Michael Laitman, pe Quora: “Este greșit ca o mamă să fure mâncare pentru copii atunci când nu are suficienți bani pentru asta?“

O mamă disperată care fură mâncare pentru copii este un exemplu clar de situație în care o persoană nu are de ales. O astfel de stare este îngrozitoare și este păcat că s-ar putea petrece într-o societate care irosește în acelaşi timp milioane de dolari zilnic cu prostii inutile.

Asta ne arată că inimile noastre sunt lipsite de conexiune. Am putea deschide un milion de organizații de caritate, cu o mulțime de fonduri și am putea aduna cantități mari de oameni pentru a avea grijă de cei nevoiași și totuși am găsi tot mai mulți copii care au nevoi neîmplinite.

De ce? Pentru că ne lipsește o conexiune inimă la inimă. Noi, ca societate nu reușim să dezvoltăm o astfel de conexiune și ca urmare, suferim în diferite moduri.

Ne lipsește o înțelegere colectivă a nevoii primare de a repara relațiile umane și de a construi o societate bazată pe astfel de relații. În loc să ridicăm conștiința umană, noi ne secătuim, devenind din ce în ce mai răi și mai îndepărtați unul de celălalt, și astfel suntem martorii unor astfel de fenomene în vremurile noastre, cum ar fi mame care fură hrana pentru copii când nu au suficienți bani pentru a o plăti.

Bazat pe videoclipul „ Mamă disperată fură mâncarea pentru bebeluși – răspunsul unui cabalist” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Natura vs. natura umană”

Una dintre cele mai recente forme de arme pe care superputerile se grăbesc să le dezvolte sunt rachetele hipersonice. China, Rusia și SUA, toate dezvoltă rachete care pot zbura cu mai mult de cinci ori viteza sunetului (mai mult de o milă pe secundă), făcându-le foarte dificil de interceptat. O altă tendință sunt pistoalele cu laser, care pot doborî avioane sau arunca în aer vehicule aproape fără costuri sau efort, deoarece este practic un fascicul de lumină concentrat. Lucrul uimitor despre aceste evoluții este modul în care știința ia principiile naturii care permit viața și evoluția și le transformă în instrumente de moarte și distrugere pentru a domina și abuza pe alții. Natura umană se pare, este exact opusul naturii, iar în conflictul dintre ele toată lumea suferă.

În natură, totul funcționează în perfectă armonie. Evoluția se bazează pe procesul de homeostazie, care înseamnă „echilibru dinamic”. Nicio ființă nu distruge intenționat alte ființe, ci se străduiește doar să se susțină pe sine. În lupta dintre elementele naturii se formează un echilibru dinamic, care asigură existența și prosperitatea universului nostru și a tot ceea ce este în el.

Omul, pe de altă parte ia legile naturii pe care le descoperă și caută să le folosească împotriva celorlalți. Scopul omului nu este să se susțină pe sine, ci să-i domine pe alții și cât mai mult timp posibil. Nu există nici echilibru în mintea omului, nici dinamism. Există o permanentă preocupare pentru sine.

Dar din moment ce viața constă din schimbări perpetue și dinamice, absența lor înseamnă moarte. Prin urmare, natura umană provoacă moartea, în timp ce natura generează viață.

S-ar putea să semnăm tratate de pace și să fim de acord să nu luptăm niciodată, dar nu ne vom putea ține niciodată de cuvânt. Natura umană însăși ne va împinge să rupem fiecare contract pe care îl semnăm, de îndată ce vedem o oportunitate de a câștiga mai mult decât cota convenită, fără a risca câștigurile anterioare.

Prin urmare, singura soluție pentru a stabili o lume în care omul să nu-și distrugă lumea prin natura sa nemiloasă, în mod inerent rea, este schimbarea naturii umane. S-ar putea să ne retragem la acest gând, dar din moment ce nimic altceva nu funcționează, așa cum deja putem vedea, în cele din urmă nu vom avea de ales decât să acceptăm să schimbăm însuși miezul ființei noastre.

