Daily Archives: 24 septembrie 2022

“Este greșit ca o mamă să fure mâncare pentru copii atunci când nu are suficienți bani pentru asta?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Este greșit ca o mamă să fure mâncare pentru copii atunci când nu are suficienți bani pentru asta?

O mamă disperată care fură mâncare pentru copii este un exemplu clar de situație în care o persoană nu are de ales. O astfel de stare este îngrozitoare și este păcat că s-ar putea petrece într-o societate care irosește în acelaşi timp milioane de dolari zilnic cu prostii inutile.

Asta ne arată că inimile noastre sunt lipsite de conexiune. Am putea deschide un milion de organizații de caritate, cu o mulțime de fonduri și am putea aduna cantități mari de oameni pentru a avea grijă de cei nevoiași și totuși am găsi tot mai mulți copii care au nevoi neîmplinite.

De ce? Pentru că ne lipsește o conexiune inimă la inimă. Noi, ca societate nu reușim să dezvoltăm o astfel de conexiune și ca urmare, suferim în diferite moduri.

Ne lipsește o înțelegere colectivă a nevoii primare de a repara relațiile umane și de a construi o societate bazată pe astfel de relații. În loc să ridicăm conștiința umană, noi ne secătuim, devenind din ce în ce mai răi și mai îndepărtați unul de celălalt, și astfel suntem martorii unor astfel de fenomene în vremurile noastre, cum ar fi mame care fură hrana pentru copii când nu au suficienți bani pentru a o plăti.

Bazat pe videoclipul „ Mamă disperată fură mâncarea pentru bebeluși – răspunsul unui cabalist” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

“Natura vs. natura umană” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Natura vs. natura umană

Una dintre cele mai recente forme de arme pe care superputerile se grăbesc să le dezvolte sunt rachetele hipersonice. China, Rusia și SUA, toate dezvoltă rachete care pot zbura cu mai mult de cinci ori viteza sunetului (mai mult de o milă pe secundă), făcându-le foarte dificil de interceptat. O altă tendință sunt pistoalele cu laser, care pot doborî avioane sau arunca în aer vehicule aproape fără costuri sau efort, deoarece este practic un fascicul de lumină concentrat. Lucrul uimitor despre aceste evoluții este modul în care știința ia principiile naturii care permit viața și evoluția și le transformă în instrumente de moarte și distrugere pentru a domina și abuza pe alții. Natura umană se pare, este exact opusul naturii, iar în conflictul dintre ele toată lumea suferă.

În natură, totul funcționează în perfectă armonie. Evoluția se bazează pe procesul de homeostazie, care înseamnă „echilibru dinamic”. Nicio ființă nu distruge intenționat alte ființe, ci se străduiește doar să se susțină pe sine. În lupta dintre elementele naturii se formează un echilibru dinamic, care asigură existența și prosperitatea universului nostru și a tot ceea ce este în el.

Omul, pe de altă parte ia legile naturii pe care le descoperă și caută să le folosească împotriva celorlalți. Scopul omului nu este să se susțină pe sine, ci să-i domine pe alții și cât mai mult timp posibil. Nu există nici echilibru în mintea omului, nici dinamism. Există o permanentă preocupare pentru sine.

Dar din moment ce viața constă din schimbări perpetue și dinamice, absența lor înseamnă moarte. Prin urmare, natura umană provoacă moartea, în timp ce natura generează viață.

S-ar putea să semnăm tratate de pace și să fim de acord să nu luptăm niciodată, dar nu ne vom putea ține niciodată de cuvânt. Natura umană însăși ne va împinge să rupem fiecare contract pe care îl semnăm, de îndată ce vedem o oportunitate de a câștiga mai mult decât cota convenită, fără a risca câștigurile anterioare.

Prin urmare, singura soluție pentru a stabili o lume în care omul să nu-și distrugă lumea prin natura sa nemiloasă, în mod inerent rea, este schimbarea naturii umane. S-ar putea să ne retragem la acest gând, dar din moment ce nimic altceva nu funcționează, așa cum deja putem vedea, în cele din urmă nu vom avea de ales decât să acceptăm să schimbăm însuși miezul ființei noastre.

Deși totul funcționează armonios în natură, nu îl putem vedea, pentru că suntem exact opusul armoniei. Societatea umană este o cacofonie de indivizi care se luptă unii împotriva altora pentru superioritate. Natura, pe de altă parte, este o ordine perfect orchestrată. Dacă ar exista măcar un pic de armonie în noi, am vedea că totul în jur este armonios, numai noi nu.

Prin urmare, singura noastră alegere este să începem să formăm această armonie. Putem aștepta până nu avem altă opțiune, pentru că am încercat toate opțiunile despotice la care ne-am putut gândi și toate au eșuat, sau putem încerca acum.

Armonia poate suna neatrăgătoare pentru că nu îmi oferă superioritate față de toți ceilalți, dar beneficiile ei sunt cu mult peste orice poate obține orice persoană singură. Armonia înseamnă că toată lumea îi susține pe ceilalți. Drept urmare, în loc să lucrez doar pentru mine, eu lucrez pentru alții, iar toți ceilalți lucrează pentru mine.

Practic, nu este foarte diferit de modul în care funcționează deja lumea. Din neatenție, fiecare dintre noi creează mult mai mult decât consumăm. Excesul de producție îi servește pe toți ceilalți. Deoarece întreaga umanitate funcționează în acest fel, rezultatul este că există abundență pentru toată lumea. Motivul pentru care există locuri în care există penurie nu este pentru că lipsește ceva în lume, ci pentru că oamenii le refuză celorlalți ceea ce au nevoie, pentru a-i folosi, a-i umili și a-i domina. Prin urmare, pentru a vedea beneficiile unde toți lucrează pentru toți ceilalți, nu trebuie să ne schimbăm percepția, ci intenția noastră – să includem și alți oameni în intențiile noastre, mai degrabă decât doar pe noi înşine.

Dacă facem un efort conștient, orchestrat pentru a ne schimba, vom reuși să o facem. Rezultatele vor depăși visele noastre cele mai sălbatice, dar numai dacă ne angajăm cu toții în acest sens. Pe măsură ce lumea este în declin în intensificarea haosului, devine din ce în ce mai greu să ignorăm necesitatea de a ne armoniza relațiile. Singura întrebare este cât timp vrem să luptăm împotriva naturii până când ne mărturisim înfrângerea și suntem de acord să schimbăm natura umană.

“Pacea este mai mult decât nonviolenţa” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel:Pacea este mai mult decât nonviolenţa

Astăzi, 21 septembrie, este  Ziua internatională a păcii. Adunarea Generală a ONU a declarat că această zi este dedicată „consolidării idealurilor păcii, prin respectarea a 24 de ore de non-violență și încetare a focului”. Având în vedere atmosfera globală a violenței care predomină în prezent în întreaga lume, nonviolența pare a fi un scop dezirabil. Totuși, dacă ne mulțumim să nu luptăm, nu vom preveni următorul război, deoarece pacea înseamnă mult mai mult decât o încetare a focului.

Tratatele de pace durează doar atât timp cât niciuna dintre părți nu este interesată să le încalce. Odată ce o parte vede o oportunitate de a câștiga prin război, tratatul zboară pe fereastră.

Când pacea este ruptă, animozitatea care a provocat izbucnirea anterioară se adâncește, iar noua rundă de violență devine și mai intensă decât predecesoarea sa. În cele din urmă, părțile se trezesc implicate într-o luptă totală, o luptă până la moarte. Ei vor face pace numai dacă niciuna dintre părți nu o poate distruge pe cealaltă, iar oboseala și epuizarea soldaților și a armelor îi forțează să facă „pace”.

Astăzi, de Ziua Internațională a Păcii, aș dori să introduc sensul străvechi al cuvântului pace, deoarece conține o soluție mai cuprinzătoare, una care poate supraviețui tendințelor beligerante care trebuie să reapară după ce părțile semnează tratatul.

