Nu treceţi cu vederea mesajul de Tisha B’Av

Noul meu mesaj pe Israel Hayom “Nu treceţi cu vederea mesajul de Tisha B’Av

Nu ar trebui să jelim distrugerea Templului, ci mai degrabă ruina unității noastre, a iubirii noastre frățești și a abandonării sarcinii noastre de a ne uni ca unul și a fi un model pentru națiuni.

Acest miercuri, 29 iulie, va fi 9 al lunii ebraice Av. În acea zi, ambele Temple au fost distruse, iar evreii au fost exilați din țara lor. La primul exil, au fost deportați în Babilon, de la care s-au întors după 70 de ani cu binecuvântarea regelui persan, Cyrus cel Mare și o scrisoare care le-a acordat sprijin imperial în reinstalarea ţării și în reconstruirea Templului.

Poporul evreu și-a câștigat naționalitatea când s-a unit „ca un singur om cu o singură inimă” la poalele Muntelui Sinai. Când s-au unit și au devenit o națiune, au fost de asemenea încredințați să fie „o lumină pentru națiuni” și anume să facă din unitatea lor un exemplu pentru restul națiunilor, astfel încât și ei să se poată uni.

Cererea ca evreii să fie model de unitate, a devenit de atunci nucleul tuturor urilor evreiești, atât emanate de la alte națiuni, cât și de la evreii care au respins ideea de unitate și au dorit să-și urmărească propriile agende (ca apoi să devină eleniste).

Acum două mii de ani, ura în interiorul poporului evreu a devenit atât de aprigă, încât s-au închis în capitala lor, Ierusalim (cu legiunea romană atacând din afara zidurilor), s-au sacrificat unul pe celălalt, și-au ars reciproc rezervoarele de alimente și au făcut mult mai ușoară opera generalului Titus, când a decis în sfârșit să cucerească orașul și să distrugă Templul.

Ziua în care romanii au pășit în Templu și au pecetluit înfrângerea evreilor, a devenit de atunci o zi de doliu. Dar nu trebuie să jelim distrugerea zidurilor sau sfărâmarea altarului. Ar trebui să plângem în schimb ruina unității noastre, iubirea noastră frățească, renunțarea la sarcina noastră de a ne uni ca un singur om cu o singură inimă și a fi un model pentru națiuni.

Când Hitler a explicat în Mein Kampf de ce urăște evreii, el și-a expus dezgustul faţă de antipatia lor unul față de celălalt. „Evreul este unit doar atunci când un pericol comun îl obligă să fie, sau îl atrage o pradă comună; dacă aceste două temeiuri lipsesc, calitățile egoismului cel mai crud există în ei ȋnșiși”, scrie el.

Numeroși alţi antisemiţi au scris și au vorbit în mod similar despre poporul evreu. Ei nu ar dedica o asemenea atenție urii evreilor unul față de celălalt, dacă nu s-ar așteptau ca evreii să simtă altfel față de frații lor.

Astăzi, încă o dată, diviziunea și ura internă sunt răsunătoare, atât în Israel, cât și în afara ei. Grupurile evreiești anti-evreiești devin din nou din ce în ce mai furioase și strigă cu indignare dreaptă că doar calea lor este corectă, că evreii cu alte păreri sunt ignoranți și inferiori. Nu își dau seama că afirmarea lor în ochii națiunilor, la care tânjesc cu atâta disperare, nu depinde de ideologia lor, ci de unitatea lor, tocmai cu acei frați pe care îi urăsc.

Din perspectiva lumii, nimic nu s-a schimbat. Avem încă, sarcina de a fi o lumină pentru națiuni, dând exemplu de unitate și suntem încă urâți pentru că arătăm contrariul. Vasily Shulgin, un membru superior al Parlamentului rus înainte de revoluția din 1917 și un auto-proclamat antisemit, a scris în cartea “Ce nu ne place despre ei “…: „Evreii din secolul XX au devenit foarte deștepți, eficienți și viguroși la exploatarea ideilor altor oameni. Cu toate acestea, „protestează el, aceasta nu este o ocupație pentru profesori și profeți, nu este rolul călăuzelor orbilor, nu este rolul purtătorilor de șchiopi.”

Adânc în interior, fiecare evreu se simte dator faţă de lume. Adânc în interior, simțim chemarea vocației noastre. Dar niciodată nu ne vom ridica la ȋnălţimea sarcinii noastre, prin a ne urî unii pe alții. Vom face acest lucru numai dacă arătăm lumii că, deasupra dezacordurilor noastre acerbe, ne iubim ca ȋntr-o familie. Deși nu putem fi de acord cu nimic, formăm o uniune mai puternică decât orice dispută.

Sciziunile dintre noi sunt vehiculul prin care putem arăta lumii ce înseamnă unitatea, dar numai dacă dăm curs provocării și ne unim deasupra lor. Dacă facem acest lucru, lumea va vedea că unitatea este posibilă, oricât de adâncă ar fi prăpastia dintre oameni și națiuni. Dacă continuăm să evităm unitatea, lumea ne va blama pentru răspândirea diviziunii în lume și ne va face să plătim pentru suferința ei.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed