Daily Archives: 2 decembrie 2022

Ridica-te deasupra a “Mă simt bine sau mă simt rău”

928Credinţa deasupra raţiunii necesită o minte specială. Cert este că omul acestei lumi: tu și eu, fiecare dintre noi, este construit din egoism, din dorința de a se bucura, în interiorul căreia simte întreaga realitate.

Simțim doar ceea ce ne poate aduce plăcere sau, dimpotrivă, ce ne provoca suferință, adică plus sau minus față de dorinţa noastră egoistă de a trăi plăcut.

Totuși, aici este nevoie de o abordare specială din partea noastră: nu vreau să simt ceea ce este plăcut sau neplăcut pentru mine, ci încerc să mă despart de această dependență, să mă ridic deasupra ei și să evaluez realitatea în ceea ce privește ceea ce este bine sau rău pentru ceilalți. La urma urmei, în felul acesta voi începe să văd ce este în afara mea. Altfel nu văd nimic, întreaga lume pentru mine este doar ceea ce determină propriul meu beneficiu egoist.

Prin aceasta mă limitez foarte mult și nu trec dincolo de animalul care se gândește doar la stomacul său, sau sunt ca un copil mic, naiv, care își înțelege doar propria plăcere și nu ține cont de ceilalți.

Apoi copilul crește și pare că începe să aibă grijă de ceilalți, să vadă și să înțeleagă lumea mai bine. Dar, de fapt, încă nu vedem lumea, ci pur și simplu extindem din ce în ce mai mult domeniul intereselor noastre și putem evalua ce ne va folosi și ce ne va dăuna.

Senzorul cu care percepem realitatea este creat dintr-o singură dorință de a ne bucura, iar acest lucru trebuie realizat. Trăim în interiorul dorinței noastre egoiste, iar aceasta se numește creaţia acestei lumi. De fapt, nu există această lume, lumea viitoare, lumile superioare; există o realitate care depinde doar de percepția noastră, de atitudinea noastră față de ceea ce se întâmplă.

Există în lume niște fenomene pe care nu le simțim deloc, pentru că percepția noastră este determinată doar de ceea ce este bine sau rău pentru noi. Pur şi simplu nu observăm nimic altceva.

Dacă semnalul nu este captat de senzorul meu egoist, de dorința de a se bucura, nici la fel de pozitiv, nici la fel de negativ, atunci nu îl simt deloc. Poate că se întâmplă ceva mare în jurul meu, dar nu văd nimic.

Cabaliștii care au atins lumea superioară spun că aceasta este chiar aici. Nu trebuie să zburăm undeva la celălalt capăt al universului, într-o altă galaxie, toate lumile sunt deja aici, lângă noi.

Numai că nu le simțim, deoarece percepem realitatea doar printr-un parametru restrâns: „Mă simt bine” sau „Mă simt rău”. Se dovedește că întreaga realitate este limitată doar de interesul meu egoist primitiv.

Dar cum pot să văd mai mult, să simt mai mult, să înțeleg mai mult și să încep să ies din coconul meu? Acest lucru este posibil dacă mă ridic deasupra sentimentului „mă simt bine” sau „mă simt rău” și dobândesc calitatea dăruirii, cea care se numește credință. Atunci voi simți totul nu în raport cu propriul meu beneficiu, ci în raport cu al celorlalți.

Dacă încep să evaluez realitatea în acest fel, atunci mă ridic deasupra mea și dobândesc un nou organ de simț: credința deasupra rațiunii. Astfel ajung într-o nouă percepție externă a realității, independentă de egoismul meu. Voi putea simți ceea ce simt alții în afara mea și astfel viziunea mea devine relativ obiectivă, în funcție de cât de mult mă pot separa de propriul meu interes.

