Întrebare: Cum putem construi imaginea Creatorului? Care este imaginea Lui?

Răspuns: Când binele se manifestă între oameni, acolo poți dezvălui Creatorul.

Comentariu: Binele sună cumva abstract. La urma urmei, fiecare înțelege binele în felul său.

Răspunsul meu: Nu este vorba despre binele pentru tine, ci despre binele pentru alții. Când faci ceea ce vor alții, în beneficiul lor, adică nu ceea ce vor ei, ci tocmai în beneficiul lor, atunci dezvălui proprietatea Creatorului.

Comentariu: Sună foarte simplu. Când te uiți la cosmos, vezi un număr imens de stele, atât de multe legi și totul acolo!

Răspuns: Acestea sunt toate obiecte neînsuflețite.

Comentariu: Dar când spunem că Creatorul este doar iubire și dăruire, se pare că acest lucru este foarte simplificat.

Răspunsul meu: Nu este simplificat, dimpotrivă, este foarte dificil. Pentru a reproduce un singur sentiment, ai avea nevoie de milioane de cosmosuri.

Întrebare: În principiu, Creatorul a creat tot spectrul sentimentelor noastre în interiorul nostru de miliarde de ani. Pentru a fi asemănători cu El, trebuie să le reproducem singuri, nu?

Răspuns: O mică mișcare unul către altul este suficientă pentru ca oamenii să reproducă acele forțe uriașe care există între toate tipurile de corpuri cosmice

KabTV “Stări Spirituale” 6/7/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Maggi scrie: „Explică-mi de ce cu cât o persoană este mai aproape de putere, cu atât este mai departe de armonie? De ce ne-a creat Dumnezeu atotputernici în așa fel încât un taximetrist să înțeleagă mai bine ce este armonia decât un președinte?”

Răspuns: Fără îndoială! Asta pentru că un președinte este corupt. Regele, președintele, proprietarul, indiferent cine și cum, în măsura în care funcția sa este coruptă, și el încetează să vadă lumea în mod direct. Este ca un copil mic pe care toată lumea îl place și îl adoră, el nu vede lumea, sau pe de altă parte, când este hărțuit tot timpul și nu știe unde să meargă și ce să facă cu el însuși. Acolo este acea stare de aur de mijloc. Aceasta este problema parentingului.

Întrebare: Ce este, această linie de mijloc? Aşa încât președintele să nu-și piardă aspirațiile…

Răspuns: O persoană trebuie educată, astfel încât să-și organizeze atât recompense, cât și pedepse pentru a se menține pe linia de mijloc. Este foarte greu!

Întrebare: Să-și organizeze atât recompense, cât și pedepse? Înseamnă asta că poate să se uite critic la propria sa lucrare?

Răspuns: Da. Această direcție ar trebui să creeze un mediu pentru el și să-l țină în această stare. Și trebuie să se supună mereu acestui mediu și să se îndrepte în mod constant către rezultat. Să fii și „șofer de taxi și președinte” în același timp.

Întrebare: Și atunci va fi un președinte bun?

Răspuns: Da, atunci o va face.

Întrebare: Dar au existat astfel de cazuri în istorie, nu-i așa?

Răspuns: Acestea sunt personalități unice. Fie sunt romantici, fie filozofi care au avut inițial un astfel de scop.

Întrebare: Vom ajunge la asta?

Răspuns: Până nu aducem o nouă generație, acest lucru nu se va întâmpla. Aceasta se întâmpla pe vremea regilor Solomon și David.

Întrebare: Puteți numi principiul cel mai important al unei astfel de educații?

Răspuns: Este atunci când o persoană se ridică deasupra egoismului său și privește lumea numai din punctul de vedere al binelui comun și atrage această linie de la Creator în jos prin el însuși.

Întrebare: El devine chiar o conductă, nu-i așa?

Răspuns: Da. El devine exact ceea ce ar trebui să fie un rege.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 3/31/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cineva vă scrie: „Cum ne putem schimba atitudinea unul față de celălalt dacă lumea întreagă se stoarce unul pe altul pentru bani? Poate că banii, cauza oricărui egoism, ar trebui eliminați?”

Răspunsul meu: Nu, în niciun caz! Banii sunt echivalența universală a eforturilor noastre. Nu doar eforturile noastre, ci eforturile noastre personale care arată cât de mult am reușit să folosim talentele speciale care ni s-au dat de sus.

