Ca un mănunchi de trestii – O națiune cu o misiune, partea 1

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 4

O naţiune cu o misiune

Rolul poporului evreu

”Abraham a primit binecuvântarea de a fi precum stelele din cer,

Isac, binecuvântarea nisipului,

Iacob, pe aceea de a fi precum praful de pe pământ,

căci copiii lui Israel au fost creaţi pentru a corecta întreaga Creaţie.”

Iehuda Leib Arie Altar (ADMOR din Gur),

Sefat Emet (Buze care rostesc adevărul), Bamidbar (Numere).

La finalul capitolului anterior ne-am întrebat, ”Dacă totul este aşa cum trebuie să fie, atunci de ce lumea este atât de nedreaptă?” şi ”Dacă ne putem însuşi cu toţii, legea fundamentală a vieţii, cum se face că atât de puţini o cunosc, mai ales astăzi, când nu mai ştim cum să ieşim din multiplele crize care copleşesc umanitatea?” Am afirmat că, pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să înţelegem cum se propagă cunoaşterea acestei legi şi care este rolul evreilor în acest proces.

Vă amintiţi poate, că în Introducere, am arătat că, de îndată ce Abraham a descoperit faptul că lumea este condusă de o singură forţă, el s-a grăbit să împărtăşească această descoperire şi concetăţenilor săi. Fără să impună nici o condiţie, el a dorit doar să împartă cu toată lumea, nou-descoperita înţelepciune. Din păcate, nici regele Nimrod şi nici poporul nu erau pregătiţi să accepte noţiunea că forţa conducătoare a vieţii este una a dăruirii, precum şi că scopul vieţii lor este acela de a o revela, devenind similari sau chiar egali cu aceasta, aşa cum am afirmat în Capitolul 1. Babilonienii din vremea lui Abraham erau mult prea preocupaţi de construirea propriului lor turn şi încercau să nu ţină cont de legile Naturii.

Pe măsură ce Abraham străbătea ceea ce astăzi se cheamă Orientul Mijlociu şi Apropiat, pe drumul său spre Canaan, el aduna în cortul său şi la învăţătura sa, pe toţi cei care erau capabili să-i înţeleagă noţiunile şi să se dedice auto-transformării, de la egoism, la dăruire. Aceşti oameni au devenit ulterior, naţiunea Israelului, numită astfel după dorinţa lor de a ajunge direct la Creator.

Şi totuşi, cele patru niveluri – mineral, vegetal, animal şi vorbitor – reprezintă o constantă. Ele trebuie să fie puse în practică, în întregime, astfel încât, toţi aceia care aparţin din punct de vedere fizic, nivelului vorbitor, trebuie să-l atingă şi spiritual. Faptul că nu toţi babilonienii erau pregătiţi să se dedice acestei schimbări, în timpul lui Abraham, nu modifică în nici un fel, scopul final al existenţei rasei umane. Din acest motiv, cei care erau pregătiţi şi doreau să se angajeze în proces, au devenit ”gardienii” înţelepciunii, însărcinaţi cu păstrarea ei pentru posteritate.

În eseul său, ”Arvut (garanţia reciprocă)”, Baal HaSulam a scris, ”(Creatorul a spus) ”Dintre toate popoarele, voi veţi fi Segula (remediul/virtutea) Mea.” Aceasta înseamnă că veţi fi remediul Meu şi scânteile purificării şi curăţării corpului, vor trece prin voi, către toate popoarele şi naţiunile lumii. Naţiunile lumii nu sunt încă pregătite pentru aceasta iar Eu am nevoie de cel puţin una, cu care să încep acum, pentru ca ea să fie ca un fel de remediu pentru toate naţiunile.”94

Acest citat, împreună cu cuvintele lui Rabi Altar, de la începutul acestui capitol, ”Copiii lui Israel au fost creaţi în scopul de a corecta întreaga Creaţie”, dar şi următoarele fragmente redate mai jos, în acest capitol, nu lasă nici o umbră de îndoială cu privire la opiniile liderilor spirituali evrei, despre motivul pentru care există evreii pe lume.

Când Moise a condus poporul Israelului afară din Egipt, el a intenţionat la început, în primul rând să le transmită legea pe care a aflat-o el însuşi, aceeaşi lege pe care a descoperit-o, înainte de el, Abraham. Țelul lui a fost acela de a încheia, sau cel puţin, de a avansa în misiunea începută de Abraham, cu generaţii în urmă. Rav Moşe Chaim Lozzatto, marele Ramchal, a scris despre aceasta, ”Moise a dorit să realizeze corecţia totală a lumii, în timpul său. De aceea a luat cu el o mulţime amestecată de oameni (oameni egoişti, fără dorinţe corectate), pentru că aşa a considerat el că va avea loc corecţia lumii, la sfârşitul corecţiei…. El nu a reuşit însă, datorită coruperilor apărute de-a lungul călătoriei.”95 În ciuda dificultăţilor, scrie Rabi Isac Wildman, ”Aceasta a fost rugăciunea şi binecuvântarea lui Moise pentru generaţia deşertului, ca ei să constituie începutul corecţiei lumii.”96