Încep să văd realitatea obiectivă, pe care am fost în stare să o dezvălui: 125 de grade spirituale, cinci lumi superioare și, treptat, îmi dezvolt viziunea până când văd tot ce este în afara mea. Și ceea ce este în afara mea se numește Creatorul (Bo-re), adică „vino și vezi”. Acum, nu văd nimic în dorința mea de a mă bucura, dar am ocazia să ating Creatorul, realitatea care este în afara mea.

Atunci voi înțelege unde trăiesc cu adevărat, ce este natura și ce mi se întâmplă. Prin urmare, această tehnică se numește Cabala (primire), deoarece ne învață cum să obținem un simț al acestei realități nemărginite. Iar o persoană care a dezvoltat astfel de sentimente este numită cabalist pentru că percepe realitatea în mod obiectiv, nu distorsionat în percepția sa egoistă, ci așa cum este ea cu adevărat.

Chiar și prima ieșire din egoismul tău îți permite să simți că există o realitate spirituală superioară! Astfel începi să înțelegi unde eşti, pentru ce și de ce, prin ce proces ar trebui să treci, în ce stare să ajungi. Iari înainte de asta, suntem complet orbi, insensibili și nu avem cum să privim deasupra egoismului nostru. Doar credința mai presus de rațiune ne permite să ieșim din egoism.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 4/30/20, “Despre deasupra raţiunii”

Legile nu pot compensa lipsa de educație

49.01Întrebare: Cum ar trebui să tratăm incidentele din punct de vedere uman și cabalist? De exemplu, ceva se întâmplă sau cineva este bătut. Cum ar trebui să reacționăm la asta? Merită intervenția?

Răspuns: Astăzi am fost puși într-un asemenea cadru încât oamenilor le este frică să se amestece în orice. Există chiar studii pe aceste subiecte. Oamenii trec, le este frică să se implice în conflicte: ori o să-ți bage un cuțit în mână, ori „nu e treaba mea deloc” ca să nu te ducă prin tribunale.

Ne-am creat astfel de condiții de comunitate umană în care este imposibil să ne apărăm doar pentru cineva, chiar și pentru sprijin sau compasiune, simplu, normal. Este imposibil să liniștiți oamenii, este imposibil să despărțiți o ceartă, pentru că atunci ei îţi vor face tot ce vor.

Omenirea este foarte confuză! Încearcă să compenseze cu legi pentru ceea ce nu este împlinit de educaţie. Bărbații nu sunt bărbați, femeile nu sunt femei.

Priviți cât de mult s-a schimbat umanitatea în interior și în exterior în 20 de ani, ce devin oamenii în dorinţele și aspirațiile lor, în încercarea fiecăruia de a-și rezolva întrebările și problemele. Este pur și simplu incredibil! Sunt cele mai înfricoșătoare mutații! Și unde vom ajunge? Tocmai am început această călătorie!

Comentariu: Dar există legi vechi în care unul trebuie să-l ajute pe celălalt.

Răspunsul meu: Astăzi te limitează. Acestea nu sunt fostele legi ale onoarei, care erau clare pentru toată lumea, sau legile cavalerismului, sau legile samurailor, sau legile curtezanilor, care vorbesc despre onoarea unei femei, dreptate etc. Dacă vorbim despre o simplă societate civilă, atunci am distrus totul.

Nimeni nu-l respecta pe celălalt. Nu există deștepți sau proști, bătrâni sau tineri, bărbați sau femei. Există un fel de unisex în care nu există nicio diferență, ți-e frică să te amesteci, nu ai niciun ghid. Poți fi târât într-o luptă legală doar pentru ceva mărunt! Ei vor face un caz din asta și în general, vor face orice. Nu există niciun răspuns public la acest lucru, pentru că totul este corupt.

Chiar și în timpul Inchiziției, a existat o ordine relativă. Cei mai înflăcărați călăi și fanatici încă se comportau după un anume canon.

Astăzi este foarte dificil pentru o persoană să promoveze o idee sau să susțină ceva. Acest lucru este firesc. Este ultimul strigăt al omenirii pe moarte.

Întrebare: Este corect să lupți pentru onoare și dreptate? Am trăit corect înainte?

