Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Dacă noi nu recunoaștem Ierusalimul drept capitala noastră, de ce ar trebui să o facă Australia?” Săptămâna aceasta, guvernul de centru-stânga al Australiei a anulat decizia administrației precedente, conservatoare, de a recunoaște Ierusalimul de Vest ca fiind capitală a Israelului. Ministrul de Externe al Australiei Penny Wong a spus că statutul orașului ar trebui decis prin negocieri între Israel și poporul palestinian și că Australia „nu va sprijini o abordare care să submineze” șansa unei soluții cu două state în care există un stat palestinian alături de Israel. Israelul a condamnat decizia guvernului australian, iar Ministerul israelian de Externe l-a chemat pe trimisul australian să depună un protest oficial. Dar dacă nu știm ce înseamnă Ierusalimul sau ce înseamnă numele său, ne putem aștepta ca alții să-l recunoască drept capitala noastră? Nu sunt surprins că noul guvern de stânga a inversat decizia anterioară, care a fost luată de o administrație conservatoare. În aceste zile, stânga este în plină ascensiune în întreaga lume și a fost întotdeauna mai antisemită și anti-israeliană decât dreapta. De asemenea, având în vedere modul în care Israelul l-a tratat pe Donald Trump, poate cel mai bun prieten al Israelului de la înființare, cred că este corect să spunem că „ noi l-am făcut să vină”. Dacă nu ne apreciem susținătorii, ne putem plânge că cei care ne critică sunt încurajați? În loc să-i mustrăm pe ambasadorii străini, ar trebui să ne concentrăm pe noi înșine și să facem ceea ce trebuie să facem. A doua parte a numelui Ieru-Salem provine din cuvântul ebraic shalem (întreg). Ierusalimul ar trebui să fie un oraș al unității în care toți evreii, de fiecare cultură, etnie și confesiune, să se reunească într-o sărbătoare a unității. Ierusalimul trebuie să fie un simbol al unității. Nu va fi întreg înainte de a fi întregi în interior, între noi. În zilele celui de-al Doilea Templu, în special în timpul secolului al III-lea î.Hr., a existat o perioadă în care Ierusalimul a fost într-adevăr un model de unitate. La acea vreme, oameni din întreaga lume se înghesuiau către el în perioadele de sărbătoare, pentru a se inspira și pentru a învăța cum să se unească. Cartea Sifrey Devarim scrie că oamenii „urcau la Ierusalim și vedeau Israelul… și spuneau: „Devine bine să ne agățăm doar de această națiune”. Chiar și Henry Ford, de altfel un înverşunat antisemit, și-a sfătuit cititorii să învețe de la evrei. În compilația sa de eseuri antisemite intitulată Evreul internațional: cea mai importantă problemă a lumii” el a scris: „Reformatorii moderni, care construiesc modele de sisteme sociale… ar face bine să se uite la sistemul social în care au fost organizați primii evrei”. Când vom începe să cultivăm solidaritatea și coeziunea, când vom înceta să ne mai îngrijorăm cu privire la ceea ce face acest sau acel guvern, vom descoperi că asta este exact ceea ce vrea lumea să facem, inclusiv vecinii noștri arabi. Nu vom rezolva conflictul cu vecinii noștri sau ura din lume înainte să ne ridicăm deasupra conflictelor interioare care ne despart și să încetăm să ne urâm unii pe alții.

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare dintre noi are doar o putere mică, dar așa ar trebui să fie chiar înainte de sfârşitul corectării. Dorința (Kli) trebuie să se manifeste ca fiind complet fragmentată, deconectată și ruptă în cele mai mici bucăți. Și dacă vin împreună și se unesc, atunci toți sunt incluși într-un singur mare Kli al lui Adam HaRishon. Aceasta este ceea ce se întâmplă. Sper că vom vedea din nou multe mii de oameni care să ni se alăture. Deși de fapt nu este nevoie de o cantitate foarte mare, totuşi așa va fi. Și îi vom uni, îi vom uni în jurul nostru și le vom arăta calea către Creator, pentru ca El să se bucure de munca noastră. Le mulțumesc tuturor elevilor mei pentru tot ceea ce fac, pentru participarea voastră la corectarea lumii. În lumea noastră unde ne aflăm în prezent, nu există o muncă mai sublimă și mai specială decât cea pe care o facem noi. Ne urez tuturor succes anul acesta în conexiunea noastră sub un cort al păcii și al unității, un cort al norocului, sub un mare ecran comun deasupra capetelor noastre. Dintr-o conversație la evenimentul Unitate 10/13/22, “Cortul Unităţii”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cheia pentru a avansa cu succes este doar să ai răbdare și să nu te retragi. Creatorul verifică o persoană conducând-o prin tot felul de stări. El este obligat să facă acest lucru ca să ne șlefuiască în mod corespunzător și să ne pregătească pentru dobândirea spirituală.

Prin urmare, fiecare zi (sau chiar de mai multe ori pe zi) ar trebui să fie începută de la zero: deznădăjduiesc și o iau de la capăt, și deznădăjduiesc din nou. La urma urmei, una este imposibilă fără cealaltă. Și astfel mergem înainte, indiferent de situație.

Numai cei care cad—așa cum se spune: „Cel drept va cădea de o mie de ori și se va ridica”—vor ajunge la limita în care Creatorul va spune: „Ajunge, Mă dezvălui acestei persoane”. Trebuie doar să nu te retragi, dacă nu poți, atât de mult cât poți; cazi-te ridici; cazi-te ridici. Ca un copilaș, de câte ori cade până învață să meargă! Așa suntem noi.

Prin urmare, este nevoie de răbdare. Viața trece oricum și nu există nimic în ea care să merite să investești eforturi, în afară de a-ți permite să exiști și să realizezi gândul creației

Noi am primit deja o oportunitate norocoasă. Am fost aleși de Creator. Așadar, să continuăm până la final și să nu disperăm.

Din cadrul unei conversații la evenimentul pentru unitate „Cortul Unității” 13/10/22

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Totul în viață se dezvoltă de la femeie. Bărbații găsesc și cuceresc noi ținuturi, traversează oceane și descoperă noi continente. Dar apoi vine femeia și astfel apare o așezare cu case, se nasc copii și începe să se dezvolte teritoriul.

Prin urmare, noi, bărbații, am trecut de un anumit stadiu al căii spirituale și a sosit momentul în care femeile ar trebui să ni se alăture pentru a ne ajuta să intrăm pe tărâmul spiritual și să ne stabilim acolo. Să sperăm că anul acesta se va realiza deja în practică.

Din cadrul unei conversații la evenimentul pentru unitate „Cortul Unității” 13/10/22

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate lumile sunt în locul acelui spațiu care a fost restricționat (Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sefirot, Partea 1, „Restricție și linie”, Capitolul 2).

Faptul este că lumina care vine de la Creator către creație, adică către dorința de a se bucura, de a primi și de a fi împlinit, care a fost creată de Creator, saturează această dorință.

Creația, plină de lumină și sentimentul care arată cât de opusă este Creatorului, restrânge dorința sa de a primi. Acesta este motivul pentru care are loc separarea dintre Creator și creație.

Cabaliștii scriu că lumina care emană de la Creator, adică forța superioară, a creat o dorință care a fost umplută cu lumină, apoi a simțit în sine cât de opusă este de calitatea luminii și s-a limitat la un punct. Aceasta este starea Primei Restricții.

Comentariu: Acesta, în principiu este similar cu modul în care s-a dezvoltat universul nostru. Oamenii de știință spun că a fost comprimat într-un punct și apoi a avut loc o explozie.

Răspunsul meu: Da. Acum trebuie să vedem ce grade de dezvoltare există aici.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 10/2/22

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ultima zi de Sukkot  este dedicată invitatului de onoare David, corectarea Sefirei Malchut. Este clar că toate corectările sunt concentrate și se termină în Malchut.

Malchut este chintesența și rezultatul tuturor corectărilor. Prin urmare, regele David, Malchut, semnifică sfârșitul corectărilor sufletului nostru atunci când ne adunăm cu toții sub acoperișul Sukkah, sub un singur ecran și primim lumina superioară de sus, care este revelată într-un Kli.corectat.

Astfel ajungem la starea în care întreaga lumină superioară intră în Kli-ul nostru. Apoi vine sărbătoarea Bucuriei a Torei (Simchat Tora), când nu mai primim lumina superioară în interiorul Sukkah, nu sub acoperiș, ci mai degrabă în afara acesteia, iar lumina superioară umple toată realitatea.

David simbolizează Kli-ul general, care sunt toate ființele create. Pe de o parte, este o stare de separare completă de Creator, de lumina superioară. Dar pe de altă parte, în această stare există o muncă completă care ne aduce la adeziune cu forța superioară.

Prin urmare, regele David este țesut din forțe opuse, din calități contradictorii. Dacă vorbim despre munca lui spirituală, întreaga lui viață a fost așa pentru că a luptat tot timpul. Dar în același timp el era conducătorul, regele lui Israel.

Regele David primește din calitățile dăruirii, de la Avraam, Iacov și Iosif. Din calitățile primirii, de la Isaac, adică din depășire, el obţine Kelim pentru a le folosi tocmai în măsura în care pot fi imprimate în ele calitățile lui Avraam, Iacov și Iosif. Această combinație de forțe are loc în David și, prin urmare, el este numit Regele lui Israel.

La urma urmei, Malchut acumulează și adună toate forțele în sine și le combină în forma corectă.

Prin urmare, David a avut o viață atât de dificilă, așa cum este descrisă în Tora. A fost implicat constant în diverse războaie și probleme și a fost forțat să se ascundă de dușmani și de cei care-l urau. Viața lui nu a fost ușoară, dar a corectat tot Malchut prin asta. Mesia este numit fiul lui David pentru că iese din această calitate.

Atât timp cât poporul Israel nu are un rege, aceasta înseamnă că nu poate construi Malchut; adică nu pot deveni asemănători cu Creatorul în toată măsura. La urma urmei, Regele Israelului este acea calitate a asemănării cu Creatorul pe care ființele create o formează în ele însele, în conexiunea lor.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/16/22, “Ushpizin David—Sefira Malchut“

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora nu îl distinge cu adevărat pe Aaron. El îl însoțește constant pe Moise ca și cum s-ar fi ascuns în umbra lui. Moise acționează ca o legătură între Creator și popor, iar Aaron stă lângă el ca asistent, ca frate al său.

Din această poveste, rolul lui Aaron nu este foarte clar. Dar doar pentru că nu este clar, este aparent mai ascuns, ceea ce înseamnă că este mai aproape de o persoană, de tine și de mine, și legat de munca noastră.

Aaron pregătește vasele, conexiunea oamenilor cu Creatorul. Moise vine de sus, iar Aaron vine de jos, din popor, toate calitățile unei persoane, întregul grup și grupul de zece raportat la Creator. Și de aceea rolul lui Aaron nu iese atât de mult în evidență pentru că o persoană trebuie să-i adauge munca sa. Moise acționează ca reprezentant al Creatorului în fața poporului, iar Aaron acționează ca reprezentant al poporului în fața Creatorului.

Dacă sunt în puterea Creatorului (și nu există altul în afară de El), atunci trebuie să fiu întotdeauna mulțumit, în orice stare. Și dacă sunt nemulțumit de ceva, înseamnă că sunt separat de Creator. Prin urmare, trebuie să mă întorc la conexiunea cu El și un semn că am această conexiune va fi bucuria mea din orice stare, oricare ar fi ea.

Calitatea lui Aaron este cea mai importantă calitate a unei persoane. Calitățile lui Avraam, Isaac, Iacov și Moise sunt doar o pregătire de sus. Iar calitatea lui Aaron este munca noastră de jos, de care ne dăm seama când ajungem la credință deasupra rațiunii, adică îndurarea (Hesed), care este mai presus de toate, dăruirea, care este mai presus de orice dorință de a se bucura.

A studia calitatea lui Aaron înseamnă a-l accepta ca oaspete în Sukkah-ua noastră. Ne dorim ca atributul lui să ne construiască sufletul, conexiunea corectă între noi. A îmbrăca calitatea lui Hesed asupra tuturor calităților tale interioare, care sunt numite „poporul lui Israel”, înseamnă a face munca lui Aaron, a adopta calitatea lui asupra ta, în toată dorința ta de a te bucura.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 10/7/20, “Sukkot”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A patra zi de Sukkot  este dedicată oaspetelui de onoare (Ushpizin) Moise, revelarea corectării în Sefira Netzach. Nu există o persoană mai mare și mai apropiată de noi decât Moise, care a adus metoda de revelare a Creatorului și conexiunea dintre Creator și ființele create mai aproape de noi. De aceea, Moise ne este atât de drag și atât de important pentru noi.

Moise este numit păstorul credincios. Aceasta nu este doar forța credinței sau forța biruirii, ci forța grijii pentru ființele create din partea Creatorului, care le ajută să ajungă la corectarea finală. Prin urmare, întreaga Tora, care are scopul de a aduce ființele create în contact cu Creatorul, se numește Tora lui Moise. Aceasta este preocuparea lui principală, munca principală și scopul principal.

Când vorbim despre Moise, nu ne referim la persoana fizică, ci la un simbol, o calitate specială și cel mai important lucru pentru noi, în conformitate cu programul Creatorului de guvernare a lumii. Prin urmare, de aceea este atât de important pentru noi să înțelegem această calitate și să ne apropiem de ea.

Moise este ca un păstor care însoțește turma, un ghid care ajută pe poporul său să se îndrepte corect și cu încredere spre țel. Forța comună care are grijă de noi, protejează, păzește și ne conduce în mod constant către țel cu iubire și atenție; este forța lui Moise, care este caldă, iubitoare și plină de grijă.

