Monthly Archives: octombrie 2022

Dobândește o minte nouă

219.01Înainte de restricție, El este Unul și Numele Lui Unul, iar mintea nu-L poate atinge (Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sefirot, Partea 1, Capitolul 2, Punctul 5).

Dorința este creată de lumina opusă ei și este umplută cu ea. Practic nu putem înțelege această stare. Se numește lumea infinitului.

Este scris: „El este Unul și Numele Lui Unul”. El este Lumina, iar numele Lui este starea de dorință. Inițial, au fost unul; nu era nicio diferență între ei.

Întrebare: De ce este scris că „mintea nu-L poate atinge”? Atunci de ce să scrii despre asta dacă mintea nu realiza?

Răspuns: Pentru că există și alte oportunități de a aduce această stare mai aproape de sine și de a o evalua cumva, de a o realiza, de a o măsura și de a o simți. Dar nu în minte.

Mintea noastră este un instrument foarte limitat pentru că este o dorință. Trebuie să ne ridicăm într-o stare în care să ajungem deasupra dorinței noastre, în care împreună cu dorința să avem intenții cu care să putem schimba dorințele pentru a deveni asemănători luminii.

Apoi, comparând dorința și lumina Creatorului, odată ce ajungem la echivalență de formă, vom putea evalua, simți și chiar măsura corespondența lor.

Întrebare: Se spune: Mintea este o consecință a dorinței. Dacă dorința este egoistă, atunci mintea în mod evident o servește. Spuneți că există și o oportunitate de a ne ridica deasupra dorinței, iar acolo vom avea o minte nouă?

Răspuns: Da. Se numește „credinţă deasupra raţiunii”. Calitatea pe care o dobândim este calitatea dăruirii. În ea putem simți calitatea Creatorului ridicându-ne deasupra noastră.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 10/2/22

Vedeți întreaga imagine a lumii

764.2Întrebare: Este foarte greu pentru o persoană să prezică orice schimbări în sine și în lume, chiar dacă face un efort.. Și în ceea ce privește societatea, această imagine este în general neclară. De ce schimbările și consecințele lor sunt imprevizibile și ne sunt ascunse?

Răspuns: Nu sunt ascunse. Pur și simplu nu vedem întreaga imagine a lumii. Dar dacă am vrea, am vedea-o cu toate schimbările ei și chiar noi înşine le-am influența.

Întrebare: În principiu, este posibil ca o persoană să simtă întreaga imagine a lumii, să cunoască legile după care funcționează, să efectueze acțiuni și să vadă cum se schimbă totul?

Răspuns: Da. Acest lucru trebuie învățat. Este posibil.

Întrebare: În general, poate exista viață fără schimbare? Există o astfel de stare în natură?

Răspuns: Nu. Atunci nu ar fi viață și nici măcar moarte. Moartea este una dintre stările vieții. Miscare continua.

Întrebare: Poate exista mișcare inversă?

Răspuns: În orice direcție.

Din KabTV’s “Cabala Expres” 9/23/22

De ce există accelerație?

292Întrebare: Ritmul schimbării în lume este remarcat ca o problemă pentru întreprinderi, liderii mondiali și populația generală deopotrivă. Mulți nu se pot adapta la ea și pur și simplu nu pot ține pasul cu lumea în schimbare.

De ce există această accelerare? De ce suntem împinși din ce în ce mai tare?

Răspuns: Este pentru a ne oferi un sentiment de viață și de mișcare. Dacă ar fi o viteză constantă, pur și simplu nu am observa această mișcare și faptul că ceva se întâmplă. Simțim schimbări doar în stări.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă oamenii simt că există o schimbare, o accelerare, o pot evalua, influența sau verifica cumva?

Răspuns: Ei vor încerca să înțeleagă natura problemei și către unde se îndreaptă. Dacă ne deplasăm de la punctul A la punctul B, atunci haide să vedem ce ne așteaptă.

KabTV “Cabala Expres” 9/23/22

“Cum îi învățăm pe copii să accepte eșecul?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Cum îi învățăm pe copii să accepte eșecul?

Să presupunem că întâmpinăm un eșec. Grupul lui Michael a jucat împotriva grupului lui Oren și am pierdut. Stăm apoi și vorbim despre asta, înțelegând că eram slabi și am pierdut, fără să plângem din cauza asta. S-ar putea să simțim ceva durere sau să plângem în interior, dar încercăm să înțelegem de ce am pierdut. Este destul de complicat și asta necesită timp.

La început, ar putea exista strigăte, țipete și blamări, dar mai târziu ajungem într-o stare în care am pierdut, iar acum ce? O îndepărtăm sau continuăm? Într-o astfel de conjunctură, trebuie să învățăm și să absorbim exemple de la cei care au reușit și s-au confruntat cu eșecul, și există mai multe filme și cărți pe o astfel de temă. Cei care ajung la succes au trecut prin crize majore, au devenit dezamăgiți, s-au confruntat cu exploatarea și nu numai.

Apoi decidem că vrem acum să învățăm din eșecul nostru și să căutăm cum putem depăși o astfel de stare. În acest moment, aflăm ce a fost greșit, ce ar trebui să corectăm, cum să ne corectăm și cum să ne studiem adversarul. Și dacă discutăm despre un astfel de fenomen în ceea ce privește trăsăturile noastre interioare, atunci fiecare învățăm despre natura noastră egoistă care se află în cele din urmă în spatele oricărui eșec și pierdere, și făcând astfel, ne pregătim pentru următoarea noastră bătălie.

Bazat pe videoclipul „Cum să înveți un grup de copii să facă față eșecului” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

“Cum se poate ridica cineva deasupra lui însuși?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: Cum se poate ridica cineva deasupra lui însuși?

Ne putem ridica deasupra eului nostru egoist într-un cadru de grup în care efectuăm diverse exerciții care ne ghidează cum să ne conectăm unul cu celălalt până când primim sentimentul că trăim într-un singur sistem al naturii.

Învățând cum să ne conectăm, începem să învățăm ce vrea natura de la noi și în ce măsură putem realiza această dorință a naturii. Cu cât învățăm mai multe modalități de conexiune pozitivă deasupra sinelui nostru egoist, cu atât ne apropiem mai mult de o stare de a trăi într-o lume fără ură și unită. Apoi începem să simțim atingerea unei lumi superioare.

Sentimentul de a ne ridica deasupra ego-urilor într-un cadru de grup este diferit de sentimentul de a lucra asupra noastră într-o manieră pur individuală, de exemplu, în practici precum meditația.

Într-un cadru de grup, eliminăm conceptele iluzorii de a ne ridica deasupra noastră și învățăm împreună cu ceilalți cum să inversăm forța egoistă negativă într-una pozitivă. În practicile individuale, suntem închiși în noi înșine și numai prin puterea imaginației și a efortului nostru interior, se pare că încercăm să nu fim sub controlul ego-ului. De asemenea, nu primim forțe de sus. Într-adevăr, astfel de practici ne permit oarecum să ne detașăm de ego, dar nu lucrăm cu ego-ul într-un mod în care construim un nou sistem. De asemenea, cei care se angajează în practici individuale, cum ar fi meditația, nu sunt conectați între ei. Este ca și cum fiecare stă în propriul colț personal. Ei ar putea părea să intre într-o lume diferită, dar detașarea de ego-ul corporal pământesc este cea care dă o astfel de senzație. Cu toate acestea, nu ne oferă nicio capacitate de a ne ridica cu adevărat deasupra eului nostru egoist – de a intra și a acționa în lumea superioară cu înțelegere și conștientizare.