Răspuns: Este imposibil să spui ce este corect și ce nu, deoarece aceasta este dezvoltarea naturală a umanității. Nu există scăpare. Dacă nu corectăm egoismul, coborâm în forme cu adevărat urâte.

În conformitate cu aceasta, continuăm să ne îndreptăm în direcția în care în general, nu este clar ce ne așteaptă. Același egoism continuă să ne poarte. Uităm de toate formele vechi, când era mai mult sau mai puțin echilibru la nivel animal, iar acum ia deja forme mutaționale.

Copiii pleacă de acasă, nu vor să lucreze și nu vor să învețe. Și nu-i poți învinovăți pentru asta! Acesta este chiar egoismul nostru, care trece prin astfel de etape ale dezvoltării sale mutaționale. Dar aceasta este și dezvoltare ca să spunem așa, o perioadă de decădere.

Soluția este doar în educație.

KabTV “Am primit un apel. Lupta pentru dreptate” 11/23/13

„De ce nu putem vedea dincolo de univers” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “De ce nu putem vedea dincolo de univers

Universul nostru, spun cosmologii, a început cu un big bang și nu a încetat să se extindă de atunci. Ei explică că nu putem vedea sau cerceta altfel, dincolo de universul în care locuiește Planeta Pământ. Nu din cauza opticii neadecvate nu putem studia în afara universului nostru, ci pentru că legile fizicii fac imposibilă descoperirea a ceea ce există dincolo de universul nostru, dacă există ceva. Motivul pentru care oamenii de știință susțin acest lucru nu este pentru că acesta este adevărul absolut, ci pentru că nu au instrumentele adecvate pentru a explora dincolo de universul nostru. Cu toate acestea astfel de instrumente există și dacă le vor obține, vor ști ce este acolo și vor vedea la fel de clar precum ne vedem între noi.

Atunci când producătorii de telefoane mobile doresc să-și îmbunătățească camerele, există în principal două moduri în care o pot face. Prima modalitate și evidentă, este de a îmbunătăți hardware-ul camerei — obiectivele, obturatorul etc. Cealaltă modalitate este de a îmbunătăți „mintea” care descifrează ceea ce captează obiectivele. Acest lucru se realizează prin utilizarea unui software mai sofisticat, algoritmi mai buni și unități de procesare mai bune pentru a rula abilități de calcul îmbunătățite care „înțeleg” ceea ce văd lentilele cu mai multă acuratețe și în acest fel produc o imagine mai detaliată folosind aceeași optică.

În studierea universului, trebuie să facem același lucru. Indiferent cât de bună devine optica noastră, există o limită pe care nu o vom depăși niciodată. Pentru a ajunge dincolo de această limită, trebuie să îmbunătățim „mintea” care înțelege imaginile, care în acest caz suntem noi.

Percepem întreaga lume printr-o minte foarte orientată spre obiective, iar scopul este să ne servim propriul interes. Dacă ceva nu servește acestui interes propriu, mintea nu îl percepe. Prin urmare, pentru a înțelege ce se află dincolo de interesul nostru imediat, trebuie să îmbrățișăm alte „interese” și să le facem proprii. Cu cuvinte simple, trebuie să învățăm să ne pese de ceilalți la fel de mult cum ne pasă în prezent de noi înșine.

Gândiți-vă la viziunea noastră. Fiecare dintre ochii noștri vede lumea în două dimensiuni. Cu toate acestea, atunci când imaginea pe care o văd ambii noștri ochi ajunge la creier, acesta le procesează și construiește o imagine tridimensională. Dacă am fi „blocați” doar cu imaginea de la un ochi, nu am fi capabili să vedem adâncimea și nu am percepe niciodată lumea ca tridimensională.

