Dumnezeu „a forțat muntele asupra [poporului lui Israel] ca pe o boltă” și a spus că dacă acceptăm legea de a-i iubi pe alții ca pe noi înșine, foarte bine. „Dar dacă nu o faci”, a avertizat El, „va fi înmormântarea ta”. Odată ce am fost de acord și am devenit cea mai improbabilă națiune din istoria umanității, a cărei bază a fost ideea de unitate mai presus de diviziune și ură, El ne-a rânduit să fim un model de unitate pentru ca omenirea să se poată vindeca de bolile sale, sau cum a descris-o profetul Isaiah (42:6-7): „Te voi pune ca… lumină pentru neamuri, pentru a deschide ochii orbi, pentru a scoate prizonierii din temniță și pe cei ce locuiesc în întuneric din închisoare”.

Deoarece unitatea este rădăcina națiunii noastre și este datoria noastră să fim un model de unitate, scopul nostru național ar trebui să fie acela de a remedia diviziunile dintre noi, astfel încât să ajutăm întreaga lume să se unească deasupra nenumăratelor dezbinări care se răspândesc ca o văpaie de foc zilele astea. Numai când vom înceta să luptăm unul împotriva celuilalt și vom începe să restaurăm unitatea pe care au avut-o odată strămoșii noștri, lumea va înceta să lupte și națiunile vor face pace între ele. Până atunci, națiunile vor continua să ne învinovățească pentru necazurile lor și să ne acuze de război.

De aceea este imperativ să ne înțelegem datoria și să insistăm să o împlinim. De aceea, dacă facem așa, nimic nu ne va învinge, așa cum am scris mai sus, și nimeni nu va lupta împotriva noastră. Dimpotrivă, întreaga lume ne va sprijini pe noi și în primul rând pe vecinii noștri, palestinienii.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Dincolo de legile armelor”

Președintele american Joe Biden și prima doamnă Jill Biden își prezintă omagiul la un memorial la școala elementară Robb, unde un bărbat înarmat a ucis 19 copii și doi profesori în cea mai mortală împușcătură din școli din SUA de aproape un deceniu, în Uvalde, Texas, SUA, 29 mai 2022 REUTERS/Jonathan Ernst

Măcelul de la școala elementară Robb din Uvalde, Texas a reaprins dezbaterea în jurul legilor privind armele și al celui de-al Doilea Amendament, mai ales că a avut loc la numai zece zile după o nouă împușcătură în masă la un supermarket Tops Friendly din Buffalo, New York. Nu există nicio îndoială că nu ar trebui să i se permită fiecărei persoane să dețină o armă și sunt necesare verificări ale antecedentelor. Cu toate acestea, nu există nicio îndoială că doar legi mai stricte nu vor îmbunătăți situația. Este timpul să privim dincolo de legile armelor, să acceptăm că aici există o problemă educațională și fără educație pentru acceptare și solidaritate, nimic nu se va schimba în bine.

Problema violenței cu armele este o mărturie a înstrăinării și diviziunii în societatea americană. Anumite comunități au suportat întotdeauna cele mai mari rate ale mortalității în Statele Unite. Michelle R. Smith a scris pentru Associated Press că potrivit profesorului de sociologie Elizabeth Wrigley-Field de la Universitatea din Minnesota care studiază mortalitatea, există inegalități profunde rasiale și de clasă în Statele Unite, iar toleranța noastră față de moarte se bazează parțial pe cine este în risc. „Moartea unor oameni contează mult mai mult decât a altora” a deplâns ea. Deoarece violența cu armele subliniază nu numai alienarea, ci și diviziunea în societatea americană, este crucial să se cultive empatia și solidaritatea.

Oricât de tragice sunt, împușcăturile în masă nu sunt cea mai mare problemă a Americii când vine vorba de violența cu arme. Numărul deceselor cauzate de arme dezvăluie adâncimea crizei. Un articol al Centrului de Cercetare Pew publicat pe 3 februarie a acestui an, dezvăluie că „Pe cap de locuitor au fost 13,6 decese prin arme la 100.000 de oameni în 2020 – cea mai mare rată de la mijlocul anilor 1990”. Acesta este de peste două ori mai mult decât cea mai apropiată țară occidentală de pe lista deceselor cu arme la 100.000 de oameni.

Pentru a înțelege cum să îmbunătățim situația, trebuie să înțelegem ce este în neregulă cu paradigma educațională actuală. În prezent, americanii sunt învățați să urmeze o lege simplă: lasă ce este al tău să fie al tău și ce este al meu să fie al meu. Cu alte cuvinte, ei sunt învățați nu numai să nu le pese unul de celălalt, ci chiar să nu se vadă. Această atitudine se numește „stăpânire sodomită”, deoarece aceasta era legea care guverna în orașul biblic Sodoma și tocmai acesta a fost motivul finalului său nefericit.

Pentru a crea o societate viabilă care să-și poată menține membrii fericiți și în siguranță, elementul social al societății trebuie să fie vital și dominant. Dacă fiecare persoană este lăsată să se descurce singură, aceasta va dezintegra societatea. Iată ce ne spune paradigma dominantă actuală: „Sunteți pe cont propriu!”

Toată lumea are accese de furie; este firesc. Ce persoană normală nu a vrut să-și omoare partenerul sau vecinul, sau șeful sau președintele la un moment dat în viața noastră? Este o emoție naturală care vine cu o frustrare intensă pe care o simțim cu toții uneori.

Dar cine o realizează? Doar cei care nu simt empatie pentru ceilalți. O societate care nutrește gândul că suntem pe cont propriu nu creează inhibiții în mintea oamenilor. Întrucât suntem pe cont propriu și trebuie să ne descurcăm singuri, de ce să nu eliminăm pe cineva pe care îl considerăm o amenințare?

Prin urmare, singura modalitate de a preveni continuarea deceselor fără sens este să cultivăm empatia și solidaritatea. Nimic nu este mai necesar pentru societatea americană de astăzi.

Vorbind despre cultivarea empatiei, unul dintre motivele cheie pentru care americanii au atât de puțin din ea este mass-media. Priviţi la ceea ce arată. De la copilărie până la maturitate, ei expun oamenii la cantități imense de violență. Procedând astfel, îi educă să devină violenți. Dacă America vrea să se schimbe, trebuie să-și schimbe educația în toate aspectele sale, nu numai în școli, ci mai ales în mass-media, inclusiv în social media și toate formele de comunicare în masă. Atât timp cât oamenii sunt prost educați, nicio sancțiune nu va ajuta.

În prezent, nimeni nu se gândește și cu atât mai puțin nu acționează în această direcție. Președintele și alți politicieni spun câteva cuvinte exprimând șocul și consternarea, probabil conform celor dictate de consilieri, și apoi ce? Fac ei ceva? Face cineva ceva? Nimeni nu face nimic. Până când nu se iau măsuri pentru a schimba cultura americană de la alienare la empatie și de la diviziune la solidaritate, societatea va continua să plângă pierderea celor dragi din cauza violenței cu armele.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Când roboții ne iau locurile de muncă”

Ce vom face când roboții ne vor prelua locurile de muncă? În multe domenii ale pieței muncii, aceasta se întâmplă deja. De la casieri la avocați, mașinile computerizate înlocuiesc oamenii într-un ritm alarmant, care doar se accelerează. Nu va trece mult până când roboții vor prelua lucrările agricole, locurile de muncă de livrare, majoritatea locurilor de muncă de producție și a lucrătorilor din hoteluri. Aparatele vor înlocui de asemenea, casierii băncilor, personalul call-centrelor, pe lângă multe alte locuri de muncă ce au fost deja în mare parte automatizate.

Cu toate acestea, există un domeniu în care vor fi solicitați din ce în ce mai mulți oameni și computerele nu le vor lua niciodată locul: educația. Prin educație nu mă refer la învățare. Mașinile pot preda totul, de la matematică la istorie. Cu toate acestea, mașinile nu ne pot educa în sensul mai profund al cuvântului. Mașinile nu pot transforma un copil într-un adult încrezător și pozitiv din punct de vedere social. Aceasta este ceva ce ține exclusiv de competența educatorilor.

În lumea de astăzi, totul este conectat. Nu numai internetul ne conectează. Fiecare produs de pe planetă este produs în mai multe țări; alimentele pe care le consumăm sunt cultivate și fabricate în mai multe țări; energia pe care o folosim pentru încălzire, gătit și conducere este produsă sau pompată în țări diferite de cele în care este utilizată în principal. Dacă nu ar fi conexiunile noastre unii cu alții, la toate nivelurile, de la cel mai personal la cel internațional nu am supraviețui.