Când ne propunem să ne ridicăm deasupra eului nostru egoist într-un cadru de grup, dezvăluim măsura în care trebuie să ne inversăm ego-urile. Ajungem să vedem cum natura noastră egoistă operează în opoziție cu ceilalți și, cu cât încercăm mai mult să ne conectăm pozitiv, cu atât descoperim forța negativă care lucrează împotriva conexiunii noastre. În cele din urmă, dintr-o astfel de interacțiune, ajungem la cerințe și răspunsuri autentice pentru a ne ridica deasupra eului nostru egoist și a descoperi lumi superioare ale percepției deasupra egoului.

Bazat pe videoclipul „ Cum să te ridici deasupra ta” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

“Educaţia ca antidot pentru foame” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Educaţia ca antidot pentru foame

Săptămâna aceasta, ONU și mai multe organizații conexe au marcat două date semnificative: Ziua Mondială a Alimentaţiei   și  Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei. Organizațiile internaționale pentru cei săraci și înfometați există cel puțin de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, dar nici sărăcia, nici foamea nu au fost eradicate. Dacă s-a întâmplat ceva, ele au crescut. Atunci ce facem greșit și cum putem schimba realitatea sumbră?

Problema nu este lipsa hranei; este destulă. De fapt, mare parte din alimentele care sunt produse sunt aruncate și poluează apa și pământul, mai degrabă decât să hrănească gurile flămânde. Așa că oamenii sunt înfometați nu din cauza lipsei de mâncare, ci pentru că nu există niciun interes în a-i ajuta pe oameni să o obțină.

Atitudinea predominantă este una de narcisism. Ne pasă doar de noi înșine și suspectăm intențiile tuturor celorlalți față de noi. Dacă avem fonduri excedentare, le folosim pentru a construi ziduri și garduri, nu pentru a-i ajuta pe alții. Acesta este modul în care ne comportăm în întreaga lume ca indivizi și ca națiuni.

Pentru a ne liniști conștiința, creăm organizații care să aibă grijă de cei săraci și înfometați. Îi finanțăm cu generozitate și numim funcționari și birocrați care să se ocupe de problemă.

Dar dacă inima noastră ar fi cu cei săraci, nu i-am lăsa pe mâna birocraților, așa cum nu ne-am lăsa copiii în mâna asistenților sociali pentru a se îngriji de creșterea lor. Am vedea că oamenii de care ne pasă primesc ceea ce au nevoie.

Pentru că nu ne pasă, numim oameni nepăsători care prezintă planuri pentru a face față răspândirii sărăciei și foametei și anunță zile speciale pentru a aduce problema la conștientizarea publicului. Ei nu fac nimic în privința problemelor reale, ci pur și simplu își justifică salariile umflate prin prezentări proiectate profesional și discursuri pronunțate care le glorifică realizările (inexistente).

Dacă ar dori cu adevărat să rezolve problema, care le finanțează stilul de viață generos, ar exista multe modalități de a face acest lucru. Cu toate acestea, cel mai sigur mod de a scoate oamenii din sărăcie este educația.

În primul rând, există tehnologii care pot crește randamentul câmpurilor de mai multe ori prin sisteme de irigare sofisticate, medii controlate și alte mijloace. Fermierii trebuie să fie învățați cum să folosească aceste tehnologii și ar trebui să li se ofere mijloacele pentru a le dobândi. Numai acest pas ar scoate nenumărați oameni din foame și sărăcie.

În continuare, cred că organizațiile pentru eradicarea sărăciei și a foametei ar trebui să-și folosească bugetele pentru a cumpăra terenuri unde vor cultiva atât culturi pentru alimente care vor fi dedicate săracilor, cât și să folosească o parte din pământ pentru a-i învăța pe fermierii locali o agricultură mai eficientă.

În plus, aceste centre pentru agricultură și educație ar trebui utilizate pentru a oferi educație generală. Este bine cunoscut faptul că oamenii educați au mai multe oportunități în viață, sunt în general mai bine și pot asigura pentru ei și familiile lor mai mult decât persoanele needucate. Prin urmare, ca mijloc de eradicare a sărăciei și a foametei, aceste centre ar trebui să ofere de asemenea cunoștințe generale și educație.

De asemenea, educația nu ar trebui să vizeze doar evitarea sărăciei. Sărăcia nu este o problemă personală, ci una socială. Prin urmare, oamenii care studiază în aceste centre de educație ar trebui să învețe și despre solidaritate, responsabilitate reciprocă, interdependență în lumea de astăzi și alte subiecte care îi vor ajuta să fie elemente pozitive într-o lume conectată.

În acest fel, putem crea o transformare agrară care va deveni o transformare socială și culturală care poate elibera oamenii nu numai de strânsoarea sărăciei și a foametei, ci să îi integreze în societatea globală a secolului 21 ca indivizi încrezători și pozitivi. La rândul lor, acești oameni îi vor ajuta pe alții să se ridice din sărăcie, iar procesul va câștiga avânt.

Să nu dăunezi sufletului tău

962.6Întrebare: Să spunem că o persoană are unele probleme materiale și cere Creatorului să le rezolve cumva. Este acest lucru normal?

Răspuns: Tu vezi că ajută?

Comentariu: Probabil că ajută pe cineva, dar nu și pe altcineva.

Răspunsul meu: În principiu, nu.

Întrebare: În literatura cabalistică este scris cu precădere că-ți faci rău ție însuți prin asta. În ce fel, mai exact?

Răspuns: Cerând pentru tine însuți, ceri să-ți umpli sau cel puțin să-ți calmezi egoismul.

Comentariu: Atunci această informație ar trebui să fie cunoscută de toată lumea, pentru că, de obicei, oamenii cer pentru ei înșiși.

Răspunsul meu: Lasă-i să vină și să studieze Cabala. În multe surse este scris foarte clar că, dacă o persoană cere pentru sine, atunci îi dăunează sufletului său.

Prin urmare, oamenii ar trebui să vină și să învețe cum să se adreseze în mod corespunzător forței superioare și astfel să se direcționeze spre scopul corect, spre bine.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 25/09/22

Cicluri nu din alegere

198Întrebare: Subiectul reîncarnării îi interesează pe mulți oameni, dar de ce se scrie atât de puțin despre asta?

Răspuns: Pentru a nu transmite informații incorecte și nici pentru a încerca să le ascundem pe cele corecte, ci pentru a oferi unei persoane doar ceea ce este necesar. Prin urmare, cabaliștii preferă să rămână tăcuți.

Întrebare: Dar conceptul de cicluri de viață încă mai există?

Răspuns: Da, există. În principiu, natura este plină de cicluri: gaze, apă, minerale, aer, planete; totul este supus unui anumit tip de ciclu.

Întrebare: Așadar, viața nu se încheie după moarte? Dacă există cicluri, atunci nimic nu se termină?

Răspuns: Este acesta cel mai important lucru care interesează o persoană? Nu este mulțumit de viața sa, uneori o blestemă și încă se teme că se încheie și că nu va exista o continuare.

Să spunem că o persoană s-a născut, a crescut, a fost învățată, pedepsită și încurajată. În cele din urmă, a crescut, și-a creat o familie și a dat naștere copiilor săi. Și ce urmează? A ajuns la starea de moarte și a murit ca orice lucru din natură. Așadar, există ceva de care să ne îngrijorăm? Așa cum se spune: „Împotriva voinței tale te naști, împotriva voinței tale trăiești și împotriva voinței tale mori”.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 9/10/22

“Cum să lupți corect” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel:Cum să lupți corect

Evreii se ceartă mereu. În istoria noastră aceste argumente au dus uneori la violență și chiar au aprins o astfel de ură încât au provocat ruina națiunii noastre. Cu toate acestea, argumentele sau așa cum preferăm să le numim, „dezbaterile” au fost o valoare de bază în tribul nostru. Ei ne-au înzestrat cu înțelepciune și înțelegere, cu capacitatea de a percepe mai multe perspective și cu o bază pentru a construi iubirea față de alții, care este mult mai puternică decât iubirea naturală, tocmai pentru că a supraviețuit încercărilor și necazurilor. Atunci cum ne luptăm corect? Cum să nu lăsăm lupta să ne distrugă, ci să o folosim pentru a ne întări?