Același lucru este valabil și pentru percepția noastră despre lume. Este ca și cum percepția noastră personală este un ochi, iar percepția altei persoane este un alt ochi. Atât timp cât suntem limitați la propria noastră percepție, suntem legați de limitele pe care percepția noastră le permite, un fel de percepție „bidimensională”. Cu toate acestea, dacă „vedem” punctul de vedere al celeilalte persoane și le unim pe cele două, percepția noastră asupra lumii va dobândi o dimensiune complet nouă și ne va oferi o înțelegere mult mai deplină și mai bogată a lumii.

Cu toate acestea, pentru a realiza acest lucru, trebuie să renunțăm la atitudinea noastră egocentrică. Imaginea deformată pe care ne-o prezintă este cauza din spatele fiecărei greșeli pe care o facem în această lume – ca indivizi, ca societăți și ca națiuni. Pentru că îi percepem pe alții ca opoziție, încercăm să-i anulăm. Dacă ne-am da seama că alți oameni nu ni se opun, ci ne completează, am fi capabili să îmbrățișăm percepția lor, am fi capabili să îmbrățișăm percepția noastră cu a lor și să creăm o percepție complet nouă și exactă (!) a lumii.

Acum, imaginați-vă că am putea face acest lucru nu numai cu încă o persoană (un al doilea ochi, ca să spunem așa), ci cu fiecare persoană de pe planetă. Dezvăluirile pe care le-am descoperi sunt nelimitate. Într-o astfel de stare, ceea ce vom putea percepe prin „viziunea” noastră multidimensională, dobândită prin schimbarea atitudinii noastre față de ceilalți, de la egocentric la incluziv, nu va avea cu adevărat un sfârșit. Cu cât ne gândim mai mult la asta, cu atât ne vom da seama că soluția pentru problemele noastre nu constă în mașini mai bune ci în noi mai buni.

“Un Mondial pătat de moarte și corupție – îi pasă cuiva?” (Linkedin)

Doha Qatar Stadium 4 days before the city hosts the FIFA World Cup, WM, Weltmeisterschaft, Fussball 2022 Foto: Moritz Müller

Noul meu articol pe LinkedinUn Mondial pătat de moarte și corupție – îi pasă cuiva?

Este greu de știut câți muncitori migranți au murit construind stadioanele de fotbal pentru meciurile Cupei Mondiale din Qatar din 2022, dar cele două cifre care circulă sunt 6.500 și 15.000. Oricum, nimănui nu-i pasă.

Pe lângă numărul uluitor de morți pentru două săptămâni de divertisment (dacă vă place să vizionați fotbal), există zvonuri persistente conform cărora Qatarul și-a făcut drumul pentru a câștiga decizia de a fi gazda Mondialului din acest an. Ei bine, nimic nou nici în acest sens. Nu ne-am schimbat din cele mai vechi timpuri, când oamenii erau serviți ca hrană pentru lei înaintea mulțimilor încurajatoare sau când oamenii luptau împotriva fiarelor pentru bucuria publicului. De fapt, am ajuns mai rău. Deci, de ce i-ar păsa cuiva dacă mii de oameni au murit construind săli de divertisment moderne?

Recunosc că nu sunt un fan al fotbalului. Nici profesorului meu RABASH nu-i plăcea, dar a respectat faptul că le oferă oamenilor bucurie. Pot să înțeleg asta și să respect și asta. De asemenea, cred că dacă ar fi să particip la un meci și să stau printre fanii care aplaudă, s-ar putea să ajung să strig din răsputeri și să susțin orice echipă pe care oamenii din jurul meu o susțin.

Totuși nu simt nicio poftă să fac asta. Și mai mult decât că regret pierderea vieților, regret apatia totală cu care umanitatea acceptă acest lucru. Această apatie provoacă mult mai mult decât moartea a mii de muncitori în construcții; provoacă războaie, brutalitate, poluare, exploatare și orice rău pe care oamenii îl fac altor oameni și întregii planete.

Sper că în timp ce oamenii sărbătoresc fotbalul, măcar se vor gândi mai puțin la a se ucide unii pe alții, dar nici nu sunt sigur că acest lucru este adevărat.

