Monthly Archives: iulie 2022

“Cât de greu este pentru o persoană care nu este evreu să înțeleagă Tora?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Cât de greu este pentru o persoană care nu este evreu să înțeleagă Tora? 

Understanding the Torah requires study of the wisdom of Kabbalah, which is open to everybody

Înțelegerea Torei necesită studiul înțelepciunii Cabala, care este deschisă tuturor, indiferent de religie, naționalitate, sex sau vârstă.

La început, Tora pare a fi o poveste istorică, dar Cabala o dezvăluie ca o metodă de corectare și un manual despre structura lumii superioare.

Avansând în metoda Cabala — metoda de corectare a egoismului nostru, adică o transformare treptată a intenției noastre înnăscute de a ne bucura pentru beneficiul personal într-o intenție de a dărui — ajungem să înțelegem Tora prin atingerea lumii superioare pe care ea o descrie.

Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

“Foametea este ca un bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Foametea este ca un bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte

Inflația în creștere din întreaga lume și lipsa de alimente prevestită au creat un bulgăre de zăpadă care se rostogolește pe munte direct spre noi. Nimeni nu este in siguranţă. Unele țări sunt mai vulnerabile decât altele, dar toată lumea este în pericol. Avem puterea și capacitatea de a atenua situația, poate chiar de a rezolva criza cu totul, dar depinde de modul în care relaționăm unii cu alții, cu Pământul și cu războaiele, și anume cu toate problemele care ne perturbă cu adevărat viața, nu foametea ci ura noastră unul față de celălalt care provoacă foamea.

Criza va afecta pe toată lumea, de pretutindeni. Lumea occidentală se va descurca mai bine decât țările dezavantajate din lumea a treia, dar toată lumea va simți căldura. În țările mai sărace însă, va fi o criză foarte gravă și singura modalitate de a ne pregăti pentru aceasta este prin eforturi internaționale de cooperare în pregătirea și atenuarea evenimentului.

Există și soluții tehnologice. Israelul de exemplu, are numeroase tehnologii pentru a crește randamentul plantelor, a le reduce dependența de apă și sol, pentru a le spori sistemul imunitar și pentru a le face mai puțin sensibile la fenomenele meteorologice extreme.

Pe scurt, căile și mijloacele de a depăși criza alimentară există, resursele sunt acolo și mijloacele de producție sunt acolo. Am putea depăși cu ușurință criza dacă nu ar fi o singură eroare: fiecare țară se gândește doar la ea însăși, iar dacă se gândește la o altă țară, este întotdeauna în jurul temei „Cum o pot folosi pentru a-mi aduce beneficiu?” fără nicio responsabilitate sau respect pentru țara exploatată.

De aceea nu sunt optimist. În timp ce problemele s-ar putea să nu fie de nerezolvat, nu le putem rezolva nici măcar pe cele mai mici dintre ele așa cum vedem astăzi, pentru că ne sabotăm reciproc.

Singură, chiar și cea mai puternică țară nu poate păşi nevătămată pe furtună. Dar împreună, nimic nu ne poate face rău. Când lăsăm ego-ul să dea tonul, ajungem într-o lume a penuriei, ostilității și distrugerii. Dar când ne ridicăm deasupra lui, plutim pe vărfurile albe ale valurilor ca niște plăci de surf.

Am transformat societatea umană într-o groapă de șerpi. Singura dată când evităm să ne mușcăm unii pe alții este atunci când ne temem că cel mușcat va mușca mai tare. Dar când vedem că nu vom fi loviti înapoi, noi mușcăm ca viperele, fără nicio ezitare sau remuşcare.

Pentru a face orice progres către o soluție, trebuie mai întâi să realizăm cine suntem. Trebuie nu numai să ne recunoaștem egoismul, ci și să-i recunoaștem caracterul letal. Dacă nu ne doare faptul că suntem egoiști, nu vom avea nicio motivație să acționăm împotriva lui. Singurul război pe care trebuie să-l ducem cu adevărat, dacă vrem să ne facem viața mai bună, este războiul împotriva propriului ego. Acesta de fapt este miezul bulgărelui de zăpadă care se rostogolește spre noi.