Toate aceste forțe care ne învăluie și ne îndreaptă către scopul creației sunt numite Tora. Aceasta este lumina superioară care vine la noi, se îmbracă în noi și ne umple pe fiecare dintre noi, ca un păstor care își adună turma și o duce acasă.

Păstorul are o misiune specială de a scoate turma din casă, de a o aduce într-un loc relativ periculos și de a o întoarce acasă seara. Datorită muncii ciobanului, turmele sunt hrănite, cresc și se înmulțesc. „Păstorul credincios” este un conducător al credinței, pentru că de fiecare dată când cei in grija lui se îndepărtează de acasă și apoi se întorc acasă, datorită acestor ieșiri și întoarceri, ei capătă din ce în ce mai multă putere spirituală, mai multă putere de credință pe care Moise o cultivă în ei.

Prin urmare, trebuie să ne vedem ca o astfel de adunare, gata să urmeze forța lui Moise, care are grijă de noi. Drept urmare, ne îndreptăm zi de zi și ne umplem de forța credinței mai presus de rațiune. Acesta este principalul lucru de care avem nevoie și putem dobândi această credință în principal datorită lui Moise.

Din Lecţia zilnică de Cabala10/13/22, “Ushpizin Moise – Sefira Netzach“

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

De când mă știu, am avut întotdeauna tendința de a gândi la nivel global și de a înțelege imaginea de ansamblu a lumii și cât de mult totul în ea este interconectat. Îmi era foarte greu fără acest lucru.

Nu mi-a plăcut ceva separat, de exemplu, să mă retrag în garaj și să fiu un bun mecanic, să cresc albine sau să cultiv cartofi în grădină.

Bineînțeles, pot exista așa la nivel fizic, dar am nevoie să știu totul în interior. Mă simt rău fără asta. Acesta este defectul meu lăuntric. Trebuie să îmbrățișez întregul univers în mine însumi. Nu profunzimea tuturor lucrurilor: fiziologie, biologie, matematică, fizică sau orice altceva, nici măcar sistemul lumii superioare, ci interacțiunea lor.

Am vrut să consum, să absorb sentimentul și înțelegerea modului în care se mișcă totul, astfel încât să fiu conștient de toate, să le înțeleg și să le simt, așa încât toate să trăiască în mine. Aceasta a fost întotdeauna o pasiune, aș spune o necesitate corporală.

Din această cauză, nu mă puteam regăsi și mă simțeam deprimat. În sens corporal, viața mea era relativ simplă și ușoară. Bineînțeles, uneori a fost greu, dar literalmente numai pentru câțiva ani. Am o familie minunată și o soție devotată care ne-a crescut copiii, pentru că eu nu prea am făcut mare lucru cu ei. Tot timpul am fost pur și simplu consumat de dorința de a simți totul.

Din „Am primit un apel. Un om în stare de atingere” 21/07/13 de la KabTV

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Ce îți face disperarea?”

Tot ceea ce primim de la natură este în beneficiul nostru. Dacă ajungem la o stare de disperare, înseamnă că data viitoare este mai bine să nu ne mai depunem eforturile în acea direcție, pentru că nu vom obține ceea ce ne dorim. Prin urmare, disperarea vine să ne învețe că nu ar trebui să ne irosim timpul și energia într-o anumită direcție.

Disperarea este un punct critic de examinare în care ne putem revizui direcția în viață. Fie putem vedea că o anumită direcție nu este pentru noi, și atunci devenim dispuși să renunțăm la ea și să luăm o altă direcție în viață, fără regrete, fie poate ajungem la un punct de disperare și ne dăm seama că într-adevăr vrem să mergem în direcția în care ne îndreptam, și atunci trecem într-o viteză mai mare și abordăm acea direcție cu orice preț cu o nouă forță.

Disperarea vine să ne arate că avem un anumit scop, avem anumite forțe și vedem că acestea nu corespund. Așadar, poate că, ajungând la disperare de propriile noastre forțe, putem apoi descoperi noi surse de energie pentru a ne atinge obiectivul, de exemplu, o persoană pe care să o consultăm, un grup cu care să ne conectăm, un antrenor sau un mentor, și de acolo să primim forțe suplimentare. Într-o astfel de situație, disperarea se cuplează cu un sentiment de bucurie, pentru că s-ar putea ca, fără disperare, să muncim la nesfârșit într-o anumită direcție și să ne mulțumim cu mediocritatea.

Bazat pe videoclipul „Ce îți face disperarea?” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→