Comentariu: Ați spus recent: „Mai întâi a fost cuvântul și a fost cuvântul lui Dumnezeu”. Care a fost primul cuvânt?

Răspunsul meu: „Bereshit”. Există explicații cabaliste pentru cuvântul „Bereshit” care ocupă mii de pagini. Mii de pagini! Tratate întregi explică ce înseamnă Bereshit. Pentru că acest cuvânt „Bereshit” conține absolut totul! În afară de asta, orice altceva este o consecință a acesteia.

Întrebare: „Bereshit” poate fi tradus ca „la început”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Puteți comprima aceste mii de pagini de tratate în câteva propoziții?

Răspuns: Acest cuvânt „Bereshit” conține esența Creatorului, scopul creaţiei și programul său complet de dezvoltare, până la ultima stare.

Întrebare: Ce este esența Creatorului?

Răspuns: Esența Creatorului este binele care face bine.

Întrebare: Care este esența creației pe care El a creat-o?

Răspuns: Dorința creată de Creator, care tânjește după adeziunea cu Creatorul, de a se apropia de Creator se numește creație.

Întrebare: Înseamnă că programul creației este să se apropie de Creator? Dacă tânjim să ne apropiem de Creator, împlinim scopul creației?

Răspuns: Da.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 6/20/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Se spune că nu putem scăpa de ticăitul constant al ceasului din capul nostru. Adică ne grăbim, rămânem în permanență fără timp, iar asta provoacă stres și tot felul de probleme.

Atunci, un călător a mers undeva în Atlanticul de Nord cu iahtul său și a început să se observe. Spune că primul lucru pe care l-a făcut a fost să-și arunce ceasul.

Dintr-o dată a simțit că corpul se adaptează cu ușurință la existență în sincron cu natura. „Am simțit că fac parte din asta”, scrie el. „A fost ușor de înțeles ce moment al zilei era. A fost mai greu mai târziu, să mă întorc în lume. Sentimentul că fac parte din natură a dispărut încet.” Acum spune că vrea să se întoarcă acolo mereu. Să arunce ceasul și să se întoarcă, dar mereu ceva îl oprește.

Este posibil, fără a merge pe un iaht, să te eliberezi de această alergare, de timp, de ticăitul ceasului, cadranul, toate acestea? Este posibil să facem asta în lumea noastră? Eu, stelele și nimic altceva.

Răspunsul meu: Este bine. Romantic.

Întrebare: Când vorbiți despre ridicarea deasupra egoismului,, deasupra acestei lumi, vorbiți de fapt despre ridicarea peste timp?

Răspuns: Şi peste timp, dar aceasta este o ascensiune complet diferită.

Nu se poate exprima. Este atunci când simțurile voastre se deconectează de cele pământești și vă ridicați în aceste simţiri la rădăcina lor comună – mineral, vegetal și animal – și vă conectați cu Creatorul. Începeţi să simțiți rădăcina comună a naturii minerale, vegetale și animale.

Întrebare: Înseamnă că mă ridic deasupra naturii mele animale?

Răspuns: Dacă îți stabilești acest scop, atunci trebuie să te ridici deasupra naturii minerale, vegetale și animale din tine. În acest fel începi să simți că în principiu, aparții forței superioare de guvernare numită Creator.

În măsura în care ești inclus în Forța superioară, pierzi senzația de timp și spațiu, tot ceea ce este un atribut al lumii noastre. Există o singură Forță care umple totul.

Întrebare: Este aceasta, calea umanității – de a adera la această forță?

Răspuns: Da, dar desigur, nu în așa fel încât să trebuiască să mergem undeva în America de Nord.

Trebuie cumva să renunțăm puțin la lumea noastră, neascultând-o în ceva anume și să căutăm în schimb modul în care ne putem supune forței superioare a naturii. Atunci vom reuși.

Întrebare: Suntem în interiorul acestei forțe superioare?

Răspuns: Da, nu ieșim nicăieri dincolo de ea. Nu putem ieși, nu există nimic altceva.

Întrebare: Înseamnă că întreaga noastră muncă trebuie să înceapă să existe în conformitate cu ea? Această înțelegere se numește părăsire treptată a acestui timp?

Răspuns: Desigur.

Comentariu: Atunci persoana s-a descurcat bine. A dobândit ceva experiență până la urmă.

Răspunsul meu: Dar ce urmează? A scăpat de unele restricții ale lumii noastre. Și ce a primit? Nimic. Goliciunea.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 4/7/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este scris că Creatorul  nu are gânduri despre Sine. Cum putem înțelege acest lucru și cine îl poate afirma?

Răspuns: Creatorul nu are ego. Iar baza egoismului este gândul la sine. Cea mai egoistă întrebare este: „Exist eu?”

Tot ceea ce este în afara mea este aceea către care aspir, iubesc și umplu. Prin urmare, îl putem studia pe Creator ca pe o forță superioară care a creat egoismul în afara lui, pentru a-l aduce la corectare, la altruism, la asemănarea cu El, astfel încât în ​​această formă, egoismul să se manifeste ca apropiat, drag și asemănător Creatorului. .

Și apoi, fiind fundamental opuși, dar atingând asemănarea, convergența, apropierea și contopirea completă, am putea ajunge la o stare care nu există în natură, în care Creatorul și creațiile Sale se unesc.

Ideea este că o persoană care percepe societatea, pe sine însuși, natura minerală, vegetală și animală se leagă de toate acestea ca de lucrarea Creatorului. Apoi rezultă că atitudinea lui față de natura înconjurătoare reflectă modul în care se raportează la Creator.

Creatorul nu se ascunde. El nu există deloc. Iar o persoană care vrea să-l dezvăluie pe Creator caută cum poate totuşi să spargă imaginea lumii în care se află și în spatele pânzei acestei lumi să-și descopere artistul.

Aceasta este ceea ce ne învață știința Cabala. Prin urmare, ne învață despre cum să primeşti și să dezvălui Creatorul unei persoane care se află în această lume, în stare fizică.

KabTV “Stări Spirituale” 5/21/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Iată că înainte ca emanațiile să fie emanate și creaturile să fie create,

Lumina Simplă Superioară umplea întreaga existență.

Și nu exista niciun loc liber, cum ar fi un aer vid, un gol,

Ci totul era plin de acea Lumină Simplă, Nemărginită

(Ari, Arborele Vieții)

Vorbim despre faptul că forța superioară a creat un spațiu gol în care lumina a apărut și l-a umplut cu ea însăși.

Spațiul este dorinţă. Dacă o persoană are o dorință, simte că există un fel de gol în interiorul său pe care vrea să-l umple. Acest spațiu gol care vrea să fie umplut este locul creației.

Întrebare: Cum putem lua în considerare toate acestea? Ca pe ceva care era în faţa mea sau în interiorul meu?

Răspuns: Cel mai bine deocamdată, în afara mea. Nu există nimic, nici timp, nici loc, nici mișcare. Maximul este că există o succesiune de evenimente.

KabTV “Stări Spirituale” 7/5/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În articolul „Ultima generație”, Baal HaSulam scrie că o persoană ar trebui să lucreze în folosul oamenilor cât mai bine și dacă este necesar, dincolo de asta, până când foamea și setea vor dispărea din lume.

În societatea viitoare, o persoană, cât de mult poate oferi?

Răspuns: Societatea trebuie să ajungă într-o stare în care o persoană nu va avea altă dorință decât să-i împlinească pe ceilalți. Și acest lucru este posibil pentru că există astfel de forțe în natură care ne pot schimba pe noi oamenii, să transforme egoiștii în altruiști. Acesta este cel mai important lucru.

Întrebare: După această schimbare, cineva va fi de fapt o persoană complet diferită?

Răspuns: Acesta va fi omul, deoarece Adam (om) din cuvântul „domeh” înseamnă asemănător forței superioare, calitatea dăruirii și a iubirii, care umple tot spațiul, tot ce există în jurul nostru. Dar nu o simțim, pentru că până acum noi suntem opuşi ei.

KabTV “Cabala Expres” 6/24/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Comentariu: Un om de știință rus ar fi descoperit în natură un fenomen cunoscut sub numele de ADN-fantomă. Concluziile după o serie de experimente asupra aparatului ereditar, adică ADN-ul, i-au șocat chiar și pe biochimiști.

Omul de știință sugerează că, după moarte, genele nu sunt complet distruse, ci lasă un fel de fantomă care poartă unele informații. Această fantomă, un cheag de informații ejectate din celule, există timp de aproximativ 40 de zile. După aceea, dispare, dar nu complet. Informațiile stocate în aparatul genetic uman nu pleacă niciodată fără urmă.

Răspunsul meu: Nimic nu dispare în natură. Doar că, atunci când privim o persoană în forma sa biologică egoistă, vedem un fel de imagine. Apoi această imagine moare, pentru că în această formă biologică, dorința egoistă, care este esența unei persoane, se epuizează. Nu mai există forță în el pentru a se umple pe sine.

Dorința, ca să spunem așa, renunță la tot, obosește, nu mai vrea să lucreze în această formă și se simte existând fără sens și, prin urmare, o persoană moare. Toată această imagine își încheie existența.

Dar acest lucru este doar în percepția noastră egoistă, deoarece privim o persoană ca pe un anumit obiect egoist. Noi doar îl vedem așa, dar de fapt el este etern, perfect și există dincolo de orice limitare.

Adică, vorbim despre nevoia de a schimba observatorul și atunci nu am mai vedea oameni care mor sau chiar pe oameni înșiși. În locul unei persoane, am vedea esența sa spirituală interioară, aceasta există.