Cuvântul ebraic pentru „pace” este shalom, de la cuvântul shlemut („întregime” sau „complementaritate”). Prin definiție, „totalitatea” sau „complementaritatea” necesită prezența contradicțiilor, deoarece ceva poate fi întreg numai dacă toate elementele și aspectele sale sunt prezente. La fel, complementaritatea necesită prezența unor elemente contradictorii care se completează reciproc. La urma urmei, dacă unul nu există, ce îl completează pe celălalt?

Tindem să credem că numai punctul nostru de vedere are merit și doar perspectiva noastră ar trebui să existe. Cu toate acestea, realitatea nu este construită astfel; este formată din contrarii care se completează unul pe altul, conform definiției cuvântului shalom. Ne-am putea imagina ziua fără noapte, primăvara fără toamnă, iubirea fără ură sau viața fără moarte?

Fiecare monedă are două fețe: cap și stema. Eliminați capetele și ați eliminat și stemele; eliminați stemele și ați eliminat și capetele. Pur și simplu, doar atunci când există ambele fețe ale monedei poate exista o monedă. La fel este și realitatea, elimină un element din realitate și ai eliminat și elementul său contradictoriu.

Prin urmare, pacea poate exista numai atunci când două părți își mențin opiniile opuse și formează o uniune fără a-și suprima punctele de vedere reciproce. De exemplu, fiecare sportiv știe că construirea forței necesită echilibrul corect între antrenament și odihnă. Antrenamentul și odihna sunt contradictorii, dar doar dacă ambele sunt prezente, sportivul poate deveni mai puternic.

La fel, numai oamenii cu vederi contradictorii care se străduiesc să se unească deasupra diferențelor lor, fără a le elimina, pot forma pacea adevărată și de durată, adică integralitatea. Pacea lor va dura doar atât timp cât își mențin atitudinea de complementaritate și integralitate. Dacă revin şi se mulțumesc cu nonviolența, vor fi în curând implicați în război.

Astăzi, când încetarea focului este amenințată sau s-a prăbușit deja și întreaga lume înclină spre război, a învăța cum să construim o pace puternică și durabilă este cea mai importantă misiune a umanității. Sper că țările vor începe să se gândească la pace așa cum am subliniat-o aici, mai degrabă decât să se mulțumească cu o pauză în lupta activă.

 

“De ce există atâta ură față de Israel?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: De ce există atâta ură față de Israel?

Sursa urii împotriva Israelului este că noi, poporul lui Israel ne respingem și ne urâm unii pe alții. Și cu cât ne urâm unii pe alții, cu atât mai mult ne urăsc popoarele lumii.

Dacă ne raportăm unii la alții cu mai multă atenție, atitudinea lumii față de noi s-ar schimba în consecință. Acest lucru pentru că națiunea noastră este înrădăcinată în atingerea forței pozitive a naturii – o forță a iubirii, dăruirii și conexiunii – și dacă blocăm intrarea acestei forțe în lume, acționând în sens opus ei, cu ură și respingere unul față de celălalt – atunci națiunile lumii ne simt ca astupând o abundență de încântare de la curgere asupra lor. Apoi, ei atribuie instinctiv suferința pe care o îndură din ce în ce mai mult în viață ca fiind legată cumva de evrei. Apoi sentimentul antisemit se coace în ei, în timp ce izbucnește din ce în ce mai mult într-o creștere exponențială a crimelor și amenințărilor antisemite la nivel mondial.

Dacă realizăm ce ne-a făcut să fim poporul Israel de la început, punând în aplicare atitudinea „iubiți-vă prietenul ca pe voi înșivă” unul către altul, atunci am vedea ura față de Israel răsturnată într-o atitudine de iubire și respect pentru un popor care lasă forțele pozitive ale iubirii, dăruirii și conexiunii să curgă în lume; un popor care ridică umanitatea la un nivel mai înalt de unitate, armonie și pace.

Bazat pe videoclipul „De ce este Israelul atât de urât?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.