“Se simt evreii diferiti de ceilalti oameni?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Se simt evreii diferiti de ceilalti oameni?

În primul rând, simțim în legătură cu ceva, pentru că nu putem discuta despre un sentiment în sine. Dacă eram doar eu, nu m-aș simți. Mă simt în relație cu mediul înconjurător, cu aerul, cu solul, cu soarele, cu florile – nu contează care este obiectul, dar a te simți înseamnă să te simți în raport cu mediul înconjurător. Așa ne regăsim în lume. Creștem de la bebeluși la adulți printr-un proces de descoperire de noi înșine în relație cu ceea ce ne înconjoară – mineral, vegetal, animal și oameni.

A ne găsi în relație cu alți oameni este de cea mai mare importanță în acest proces. Din momentul în care ne naștem, suntem înconjurați de o familie, mare sau mică, adică oameni cu care ne simțim confortabil și în siguranță și care ne tratează favorabil indiferent de felul în care ne comportăm. În raport cu familiile noastre, nu trebuie să ne examinăm, să ne micșorăm și să ne restrângem, dar putem fi așa cum suntem, comportându-ne ca un bebeluș în brațele mamei sale, simțind că lumea ne iubește. Totul este confortabil și pozitiv într-o astfel de stare.

Cu toate acestea, când creștem, ieșim din cadrul familiilor noastre și intrăm în alte tipuri de relații. Apoi trebuie să discernem de ce alți oameni, fie că sunt mai apropiați sau mai îndepărtați de noi, ne tratează într-un fel sau altul. Învățăm din astfel de relații că nu toți oamenii sunt egali în atitudinea lor față de noi și de asemenea, trebuie să-i tratăm diferit. Atunci trebuie să ne restrângem, să nu fim la fel de deschiși cu ei ca și cu familiile noastre și să nu avem încredere deplină în ei.

Printre oamenii care se raportează la noi în diverse moduri, se numără cei care sunt pur și simplu străini, ca oricine pe lume, dar există și oameni care ne tratează într-un mod specific special, nu din cauza comportamentului nostru, ci pentru că aparținem unei națiuni speciale, poporului evreu. Această atitudine față de noi poate fi pozitivă, dar în mare parte este negativă, adică dacă discutăm despre atitudinea umanității față de poporul evreu. Am discutat pe larg motivele atitudinii generale negative față de evrei în alte locuri.

Bazat pe videoclipul „Se simt evreii diferiți de ceilalți?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Vom deveni ca o colonie de furnici?

557Temperaturile cresc, iar o colonie de furnici va trebui să ia în curând o decizie colectivă. Fiecare furnică simte căldura în creștere sub picioarele ei, dar continuă ca de obicei până când, brusc, furnicile își inversează cursul. Întregul grup se grăbește ca unul singur – a fost luată o decizie de evacuare. Este aproape ca și cum colonia de furnici are o minte mai mare, colectivă.

Un nou studiu sugerează că, într-adevăr, furnicile ca grup se comportă similar cu rețelele de neuroni dintr-un creier.

Daniel Kronauer de la Rockefeller și asociatul postdoctoral Asaf Gal au dezvoltat o nouă configurație experimentală pentru a analiza cu meticulozitate luarea deciziilor în coloniile de furnici. După cum se raportează în Procedurile Academiei Nationale de Ştiinţe, ei au descoperit că atunci când o colonie evacuează din cauza temperaturilor în creștere, decizia sa este o funcție dată atât de magnitudinea creșterii căldurii, cât și de dimensiunea grupului de furnici.

Descoperirile sugerează că furnicile combină informațiile senzoriale cu parametrii grupului lor pentru a ajunge la un răspuns de grup – un proces similar cu calculele neuronale care dă naștere la decizii.