Va dura ceva timp până să fim pregătiți, dar în final va trebui să ne dăm seama că singura soluție pentru criza alimentară este să distribuim resursele uniform. Nu suntem acolo desigur, dar în cele din urmă nu vom avea de ales și lucrul acesta se va întâmpla într-un fel sau altul.

În acest moment, suntem atât de departe de idei precum împărtășirea sau grija, încât țările chiar își ard recoltele, ceea ce este o nebunie în ceea ce privește nevoile globale. Dar când nu avem în minte nevoile lumii ci doar pe ale noastre, orice lucru care îi rănește pe alții pare să aibă sens perfect.

Prin urmare, mai întâi trebuie să învățăm cât de conectați suntem. Trebuie să înțelegem că rănindu-i pe alții, ne rănim invariabil pe noi înșine, chiar și atunci când nu simțim asta imediat. În continuare, trebuie să învățăm cum să ne comportăm în conformitate cu înțelegerea că toți suntem conectați și dependenți unul de celălalt.

Odată ce înțelegem că nu avem de ales decât să avem grijă unii de alții așa cum avem grijă de noi înșine, deoarece făcând acest lucru, ne ajutăm de fapt pe noi înşine, vom înțelege ce să facem, ce să nu facem și cum să facem ce trebuie astfel încât fiecare să primească ceea ce are nevoie. Apoi, toată lumea va fi sătulă, în siguranță și fericită. Putem opri mingea să se rostogolească; alegerea este în mâinile noastre.

Întrebați, strigați, cereți!

239Întrebare: Ne este foarte greu să străpungem toate acțiunile și formele exterioare pentru a simți o singură inimă interioară, un singur suflet. Fizic, acest lucru este mult mai dificil de făcut decât virtual. Cum putem intra în simţirea unui suflet, a unei inimi și să ridicăm o rugăciune  din ea în ciuda tuturor acțiunilor exterioare?

Răspuns: Doar dacă toată lumea face tot mai multe eforturi și îi cere Creatorului să îndepărteze toate distanțele și barierele dintre noi. Aceasta în principiu, este rugăciunea – cea mai mare, cea mai corectă, cea mai clară, atunci când îi cerem Creatorului să ne readucă la starea noastră originală după ce am căzut în egoism. El a creat intenționat egoul. De aceea El spune: „Am creat egoismul și ți-am dat o metodă de a-l corecta.”

Avem nevoie de El să ne învețe cum să folosim corect metoda de corectare, astfel încât să înlăturăm egoismul pe care El l-a creat intenționat și să putem dezvălui pe deplin Creatorul dintre noi! Vom încerca.

Întrebare: Ar trebui să cerem cu toții același lucru. Trebuie să avem o imagine generală a acestei stări. Ce anume ar trebui să cerem?

Răspuns: Ceea ce imaginează fiecare pentru sine, nu vă temeți, cereți, strigați, cereți și rugați-vă. Creatorul acceptă totul. Pentru că, după cum veţi simți mai târziu, El este cel care îți dă ocazia să îndrepți această cerere către El. Creatorul ne pune rugăciunea în gură.

Convenţia din Europe “Arava” – Lithuania 2022, Lecţia 1, 7/22/22

Un prieten este cel mai important!

942Întrebare: Există o stare foarte entuziastă în grupul nostru de astăzi. Și rugăciunea noastră este mai degrabă o recunoștință față de Creator pentru cel mai mare profesor al nostrum, care ne unește și ne dă putere să mergem înainte la fiecare lecție! Rugăciunea noastră este să aderăm la profesor în orice moment și să realizăm totul pentru a-i aduce bucurie, pentru a aduce mulțumire Creatorului!

Răspuns: Mulțumesc foarte mult! Dar cel mai important lucru nu este un profesor, ci un prieten. Când aderați la un prieten, îl descoperiți cu siguranță pe Creatorul care este între voi. Profesorul este doar pe o parte, arată și corectează, ca un antrenor. Cea mai importantă luptă a voastră și atingerea obiectivului este între prieteni.

Comentariu: Da, totuși ne dați multă putere să ne unim între noi.

Răspunsul meu: Așa este, dar urmează-ți totuși prietenii! Închină-te în fața prietenilor tăi, anulează-te în fața prietenilor și aderă la ei! Fă totul pentru ei și atunci vei atinge scopul.

Convenția „Arava” în Europa – Lituania 2022, Lecția 1, 7/22/22

“De dreapta, de stânga şi obosiţi” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “De dreapta, de stânga şi obosiţi

Este vremea alegerilor în Israel, din nou, a cincea campanie în mai puțin de patru ani. Se spune că Israelul este împărțit între trei facțiuni principale: de Stânga, de Dreapta și Obosit, prea obosit ca să-i pese. Totuși, situația politică indică o problemă mai profundă: diviziunea. Există dezbinare în națiune, dezbinare în guvern, dezbinare peste tot și în toate direcțiile. Pentru că există dezbinare în națiune, există dezbinare în guvern. Această diviziune este într-adevăr singura noastră problemă.

Politicienii valorifică diviziunea. Pentru că națiunea este împărțită, le permite să-și facă ecou, ​​ceea ce apoi crește și mai mult diviziunea. Pe de o parte, politicienii laudă unitatea. Pe de altă parte, acea unitate înseamnă invariabil „Lasă-i pe toți să se unească în jurul meu, cu mine în centru și ascultând de cuvintele mele”.

Nu numai că această unitate este o minciună, dar toată lumea știe că este o minciună. Cu toate acestea, noi evreii avem un punct slab pentru unitate. Din cauza moștenirii noastre, unitatea joacă un rol sensibil în inimile noastre, iar politicienii simt acest lucru și mărturisesc că îl promovează pentru a exploata sensibilitatea noastră față de el. Dar nimeni nu o vrea cu adevărat, nimănui nu-i pasă și în special în Israel, această minciună este cea mai evidentă și cea mai putredă.

Într-adevăr, de ce ar trebui cineva să fie de acord cu altcineva? Ce le-ar oferi în a fi de acord cu altcineva? Dacă oamenii vor să câștige și să conducă, de ce ar trebui să fie de acord cu cineva? Pentru că vor să câștige, nu numai că luptă unul împotriva celuilalt, dar chiar dacă pierd, nu-l lasă pe învingător să conducă și fac tot ce le stă în putință pentru a răsturna guvernul, astfel încât să iasă învingători după încă o rundă de alegeri.

Iar oamenii? Cui îi pasă de oameni?

Singura soluție pentru luptele neîncetate este să răspândim în opinia publică faptul că indiferent de rezultatele alegerilor, partidele trebuie să respecte alegerile și să se respecte reciproc. Asta se va întâmpla numai dacă oamenii, electoratul, insistă că acesta este codul de conduită în politica israeliană. În momentul de față nu avem o astfel de cultură, ci mai degrabă o cultură a beligeranţei continue. Poate că pur și simplu nu am suferit suficient pentru a realiza că trebuie să ne schimbăm abordarea față de politică și unul față de celălalt.

Dacă am fi mai înțelepți, am înțelege că nu are rost să încercăm să convingem pe cineva sau să încercăm să zdrobim pe cineva. Am înțelege că diferențele dintre noi sunt ca două picioare pe care să stai. Dacă am avea un singur picior, am cădea. Dar cu două picioare, unul în dreapta și unul în stânga, suntem statornici și putem sta în picioare.

Până când nu vom afla că avem nevoie de toate punctele de vedere și de toate perspectivele, nu vom avea niciodată un sistem politic stabil care să servească efectiv oamenii, mai degrabă decât politicienii. Și până nu învățăm valoarea conexiunii dintre oameni, nu vom învăța niciodată acea lecție.

Prin urmare, pentru a ne vindeca sistemul politic bolnav, trebuie să începem să strângem unitatea. Acest lucru va semnala politicienilor noștri că și ei trebuie să o cultive între ei și în întregul sistem de guvernare.

“Competiţie constructivă” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Competiţie constructivă

În natură concurența se dezvoltă și se îmbunătățește. Evoluția se bazează pe competiție; fără ea, nimic nu s-ar schimba. Dar în societatea umană, concurența ia o întorsătură foarte negativă; devine distructivă și provoacă mai degrabă involuție decât evoluție. De ce este așa? Pentru că natura umană însăși trebuie să se schimbe pentru a evolua pozitiv.