Lumea nu avea însă, nici un fel de dorinţă de a se corecta. Naţiunile nu erau pregătite să renunţe la dragostea de sine şi să îmbrăţişeze altruismul – dăruirea – ca proprietate de căpătâi. Astfel că, între timp naţiunea israeliană a continuat ”să-şi cizeleze” propria corecţie, în aşteptarea momentului în care restul naţiunilor vor fi pregătite. Cu cuvintele lui Ramchal, ”Trebuie să ştiţi că … Creaţia ca întreg, nu va fi completă până când naţiunea aleasă, în totalitatea ei, nu va fi aranjată în ordinea corectă, completă în toate decoraţiunile sale, cu Şechina (Divinitatea) aderată la ea. Abia atunci lumea va atinge starea completă…. Trebuie să ajungem la o stare în care naţiunea să îndeplinească absolut toate condiţiile necesare, în totalitatea lor, doar atunci întreaga Creaţie va deveni completă şi atunci lumea va fi plasată permanent, în starea corectată.”97

În concluzie, naţiunea israeliană serveşte drept canal prin care corecţia, sau calitatea de dăruire, ar trebui să ajungă la cei cărora le este destinată: naţiunile lumii. În stilul său elocvent, plin de înflorituri, Rav Kook detaliază viziunea lui asupra rolului evreilor, în ceea ce priveşte restul naţiunilor. ”Vocaţia Israelului, în calitate de naţiune a Domnului, este prezentă, completă, evidentă, de lungă durată şi activă în lume, o adevărată mărturie pentru lume şi posteritate, fiind aceea de a împlini forma rasei umane, de a-i proteja caracteristicile şi de a o eleva, pe treptele de sfinţenie care îi sunt pe măsură…pe care Domnul le-a stabilit. Şi deoarece vocaţia noastră este eternă, însoţind vocaţia întregii Naturi – a cărei lege constă în desăvârşirea tuturor creaturilor şi aducerea lor la apogeul perfecţiunii – noi trebuie să o păstrăm cu devoţiune, pentru viaţa noastră, a tuturor, care există doar în această vocaţie şi pentru întreaga umanitate şi dezvoltarea ei morală, a cărei soartă depinde de soarta existenţei noastre.”98

Aşa cum am arătat în Introducerea acestei cărţi, Rav Kook merge şi mai departe spunând: ”Mişcarea autentică a sufletului israelian, aflată în punctul său maxim, este exprimată doar prin forţa sa sacră, eternă, care curge în interiorul spiritului său.  Aceasta este cea care l-a făcut, îl face şi îl va face şi de acum înainte, o naţiune care se înalţă ca o lumină între naţiuni.”99

În cartea sa Ein Aiah (Ochi de şoim), Rav Kook adaugă: ”Înlăuntrul Israelului se află o sanctitate ascunsă, de a eleva valoarea vieţii însăşi, prin Divinitatea care este prezentă în Israel. Sufletul naţional al Adunării Israelului aspiră la ţelul cel mai sublim şi înălţător, acela de a acţiona în viaţă conform cu valoarea Dumnezeiască cea mai exaltată, aceeaşi valoare care îl face pe om incapabil de a se mai întreba, ”Care este scopul unei asemenea vieţi?” căci a văzut gloria şi sublimul acestei vieţi măreţe şi minunate. Acest suflet va fi completat cu împlinirea absolută, în interiorul casei Israelului şi, de aici el va radia către pământ şi întreaga lume, ”ca un legământ pentru oameni, ca o lumină pentru naţiuni.””100

În mod similar, Rabi Naftali Țvi Iehuda Berlin (cunoscut ca NAȚIV din Volojin) a scris, ”Profetul Isaia a spus, ”Am sa vă ţin de mână şi am să vă păzesc; vă voi dărui ca un legământ pentru oameni,o lumină pentru naţiuni” adică pentru a corecta legământul, care este credinţa, pentru fiecare naţiune. Ei vor alunga credinţa în idoli şi vor crede într-Unul Dumnezeu. Într-adevăr, la această chestiune se referă legământul semnat cu Abraham, Tatăl nostru.”101

94 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Arvut [Garanție reciprocă],” item 28 (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 397.

95 – Rav Moshe Chaim Lozzatto (Ramchal), Comentariul lui Ramchal asupra Torah,BaMidbar [Numere].

96 – Yitzhak Isaac Hever Wildman, Beit Olamim [O casă veșnică] (Varșovia, 1889), 130a.

97 – Rav Moshe Chaim Lozzatto (Ramchal), Eseul doctrinelor, (Obrevița (Felsövisó) Romania, 1928), 15. Sursa online: http://www.hebrewbooks.org/33059

98 – Rav Abraham Isaac HaCohen Kook (Raaiah) (apărut în HaPeles, un magazine rabbinical, Berlin, Germany, 1901) (A. Vocația și naționalitatea Israel, Capitolul 1, p 26).

99 – HaRav Avraham Yitzchak HaCohen Kook, Scrisorile lui RAAIAH 3, 194-195.

100 – Rav Abraham Isaac HaCohen Kook (Raaiah), Ein Ayah [Ochiul de șoim], Șabat 1, p 188.

101 – Rabbi Naphtali Tzvi Yehuda Berlin (NATZIV al Volojin), Haamek Davar [Pătrunde adânc în problemă] despre Devarim [Deunterom], Capitolul 27:5.

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed