Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

UNITATE – PRIN URMARE, EGALITATE

Astăzi, singura noastră speranţă stă în unire, pentru că unitatea, aşa cum cum vom vedea în cele ce urmează, este direcţia forţei care ne conduce vieţile. Prin urmare, preocuparea noastră este de a învăţa cum  să ne unim. Este ceva posibil şi este ceva plauzibil, dar într-un timp de criză, această acţiune va necesita recunoaşterea forţei vitale şi generarea unui efort comun de colaborare şi cooperare, pentru a putea trăi conform principiilor acestei legi.

Merită subliniat faptul că unitatea nu necesită similaritate şi potrivire, mai mult chiar, este nevoie de discrepanţe, deasupra cărora să aibe loc unirea. astăzi, de exemplu, există mai multe denumiri în cadrul religiei iudaice, dar şi între evreii neafiliaţi. Unitatea evreiască ar presupune ca fără să ne schimbăm obiceiurile, fără să adoptăm o singură denumire, să ne unim şi să învăţăm să apreciem şi, în final, să ne îngrijim unii de alţii.

Poate că vi se pare imposibil acest lucru, dar să luăm cazul unei familii cu mai mulţi copii. În familia obişnuită fiecare copil are caracterul lui unic. Deseori aceste caractere se ciocnesc, aşa cum ne amintim din propria noastră copilărie, despre certurile cu fraţii şi cei de vârsta noastră. De multe ori ne gândim la fraţii şi surorile noastre cam aşa, ”Dacă nu ar fi fratele/sora meu/mea, niciodată nu l-aş accepta/aş accepta-o în preajma mea.” Dar însuşi acest fapt, de a fi împreună cu rudele noastre atât de diferite de noi, dovedeşte că acolo unde există dragoste, ne putem uni peste deosebiri.

Iată ce trebuie să facem – să ne unim peste deosebirile dintre noi. În acest fel vom simţi cu intensitate, atât calităţile noastre, deseori opuse, cât şi unitatea care se află deasupra lor. Atunci când se va petrece acest lucru, noi vom fi capabili să ne folosim la maximum diferenţele dintre noi, pe măsură ce fiecare va contribui cu perspective, idei şi moduri de acţiune originale, alcătuind astfel un întreg mult mai puternic. Aşa cum corpurile noastreau nevoie de diferite organe, pentru a lucra împreună şi a ne menţine sănătoşi, tot astfel şi noi, rămânem diferiţi, dar ne unim mai presus de diferenţe, pentru scopul comun de a îndeplini rolul poporului evreiesc – acela de a aduce naţiunilor, lumina unităţii.

Să ne întoarcem la topicul nostru anterior, acolo unde, în urma plecării lui Abraham din Babilon, oraşul a continuat să-şi cultive abandonul în egoism. Deşi nu este ceva rău în a căuta plăcerea şi desfătarea, atunci când este extrem de egoistă, această cale este auto-distructivă. Abraham a descoperit că adevăratul scop al vieţii este acela de a deveni similari cu forţa unică a vieţii, de a experimenta unitatea a tot ceea ce există. Înţelepţii noştri numesc această unitate Dvekut (adeziune) şi înţeleg prin aceasta că este necesar să dobândim cândva, calităţile Creatorului, să devenim similari sau chiar egali cu El.

”În ceea ce priveşte Dvekut-ul (adeziunea) cu forţele Marelui Nume şi cu calităţile Sale, te alipeşti la Domnul Dumnezeul tău, căci El este numele Său şi numele Său este El, căci tu eşti înrudit şi similar cu El iar Dvekut-ul cu El, este adevărata viaţă”³³ sunt cuvintele lui Rabi Meir Ben Gabai. La rândul său, Sfântul Șlah, a scris în Toldot Adam (Generaţiile omului), ”Învăţaţii noştri spuneau (Sota 14a), ”Și te vei alipi la Domnul”, vei adera la calităţile Sale şi apoi el se va numi Adam (bărbat, om), ca în adame la Elion (Eu voi fi la fel cu Cel mai de sus).”³⁴

În secolul al 20-lea, Baal HaSulam a explicat pe larg termenul Dvekut, defininindu-l ca ”echivalenţă de formă”, aceasta însemnând dobândirea ”formei” (a calităţilor) Creatorului. În ”Introducere la Prefaţă la înţelepciunea Cabalei” el a scris, ”În acest fel, (sufletul) va fi pregătit să primească toată abundenţa şi plăcerea înclusă în Gândul Creaţiei şi, în plus, va fi în Dvekut absolut (adeziune totală) cu El, în echivalenţă de formă.”³⁵

În ”Introducere la Cartea Zoharului”, Baal HaSulam adaugă, ”Omul îşi cumpără astfel, adeziunea totală la El, căci adeziunea spirituală nu este nimic altceva decât echivalenţa de formă, aşa cum spuneau învăţaţii noştri, ”Cum este posibil să ne alipim la El? Mai degrabă, să ne alipim la calităţile Sale””.³⁶

În timp, aşa cum am menţionat deja, grupul lui Abraham a crescut şi a devenit o naţiune, apărând nevoia unei noi metode de unire. Abraham a continuat să-şi predea învăţătura atâta timp cât fiecare om din Israel putea fi instruit. Dar, în timpurile când poporul lui Israel a părăsit Egiptul, număra deja 600000 de bărbaţi, în total circa trei milioane de oameni. Era imposibil să fie instruiţi fiecare dintre ei, prin predarea directă, de la profesor, la elev.