Cu toate acestea, în timp ce am devenit total conectați și dependenți unul de celălalt, am devenit de asemenea, intens ostili unul față de celălalt. Recentele atacuri armate în masă din SUA și războiul dintre Rusia și Ucraina sunt exemple evidente ale dușmăniei pe care oamenii și națiunile o simt unele față de altele. Cu toate acestea nu este doar la nivel impersonal, ci și între frați, soți, prieteni și colegi. Neîncrederea este peste tot și acolo unde nu există încredere, nu pot exista comunități puternice sau familii fericite. Acolo unde nu există comunități puternice sau familii fericite, nu există oameni fericiți. Drept urmare, întreaga societate se prăbușește și nicio tehnologie nu poate opri asta.

Deoarece computerele nu pot învăța oamenii să aibă încredere unii în alții sau să aibă grijă unii de alții, cel mai solicitat loc de muncă în viitor va fi cel al educatorilor: oameni care îi învață pe alții să devină persoane grijulii, care se străduiesc să mențină o societate bazată pe responsabilitatea reciprocă, mai degrabă decât pe izolare și suspiciune.

O astfel de societate nu va fi mai puțin vitală sau energică decât societatea hiper-competitivă de astăzi. Cu toate acestea, oamenii nu vor concura pentru a se învinge unii pe alții, ci pentru a fi cei care contribuie cel mai mult la unitatea și conexiunea dintre oameni.

Vor exista în continuare laude și onoare, dar ele nu vor fi acordate celor ale căror acte egoiste îi calcă pe toți ceilalți pe drum, ci celor care îi împuternicesc pe alții prin munca lor. Realizările individuale nu numai că se vor înmulți, dar societatea le va încuraja, deoarece vor avansa întreaga societate și nu vor veni pe cheltuiala nimănui. Într-o astfel de societate, oamenii vor simți că își pot realiza visele și pot fi cine își doresc să fie și în același timp rămân parte a unei societăți vibrante și atente.

Educația către o astfel de societate necesită sensibilitate și înțelegere a naturii umane. Pe măsură ce tot mai mulți oameni îmbrățișează această nouă mentalitate, vor exista din ce în ce mai mulți educatori de acest fel, care vor inversa alienarea care domină relațiile noastre de astăzi și vor ajuta la crearea unei societăți grijulii și incluzive.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care sunt soluțiile dumneavoastră la problema consumului excesiv?“

Avem nevoie de echilibru între noi și natură.

Trebuie să avem grijă de nevoile noastre – să ucidem animale pentru hrană și să ardem cărbune, petrol și gaz pentru a folosi în mod rezonabil mecanismele, echipamentele și încălzirea. Nu putem evita să facem asta. De asemenea, trebuie să folosim apa cu înțelepciune, într-o măsură adecvată. Când aruncăm jumătate din ceea ce producem înapoi în ocean, ceea ce generează multă mizerie și gunoi în exces, atunci ne vom trezi în mod natural înecându-ne într-un asemenea exces.

Cu toate acestea, un astfel de proces este în mâinile celor care, cu lăcomie sau prostie, încearcă să producă și să câștige cât mai mult posibil, aruncând tot ceea ce este nefolosit, în timp ce oamenii din jurul lor tac. A devenit un proces de neoprit și se dovedește că jumătate din ceea ce producem astăzi în lume este inutil.

Soluția este să descoperim ceea ce este necesar și ce este inutil în viața noastră. Procedând astfel, am opri aproximativ 70 până la 80 la sută din producția noastră.

Mai mult de-atât, problema elaborării a ceea ce este necesar și ce este inutil poate fi abordată în mod logic. Chiar dacă nu suntem conștienți de mai multe condiții, este totuși posibil să exercităm această abordare. De exemplu, economiștii au calculat și estimat deja ce înseamnă satisfacerea nevoilor oamenilor. Dar există cineva care să țină cont de asta? Există oameni cărora le pasă ca toată lumea să aibă suficient, fără a avea mai mult decât ceea ce este cu adevărat necesar?

Cu toate acestea, este un punct de plecare: să calculăm ceea ce este necesar și ce este inutil în viața noastră.

Totuși, există o problemă majoră: natura umană – dorința egoistă de a se bucura în detrimentul celorlalți, care dorește să se plaseze peste ceilalți – care cere întreținerea ei. Iar problema este că ego-ul dorește mereu să-i depășească pe alții, să fie mai bine decât ei. Așa că ne putem rezolva nevoile și surplusurile prin tot ceea ce ne place, dar în final ego-ul va dori constant din ce în ce mai mult, va dori să fie deasupra aproapelui și să aibă mai mult decât el.

Prin urmare, împreună cu descoperirea a ceea ce este necesar și ce este inutil în viețile noastre și cu asigurarea nevoilor noastre, avem nevoie și de o abordare educațională mai cuprinzătoare, care să ne arate cum funcționează natura noastră egoistă, unde ne conduce și cum ne putem ridica deasupra. influenței sale prin conectarea între noi într-o intenție de dăruire comună. Prin rezolvarea nevoilor noastre, grija pentru ele, împreună cu învățarea și implementarea regulată a conexiunii pozitive în societatea umană, am fi capabili să rezolvăm problemele de supraconsum și supraproducție și am descoperi că vom putea trăi confortabil și fericiţi cu aproximativ 70 până la 80 la sută mai puțin din ceea ce producem, cumpărăm și aruncăm în prezent.

Bazat pe videoclipul „ Cum să facem față supraconsumului și supraproducției” cu Kabbalistul Dr. Michael Laitman și Semion Vinokur. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este o interacțiune semnificativă?“

O interacțiune semnificativă este orice interacțiune în care luăm în considerare:

De ce se întâmplă?

Care este sursa ei?

Care este rezultatul dorit?

Raportându-ne ca atare la interacțiunile noastre, am începe să ne mișcăm într-o direcție în care începem să credem că fiecare persoană, animal, plantă și obiect își are locul și timpul său.

Lumea ne este ascunsă și ni se dezvăluie câte o interacțiune pe rând. Aceste interacțiuni sunt forme imaginare care există doar în percepția noastră și le facem semnificative organizându-ne atitudinea față de acest film care se derulează în fiecare moment, adică față de lume.

Bazat pe videoclipul„Ce este o interacțiune semnificativă?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman, Yael Lesshed-Harel și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Timon Studler pe Unsplash

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu se pot uni evreii din afara Israelului? Ce este atât de special aici? În America trăiesc astăzi șapte până la opt milioane de evrei. Ce îi împiedică să se unească acolo? Până la urmă, țara nu îi împiedică.

Răspuns: Țara nu se amestecă cu ei și totuși nu se unesc.

Comentariu: Dar nici în Israel oamenii nu se unesc.

Răspunsul meu: Există o echivalență între rădăcină și ramură. Prin urmare, cei care se străduiesc pentru rădăcina spirituală se luptă și pentru ramura ei pământească, adică țara lui Israel. Dar nu putem înțelege acest lucru, nu ne putem imagina ce este și de ce este atât de important să fii în reprezentarea pământească în același timp, în țara lui Israel, la Ierusalim. Nu înțelegem și nu simțim asta. Dar în principiu, am întâlnit oameni care simt asta foarte clar.

Întrebare: Dacă natura ar trebui să unească un anumit număr de oameni și apoi să-i răspândească în întreaga umanitate, atunci cei care sunt în Israel au un potențial mai mare pentru această conexiune, nu?

Răspuns: Există acțiuni care trebuie să aibă loc la nivel material și apoi să se ridice treptat la identitatea lor spirituală.

Comentariu: Dacă privești prin ochii unei persoane obișnuite, atunci în străinătate, de exemplu în America, oamenii de acolo sunt mai uniți decât aici. Este un coșmar ceea ce se întâmplă aici.

Răspunsul meu: Da, dar de aceea se întâmplă coșmarul, ca să trebuiască să fie depășit. Depășindu-l, vei vedea cât de brusc te trezești într-o stare de forțe spirituale.

KabTV’s “Stări Spirituale” 4/26/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Istoria lumii este istoria statelor; istoria statelor este istoria războaielor (Oswald Spengler)

Întrebare: De ce națiunile și statele nu sunt același lucru?

Răspuns: Statul nu este poporul. Și deși Ludovic al XIV-lea a spus „Eu sunt statul”. nu este așa.

Oamenii sunt oamenii, adică o masă unită de o idee comună care se dezintegrează și se formează din nou ca un nor de păsări care se unesc și zboară din nou pe cer.

Mai mult, este nevoie să luăm în considerare ce anume au în comun. Într-un fel, ei pot fi națiunea; în unele privințe nu sunt absolut deloc.

Întrebare: Conform Învăţăturii Cabala, există 70 de popoare ale lumii sau 70 de rădăcini spirituale. Dar, în realitate, vedem că acum există aproximativ 200 de state independente în lume.

Se realizează pacea între popoare sau între state? Cum putem evolua corect spre pace?

Răspuns: Există un număr mare de oameni, națiuni, grupuri și naționalități în lume. În general, toate acestea sunt un concept absolut distrus, care nu are nimic unificator în el.

Când oamenii încep să-și dea seama de starea lor și vor să o aducă în ceva asemănător cu absolutul, atunci își vor compara natura cu proprietatea conexiunii absolute și a iubirii absolute. O astfel de înțelegere a absolutului va fi identificată cu cea mai înaltă formă de guvernare.

Atunci se va putea spune despre absolutul relativ că aceasta este o calitate a dăruirii, a iubirii și a conexiunii. Va fi posibil să vorbim despre nivelurile națiunilor, grupurilor și popoarelor – cât de aproape sau de departe este fiecare dintre ele de calitatea conexiunii absolute cu ceilalți, mai presus de toate contradicțiile, contrariile și proprietățile antagonice.

Până acum nu avem nici măcar instrumente pentru a aborda acest lucru, a-l măsura și a oferi un fel de tabel care să poată fi folosit pentru a calcula absența unificării și cum să ajungem la ea. În umanitate, acest lucru încă nu a erupt complet.

Întrebare: Mai continuă procesul de separare, care se desfășoară acum la niveluri complet diferite: popoare, state, economie, politică, relații?

Răspuns: Da, ca și copiii care se joacă într-o cutie de nisip fără reguli. Trebuie doar să studiem bine, măcar de la distanță, teoretic cât de mult trebuie să ne unim.

Întrebare: Dar nu am abordat încă unificarea în sine nici mental, nici în simţirea noastră?

Răspuns: Din păcate, nu există încă nicio mișcare în acest sens.

KabTV “Cabala Expres” 3/4/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Moise (punctul din inima unei persoane) a fost crescut de Faraon patruzeci de ani, apoi a fugit la Yitro, și abia apoi, timp de patruzeci de ani, el a tras întreaga națiune afară din sclavia egoismului. La fel este și în starea noastră, când începem să studiem Cabala, trec mulți ani până când începem să înțelegem ce se întâmplă cu noi.

Întrebare: A trăit Moise cea mai mare parte a vieții sale în egoism?

Răspuns: Da, însă nu este vorba doar de egoism, ci de o pregătire pentru a ieși din el. Moise simbolizează forța credinței, care trage o persoană afară din ego.

Întrebare: Spui mereu că credința este dăruire. Ce înseamnă dăruire?

Răspuns: Dăruirea este atunci când o persoană simte că tot ceea ce se află în afara calităților sale egoiste sunt calitățile corecte și că trebuie să le atingă.

Altfel spus, dăruirea nu înseamnă înțelegerea noastră obișnuită că o persoană ar trebui să dea ceva, ci o percepție specială asupra lumii.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 19.04.22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce Faraon poruncește ca toți băieții întâi născuți să fie uciși, aruncându-i în Nil, iar pe fete să le lase în viață?

Răspuns: Pentru că băieții reprezintă intenția, iar fetele reprezintă dorința. O dorință fără intenție poate fi întoarsă în toate direcțiile; principalul lucru este să ucizi intenția.

Întrebare: De ce totul este codificat așa? De ce nu s-ar putea spune simplu „intenție” fără „fete” și „băieți”?

Răspuns: Cert este că Tora a fost scrisă pentru toate timpurile, pentru toți oamenii fără excepție și nu doar pentru cabaliști. Aceasta ar trebui să fie mai mult sau mai puțin inteligibilă întotdeauna și pentru toată lumea, pentru fiecare la nivelul său.

Un copil mic, care începe să citească, studiază ceea ce este scris în Tora. Tora este citită de bărbați și femei, bătrâni și tineri, care înțeleg lumea noastră cel puțin într-un anumit fel și dezvăluie lumea spirituală până la starea sa cea mai înaltă. Iar pentru toate acestea—doar un singur text. Și descrie în detaliu, clar, pe scurt, toate acele stări prin care trebuie să treacă întreaga umanitate în următorii 5.000 de ani.

Din „Stări spirituale” de la KabTV, 14.04.22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→