Deocamdată, din această esență spirituală interioară, sufletul unei persoane, percepem doar învelișul egoist exterior, pe care noi înșine îl construim. Filtrul nostru egoist, prin care privim totul, inclusiv pe noi înșine, distorsionează și inversează întreaga imagine a lumii.

Nimic nu dispare în natură. Doar că în percepția noastră apar tot felul de schimbări în formele externe. Mă uit la ceva și mi se pare că totul în jurul meu se schimbă. Dar, de fapt, nu există nimic în jurul meu și nimic nu se schimbă.

Întreaga imagine a percepției este în mine. Se schimbă în mine pentru că egoismul meu se transformă în mod constant, evoluează și trece prin tot felul de stadii de dezvoltare; astfel, mie mi se pare că lumea se dezvoltă. Așadar, când mă uit la toate obiectele, le văd în mișcare. De fapt, nu există nicio mișcare, ci eu pur și simplu mă mișc în interiorul meu.

Comentariu: Dar oamenii de știință simt totuși un fel de cadru ondulatoriu din particule mai fine.

Răspunsul meu: Ei simt o formă egoistă exterioară. Dar, de fapt, în interior se află deja esența spirituală a unei persoane.

„Close-Up. Genomul uman” de la KabTV 17/07/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

În general, cu cât înțelegerea este mai mare, cu atât mai mare este amăgirea; cu cât este mai inteligent, cu atât este mai puțin sănătos (George Orwell, 1984).

Întrebare: În principiu, oamenii inteligenți, dezvoltați mental, care au atins anumite înălțimi în ierarhia umană se află la cârma dezvoltării umane. Ce le lipsește oamenilor deștepți pentru a face totul bine?

Răspuns: Iubirea. Mintea poate fi echilibrată doar prin iubire. Dacă nu există iubire pentru alți oameni, atunci această minte aduce distrugere.

Întrebare: Cum pot adăuga iubire? De unde să o smulg?

Răspuns: Aceasta este o sarcină enormă. Acesta este singurul lucru care ne lipsește în viața noastră. Toată lumea trebuie să lucreze la asta. Cea mai importantă sarcină este ca oamenii să înceapă să se apropie unii de alții cu un zâmbet, cu iubire. Este foarte dificil.

KabTV “Cabala Expres” 6/24/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De unde vin visele?“

Visele sunt impresii ale lumii materiale sau ale altor diverse curente rătăcitoare din subconștientul nostru pe care le vedem în mintea noastră.

Fluxurile rătăcitoare sau curenții de informații și restructurarea celulară a creierului care are loc, provoacă vise. Este important să menționăm aici că visele se referă exclusiv la fiziologia corpului nostru animal și nu au nimic de-a face cu spiritualitatea.

Visele descrise în sursele cabaliste, precum cele ale lui Faraon sau Iacov, se referă la o atingere parțială a lumii spirituale. Mai mult, aceste vise nu au nicio legătură cu prevestirea unor semne ale viitorului. Înțelepciunea Cabala nu se ocupă de astfel de concepte. De asemenea, visele nu pot fi folosite pentru dezvoltarea spirituală, care necesită claritate și desăvârşire a eforturilor de a ne conecta cu alți oameni într-un mod care este echilibrat cu natura.

Bazat pe videoclipul „ Stări Spirituale” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Michael Sanilevich pe 28 iunie 2022. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Wolf Zimmermann pe Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Reaua-voinţă pârjoleşte pământul — la propriu ”

Flăcările incendiului forestier din Ponto de Vilomara, pe 17 iulie 2022, văzute de la Sant Fruitós del Bages, Barcelona, Catalonia, Spania.

Actualul val de căldură din Europa pârjolește pământul și îi ucide locuitorii. Până acum, potrivit ABC News și altor surse, „Au existat, de asemenea, mai mult de 1.000 de decese legate de căldură în Spania și Portugalia”, fără a lua în calcul numărul deceselor din Franța, Italia și mai multe care urmează, pe măsură ce valul de căldură se îndreaptă spre REGATUL UNIT. Mai rău încă, suntem abia la mijlocul lunii iulie; este timp suficient pentru alte valuri de căldură. Potrivit oamenilor de știință, dacă nu reducem emisiile de gaze cu efect de seră, valurile de căldură vor deveni și mai calde și mai frecvente. Ele pot veni sau nu, dar oricum noi suntem cei care determinăm ce se întâmplă.

Trebuie să înțelegem că a fi în vârful piramidei creației înseamnă că tot ceea ce facem se transferă pe structură, de sus în jos. Când ajunge la bază, la nivelul mineral al realității din care totul crește, îl schimbă. Dacă resimțim reaua-voință, aceasta creează schimbări negative în întregul sistem, care se manifestă prin evenimente climatice și geologice din ce în ce mai extreme.