În natură instinctele reglează competiția între specii; nu există alegere liberă sau decizie independentă. Acesta este modul în care evoluția creează forme de viață din ce în ce mai bune.

Dar la oameni există ego-ul. Ego-ul nu este static, ci se intensifică în mod constant și ne face să ne simțim din ce în ce mai înstrăinați și plini de ură față de ceilalți. Conceptul de individualism se referă în mod specific la oameni și cu cât crește mai mult, cu atât ne simțim mai puțin parte a întregului. Astăzi este la cote maxime și este tot în creștere. În consecință, abordarea noastră în relația cu ceilalți este exploatatoare: vrem să folosim pe toată lumea pentru propria noastră plăcere, fiecare persoană în funcție de propriile plăceri și preferințe.

Această atitudine face ca competiția dintre noi să fie distructivă și să aducă ruină. Nu ne dezvoltă ci ne aruncă în crize din ce în ce mai grave, care acum devin amenințări existențiale la nivel global.

În realitate, lucrurile nu trebuie să fie așa. Avem știință avansată, putem produce mult mai multe alimente decât are lumea nevoie, putem vedea că fiecare copil de pe planetă primește o educație bună, îngrijire medicală, hrană și locuință.

În realitate, tot mai mulți copii sunt înfometați, bolnavi și săraci. Nu este din cauza incapacităţii noastre, ci din cauza inumanităţii noastre. Poluăm aerul și apa, deși putem avea toată energia necesară din surse curate. Poluăm Pământul deși o putem evita și facem toate acestea nu din neglijență, ci din nepăsare.

Piața liberă, așa cum au numit-o progenitorii capitalismului, trebuia să beneficieze de concurență și să creeze o viață mai bună pentru noi toți. A fost aşa o vreme, dar acum nu face decât să provoace din ce în ce mai mult rău, deoarece capitalismul a fost otrăvit de egoismul excesiv.

Concluzia este că competiția egoistă ne-a adus la marginea prăpastiei. Dacă nu ne schimbăm rapid direcția, vom cădea.

Este timpul să realizăm că, așa cum natura este un sistem conectat în care evoluția unei părți se îmbunătățește și afectează toate celelalte părți, și noi suntem cu toții conectați. Dar în cazul oamenilor, este sarcina noastră să facem aceste conexiuni pozitive și constructive.

Pentru a încuraja o competiție constructivă în umanitate, nu ar trebui să ne întrecem pentru a ajunge în vârf în timp ce călcăm peste capul tuturor, ci să concurăm la cine contribuie mai mult pentru omenire. Oamenii ar trebui respectați nu pentru atingerea obiectivelor egoiste, adesea în detrimentul binelui comun, ci pentru contribuția la binele comun, pentru îmbunătățirea vieții oamenilor și în principal pentru apropierea dintre oameni, creșterea sentimentului de solidaritate și responsabilitate reciprocă în societate.

În acest fel, contribuția noastră unică la societate devine mai degrabă o contribuție pozitivă decât un element dăunător în ea. Folosirea unicității noastre pentru a contribui la binele comun ne va permite să rămânem individualiști și să devenim aşa și mai mult, totuși să folosim asta în mod constructiv și nu într-un mod care să dăuneze celorlalți. Drept urmare, oamenii își vor susține individualismul reciproc, deoarece acesta va promova întreaga societate și va exprima în continuare unicitatea fiecărei persoane.

Sentimentul contribuției reciproce va stimula mai degrabă apropierea decât alienarea, iar singurătatea și ostilitatea dintre oameni se vor estompa. În loc de invidie toxică, oamenii se vor încuraja unii pe alții să crească și să-și realizeze potențialul. Oamenii se vor simți ca acasă într-o astfel de societate, ca parte a colectivului. Ei se vor bucura de beneficiile sale, totuși vor rămâne unici și chiar își vor dezvolta unicitatea.

Peștele caută locul unde este mai adânc

962.1Vine responsabilitatea pentru cei care ne lichidează viitorul.

Săptămâna trecută, am anunțat cinci acțiuni pentru a accelera trecerea la energia regenerabilă.

Ca absolvenți, voi dețineți cărţile.