„Am fost pionierul unei abordări de a înțelege colonia de furnici ca un sistem asemănător cognitiv care percepe intrările și apoi le traduce în rezultate comportamentale”, spune Kronauer, șeful Laboratorului de Evoluție Socială și Comportament. „Acesta este unul dintre primii pași către înțelegerea cu adevărat a modului în care societățile de insecte se angajează în calculul colectiv.” (Rockefeller University

Întrebare: Cum ați aplica acest lucru unei ființe umane? Este aplicabil unei ființe umane? Poate o persoană să ajungă într-o asemenea stare cu o altă persoană?

Răspuns: Nu. Este posibil să ajungem la această stare printr-o muncă internă extraordinară, dar nu pur și simplu instinctiv, așa cum o fac păsările, peștii sau alte animale.

Întrebare: Pentru animale este instinct, în timp ce pentru noi este muncă pentru a atinge această stare?

Răspuns: Desigur. Vedeți cum peștii din mare înoată toți într-o școală imensă care poate include sute de mii dintre ei.

Întrebare: Și omul abandonează adesea o altă persoană și fuge pentru că este rănit.

Dvs., ca un Cabalist,, credeţii că ar trebui să ajungem într-o stare în care începem să ne simțim unii pe alții astfel încât să existăm într-o singură respirație?

Răspuns: În general, asta va trebui. Dar nu se va întâmpla așa cum se întâmplă cu peștii sau păsările, ci prin chemarea noastră către Creator și rugându-L să ne conecteze în interiorul Lui. Pentru ca El să ne conecteze în mintea Lui superioară, în dorință și apoi ne vom rostogoli împreună cu El. Pentru asta vrem să ne străduim.

Deci, Creatorul va fi forța care unește, guvernează și călăuzește — totul!

Întrebare: Atunci gândurile despre mine, că mă simt fierbinte, vor dispărea?

Răspuns: Voi fi în interiorul Lui. Ce gânduri există? Totul este gata.

Întrebare: Adică sunt în întregime în interiorul Lui și mă bazez doar pe asta?

Răspuns: Da. El te-a înghițit deja. Este la fel pentru toată lumea.

Întrebare: Și atunci devenim un singur corp,o  inimă?

Răspuns: Da. Uită-te la acei pești – ei sunt în El instinctiv. Dar avem nevoie ca El să facă asta pentru noi.

Întrebare: Când vedem asta – felul în care păsările, furnicile și peștii se mișcă – de ce ni se arată asta? Să  vedem și poate chiar să-i invidiem?

Răspuns: Ca tu să vezi că există o stare de adeziune, unitate și ascultare în care fiecare se anulează de dragul fiecăruia. Scopul nostru este – în ciuda egoismului și a individualității noastre – să ajungem în aceeași stare.

Întrebare: Și dacă nu am fi înzestrați cu această individualitate?

Răspuns: Atunci am fi ca peștii sau ca păsările. Și care este raţiunea pentru asta?

Întrebare: Adică, atunci nu am simți această fericire?

Răspuns: Doar dacă vrem să o facem în ciuda noastră! Atunci simți o plăcere de a te supune Creatorului în ciuda ta, pentru a fi împreună cu toți cei de care tu vrei să te separi! Înțelegi ce tipuri de forțe opuse operează aici? Iar convergența acestor forțe opuse este tocmai atunci când ajungi la adeziunea cu cel superior.

Comentariu: Binecuvântare, după cum se spune.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Sentimentul de a nu vrea să mă conectez cu ceilalți, acest sentiment nu dispare în mine?

Răspuns: Nu. Te ridici deasupra lui.

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, am rămas cu această gaură neagră în mine?

Răspuns: Desigur. „Iubirea acoperă toate nelegiuirile.” Adică, egoismul trebuie să fie întotdeauna dedesubt, iar deasupra lui există conexiune și iubire. Altfel iubirea va dispărea.

Nelegiuirile trebuie să fie acolo.

Comentariu: Suntem foarte diferiți de furnici.

Răspunsul meu: Ele nu au asta, doar lucrează calm.

Întrebare: Deci atunci, ele nu au acest sentiment de fericire? Fericire, revelație?

