Daily Archives: 13 septembrie 2022

Cum poți învăța să vorbești cu Creatorul?

239Este imposibil să vorbim cu Creator în felul în care vorbim cu oamenii, cu care avem un sentiment comun și abilitatea de a ne auzi vocile unul altuia. Cu Creatorul, trebuie să găsim un canal de comunicare: „Eu pentru El și El pentru mine”, astfel încât să putem „auzi,” înțelege și simți pe Creator.

O persoană primește capacitatea de a-l auzi pe Creator la gradul de Bina, deoarece Bina aude. Atunci voi auzi ce îmi spune Creatorul. În relație cu Creatorul, trebuie să fiu la gradul de Malchut, care se ridică la Bina. Atunci pot vorbi cu El și El mă va auzi. Adică, trebuie să fiu la gradul de dăruire: „Eu către El, iar El către mine”.

„Eu către El” este lucrarea mea, dorința de a mă ridica la gradul de dăruire. „Creatorul pentru mine” înseamnă că ar trebui să pot auzi cum mi se adresează Creatorul. La urma urmei, nu este ușor.

Creatorul este sursa vieții, lumina superioară din care emană tot ceea ce există și primește împlinire și viață. Când ne conectăm cu Creatorul, trecem la o formă diferită de existență în comparație cu cea pe care o aveam înainte și începem să trăim la gradul de dăruire.

La gradul de dăruire, nu există limite pentru apropierea unul de celălalt, devoţiune și primire; totul se întâmplă într-o altă dimensiune. Așa intrăm într-o nouă conexiune.

Cum poți învăța să vorbești cu Creatorul? Încerc să înot în același curent cu tot ce se întâmplă în viață pentru că vine de la Creator cu siguranță. Vreau să fiu conectat cu El în fiecare moment al vieții mele și să simt în interiorul acestei conexiuni cum Creatorul mă întoarce constant într-o direcție și apoi în alta. Vreau să fiu în adeziune cu El și să nu-L mai las.

A fi în adeziune cu Creatorul înseamnă să-L urmăresc în fiecare moment, astfel încât El să meargă în fața mea și să nu alerg în fața Lui și să risc să ies din grădina Lui.

Principalul lucru este conexiunea cu Creatorul și nu ceea ce primesc prin el. Chiar dacă primesc aparent cele mai neplăcute evenimente, dar vin de la Creator, atunci totul va fi bine cu mine. Principalul lucru este să păstrezi conexiunea cu El. Adică îmi ridic conexiunea cu Creatorul deasupra oricărei posibile împliniri, astfel încât această conexiune cu Creatorul însuși să devină împlinirea mea.

Dacă Creatorul este binele absolut, iar eu primesc numai lucruri bune și corecte de la El, atunci pot să mă întorc către El cu o singură cerere: pentru corectarea mea, pentru a nu gândi nimic rău despre El, mai degrabă numai bine.

Din prima parte a  Lecției zilnice de Cabala 9/6/22, “Vorbimd cu Creatorul”

Ajutorul Klipa

023Întrebare: Aţi spus odată că Klipa funcționează într-o formă inversă. Dacă nu ar exista, nu am putea rezista unității în grup, calității dăruirii?

Răspuns: Da. Ca egoist, nu pot rezista la starea în care trebuie să lucrez fără niciun beneficiu pentru mine. Prin urmare, există un fel de coajă care practic îmi spune: „Totuși vei primi ceva pentru asta”. Astfel, îmi oferă posibilitatea de a face anumite acțiuni.

Prin urmare, este imposibil să dobândești calitatea de dăruire și iubire în mod direct.

KabTV “Stări Spirituale” 8/21/22

O casă pe stâlpi

934Dacă Domnul nu zidește o casă, în zadar lucrează la ea constructorii ei.

Creatorul trebuie să construiască structura sufletului nostru, nu noi singuri. Deci cum putem intra în această casă construită de Creator? Pe ce fundație stă ea?

Întreaga fundație a acestei case este grupul meu de zece. Este ca și cum aș săpa gropi în pământ și aș turna în ele stâlpi pe care îi voi folosi pentru a susține casa pe care o voi construi. Acest fundament se află în interiorul dorinţei mele egoiste; Sap gropi în ea și pun piloni de fundație în ele. Altfel casa nu va rezista.

Trebuie să întăresc această fundație, să intru adânc în pământ și să arunc talpa fundației pe care voi instala pilonii de beton. Când voi ridica atâţia stâlpi cât sunt necesari conform calculului, voi putea deja să construiesc pereți între ei, pardoseli și așa mai departe. Aceasta este munca noastră atât în ​​construcția spirituală, cât și în cea corporală. Aceleași principii se aplică în toate lumile.

Fiecare stâlp pe care se află clădirea este conexiunea noastră. Trebuie să ne conectăm prin toate tipurile de conexiuni posibile: prima dată după calitățile unui prieten, a doua oară după calitățile altuia, a treia oară după calitățile unui al treilea. Așa construim o clădire care are zece Sefirot principale.

Apoi, în interiorul acestui cadru, începem să construim pardoseli și să aşternem pardoseli între stâlpi. Aceasta este deja printr-o simplă conexiune între noi la același nivel, când fiecare îl completează pe celălalt, anulându-se pentru a se conecta.

Există multe detalii în aceasta, care datorită reflectării rădăcinilor spirituale sunt prezente și în lumea noastră fizică. În principal, conexiunea are loc prin diferite forme de auto-anulare reciprocă.

A construi o conexiune între noi înseamnă a construi Templul, zidirea sufletului nostru. Încercăm să construim această conexiune și să vedem că nu suntem în stare să o facem, pornind de fiecare dată de la capăt, de la o nouă respingere și disperare. Atunci ne dăm seama că ne lipsește forța Creatorului de a ne ține, pentru a sprijini clădirea.

Ne conectăm unul cu altul, dar Creatorul trebuie să ţină această conexiune. Apoi mai adăugăm unul, apoi altul, iar Creatorul menține totul. Avem nevoie de El ca forță care ne ține împreună atunci când încercăm să ne apropiem unul de celălalt.

Avem nevoie de Creator ca bază a muncii noastre, avem nevoie de El să o organizeze, să păstreze succesele pe care le-am obținut și să ne corecteze greșelile. Avem nevoie de El la fiecare pas. Ne punem dorința, iar Creatorul o corectează, ne unește unul cu celălalt și o menține împreună.

Este imposibil să faci ceva fără ajutorul Creatorului și fără munca Creatorului, nimic nu va fi construit în forma corectă.

Din prima parte a  Lecției zilnice de Cabala 8/30/22, “Dacă Domnul nu zidește o casă, în zadar lucrează la ea constructorii ei”

Sporturile s-au transformat într-o vânătoare

737.01La știri (RT): „O mamă care și-a ajutat fiul să treacă linia de sosire într-o cursă de 10 km, în timp ce acesta părea gata să se prăbușească de epuizare, a costat alergătorul o medalie de argint.

„Artem Burtsev a condus evenimentul în regiunea rusă din Orientul Îndepărtat Yakutia pentru cea mai mare parte a duratei sale.”

„Aproape de final însă, a început să se poticnească în căldura de 34C (93F) și a fost depășit de un adversar.”

„Văzându-și fiul luptându-se, mama lui a fugit pe pistă și l-a ajutat să treacă peste linia de sosire.”

„Dar s-a stabilit că interferența îl va costa pe Burtsev o medalie de argint”.

Întrebare: Poate ar trebui să facem invers? Poate ar trebui să promovăm un atlet care îl ajută pe un atlet sau o mamă care vine în ajutorul copilului ei, mai degrabă decât cine câștigă primul loc. Dvs. ce credeţi?

Răspuns: Desigur. De fapt, sportul a devenit neplăcut. Nu există bucurie sau ușurință în el; nu există plăcere în el. E ca un război.

Întrebare: Acesta este sentimentul pe care îl aveţi când îl priviţi?

Răspuns: Nu îl mai urmăresc.

Întrebare: Acesta este motivul pentru care nu îl mai vizionați?

Răspuns: Da.

Întrebare: Înainte, era în regulă să îl urmăriţi?

Răspuns: Mai înainte, desigur.

Întrebare: În ce s-a transformat sportul?

Răspuns: Sportul s-a transformat într-o vânătoare! E ca și cum ai ieși în junglă să vânezi această medalie. Trebuie să-i zdrobești pe toți.

Întrebare: Dar cum ar trebui să fie?

Răspuns: Oamenii ar trebui să lupte pentru a atinge obiectivele împreună. Să spunem că pe un stadion, într-un sport, în condiții speciale se obține rezultatul maxim. Acest rezultat se aplică tuturor.

