Iosif este numit cel drept, iar cel drept este temelia lumii. Iosif este cel care conduce o persoană în interiorul egoismului său și îi stabilește legătura cu Faraonul. Apoi, cu ajutorul lui Iosif, o persoană se conectează cu calități superioare precum Moise.

Prin Iosif începem să facem cunoștință cu sistemul superior și datorită lui ne putem conecta și încerca să găsim calități spiritual, pentru a ne apropia de Forța superioară și a atinge Creatorul. Fiecare calitate spirituală este atinsă prin Iosif, prin Sefira Yesod și prin conexiunea noastră.

Iosif este neprihănit, temelia lumii, pentru că numai prin conexiune, prin Yesod atingem toate celelalte calități spirituale superioare. În munca noastră, Iosif este cel mai necesar și cel mai apropiat sentiment pentru noi, o conexiune într-un grup. Prin punctul de conexiune, începem să recunoaștem calitatea lui Iosif.

Tora spune cum frații îl vând pe Iosif ca sclav. Ei nu înțeleg încă această calitate pentru că sunt mai înalți decât el și nu sunt încă familiarizați cu calitatea lui Iosif. Ei îl consideră pe Iosif un frate mai mic și nu sunt de acord că ar trebui ca el să iasă în evidență.

Principalul lucru despre Joseph este că el ne aduce la conexiune. Iosif nu are propria sa calitate individuală; el combină toate celelalte calități în dorința sa de conexiune și, prin aceasta, cu Creatorul. Iosif este o calitate comună în care sunt incluși toți ceilalți frați, iar aceștia sunt lămuriți datorită dorinței tot mai mari de a primi, adică Faraonul.

Prin urmare, din calitatea lui Iosif, de la Yesod, provine întreținerea, forța vieții și forța realizării. Revelarea Faraonului se întâmplă tot prin Iosif. La începutul sclaviei egiptene, Faraonul era amabil și totul nu se simțea deloc ca sclavie. Dimpotrivă, ne-am dezvoltat, și toate acestea cu ajutorul lui Iosif. Iosif este începutul realizării binelui și răului în întreaga noastră viață și prin urmare, este cel mai aproape de noi.

Calitatea lui Iosif este implementată prin conexiunea noastră. El este numit „totul” pentru că toate calitățile sunt combinate în el și prin ele ne conectează cu Creatorul. A-l atinge pe Iosif înseamnă a dobândi unitatea, esența conexiunii noastre. Acesta este primul pas care ne scoate din această lume și duce la atingerea Creatorului, lumea superioară, spirituală.

Iosif este ca un copac care ne aduce toate roadele vieții. Aceasta este o conexiune cu rădăcina superioară, din care tot binele curge în lume. Mâncăm din el; datorită lui trăim, ne înmulțim și creştem. Acesta este locul conexiunii noastre unii cu alții și cu Creatorul; adică este locul ieșirii din simţirea acestei lumi fizice și pătrunderii în lumea spirituală. Toate acestea se realizează prin calitatea lui Iosif, gradul care ne este cel mai apropiat.

Se știe că pentru a avansa cel puțin cu un pas înainte, trebuie să ne conectăm în grupuri de zece. Iosif este numit totul pentru că el combină toate calitățile noastre împreună. Fiecare dintre cei zece oameni are propriile calități care diferă de ale celorlalți; dar odată ce ne ridicăm deasupra noastră, putem fi împreună. Dacă ne ridicăm deasupra diferențelor noastre egoiste, fiecare dintre noi deasupra egoismului său, atunci devenim similari și egali și ne putem conecta și completa unul pe altul.

Atingem acest lucru în măsura în care atingem Sefira Yesod, care se numește totul. Când ne ridicăm deasupra egoismului nostru și ajungem la credință deasupra rațiunii, la conexiune în grupul de zece, creăm o nouă calitate spirituală comună tuturor, numită Creator. El se naşte din conexiunea dintre noi și spune: „Voi M-ai făcut!”