La poalele muntelui Sinai a apărut şi soluţia la această problemă. Acolo, în acel moment de răscruce din istoria poporului nostru, a fost enunţat principiul fundamental al Torei, valabil şi astăzi, în fiecare zi şi în fiecare clipă. Acesta este, aşa cum a fost exprimat de către Rabi Akiva, ”Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”.

Marele înţelept şi traducător, RASHI explică faptul că am primit Tora, lângă muntele Sinai, legile prin care urmează să ne unim, tocmai pentru că am fost de acord, din toată inima, să procedăm astfel. Cuvintele sale spun, ”Și Israel şi-a ridicat acolo tabără – ca un om, cu o singură inimă”.³⁷ Din acel moment înainte, unitatea a constituit bunul cel mai preţios al poporului evreu, mijlocul prin care îl putem dobândi pe Creator, putem să-i emulăm calităţile şi să obţinem Dvekut-ul, echivalenţa de formă (în calităţi) cu El.

Midraş Tana de Bei Eliahu scrie, ”Domnul le-a zis, lui Israel: ”Fiii mei, îmi lipseşte oare mie ceva, de ar trebui să cer de la voi? Și ce vă cer de fapt? Doar ca voi să vă iubiţi unii pe alţii, să vă respectaţi între voi şi să vă îngrijoraţi unii pentru ceilalţi, să nu existe nici o încălcare a legii, nici un furt sau urâţenie între voi.””³⁸

Cu timpul, unitatea a devenit atât de importantă, încât a întrecut orice alt comandament. Ea a devenit unica şi singura cale spre izbăvirea spirituală a Israelului şi spre salvarea sa, de toţi duşmanii. Midraş Tanhuma  scrie, ”Dacă o persoană ia un mănunchi de trestii, el nu le poate rupe dintr-o dată. Dar dacă le ia una câte una, chiar şi un copil le va frânge. La fel şi Israelul, el nu va fi izbăvit decât atunci când vor constitui un singur mănunchi.”³⁹

În acelaşi spirit, Masechet Derech Ereţ Zuta scrie, ”Iată ce ar spune Rabi Eleazar ha-Kapar, ”Să iubeşti pacea şi să urăşti divizarea. Măreaţă este pacea, căci, chiar şi atunci când Israel practica idolatria, dar era pace între ei, Creatorul spunea, ”Nu doresc să mă ating de ei (să le fac rău)”, aşa cum este scris (Hosea, 4:17), ”Efraim s-a unit cu idolii; lasă-l în voia lui.” Dar dacă există divizare între ei, ce se spune (Hos, 10:2)? ”Inima lor este divizată, acum vor suporta consecinţele greşelilor lor.””⁴⁰

Şi iată că, în ciuda a tot ceea ce s-a spus despre importanţa unităţii, atunci când privim în jurul nostru este evident că partea majoritară a poporului nostru, nu doreşte nici să se unească, nici să descopere beneficiile unităţii şi, în mod clar, nu vor să facă asta cu vecinii lor, aşa cum ne impune legea. Ca să înţelegem cum a ajuns acest principiu să domine existenţa poporului nostru şi acum, existenţa întregii lumi, trebuie să examinăm evoluţia realităţii dintr-un punct de vedere diferit de acela ştiinţific. Trebuie să privim realitatea ca fiind o evoluţie a dorinţelor. Atunci când vom analiza realitatea în acest fel, va deveni perfect clară motivaţia din spatele preeminenţei dorinţei de unitate, precum şi a dobândirii ulterioare a calităţii Creatorului. De aceea, subiectul capitolului următor este evoluţia dorinţelor.

33 – Rabbi Meir Ben Gabai, Avodat HaKodesh [The Holy Work], Partea 2, Capitolul 16.

34 – Rabbi Isaiah HaLevi Horowitz (The Holy Shlah), Toldot Adam [Generația omului], “Casa lui David,” 7.

35 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile Baal HaSulam, “Introducere la Prefața înțelepciunii  Kabbalah” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 155.

36 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 432.

37 – Rabbi Shlomo Ben Yitzhak (RASHI), Interpretarea lui RASHI a Torei, “Despre Exod,” 19:2.

38 – Midrash Tanah De Bei Eliyahu Rabah, Capitolul 28.

39 – Midrash Tanhuma, Nitzavim, Capitolul 1

40 – Ithak Eliyahu Landau, Rabbi Shmuel Landau, Masechet Derech Eretz Zutah, Capitolul 9, art 28-29 (Vilna: Printer: Rabbi Hillel, 1872), 57-58.

Filed under: Antisemitism | Add Comment →