Deși totul funcționează armonios în natură, nu îl putem vedea, pentru că suntem exact opusul armoniei. Societatea umană este o cacofonie de indivizi care se luptă unii împotriva altora pentru superioritate. Natura, pe de altă parte, este o ordine perfect orchestrată. Dacă ar exista măcar un pic de armonie în noi, am vedea că totul în jur este armonios, numai noi nu.

Prin urmare, singura noastră alegere este să începem să formăm această armonie. Putem aștepta până nu avem altă opțiune, pentru că am încercat toate opțiunile despotice la care ne-am putut gândi și toate au eșuat, sau putem încerca acum.

Armonia poate suna neatrăgătoare pentru că nu îmi oferă superioritate față de toți ceilalți, dar beneficiile ei sunt cu mult peste orice poate obține orice persoană singură. Armonia înseamnă că toată lumea îi susține pe ceilalți. Drept urmare, în loc să lucrez doar pentru mine, eu lucrez pentru alții, iar toți ceilalți lucrează pentru mine.

Practic, nu este foarte diferit de modul în care funcționează deja lumea. Din neatenție, fiecare dintre noi creează mult mai mult decât consumăm. Excesul de producție îi servește pe toți ceilalți. Deoarece întreaga umanitate funcționează în acest fel, rezultatul este că există abundență pentru toată lumea. Motivul pentru care există locuri în care există penurie nu este pentru că lipsește ceva în lume, ci pentru că oamenii le refuză celorlalți ceea ce au nevoie, pentru a-i folosi, a-i umili și a-i domina. Prin urmare, pentru a vedea beneficiile unde toți lucrează pentru toți ceilalți, nu trebuie să ne schimbăm percepția, ci intenția noastră – să includem și alți oameni în intențiile noastre, mai degrabă decât doar pe noi înşine.

Dacă facem un efort conștient, orchestrat pentru a ne schimba, vom reuși să o facem. Rezultatele vor depăși visele noastre cele mai sălbatice, dar numai dacă ne angajăm cu toții în acest sens. Pe măsură ce lumea este în declin în intensificarea haosului, devine din ce în ce mai greu să ignorăm necesitatea de a ne armoniza relațiile. Singura întrebare este cât timp vrem să luptăm împotriva naturii până când ne mărturisim înfrângerea și suntem de acord să schimbăm natura umană.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Pacea este mai mult decât nonviolenţa ”

Astăzi, 21 septembrie, este  Ziua internatională a păcii. Adunarea Generală a ONU a declarat că această zi este dedicată „consolidării idealurilor păcii, prin respectarea a 24 de ore de non-violență și încetare a focului”. Având în vedere atmosfera globală a violenței care predomină în prezent în întreaga lume, nonviolența pare a fi un scop dezirabil. Totuși, dacă ne mulțumim să nu luptăm, nu vom preveni următorul război, deoarece pacea înseamnă mult mai mult decât o încetare a focului.

Tratatele de pace durează doar atât timp cât niciuna dintre părți nu este interesată să le încalce. Odată ce o parte vede o oportunitate de a câștiga prin război, tratatul zboară pe fereastră.

Când pacea este ruptă, animozitatea care a provocat izbucnirea anterioară se adâncește, iar noua rundă de violență devine și mai intensă decât predecesoarea sa. În cele din urmă, părțile se trezesc implicate într-o luptă totală, o luptă până la moarte. Ei vor face pace numai dacă niciuna dintre părți nu o poate distruge pe cealaltă, iar oboseala și epuizarea soldaților și a armelor îi forțează să facă „pace”.

Astăzi, de Ziua Internațională a Păcii, aș dori să introduc sensul străvechi al cuvântului pace, deoarece conține o soluție mai cuprinzătoare, una care poate supraviețui tendințelor beligerante care trebuie să reapară după ce părțile semnează tratatul.

