Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

MOISE SPUNE, ”UNIȚI-VĂ!”

Soluţia a venit sub forma Torei lui Moise, dar a adus în plus, o precondiţie pentru executarea oricărei corecţii, de atunci înainte. Marele comentator RAŞI, scrie că, pentru a primi Tora, poporul lui Israel a stat la poalele muntelui Sinai ”ca un singur om, cu o singură inimă”.⁷³ Această unitate absolută şi completă a evoluat ulterior, într-una dintre caracteristicile cele mai remarcabile ale Israelului – garanţia reciprocă – nobila trăsătură care îl deosebeşte de toate celelalte naţiuni ale vremii.

În urma acceptării condiţiei de a fi ca un singur om, cu o singură inimă, Israelul a primit Tora, învăţătura, codul de legi care îi va ajuta pe aceştia să-şi stăpâneacsă ego-ul. O dată cu aceasta, ei au devenit a societate, în care fiecare membru – bărbat, femeie şi copil – a dobândit pe Creator şi a trăit conform legii garanţiei reciproce, în echivalenţă de formă cu Dumnezeul unic (sau forţa unică) pe care l-a descoperit Abraham. Talmudul babilonian scrie, ”Ei au verificat din Dan la Beer Şeba şi nu a fost găsit nici un ignorant (persoană necorectată), din Gevat la Antipris şi nici un băiat sau fată, bărbat sau femeie, nu a fost găsit niciunul care să nu fie instruit în amănunt în legile purităţii şi impurităţii (corecţiile conform legii lui Moise).”⁷⁴

Prin nou dobândita unitate, Israel a cucerit Canaan-ul – de la cuvântul Keniaa (capitulare)⁷⁵ – şi a transformat-o în ”Pământul lui Israel” – un loc în care guvernează dorinţa pentru Creator. Templul pe care Israel l-a edificat în acest loc reprezintă nivelul cel mai înalt atins de ei, în care au continuat să dezvolte şi să implementeze metoda lui Moise.

Înţelepţii noştri scriu însă, că ”Înclinaţia rea se naşte o dată cu omul şi creşte împreună cu el, întreaga lui viaţă”⁷⁶, precum şi că ”Înclinaţia din inima omului este rea încă din tinereţea lui şi creşte încontinuu în toate plăcerile trupeşti.”⁷⁷ Cu toate acestea, metoda de corecţie a lui Moise, legile pe care lenumim ”Tora”, au rămas intacte, de-a lungul primului şi al celui de-al doilea Templu şi chiar în timpul exilului din Babilon.

Dar, pe măsură ce declinul spiritual al Israelului a continuat, poporul a reuşit tot mai greu să-şi menţină unitatea şi conexiunea cu Creatorul. Rezultatul a fost acela că al doilea Templu a avut un nivel spiritual mai scăzut (nivel de conexiune, sau echivalenţă de formă cu Creatorul) decât primul. Cabalistul Rabi Behaiei Ben Aşer Even Halua explică, ”Din ziua în care Divinitatea a fost prezentă în Israel, la dăruirea Torei, ea nu a plecat de la Israel, până la ruina primului Templu. De la ruina primului Templu înainte … ea nu a mai fost prezentă în permanenţă, aşa cum a fost în perioada primului Templu.”⁷⁸

Ulterior, nivelul egoismului a crescut în poporul lui Israel, până într-acolo încât a reuşit să-i rupă unii de ceilalţi, precum şi de Creator. Este adevărat că detaşarea dintre ei a cauzat şi ruperea lor faţă de Creator, faţă de percepţia forţei fundamentale a vieţii. Acest fapt, la rândul său, a condus la ruina celui de-al doilea Templu şi la ultimul şi cel mai lung dintre exiluri.

În cartea sa, Neţah Israel (Forţa Israelului), Rabi Israel Segal descrie căderea în dizgraţie a Israelului: ”În cel de-al doilea Templu exista o virtute specială, aceea că Israelul nu era divizat în două; între ei domnea unitatea. De aceea, dacă primul Templu a fost ruinat prin transgresiunile care sunt Tuma‘a (impuritate) iar Domnul nu sălăşluieşte între ei, în mijlocul Tuma‘a făcut de ei, cel de-al doilea Templu, în schimb, a fost ruinat de ura nejustificată, care a revocat unitatea lor, aceea care constituise virtutea lor în cel de-al doilea Templu.”⁷⁹

Marele învăţat şi poet, Rabi Abraham Ben Meir Ibn Ezra, a scris şi el, ”Şi vei călca pe locurile lor cele mai înalte”, ”Şi te voi lăsa să stăpâneşti peste locurile cele înalte ale pământului”, iar motivul este ura nefondată care a apărut în cel de-al doilea Templu, generând exilul Israelului.”⁸⁰

73 – Rabbi Shlomo Ben Yitzhak (RASHI), Interpretarea lui RASHI a Torei, “Despre Exodus, 19:2.”

74- Talmudul Babilonian, Masechet Sanhedrin, p 94b.

75- “Se numește pământul Canan’ pentru că toți aceia care dores că locuiasă trebuie să fie subjugați în el prin suferințe toate zilele” (Rav Chaim Vital (Rachu), Cartea cunoașterii lui Dumnezeu, Bo [Vino])

76 – Midrash Tehilim [Psalmii], Psalmul nr. 34.

77 – Rabbi Chaim Thirer, O fântână a apei vii, Toldot [Generațiile], Capitolul 25 (contd.).

78- Rabbi Behayei Ben Asher Even Halua, Rabeinu Behayei despre Beresheet[Geneză], 46:27.

79 – Rabbi Yisrael Segal, Netzah Yisrael [Puterea lui Israel], Capitolul 5.

80 – Rabbi Abraham Ben Meir Ibn Ezra, Ibn Ezra despre Cântarea Cântărilor, 7:3.

Filed under: Antisemitism | Add Comment →