Talentul vostru este solicitat de companii multinaționale și mari instituții financiare.

Veți avea o mulțime de oportunități din care să alegeți.

Mesajul meu pentru voi este simplu:

Nu lucrați pentru distrugătorii climatici.

Folosiţi-vă talentele pentru a ne conduce către un viitor regenerabil.

De-a lungul istoriei, omenirea a demonstrat că suntem capabili de lucruri mari.

Dar numai atunci când lucrăm împreună.

Doar atunci când depășim diferențele și lucrăm în aceeași direcție, cu același scop – să-i ridicăm pe toți oamenii, nu numai pe cei născuți pentru bogăție și avantaj.

Doar atunci când privim pe toți oamenii ca pe concetățeni globali — cu bunăvoință, toleranță și respect.

Deci tpe toţi absolvenții, vă îndemn –

Fiţi utili. Gandiţi-vă bine. Fiţi  buni. Fiți îndrăzneți

(Secretarul General al ONU Antonio Guterres, Adresa de început la Seton Hall 2022).

Întrebare: În același timp, este clar că nu se adresa doar studenților. La fiecare 30 de ore, un milionar apare în lume. Trebuie să ai timp suficient pentru a-ți câștiga milionul.

Ce ar trebui să facem pentru a împiedica studenții să se alăture acestor companii?

Răspuns: Nimic nu va ajuta. Oriunde sunt bani, acolo este unde se duce toată lumea. Nu putem face nimic în privința asta.

Întrebare: Ce ar trebui introdus atunci în universități, ce fel de predare?

Răspuns: Nimic. Toată lumea încearcă să intre în IT și alte astfel de facultăți care îi conduc la câștiguri bune. Nu contează din ce îmi câștig banii. Dacă câștig un milion de dolari pe lună pentru a produce un fel de mașină și pot produce o bombă pentru 10 milioane de dolari pe lună, atunci voi produce o bombă. Calculul este foarte simplu: merg oriunde mă plătesc mai mult.

Întrebare: Și acesta este un impas. Dar cum poate o persoană să facă un calcul corect?

Răspuns: Nu o poți face în niciun fel; aceasta este corectarea unei persoane! Și în primul rând acest lucru ar trebui să fie tratat de ONU! Dar nu în așa fel încât să spună: „Băieți, nu mergeți unde vă dau mulți bani. Mergeți într-un loc unde vă vor da puțini bani, dar vă veţi respecta pe voi înşivă.” Cine vă va respecta?!

Întrebare: Spuneți că ONU nu este angajată în corectare. Dar ce fel de mentalitate are o persoană corectată?

Răspuns: Îi va fi rușine. I se va reproșa că a ales o companie care dezvoltă, să zicem, otrăvuri. Îi va fi rușine să vorbească despre asta.

Și astăzi nu există așa ceva în lume. O persoană lucrează într-un laborator secret, dezvoltă otrăvuri sau altceva și este mândru de asta, dacă nu este secret.

Comentariu: Pentru că prima întrebare este: „Cât câștigi?” El spune: „Decent”. Toată lumea spune: „Bine stabilit”. Și apoi nu vă întreabă cu ce câștigați aceşti bani buni.

Răspunsul meu: Da. Și dacă spune despre ce, îl vor respecta și mai mult.

Întrebare: Vrei să spui că rușinea ar trebui să fie pe primul loc la o persoană corectată?

Răspuns: Cenzura societății, aprobarea societății, acesta ar trebui să fie principalul lucru. Și societatea în ochii noștri este educată într-un mod în care respectă doar banii și puterea.

Întrebare: Se pare că trebuie să rearanjăm societatea?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Deci vreţi să spuneţi că este necesar să educăm tocmai societatea, astfel încât să se uite la o persoană, la faptele sale bune?

Răspuns: Și unei persoane îi va fi rușine. O persoană depinde de societate. Există în ea; o afectează.

Întrebare: Este necesar să educăm întreaga planetă astfel încât să vrea să fie în afaceri bune?

Răspuns: Da, este posibil doar la scară globală. La urma urmei, vorbim despre oameni care sunt angajați în programare și așa mai departe.

În curând vor exista programatori care vor putea conduce o persoană în absolut orice. Oamenii nu vor ști dacă este bine sau rău, unde merg sau ce fac. Toate acestea vor fi programate.

Întrebare: Spuneţi că unei persoane corectate îi va fi rușine de felul în care societatea îl tratează și nu va merge la o astfel de slujbă. Ce se va schimba la el, la persoana corectată?

Răspuns: Valorile, semnificația unei anumite calități dintr-o persoană.

Întrebare: Înainte de asta erau banii?

Răspuns: Asta dacă pentru cuvântul „bani” vom începe să ne întrebăm: „Și pentru ce? Ce fel de bani primesc? De la cine îi primesc? Pentru ce mă plătesc?” Apoi persoana va începe să se gândească ce să facă. Măcar în acest fel.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 5/26/22

“Cum putem depăși frica și anxietatea?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Cum putem depăși frica și anxietatea?

Putem depăși frica și anxietatea intrând într-un mediu de oameni care urmăresc realizarea unei conexiuni pozitive, învățând împreună și implementând o metodă de conexiune care atrage forța pozitivă a naturii într-o astfel de conexiune.

De asemenea, ar trebui să înțelegem că există un motiv bun pentru temerile și anxietățile noastre. Ele ne limitează ego-ul și ne protejează să nu înnebunim.

Prin urmare, trebuie să învățăm cum să redirecționăm frica și anxietatea astfel încât să ne ajute la rafinarea conexiunii noastre cu ceilalți, ceea ce se realizează prin exercitarea conexiunii noastre cu ceilalți într-un mediu de indivizi asemănători, care împărtășesc o aspirație comună spre o conexiune armonioasă. Vom descoperi atunci motivul pentru care primim astfel de sentimente, le vom binecuvânta și atunci nu ne vom mai teme.

Bazat pe clipul „Știri cu Dr. Michael Laitman” de la KabTV din 12 august 2021. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

 

Formula Vieții: „Eu, Grupul și Creatorul”

934Toată realitatea ticăie ca un ceas de închidere în conformitate cu un program determinat și tot ceea ce se va întâmpla este obligatoriu să se întâmple. Trebuie doar să stabilim atitudinea corectă față de ceea ce se întâmplă.

Dar prin această atitudine, corectă sau incorectă, noi de fapt privim lumea și în funcție de ea vedem evenimente bune sau rele în ea. Atitudinea noastră este ca un filtru prin care evaluăm și simțim realitatea; Astfel îți definești întreaga viață.

Ne aflăm în interiorul unui sistem determinist, toate evenimentele din el sunt precis predeterminate. Tot ce putem corecta este atitudinea noastră față de realitate, care ni se dezvăluie. Acest lucru ne face să simțim cum ne schimbăm noi înșine și cum se schimbă lumea.

Totul depinde de atitudinea interioară a unei persoane față de viața sa – dacă sunt capabil să-mi umplu întreaga viață cu forța superioară care mișcă totul și controlează totul și împreună cu prietenii mei încerc să-l percep pe Creator  în acest fel. Ne conectăm cu prietenii și simțim că Creatorul este în noi. Trăim în această aspirație; aceasta este adevărata noastră viață interioară.

Afară există doar o viață mecanică în care mai trebuie să existăm cumva și să acționăm. Dar lucrarea principală este să-l ținem pe Creator, care ne susține și ne leagă între noi și împreună cu El, să trecem de la o stare la alta.

Prima acțiune este să mă întorc tot timpul. la starea de „Nu este nimeni altcineva în afară de El” Pentru a mă conecta cu forța superioară, trebuie să mă conectez cu grupul de zece pentru a mă întoarce de acolo din nou la „Nu este nimeni altcineva în afară de El”.