Cuvântul ebraic pentru „pace” este shalom, de la cuvântul shlemut („întregime” sau „complementaritate”). Prin definiție, „totalitatea” sau „complementaritatea” necesită prezența contradicțiilor, deoarece ceva poate fi întreg numai dacă toate elementele și aspectele sale sunt prezente. La fel, complementaritatea necesită prezența unor elemente contradictorii care se completează reciproc. La urma urmei, dacă unul nu există, ce îl completează pe celălalt?

Tindem să credem că numai punctul nostru de vedere are merit și doar perspectiva noastră ar trebui să existe. Cu toate acestea, realitatea nu este construită astfel; este formată din contrarii care se completează unul pe altul, conform definiției cuvântului shalom. Ne-am putea imagina ziua fără noapte, primăvara fără toamnă, iubirea fără ură sau viața fără moarte?

Fiecare monedă are două fețe: cap și stema. Eliminați capetele și ați eliminat și stemele; eliminați stemele și ați eliminat și capetele. Pur și simplu, doar atunci când există ambele fețe ale monedei poate exista o monedă. La fel este și realitatea, elimină un element din realitate și ai eliminat și elementul său contradictoriu.

Prin urmare, pacea poate exista numai atunci când două părți își mențin opiniile opuse și formează o uniune fără a-și suprima punctele de vedere reciproce. De exemplu, fiecare sportiv știe că construirea forței necesită echilibrul corect între antrenament și odihnă. Antrenamentul și odihna sunt contradictorii, dar doar dacă ambele sunt prezente, sportivul poate deveni mai puternic.

La fel, numai oamenii cu vederi contradictorii care se străduiesc să se unească deasupra diferențelor lor, fără a le elimina, pot forma pacea adevărată și de durată, adică integralitatea. Pacea lor va dura doar atât timp cât își mențin atitudinea de complementaritate și integralitate. Dacă revin şi se mulțumesc cu nonviolența, vor fi în curând implicați în război.

Astăzi, când încetarea focului este amenințată sau s-a prăbușit deja și întreaga lume înclină spre război, a învăța cum să construim o pace puternică și durabilă este cea mai importantă misiune a umanității. Sper că țările vor începe să se gândească la pace așa cum am subliniat-o aici, mai degrabă decât să se mulțumească cu o pauză în lupta activă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce există atâta ură față de Israel?“

Sursa urii împotriva Israelului este că noi, poporul lui Israel ne respingem și ne urâm unii pe alții. Și cu cât ne urâm unii pe alții, cu atât mai mult ne urăsc popoarele lumii.

Dacă ne raportăm unii la alții cu mai multă atenție, atitudinea lumii față de noi s-ar schimba în consecință. Acest lucru pentru că națiunea noastră este înrădăcinată în atingerea forței pozitive a naturii – o forță a iubirii, dăruirii și conexiunii – și dacă blocăm intrarea acestei forțe în lume, acționând în sens opus ei, cu ură și respingere unul față de celălalt – atunci națiunile lumii ne simt ca astupând o abundență de încântare de la curgere asupra lor. Apoi, ei atribuie instinctiv suferința pe care o îndură din ce în ce mai mult în viață ca fiind legată cumva de evrei. Apoi sentimentul antisemit se coace în ei, în timp ce izbucnește din ce în ce mai mult într-o creștere exponențială a crimelor și amenințărilor antisemite la nivel mondial.

Dacă realizăm ce ne-a făcut să fim poporul Israel de la început, punând în aplicare atitudinea „iubiți-vă prietenul ca pe voi înșivă” unul către altul, atunci am vedea ura față de Israel răsturnată într-o atitudine de iubire și respect pentru un popor care lasă forțele pozitive ale iubirii, dăruirii și conexiunii să curgă în lume; un popor care ridică umanitatea la un nivel mai înalt de unitate, armonie și pace.