Se pare că prin conexiunea noastră l-am creat pe Creator; așa ni se revelează El nouă. Prima cunoaștere cu Creatorul, cu forța superioară, cu lumea superioară are loc prin calitatea Yesod.

Oaspeții de onoare, Ushpizin care vin în Sukkah, organizează mediul potrivit pentru noi. Iosif este ultimul din acest lanț ca și cum o face în locul Malchut.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/8/20, “Sukkot“

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sărbătoarea Sukkot este despre construirea unui ecran (Shach) pentru a acoperi Sukkah și crearea unui loc pentru suflet. Ne restrângem și corectăm dorinţa de a ne bucura și construim un ecran peste ea. Cu acest ecran care ne separă de Creator, creăm o barieră care nu ne va permite să primim lumina superioară direct de la El ci doar prin ecran (Shach).

Acoperișul și pereții Sukkah și dimensiunile sale simbolizează detaliile sufletului nostru, regulile construcției sale.

Acoperișul Sukkah ne ascunde de lumina Soarelui, care simbolizează lumina directă. Soarele strălucește asupra întregii lumi în mod egal, fără obstacole. În Sukkah există patru coloane și pereți, dar principalul lucru este acoperișul (Shach), care nu lasă lumina soarelui să treacă direct către o persoană care stă în Sukkah. Acesta este sensul sărbătorii Sukkot – construirea unui Kli comun.

Acoperișul este construit din resturile din hambarși cramă. Puteți folosi ramuri tăiate din copacii din grădină. Ele acoperă acoperișul, astfel încât razele Soarelui să nu strălucească direct prin el în Sukkah. De fapt, refuzăm să primim lumină directă de dragul nostru.

Prin urmare, construim Sukkah împreună cu grupul și stăm împreună în el și ne bucurăm de unitatea noastră și de faptul că ne putem conecta și ne putem ascunde de razele Soarelui, de lumina directă, pentru că am construit un ecran.

Fiecare îl susține pe celălalt pentru a-l proteja de primirea plăcerii, care poate intra direct în dorința egoistă. Prin urmare, ne ascundem sub acoperiş și ne unim pentru a ne ajuta unii pe alții să rezistăm împotriva tuturor plăcerilor și ispitelor care ne încurcă în orice moment și astfel suntem salvați de primirea egoistă.

Toată lumea ar trebui să aibă un loc sub acoperișul Sukkah, unde să poată mânca în toate cele șapte zile ale sărbătorii Sukkot. Dar principalul lucru este să construim o Sukkah interioară în dorințele noastre, adică să construim un Kli spiritual comun și să fim sub un ecran comun.

Din Lecția zilnică de Cabala 10/8/22

Filed under: Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Când puterea este ideologie ”

Protestele din Iran nu s-au diminuat de câteva săptămâni, în ciuda rapoartelor despre sute de victime. Determinarea poporului iranian este admirabilă, la fel ca și voința lor de a se ridica deasupra fricii. Am spus de mai multe ori că poporul iranian este o națiune unică. Zona în care se află astăzi Iranul a fost leagănul civilizației; Iranienii sunt foarte dezvoltați în sens spiritual, dar nu este același lucru cu sensul religios.

Fanatismul religios care a pus stăpânire pe țarăîn ultimii cincizeci și ceva de ani este regretabil, dar nu îmi înlătură respectul pentru oameni. Cred că dacă își îndreaptă trezirea actuală în direcția corectă, vor fi o națiune înfloritoare și prosperă.

Israelul avea relații foarte bune cu Iranul pentru că nu există niciun conflict fundamental între cele două națiuni. Actualul regim este fanatic și nu permite ca astfel de relații să continue, dar în principiu, nu văd dezacorduri fundamentale între noi.

Motivul pentru care subliniez acest lucru este că, chiar și printre dușmani poate exista respect. De fapt, respectul poate fi primul pas în construirea apropierii.