Să presupunem că ești mai deștept decât mine, ai mai mult succes și eu reușesc mai puțin, sau ești și mai puternic și mai norocos în ceva. Cuiva i s-a întâmplat ceva întâmplător. Poate fi măsurat și prin bani. Prin urmare, a avea un echivalent universal este esențial. Este necesar să ne măsurăm eforturile.

Întrebare: După cum este scris în această scrisoare, de obicei cei care au mulți bani și-au câștigat averea necinstit. Este încă posibil să obţinem acest echivalent?

Răspuns: Imposibil! Banii sunt Kesef în ebraică, de la cuvântul „Kisuf—acoperire”. Când vă acoperiți corect eforturile, măsura acoperirii eforturilor dumneavoastră se numește Kesef. Aici implicăm eforturi spirituale și rezultate spirituale.

Întrebare: Deci, banii nu pot fi retrași din lume pentru că atunci nu ar exista echivalent?

Răspuns: Doar dacă vrem să-i înlocuim cu următorul echivalent cu care se pot schimba banii – cu relații.

Este atunci când înțelegem relațiile dintre noi și le împărtășim unul cu altul și cu Creatorul. Când Creatorul devine echivalentul nostru comun, atunci toate celelalte dimensiuni vor dispărea, cu excepția relațiilor reale, interioare dintre noi. Acesta se numește Masach (ecran) și Ohr Hozer (lumină reflectată).

Aceasta este ceea ce numim o monedă, „monedă sunătoare”, după cum se spune.

Întrebare: Și ce va însemna când vom spune: „Eu sunt bogat” sau „El este bogat”?

Răspuns: Va însemna că am puterea de a rezista egoismului meu și de a-i pune pe alții deasupra mea. Asta e tot. Aceasta este măsura apropierii noastre, unificării și măsura dăruirii noastre.

Întrebare: Aceasta este ceea ce numim bogăție?

Răspuns: Da. Bogăția înseamnă cât de mult din mine pot da altora.

Comentariu: Și asta este rădăcina, nu? Acolo a început totul și s-a degradat către simplu numerar?

Răspuns: De fapt, trebuie să coborâm până la fund și să vedem clar întregul adevăr al relațiilor noastre, abia atunci ele se vor schimba.

Întrebare: Deci, așa cum spuneți întotdeauna, trebuie să mergem până la capăt înainte de a putea urca?

Răspuns: Creatorul te va ridica! Trebuie să înțelegi și să ceri.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 4/28/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La știri (Psychiatric News): „Latura serioasă a revoluției neurobiologice este că comportamentul este în mare măsură determinat – cu puțin spațiu sau deloc pentru liberul arbitru – de forțele psihologice, fiziologice și evolutive pe care le decodifică acum știința”, spune Robert Sapolsky, Ph.D.

„Mesajul pe care neurologul, primatologul și autorul de bestseller-uri Robert Sapolsky Ph.D. îl transmite despre revoluția neuroștiințifică a timpului nostru este atât de plin de speranță – promițând o nouă înțelegere a comportamentului și instrumente mai eficiente pentru tratarea persoanelor cu boli mentale – și totuși de asemenea, profund serios, provocând noțiunile noastre despre liberul arbitru…

„Sintetizând descoperiri dintr-o serie de discipline, Sapolsky descrie modul în care orice comportament este modelat de evenimentele din mediu și de răspunsurile organismului uman în imediata secundă înainte de comportament. Dar aceste răspunsuri sunt modelate în orele sau zilele dinaintea comportamentului de răspunsuri psihologice, hormonale și alte răspunsuri fiziologice (de obicei inconștiente) și în săptămânile, lunile și anii dinainte de factori sociali și culturali – până la copilărie, pruncie și pântecele matern.

„Și acești factori, de asemenea, sunt modelați chiar mai devreme de schimbările epigenetice transmise de-a lungul generațiilor și de evenimente până la „presiunile evolutive jucate de-a lungul milioanelor de ani anterioari care au făcut mingea să se rostogolească”.

Răspunsul meu: Acest lucru, desigur, arată doar mintea îngustă a profesorului. Pe ce bază trage el astfel de concluzii? Lasă-l să colecteze toate datele despre care vorbește într-un singur volum și să le ardă. Pentru că oricum nu va învăța nimic din asta și nimic sigur nu i se va dezvălui.

Întrebare: Credeţi că există vreo relevanţă în concluzia lui de bază că nu există liber arbitru?

Răspuns: Este corect. Dar care este concluzia din faptul că nu există liberul arbitru?

Să presupunem că am ajuns la concluzia că nu există liber arbitru. Ce urmează? Dacă nu există liberul arbitru, atunci nu există niciun rost în existența noastră.

Fără libertate de comportament, libertate de alegere și libertate de decizie și de luare a deciziilor, o persoană nu este o persoană. Ea este doar un animal care acționează după instinctele sale.

Ei bine, şi ce? Deci, ar trebui să închidem absolut totul și să ne gândim doar la o modalitate ușoară de a ne hrăni și de a ne odihni liniștiți, de la naștere până la mormânt. Sau și mai bine, să inventăm o pastilă care să ne adoarmă și să adormim liniștiți.

Întrebare: Cum putem ieși din această fundătură? Aici el ajunge la această concluzie, dar nu sugerează ce urmează. Există vreo lacună acolo?

Răspuns: Lacuna este una foarte simplă, care afirmă că nu există o fundătură în natură. Aparentele fundături pe care ni le pune sunt acolo doar pentru ca noi să sărim peste ele, să depășim bariera și să ne dezvoltăm în continuare.

Punctele moarte sunt ca niște pași și există doar la nivelul nostru. Cum urcă un copil mic pe scări? Se mișcă în patru picioare, cu dificultate. Acesta este motivul pentru care ni se oferă aceste dezamăgiri, urcușuri, coborâșuri și așa mai departe. Creștem prin ele.

Întrebare: Înseamnă că creșterea unei persoane se face tocmai prin depășirea acestor fundături? Ar trebui să simt că există o fundătură?

Răspuns: Da. Trebuie să înțelegi că obstacolele dinaintea ta sunt treptele scării de ascensiune.

Întrebare: Încotro mă îndrept când trec prin aceste fundături?

Răspuns: Să înțelegi sensul vieții. Pentru a obține sensul vieții.

Urc pentru ca aceste trepte de ascensiune să creeze în mine astfel de dorințe, proprietăți și calități în care să pot dezvălui sensul vieții. Și el există! Numai că nu îl văd, nu îl simt și nu îl pot formula.

În urma acestor ascensiuni, când mă târăsc din treaptă în treaptă ca un copil mic în patru picioare, încercând să urc, îmi dezvolt mintea și sentimentele pentru a înțelege sensul acestei ascensiuni.

Deodată încep să înțeleg că acest sens se află între pași. Nu mă așteptam deloc că mi se va dezvălui în acest mod. Dar se naște tocmai din eforturile mele de a urca în patru picioare de la o treaptă la alta și așa mai departe. Ca un copil care se târăște în genunchi pe aceste trepte.

Întrebare: Există un sfârșit pentru acești pași?

Răspuns: Este undeva foarte departe. Aproape inexistent. Și dacă încep să simt că asta este viața?

Aceasta este viața, când la fiecare pas ai dezamăgire, nevoia de a găsi putere și nevoia de a găsi un scop sau un scop exact. Altfel, nu vei avea puterea de a determina pentru ce, de ce, care este scopul corect, decizia corectă sau nu și așa mai departe.

Ca urmare a urcării acestor trepte, începeți să simțiți că vă dezvoltaţi și creaţi.

Întrebare: Până la urmă, ce mă va motiva? Dorința de a trece peste această fundătură sau dorința de a te apropia de ceva?

Răspuns: Nu, nici nu mai vrei atât de mult să ajungi la un pas final. Începi să simți plăcere în faptul că treci prin ele. Între pași începi să simți înțelepciunea, claritatea acestor pași.

Întrebare: Încep să simt această guvernare?

Răspuns: Acesta se numește „Din faptele tale te voi cunoaște”. Din pașii înșiși, din modul în care au fost creați pentru tine și în același timp, cum ai fost tu creat pentru a te ridica totuși deasupra lor, din toate acestea începi să-l atingi pe Creatorul acestor pași. Acesta este principalul lucru.

KabTV’s “News with Dr. Michael Laitman” 3/14/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→