Așa constat fiecare stare, după această formulă: „Eu, Grupul și Creatorul”.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/20/22, “Ruina ca o oportunitate de corectare”

“În fața unei sinucideri colective” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “În fața unei sinucideri colective

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, vorbește în timpul unei ceremonii de semnare la Istanbul, Turcia, 22 iulie 2022. REUTERS/Umit Bektas

Secretarul general al ONU Antonio Guterres a declarat săptămâna trecută că omenirea se confruntă cu o sinucidere colectivă. După cum a scris The Guardian, „Guterres le-a spus miniștrilor din 40 de țări reuniți Luni pentru a discuta criza climatică: „Jumătate din umanitate se află în zona periculoasă din cauza inundațiilor, secetei, furtunilor extreme și a incendiilor de vegetație. Nicio națiune nu este imună. Cu toate acestea, continuăm să ne hrănim dependența de combustibili fosili.” El a adăugat: „Avem de ales. Acțiune colectivă sau sinucidere colectivă. Este în mâinile noastre.” Într-adevăr, nu m-aș mira dacă o soartă cataclismică ar copleşi omenirea. Ego-urile noastre nu ne lasă să ne gândim la altcineva decât la noi înșine. Cu această atitudine de a mânca și bea „căci mâine vom muri” (Isaia 22:13), suntem siguri că vom aduce moartea asupra noastră.

Dar înainte de a ajunge acolo, există o mulțime de tulburări pe drum. Incendiile de pădure au făcut ravagii în weekend în Europa, America de Nord și America de Sud; căldura record a măturat continentul din Portugalia până în Marea Britanie; secetele din Africa, valurile de căldură în India și Asia de Sud și nenumărate dezastre simultane pe care The Guardian nu le-a menționat sunt doar un preludiu pentru ceea ce urmează. Vom vedea Pământul răsturnându-se pe dos; oamenii vor căuta adăposturi, dar nu va fi unde să alerge decât în ​​Pământ. Dacă nu ne unim și nu ne ridicăm deasupra ego-urilor noastre, aceasta este soarta sigură a umanității.

Domnul Guterres a mai adăugat că crede că soluția constă în promovarea energiilor regenerabile. El a spus: „În calitate de acționari ai băncilor multilaterale de dezvoltare, țările dezvoltate trebuie să ceară livrarea imediată a investițiilor și asistenței necesare pentru extinderea energiei regenerabile”. El a cerut băncilor să „își schimbe cadrele și politicile obosite pentru a-și asuma mai multe riscuri” și să investească în energii regenerabile.

Aici, ne deosebim puternic. Nu am văzut nicio dovadă că energia regenerabilă îmbunătățește clima. După cum văd eu, agenda privind schimbările climatice este menită să atragă bogăția de la toți ceilalți și să o distribuie susținătorilor săi. În afară de transferul de bani către campionii schimbărilor climatice, nu văd că se întâmplă nimic. Ceea ce spun ei este, practic, „Daţi-ne banii; vom ști ce să facem cu ei.” Este un joc fix, un drum cu o singură bandă și nu va ieși nimic bun din el.

Putem trece la mașini electrice și să renunțăm la benzină, să apelăm la panouri solare pentru electricitate și să interzicem cărbunele, dar acestea nu vor inversa schimbările climatice. ONU este o scenă pentru cuvinte, dar asta este tot ceea ce este. Este un loc de adunare pentru agenții secreţi din întreaga lume, dar nu este un loc pentru acțiuni pozitive care vor ajuta lumea. Deci, dacă cineva își agaţă speranțele de ONU sau de oricare dintre împuterniciții săi, nu ar trebui să se bazeze pe ea; nu va face nici un bine.

Dacă nu vrem să ne întoarcem la epoca de piatră, singura noastră speranță este să ne ajutăm reciproc să ne ridicăm deasupra ego-urilor noastre. Nu ne putem reține singuri, dar ne putem ajuta unii pe alții să facem acest lucru.

Egoul este baza naturii umane; nimic din noi nu este mai puternic. Acesta este motivul pentru care oamenii vor prefera să moară decât să admită înfrângerea. În acest proces, ne vor provoca o sinucidere colectivă.

Totuși, dacă reușim să ne întoarcem furia nu unul către celălalt, ci către propriile noastre ego-uri care ne incită unul împotriva celuilalt, atunci avem o șansă. Trebuie să avem o imagine clară a viitorului nostru, fără filtre și să realizăm ce pregătim pentru noi și pentru copiii noștri. Poate că dacă ne privim viitorul cu ochi treji, vom putea lua hotărârea de a ne ridica deasupra, de a evita apocalipsa care se profilează și de a ne întoarce către o societate umană mai sănătoasă, mai atentă și prin urmare sustenabilă.