Bazat pe videoclipul „De ce este Israelul atât de urât?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Apoi Ein Sof s-a restrâns în punctul Său de mijloc, chiar în mijloc, a restricționat acea lumină și s-a îndreptat spre părțile laterale în jurul acelui punct de mijloc (Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sefirot, Vol. 1, Partea 1, Capitolul 1).

Pentru a oferi creației posibilitatea de a exista în starea sa originală, Creatorul a trebuit să creeze un loc. Și El l-a creat.

Ce înseamnă un loc? Aceasta este calitatea în care există creația care a fost creată de El în dorința de a primi, opusă Creatorului, în dorința de a gândi doar la sine și de a se bucura doar de ceea ce simte. Adică un loc este o dorință de a primi, o dorință de a te simți în cel mai bun mod posibil.

Întrebare: Este scris că înainte de asta Creatorul a umplut întreg spațiul. Când El S-a restrâns, a rămas un loc numit dorința de a primi, care nu-l simte pe Creator… corect?

Răspuns: Da, Creatorul S-a restrâns la o anumită zonă în care El nu Își dezvăluie calitățile. Acolo s-a creat un spațiu gol de influența Sa, în care a apărut o calitate opusă Creatorului – dorința de a primi, de a se bucura, de a se gândi numai la sine. Aceasta este creația.

Întrebare: În acest loc, putem spune că nu există o echivalență a calităților Creatorului și ale creației și ca urmare a acestui fapt, lumina dispare; cu alte cuvinte, nu există plăcere din dăruire în acest loc? Acesta este motivul pentru care primim plăcere doar de la primirea de acolo?

Răspuns: Da. Acesta este un loc special numit lumea noastră.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 9/4/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ar trebui să știți că separarea în spiritualitate are loc numai prin intermediul disparității de formă. …

Așa cum entitățile corporale se conectează și se separă prin apropiere și îndepărtare, tot așa entitățile spirituale se conectează și se separă în funcție de diferența și echivalența lor de formă. Disparitatea formei le separă unele de altele, iar echivalența formei le aduce împreună. Amintiți-vă asta, pentru că este elementul cheie al acestei înțelepciuni (Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sefirot,, Vol. 1, Partea 1, Capitolul 1).

Întrebare: Despre ce forme vorbim?

Răspuns: Vorbim despre calitățile Creatorului. Ele sunt dăruire absolută, iubire și apropiere de creațiile Sale.

Calitățile creației sunt opuse acestora. Creațiile sunt create parcă în amprenta Creatorului în calitatea egoismului absolut: iubire de sine, grija doar pentru sine și de nimeni și nimic altceva, în niciun fel și în nimic.

Această opoziție a Creatorului și a creației, pe de o parte, permite creației să existe. Deși acest lucru arată opus, negativ și diferit de Creator, exact așa există creația.

Cu alte cuvinte, dacă putem spune așa, Creatorul nu a avut altă posibilitate de a crea creația decât de a o face opusul Lui Însuși.

Creația nu are altă oportunitate de a se manifesta în relație cu Creatorul, decât în ​​asemănarea cu El. Pentru că pe baza opoziției absolute față de Creator, singurul lucru care rămâne pentru creație și ceea ce are cu adevărat nevoie este să ajungă la asemănarea cu Creatorul. Acestea sunt adevăratele stări ale Creatorului și ale creației.

Creatorul este neschimbabil, absolut, în toate acțiunile Sale. Calitatea lui este doar dăruire și iubire absolută. El nu are dorințe egoiste și prin urmare, este imposibil să-L influențezi în vreun fel pentru a-L schimba.

În timp ce creația este absolut egoistă, ea există doar în dorința de a primi, de a face totul cu folos numai pentru sine. Acesta este singurul mod în care acţionează. Așa a creat-o Creatorul.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 9/4/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ar trebui ca evreii să fie considerați o națiune?“

„Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți” face din evrei o națiune. Cu alte cuvinte, ceea ce face din evrei o națiune este să iubească pe fiecare evreu.

Printre evrei este locul unde începe procesul de unificare în umanitate, iar apoi întreaga umanitate se va uni.

Trebuie să descoperim că fiecare persoană este ca propriul nostru frate, o parte a sufletului nostru. Pentru că noi – toți oamenii – suntem părți dintr-un singur suflet.

Iar evreii trebuie să înceapă procesul de corectare, al trecerii de la nivelul egoist actual al umanității – unde dorim să ne bucurăm unul de celălalt și în detrimentul naturii – la un nivel de conexiune alimentat de forțele naturii de iubire și dăruire. Când realizăm unitatea bazată pe forța centrală de conexiune din natură, națiunile lumii o vor simți și ele și se vor uni fericite.

Prin urmare, pe măsură ce progresăm din starea noastră actuală, trebuie să ne încurajăm unii pe alții să fim „ca un singur om cu o singură inimă”, să predăm principiul nostru unificator în școli și să-l prezentăm într-o mare varietate de forme prin sistemele noastre de comunicare. Trebuie să umplem aerul cu spiritul unității pentru că viața noastră depinde de asta.

Bazat pe videoclipul „Ce face din evrei o națiune?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Rezolvă creierul problemele în timp ce dormim?“

Creierul nostru nu se oprește niciodată. Se oprește complet doar când murim.

În timp ce dormim, nu absorbim impresiile externe, interferente din cele cinci simțuri ale noastre, astfel încât creierul nostru organizează diferitele impresii pe care le-a primit anterior în funcție de un sortiment de niveluri și conexiuni și de asemenea, face loc pentru impresiile viitoare care vor intra în ziua următoare. .

Când dormim, examinăm subconștient situațiile prin care am trecut și le organizăm pentru a doua zi. S-ar putea să nu simțim astfel de fenomene a doua zi, dar ele trec, acționează și ne pregătesc pentru asta. A doua zi ne trezim ca oameni noi cu impresii diferite fata de ziua precedenta. Chiar dacă s-ar putea să nu le simțim, ele se acumulează totuși treptat.

În acest fel, în fiecare moment, devenim oameni noi, ca urmare a acestui mecanism care examinează prin ce am trecut, suplimentează ceea ce aveam anterior și ne pregătește pentru ziua următoare.

Bazat pe videoclipul „Rezolvă creierul problemele când dormim?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi.

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Observație: În Studiul celor Zece Sefirot  Baal HaSulam explică că lumina s-a restrâns treptat și s-a retras în patru etape până când creația a fost într-un loc în care nu există deloc lumină și există doar dorința de a primi.

Comentariul meu: Detașarea de Creator înseamnă o încetare treptată a sentimentului de bunătate, eternitate și perfecţiune.

Creația se îndepărtează de Creator reducând treptat impactul Său asupra ei. În această măsură, ea devine din ce în ce mai egoistă, detașată de Creator și își schimbă calitățile, deoarece Creatorul are din ce în ce mai puțină influență asupra ei.

Prin urmare, creația este detașată în așa măsură încât Creatorul devine practic de ne-simțit, nedefinit și imperceptibil. Și se dovedește că nu există nicio legătură între ea și Creator.

Dar aici trebuie să spunem că acest lucru se simte doar în raport cu creația. Dar Creatorul continuă să o influențeze așa cum dorește El.

KabTV “Studiul celor ZeceSefirot (TES)” 9/4/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu există nicio percepție sau gândire în Ein Sof, deoarece această chestiune este deasupra minții noastre (Studiul celor Zece Sefirot, partea 1, capitolul 1).

Nu-l putem atinge pe Creator cu mintea noastră pământească. Prin urmare, întreaga înțelepciune a Cabalei se bazează pe metodologia conform căreia o persoană își schimbă calitățile și natura sa de la primire până la dăruire. În măsura în care cineva dobândește calitatea dăruirii, poate simți pe Creator în ea.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 9/4/22

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→