Întrebare: Foarte des studenții dumneavoastră cer o explicație a rezultatelor acțiunilor spirituale, dar și materiale, întrucât ei cred că este imposibil să faci eforturi și să nu obții rezultate. Când v-ați aflat în această situație, ce v-a salvat?

Răspuns: Întotdeauna am fost salvat doar de conștientizarea faptului că nu există nimic altceva pe lume. Am suferit atât de mult în căutarea adevărului, până când am găsit Cabala și, din momentul în care am început să o studiez, nu mi-au mai rămas iluzii cu privire la nimic creat, inventat de oameni și, prin urmare, nu iau toate acestea în serios.

Desigur, pot fi angajat în cercetare, dar văd imediat corupția oricărui alt sistem de viziuni asupra lumii, a oricărei alte atitudini față de lume. Mă aflu doar într-o imensă mișcare de corectare internă.

Acesta este un dar enorm – un dar neprețuit pe care Creatorul l-a oferit locuitorilor acestei lumi pentru ca ei să se ridice la cel mai înalt punct de unificare cu El. Cum este posibil să-l părăsim?!

Mie personal mi-a lipsit foarte mult. Se poate spune că, din momentul nașterii și până când am realizat ce am găsit de fapt, am fost într-o depresie constantă, într-un sentiment de inutilitate.

Chiar și când eram copil, întotdeauna m-am privit pe mine însumi și lumea ca și cum aș fi privit-o din exterior. Nu o percepeam în mod direct, ci ca și cum ar fi fost din lateral. Mă priveam pe mine și lumea din exterior: „Ei bine, și ce este aici? Care este scopul, pentru ce, cum, de ce?”.

Cred că mulți oameni se simt așa, dar pentru mine era însoțit de senzații foarte neplăcute, această inutilitate mă apăsa. Pe de o parte, era necesar să studiez și să dobândesc o profesie, iar pe de altă parte…

De aceea, când am descoperit Cabala, bineînțeles, am renunțat imediat la tot. Aveam o afacere grozavă, toate condițiile, și am renunțat la tot, nu mă puteam uita la asta. Nu că m-ar fi interesat, nu. Pur și simplu nu aveam nimic altceva. Și acum a apărut oportunitatea de a atinge adevărul—adevărul global, absolut. Nu puteam să mă ocup de nimic altceva și m-am cufundat complet în aceasta. Deci mai greu sau mai ușor, dar în ceea ce privește scopul, nu am întrebări.

Din „Am primit un apel. Unde sunt rezultatele?!” de la KabTV 11/9/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Comentariu: Conștiința colectivă îndreptată spre un scop comun deține o anumită putere. Nu este vorba de un avantaj individual, ci de un avantaj de grup atunci când oamenii se unesc fanatic, egoist, pentru a câștiga ceva. Dacă studenții dumneavoastră rămân uniți, au un cu totul alt calcul care înlătură toate barierele. Acest lucru este palpabil. O putere atât de mare se dezvăluie în asta încât oamenii nu o pot explica.

Răspunsul meu: Aceasta este forța interioară de unitate a grupului care este mai mult sau mai puțin corect format și care urmărește un singur scop: să reveleze Creatorul în această unitate și să-L bucure.

Dar, în același timp, nu este fanatism. Fanatismul implică calități complet diferite de unificare, opuse celor despre care vorbim noi. Nu poate exista fanatism în Cabala, deoarece aici totul funcționează pe baza tuturor forțelor opuse posibile.

Comentariu: Adversarii Cabalei încearcă să vă atribuie stereotipuri de cult.

Răspunsul meu: Nu, noi nu suntem nimic asemănător cu un cult, deși adversarii noștri încearcă să ne impună această etichetă.

Faptul este că, în primul rând, noi urmăm o metodologie străveche. Aceasta este anti-egoistă, ceea ce înseamnă că te dezvoltă gradual și te forțează să te ridici din ce în ce mai sus de tine însuți, fără nicio limită. În niciun caz nu venerați pe cineva ca pe un guru.

Acest lucru pur și simplu nu poate fi, deoarece suntem cu toții complet egali și echitabili în fața Creatorului. Și, cel mai important, fiecare dintre noi are o linie de stânga care nu se regăsește nicăieri, nici în religii, nici în secte, etc.

Linia stângă este linia de verificare, examinare și analiză, atunci când trebuie să lucrezi la opusul tău, să te întorci pe dos și să explorezi cu ce forțe lucrezi. Trebuie să răspunzi în mod constant la întrebări: „Este adevărat sau totul este o minciună? Nu există un Creator, nu există un grup și, în general, nimeni și nimic, așa că cine sunt eu din interior?”.