Răspuns: Nu, au senzatia de a-si indeplini instinctul. Adică, se simt executori și autosuficiente – dar fără plăcere.

Nouă ni s-a oferit ocazia să primim plăcere și să fim fericiți.

Comentariu: Numai atunci când ne depășim pe noi înșine.

Răspunsul meu: Numai atunci.

Întrebare: Altfel, o persoană nu poate atinge fericirea?

Răspuns: Nu.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 04.08.2022

Dacă nu există dorință, nu există plăcere

232.08Restricția înseamnă că Malchut din Ein Sof a diminuat dorința de a primi în ea. Apoi lumina a dispărut pentru că nu există lumină fără vas (Baal HaSulam, Studiul celor zece sefirot, partea 1, „Restricție și linie”, „Observație interioară”, capitolul 2).

Întrebare: Ce înseamnă principiul că nu există lumină fără vas și cum se manifestă în lumea noastră?

Răspuns: Este foarte simplu. Să spunem că atunci când unei personae îi este foame, se poate bucura de mâncare. Dar în măsura în care îi scade apetitul, îi scade și plăcerea din mâncare.

Cât de mult va simți o persoană și, aș spune chiar, cât de mult va căuta o persoană plăcere în lucrurile pe care le primește, depinde de dorință.

Întrebare: Baal HaSulam, care a comentat eseul lui Ari, a studiat nevoile interioare ale unei persoane? Este aceasta baza dorințelor noastre și a vieții noastre?

Răspuns: Desigur, atât Ari, cât și Baal HaSulam au înțeles și au diferențiat în mod absolut clar modul în care se manifestă plăcerea în funcție de dimensiunea dorinței.

Acest principiu spune că există un număr mare de plăceri în lumea noastră, dar nu le putem înțelege dacă nu avem o dorință pentru ele. Dacă nu există dorință, nu există plăcere.

Întrebare: Unde poate obține o persoană dorințe dacă nu are niciuna?

Răspuns: Aceasta este o problemă. Vedem cât de nefericiți sunt oamenii care și-au pierdut dorința dintr-un anumit motiv. Sunt deprimați și gata să facă orice pentru a avea din nou o dorință.

Întrebare: Este posibil să crești dorința pentru ceva, să zicem, de două ori?

Răspuns: Practic, medicii și oamenii de știință încearcă să facă asta.

KabTs “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 11/20/22

Când se deschid porțile către Creator?

239Este așa cum scriu înțelepții noștri: „Toate porțile erau încuiate, cu excepția porților lacrimilor”. Lumea întreabă despre asta: Dacă porțile lacrimilor nu sunt încuiate, de ce este nevoie de porți? (Baal HaSulam, Shamati 18, „Sufletul meu va plânge în secret”)

Poarta lacrimilor se deschide doar atunci când omul este convins că toate celelalte porți sunt încuiate și nu este nimic în fața lui. Apoi izbucnește în plâns și în rugăciune și vede că poarta lacrimilor se deschide înaintea lui.

Întrebare: Se pare că există o mulțime de obstacole în fața omului. Totuși, este scris: „Toate porțile erau încuiate, cu excepția porții lacrimilor”. Deci, dacă sunt deschise, de ce să nu le introduci imediat?

Răspuns: Nu, o persoană nu simte că este deschisă. Doar dacă se asigură că toate porțile sunt încuiate și strigă din propria neputință: „Ce să fac!” — atunci vede că poarta lacrimilor este deschisă înaintea lui.

Întrebare: Care poate fi în viața noastră poarta care este încuiată?

Răspuns: Porțile încuiate și deschise sunt cuplarea unei persoane cu Creatorul. Fie vede că sunt închise, fie vede că sunt deschise. Adică, aceasta este cuplarea prin lovire (Zivug de Hakaa), echivalența calităților.

Când calitățile noastre corespund cu calitățile Creatorului, atunci, la un moment dat porțile se deschid.

KabTV “Stări Spirituale” 11/6/22