Cu alte cuvinte, atunci când relațiile umane se dezechilibrează, totul se dezechilibrează. Când relațiile noastre devin extreme, totul devine extrem; când devenim violenți, totul devine violent. În fiecare vară, ramificațiile legăturii dintre relațiile noastre și lumea noastră devin extreme, până când vom recunoaște că tot ceea ce există, există într-un sistem conectat, ierarhic și că oricine se află în vârf determină starea restului sistemului.

Nu este ca înainte, am fost oameni mai buni decât suntem astăzi. Pur și simplu, au fost mai puțini oameni și, prin urmare mai puține elemente care emană rea voință.

De asemenea, relațiile dintre oameni în trecut erau mai puțin toxice decât sunt astăzi. Deși astăzi există mai puține războaie decât oricând, nivelurile de suspiciune și alienare dintre oameni cresc vertiginos, până la punctul în care oamenii nu mai pot avea încredere în membrii propriilor familii. Drept urmare, războaiele dintre țări sunt mai rare ca niciodată, dar ratele divorțurilor, violența domestică și violența în comunitate sunt la cote maxime.

Chiar și internetul, pe care se presupune că l-am inventat pentru a conecta oamenii, este folosit pentru a abuza, înșela și exploata oamenii. World-wide-web-ul demonstrează că tot ceea ce creăm folosim împotriva altora. Când există un astfel de element negativ într-un sistem și acel element se află în vârful sistemului, cum poate întregul sistem să nu meargă rău?

Prin urmare, dacă vrem ca vremea să se răcească, nivelul mării să scadă și furtunile să se domolească, trebuie să răcim focul și să potolim furtunile dintre noi. Preocuparea reciprocă, responsabilitatea reciprocă sau cel puțin cunoașterea că suntem dependenți unii de alții, sunt necesare pentru a restabili echilibrul în lumea noastră la toate nivelurile, de la pământul pe care păşim până la ura din inimile noastre.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Pentru a trata dependenții de droguri, construiți o societate care să-i vindece ”

În ultimii cinci ani a existat o creștere cu cincizeci la sută a numărului de persoane fără adăpost în Israel. Una dintre problemele surprinzătoare ale persoanelor fără adăpost este că, chiar și atunci când au un loc de cazare și condiții de trai adecvate, de multe ori preferă strada în locul locuințelor pentru că numai acolo găsesc droguri și alcool. Este ca și cum dependența lor îi scoate din case în stradă și departe de speranța unei vieți decente.

Odată ce cineva este dependent de droguri, este aproape imposibil să-și schimbe situația. Drogurile sunt atât de tentante pentru dependenți, încât practic nu există nimic care să-i facă săreziste.

Soluția la problemele dependenților nu este la nivel personal, ci la nivel social. Dacă o societate are o ancoră puternică, ce-i poate ridica pe astfel de oameni și îi poate transforma într-o parte constructivă a societății, ei ar putea avea o șansă. Din păcate, nu văd o asemenea ancoră în societatea israeliană actuală; nu are nimic de oferit dependenților.

Mai rău încă, în acest moment nu văd o societate în Israel. Odată ce construim o societate, putem construi o societate pentru persoanele fără adăpost și dependenții de droguri, prostituate și toți ceilalți oameni defavorizați din țară.

Prin societate, nu mă refer la instituții sau reglementări. Societatea înseamnă oameni care se simt conectați unii cu alții, care simt o conexiune și se sprijină unul pe altul. O societate înseamnă oameni care se ridică de pe scaune pentru a se întâlni. Dacă am avea astfel de oameni, am putea construi ceva.

Când aduci un dependent de droguri într-o astfel de societate, el sau ea vede cum trăiesc oamenii, ce își doresc, care sunt scopurile lor, vede viitorul și ce îi satisface. Apoi, în loc să se concentreze asupra situației lor personale, dependenții de droguri pot vedea speranță, iar acest lucru îi va vitaliza și le va calma nevoia neîncetată de a scăpa de realitate prin droguri.

Într-un fel, îi va face pe dependenți să se „prindă” mai degrabă de viața socială decât de droguri. O societate în care oamenii au grijă unii de alții are o putere atât de magnetică încât oamenii care se apropie de ea nu se vor putea deconecta de la ea. Dependenții de droguri care vin într-o astfel de societate resping drogurile pe care le folosesc pentru a se deconecta de realitate, deoarece îi deconectează de „poțiunea de viață” pe care o simt în jurul lor.

Prin urmare, dacă dorim să rezolvăm probleme precum lipsa adăpostului, dependența de droguri și prostituția, nu ar trebui să ne concentrăm asupra victimelor, ci asupra societății din jurul lor. Societatea respectivă va stabili dacă sunt vindecați sau rămân afectați.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→