Dacă aspirăm să ne apropiem, dar vedem că diferențele dintre noi sunt în prezent prea profunde pentru a putea fi rezolvate, putem începe prin a ne respecta spațiile unul altuia și a încerca să nu ne disprețuim unul pe celălalt. Dacă ne putem abține de la a degaja ură, ne vom putea gândi la acte mai explicite de apropiere.

Relațiile care sunt construite prin respect reciproc pot deveni în cele din urmă și mai strânse decât relațiile care nu au trebuit să treacă printr-o fază preliminară de construire a respectului reciproc.

Astăzi, când puterea este ideologia, este foarte greu de imaginat vreo reconciliere între Israel și Iran. Când politica este determinată exclusiv de arme și armament, este imposibil să se ajungă la vreun acord, cu atât mai puțin să se dezvolte respectul reciproc.

Dacă înainte, Papa sau regele, primea respect de la alte națiuni sau credințe, astăzi nu există valori. Dacă am o bombă, nu am respect pentru nimeni. Puterea a înlocuit toate celelalte valori.

Dar puterea nu este o ideologie. Nu aduce nimic altceva decât distrugere iar gloria ei este de scurtă durată. Faptul că astăzi puterea este rege înseamnă că în curând vom înțelege că a avea putere înseamnă de fapt că nu avem nimic. Ne va obliga să reluăm căutarea de valori.

Întrucât am epuizat valori precum ascendentul clerical, paradigmele sociale de dreapta și de stânga, precum și bogăția și puterea de asemenea își pierd statutul, cred că devenim pregătiți pentru singura valoare care merită urmărită: iubirea față de ceilalți.

Prin „iubirea de alții” nu mă refer la atracția biologică, ci iubirea ca valoare, atunci când oamenii pun nevoile celuilalt înaintea nevoilor lor, deoarece grija îi ridică la un nivel superior de existență.

O persoană care trăiește pentru alții creează în mod constant. O persoană care trăiește pentru alții se angajează în mod constant în dăruire și obține putere nesfârșită numai din asta.

Energia aparent nesfârșită a mamelor pe care o dăruiesc copiilor lor mici nu este nimic în comparație cu capacitatea de a oferi pe care o posedă o persoană care îi iubește pe ceilalți. Când soarele apune asupra ideologiei puterii, iubirea dintre oameni va începe să strălucească.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe de o parte, există un număr imens de rugăciuni diferite: pentru anumite zile din an, anumite anotimpuri și sărbători. Pe de altă parte, Cabala spune că ar trebui să ceri un singur lucru, ca Creatorul să-ți dea proprietatea Sa, proprietatea de a dărui. De ce se scrie atât de mult despre asta?

Răspuns: În principiu, nu avem nevoie de nimic altceva, doar să stăpânim proprietățile pe care le posedă Creatorul.

Comentariu: Așadar, ar fi un singur rând: „Îți cer să-mi dai proprietatea dăruirii și a iubirii”, și atât.

Răspunsul meu: Într-adevăr. Dar pentru ca omul să înțeleagă ce cere cu adevărat, că el este în această rugăciune, are nevoie de o mulțime de cuvinte.

Prin urmare, toate cărțile groase de rugăciuni sunt concepute astfel încât să pregătească în mod corespunzător o persoană pentru o cerere.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 25/09/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oare omul există într-un fel de stare suspendată pentru că nu sunt puncte de sprijin definite pentru el?

Răspuns: Depinde de punctul de sprijin pe care îl caută. Punctul de sprijin nu poate fi decât centrul universului sau cel puțin centrul galaxiei. Trebuie să găsim un punct pe care să ne sprijinim, așa cum spunea Arhimede.

Întrebare: Îl putem numi punctul centrului realității sau punctul adevărului? Încerc doar să găsesc ceva pe care o persoană să se sprijine.

Răspuns: Acesta este punctul de stabilitate, când totul este calm, totul este în ordine și totul este echilibrat.

„Kabbalah Express” de la KabTV 23/09/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→