Sunt întrebări pertinente, deoarece în mai puțin de două săptămâni israelienii vor merge din nou la urne. A devenit un obicei; sunt cele de-a cincilea alegeri generale în mai puțin de patru ani. Până acum, diviziunea politică nu a adus niciun beneficiu în ceea ce privește consolidarea societății noastre sau întărirea unității noastre; nu a făcut decât să adâncească diviziunea noastră și să-i încurajeze pe cei care doresc să ne distrugă.

Pentru a evita o prăbușire a societății israeliene, ar trebui să ne întoarcem la rădăcinile noastre: ne certăm doar atunci când servește scopului de a consolida unitatea noastră. În caz contrar, pur și simplu evităm cearta. Dacă abordăm dezacordurile în acest fel, atunci oricât de profunde și fatidice ar părea disputele noastre, ele vor duce la o mai mare unitate și la soluții de succes.

Dezacordurile ne construiesc. Ele ne îmbogățesc, ne fac mintea mai ascuțită și inima mai sinceră. Ne obligă să reflectăm asupra valorilor noastre și să punem la îndoială convingerile înrădăcinate. Conflictele ne fac să ne respectăm adversarii și să apreciem ceea ce câștigăm prin disputele noastre cu ei. Dacă nu ar fi discordiile și oamenii care ne provoacă, am rămâne plictisiți, proști și nedezvoltați. Dar cel mai rău dintre toate, nu am învăța niciodată ce înseamnă să ne iubim aproapele – o persoană complet străină pe care am ajuns să o iubim prin eforturi comune.

Luptele noastre actuale gravitează în jurul a două lucruri care sunt de fapt unul: banii și respectul, care se traduc în lupte pentru putere.

Opiniile despre apărarea Israelului, justiția socială, economia, sistemul de justiție, educația, totul este de vânzare la prețul corect. Dacă îmi dai puterea pe care mi-o doresc, îți voi da orice îmi ceri. Aceasta nu este unitate și nu este acord; este oportunism. Asta nu va opri luptele și ne va distruge societatea și țara.

Dacă vrem ca statul Israel să înflorească, trebuie să ne întoarcem la valorile noastre autentice. Trebuie să aruncăm măștile și zâmbetele false, să ne recunoaștem ura și să ne amintim de ce o simțim: să ne întărim unitatea.

Nu vom fi niciodată de acord unii cu alții și nici nu trebuie. Oamenii care sunt de acord nu se ceartă și prin urmare, nu au niciun motiv să construiască o unitate puternică și solidă. Din moment ce ne certăm, nu avem de ales decât să construim o uniune care este mai puternică decât diviziunea noastră.

A lupta corect înseamnă a lupta pentru unitate fără a nega sau a suprima diviziunea noastră. A lupta corect înseamnă a înțelege că dușmanul nostru nu este adversarul nostru, ci egoul nostru, iar dezacordurile dintre noi sunt modalitatea noastră de a prevala asupra egoului nostru.

Dacă toți renunțăm la ego-ul nostru și punem o valoare mai mare pe unitate decât pe opinie, vom constata că părerile noastre au devenit trepte, iar unitatea noastră a devenit o forță care ne ridică pe munte. Când vom ajunge sus, ne vom găsi unul pe altul.

“Dezmințirea mitului înțelepciunii evreiești” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinDezmințirea mitului înțelepciunii evreiești

Former U.S. President Donald Trump holds a rally in Mesa, Arizona, U.S., October 9, 2022. REUTERS/Brian Snyder

Evreii au reputația de a fi inteligenți. Într-adevăr, dacă te uiți la lista laureaților Premiului Nobel, vei observa că numele cu sunet evreiesc sunt mult mai frecvente decât ponderea lor din populația lumii. Există și faimoasa înțelepciune a regelui Solomon, care era considerat cel mai înțelept dintre oameni. Totuși, dacă examinezi cronicile poporului evreu și conduita noastră ca națiune, vei descoperi că mergem din nebunie în nebunie și nu pare că învățăm vreoodată, ca și cum înțelepciunea noastră ar fi rămas la regele Solomon și tot ce avem este talent pentru matematică, știință și finanțe.