În general, sunt împotriva premiilor.

Întrebare: Pentru ce lupt, atunci? Ce scot din asta?

Răspuns: Este răspunsul tău: „Dacă nu este un premiu, ce este asta pentru mine?” Rezultă că nu iubești sportul, ci o medalie.

Comentariu: Corect, o medalie sau recunoașterea, aplauzele.

Răspunsul meu: Nu, o medalie este ceva ce poți purta, un fel de însemn. Este pentru tine și pentru alții. Dar nu aș distinge-o prin clasament. Principalul lucru este participarea!

Întrebare: Participarea singură? Credeţi că asta va fi suficient pentru oameni?

Răspuns: Dacă le place sportul, atunci da.

Întrebare: Deci spuneţi-mi, când un sportiv ajută un sportiv, când devine greu, când vine o mamă în ajutor, pe ce piedestal îl pui? Ce loc i-aţi da?

Răspuns: Acesta este cel mai important lucru! Pentru asta poți acorda o medalie – pentru ajutor. Regula fundamentală a sportului ar trebui să fie camaraderia și ajutorul reciproc! Pentru a arăta tuturor și nouă înșine potențialul care se află în noi. Asta e tot.

Întrebare: Dar jucătorii de fotbal? Joacă în echipe, ce fel de prietenie există aici? Trebuie să câștig, să marchez în poarta celuilalt.

Răspuns: Ar trebui să se simtă bine. Depinde de educație.

Comentariu: Mă simt bine că am marcat un gol și că echipa noastră câștigă.

Răspunsul meu: Și alții o fac, pe baza frumuseții jocului lor!

Întrebare: Fotbalul este prezentat atât de frumos pentru plăcerea spectatorilor? Și toată lumea este fericită!

Răspuns: Sigur. Lasă fotbalul să fie artistic: ții mingea în aer, o pasezi cu pricepere. Nu te împingi sau te împiedici unul de altul.

Întrebare: Deci principala preocupare a sportivilor ar trebui să fie să ofere plăcere telespectatorilor?

Răspuns: Nu numai pentru telespectatori, ci și pentru ei înșiși.

Întrebare: Cum ar trebui să o perceapă publicul? Încă sunt un fan al acestui club. Cum ar trebui să iau totul?

Răspuns: Vei sprijini acest club. Ca urmare, veți fi trist sau fericit. Şi ce dacă?

Întrebare: Și dacă alții câștigă, ce ar trebui să fac eu ca spectator?

Răspuns: Vei aprofunda; este un sport la urma urmei.

Întrebare: Dar artele marțiale? Când nu este o luptă în echipă, ci luptători sau boxeri, cum ar trebui să simțim despre asta?

Răspuns: Aici este destul de simplu. Totul este expus. Te lupți și nu-i cedezi. Tu lupți, iar adversarul luptă.

Întrebare: Dar către ce ar trebui să aspirăm? Ce ar trebui să ne dorim?

Răspuns: Pentru a arăta frumusețea jocului.

Întrebare: Care este frumusețea care trebuie arătată?

Răspuns: Trebuie să găsească o modalitate de a demonstra forța pozitivă.

Întrebare: Forța pozitivă este totuşi o forță. Cum poate fi bună?

Răspuns: Da, există o forță bună și una rea.

Forța bună este atunci când demonstrăm împreună atitudinea noastră bună unul față de celălalt. Ca în „prietenia a câștigat”.

Fără asta nu se va întâmpla nimic bun. Vor fi droguri, băutură, orice. Diavolul știe ce se întâmplă în sport.

Întrebare: Adică dacă nu pui „prietenia câștigată” pe primul plan?

Răspuns: Așa este.

Întrebare: Îmi amintesc în copilăria mea când mi s-a spus: „Prietenia a câștigat”. Aveam cinci sau șase ani și eram mângâiat, mi-au ridicat mâna și mâna altui copil. Crezi că ar trebui să fie așa în sporturile din ligile majore?

Răspuns: Da. Ca sport de spectator, nu aș permite ca sportul să fie arătat decât dacă în el se manifestă bunătate și apropiere între oameni, astfel încât lupta pe care o duc între ei să demonstreze lupta lor împotriva egoismului – că ei arată lupta împotriva egoismului lor.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 7/7/22