Trebuie să te examinezi pe tine însuți constant, să dezvălui lucruri și să te modelezi, dintr-un egoist, într-un altruist, în timp ce toate acestea merg împotriva întregii tale forțe sau dorințe. O astfel de formare din calități opuse nu se găsește nicăieri. Acesta este cel mai important lucru.

Prin urmare, toți oamenii din lume, indiferent de cercurile, religiile, sectele, tendințele sau mișcările lor, sunt doar niște marionete unilaterale.

O forță specifică a naturii lucrează asupra lor și atât. Numai un cabalist lucrează cu două forțe opuse în el însuși și se află constant într-o luptă și o examinare internă, trezindu-se și construindu-se pe sine din două forțe opuse.

Așadar, nu există fanatism; nu există închinare la nimeni sau la ceva. Există o unificare absolut egală și nouă în fiecare clipă, în numele unei singure categorii superioare—Creatorul, care, de asemenea, se îndepărtează de orice închinare, pentru că este o calitate. Dacă o dobândești, aceasta se manifestă în tine. Adică, îl construiești pe Creator în tine însuți și apoi descoperi această calitate, deși El Însuși nu este acolo.

Din „Am primit un apel. Fanatism sectar” de la KabTV 19.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Zilei Drepturilor Omului îi lipsește cel mai important drept ”

În fiecare decembrie în mass-media se vorbește mult despre drepturile omului, deoarece Ziua Drepturilor Omului este sărbătorită de comunitatea internațională pe 10 decembrie. Ziua Drepturilor Omului comemorează ziua din 1948 în care Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Declarația stabilește o gamă largă de drepturi și libertăți fundamentale la care toți avem dreptul, cum ar fi dreptul la libertate, egalitate, demnitate, siguranță personală, educație și muncă. Din păcate, există un drept fundamental la care toți avem dreptul dar niciunul dintre noi nu îl are, pentru că nu-l conștientizăm. Cu toate acestea, fără el nu vom avea niciunul dintre celelalte drepturi.

Chestiunea este că un fapt fundamental determină totul în viața noastră: suntem cu toții conectați unii cu alții și dependenți unul de celălalt. Din moment ce nu știm sau nu vrem să știm asta, încălcăm drepturile celuilalt în stânga și în dreapta, fără să ne dăm seama că făcând acest lucru corupem însăși țesătura care ne susține și ne hrănește. Prin urmare, dreptul nostru cel mai de bază, care este în aceeaşi măsură datoria noastră, este să simțim că suntem salvarea unii pentru alții.

Fie că ne place sau nu, suntem cu toții împreună. Legea generală a naturii este „Unul pentru toți și toți pentru unul” și este inevitabil. Cu cât ne dăm seama mai devreme de acest lucru, cu atât mai repede vom începe să trăim în consecință.

Nu ne exploatăm copiii și nu îi lipsim de nevoile de bază. Dimpotrivă, încercăm să le oferim tot ce au nevoie și apoi ceva mai mult, pentru că îi simțim ca niște extensii ale noastre.

La fel, dacă am simți că toți cei din jurul nostru sunt și ei o prelungire a noastră, pentru că acesta este adevărul nu i-am exploata.

În acest moment, trebuie să luptăm pentru cei folosiți și abuzați în întreaga lume tocmai pentru că ne simțim deconectați de ceilalți. Până nu rezolvăm acest sentiment de deconectare, nu vom eradica exploatarea, iar lupta pentru drepturile omului va fi zadarnică și inutilă. În orice caz, vor beneficia doar cei care câștigă faimă și avere prezentându-se drept campioni ai săracilor, când de fapt profită pe spatele lor chinuit.

Deoarece realizarea dependenței noastre reciproce este esențială pentru remedierea bolilor societății umane, insist întotdeauna că educația pentru conexiune este cea mai importantă și urgentă inițiativă pe care trebuie să o luăm. Trebuie să vină înainte de orice altceva pentru că iarăși, dacă știm că suntem dependenți unul de celălalt, nu ne vom răni unii pe alții și drepturile omului nu vor fi abuzate nicăieri.

În schimb, dacă nu suntem conștienți de interdependența noastră, vom găsi întotdeauna modalități de a ne exploata unii pe alții și chiar și organizațiile care pretind să lupte pentru săraci își vor perpetua de fapt mizeria pentru a-și crește propria bogăție și putere.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că Creatorul a pregătit aplicarea eforturilor din Torah și poruncile pentru ca noi să transformăm în această lume dorința de a primi în dorința de a dărui. Cum putem înțelege asta?

Răspuns: Există o unealtă prin care ne putem schimba de la primitori la dăruitori, astfel încât să ne străduim să dăruim altuia, și să nu primim de la el. Acest lucru se datorează influenței Torei și a Poruncilor asupra noastră.

Tora și Poruncile sunt un mecanism care ne influenţează și ne schimbă de la primitori la dăruitori.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 12.04.222

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Găzduiesc programul „Portrete” în care oamenii povestesc cum au ajuns la înțelepciunea Cabala, prin ce suferințe au trecut și cum au simțit brusc că au găsit ceea ce căutau. Toată lumea este atinsă. O persoană plânge și nu îi este rușine de lacrimi.

Răspunsul meu: Pentru că lumina înconjurătoare (Ohr Makif) este mai mare decât Kli-ul (vasul nostru). Când te copleșește, provoacă starea de micime (Katnut), așa cum o numim noi. Lumina strălucește, dar nu există loc în care să intre. Acesta este momentul în care apar lacrimile și picură ca eliberarea, când ceva excesiv este eliberat din corp.

Lacrimile se varsă și în spiritualitate pentru că nu poți stăpâni acest sentiment, acest șoc din interiorul tău. Acesta este motivul pentru care lacrimile în ebraică sunt numite „dmaot”, de la cuvântul „dam”, sânge. Interioritatea este sânge, exterioritatea sunt lacrimile. La urma urmei, sentimentul că ceva uriaș este în fața ta te copleșește. Același lucru se întâmplă la toate gradele!

Întrebare: De ce se spune că lacrimile sunt starea de micime (Katnut)?

Răspuns: Pentru că nu există vas.

Starea de micime este atunci când nu poți încorpora în tine întreaga lumină mare care este în fața ta. Apoi lumina iese sub formă de lacrimi. Nu există altă cale prin care poți răspunde la această uriașă influență asupra ta.

KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 12.02.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În emisiunea „Dialoguri despre Cabala”, aţi spus că la un moment dat elevul și profesorul  devin ca un singur vas de sânge.

Răspunsul meu: Da, desigur. În principiu, profesorul există de dragul elevului. Acest lucru este fără echivoc.

Pentru ce sunt părinții? Ei dau naștere copiilor, îi cresc și apoi mor. Următoarea generație naște, crește copii și moare.

Totul există pentru un scop anume.

Acest obiectiv nu există la nivelul lumii noastre. Scopul este mai înalt decât lumea noastră, în suflete.

Desigur, este la fel și în lumea spirituală, nici un grad nu există de dragul său. Totul există doar de dragul atingerii stării finale, a scopului final: adeziunea tuturor sufletelor la Creator.

Prin urmare, întreaga viață a profesorului are ca scop doar pregătirea elevului.

KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 2/12/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce fel de cadouri ar trebui să oferim unui prieten?

Răspuns: Arată-i astfel de semne de atenție, încât să înțeleagă că faci asta de dragul de a înainta cu el la Creator, pentru a te ridica împreună cu el.

Poate fi orice fel de cadou, scump sau ieftin, mic, doar un fel de semn de atenție, complet imaterial și nesubstanțial. Nu contează.

Întrebare: Care este cel mai bun cadou pentru dvs.?

Răspuns: Nu am nevoie de nimic material. Nu este nimic ce mi-aș dori. Cel mai bun lucru este atunci când studentul înțelege ce fel de muncă vreau să văd de la el și o execută. Asta este tot.

Întrebare: Ar trebui să primească feedback că aceasta este exact ceea ce aveți nevoie?

Răspuns: Da, îi voi spune.

Întrebare: Dar puteți să-i spuneţi exact opusul, astfel încât persoana să nu fie mândră?

Răspuns: De regulă, spun că am mare nevoie de el și nu mint sau flirtez. Ar trebui să fie lângă mine, să simtă sau chiar să mă întrebe când am nevoie de ceva, de exemplu, să traduc ceva, să pun cap la cap sau să corectez ceva din materialul de care lumea are nevoie. Nimic altceva!

Dacă un elev vrea să-mi facă pe plac, el însuși trebuie să reușească în avansarea sa, ceea ce înseamnă să fie profesor, să organizeze grupuri și să se angajeze în diseminare.

KabTV “Am primit un apel. Cel mai bun cadou pentru Laitman” 21.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→