Duminică, fostul președinte Donald Trump a criticat evreimea americană pentru atitudinea ei față de Israel. El a scris că trebuie să „acționeze împreună” și să arate mai multă apreciere pentru statul Israel „înainte să fie prea târziu”.

Trump nu a specificat ce a vrut să spună prin „prea târziu”, dar istoria evreiască arată foarte clar ce ar putea fi, deși nu pot fi sigur că asta a vrut să spună Trump. Istoria evreiască dovedește un lucru și, dacă am fi mai înțelepți, am învăța din el: când suntem împreună, uniți ca unul singur, prosperăm. Când suntem dezbinați, suferim. În consecință, „a ne acționa împreună” înseamnă a restabili unitatea noastră zdrobită și a transcende înstrăinarea dintre noi.

Istoria noastră confirmă că evreii sunt o națiune cu misiunea de a corecta lumea; de aceea motto-ul nostru este Tikkun Olam(corectarea lumii). Nu noi l-am ales; ne-a fost impus.

Cu toate acestea, am fost aleși dintr-un motiv: am făcut ceea ce nimeni altcineva nu a făcut înainte de a ne stabili ca națiune sau de atunci. Națiunea evreiască a apărut dintr-un amestec eclectic de străini din triburi străine și națiuni care aveau un lucru în comun: convingerea că trăirea în unitate și solidaritate este singura modalitate viabilă de a exista ca umanitate. Acesta este motivul pentru care am pus iubireea față de ceilalți mai presus de toate celelalte valori.

Pentru că unitatea tuturor oamenilor este într-adevăr cea mai sublimă valoare, am fost însărcinați să o răspândim. Întrucât au fost momente în care am reușit acest lucru, cum ar fi la poalele Muntelui Sinai și în alte ocazii și perioade rare din istoria noastră, am fost însărcinați să dăm un exemplu, să fim o națiune model, o „lumină pentru națiuni. .”

În timp însă, ne-am abandonat misiunea și am renunțat la valorile noastre fundamentale. În loc să fim o lumină pentru națiuni, am devenit un întuneric pentru națiuni, stabilind un model de diviziune, sau așa cum l-au numit înțelepții noștri Sinaat hinam (ura nefondată, ura fără motiv).

Îl respect pe Donald Trump și îi respect cuvintele pentru că el respectă unitatea noastră. Sentimentul lui că evreii ar trebui să rămână uniți nu provine din antisemitism; nici nu sunt o încercare de a juca în tropi antisemiţi, așa cum susțin unii dintre criticii săi. Mai degrabă, cuvintele sale provin din convingerea că acesta este modul în care evreii ar trebui să se trateze unii pe alții, că unitatea evreiască este bună pentru evrei și bună pentru lume.

Are perfectă dreptate. Insistența noastră de a face distincția între evreimea americană și statul Israel lucrează împotriva noastră. În loc să atenueze antisemitismul în America, această diviziune este tocmai motivul pentru care antisemitismul crește.

Indiferent de acțiunile Israelului sau de acțiunile evreilor americani, chiar faptul că evreii sunt împărțiți între ei alimentează furia lumii împotriva lor, deoarece este exemplul opus celui pe care ar trebui să-l dea.

În acest moment, prăpastia dintre evreii americani și Israel pare mai largă decât oceanul care se află între noi. Cele două comunități sunt ca două continente care se depărtează din ce în ce mai mult. Dacă nu acționăm împreună, așa cum a spus Trump, și nu ne unim ca o singură națiune, deasupra înstrăinării și urii dintre noi, un Hitler modern de vreun fel se va ridica și ne va face ceea ce ne-au făcut detractorii noștri de-a lungul mileniilor noastre de nebunie evreiască.